Mituri și realități despre alimentația vegetariană + VIDEO

MITURI ȘI REALITĂȚI
DESPRE ALIMENTAȚIA VEGETARIANĂ

Carnea este esențială pentru sănătate

Fals! Avem o stare de sănătate mai bună dacă nu mâncăm carne. Milioane de vegetarieni din toată lumea – din China, India, America, Europa – dovedesc asta de multă vreme. O alimentație vegetariană ne împlinește toate nevoile de vitamine, minerale și proteine. Se cunoaște că populațiile cu un procentaj ridicat de centenari sunt vegetariene. Carnea nici măcar nu trebuie „înlocuită”, ea trebuie pur și simplu „eliminată”. O alimentație bazată pe fructe, legume, cereale, nuci, alune și semințe este suficientă.

Vegetarienii trebuie să aibă în vedere carențele nutriționale

Vegetarianismul nu e nici complicat, nici periculos. E cât se poate de ușor să ai o alimentație fără carne și în același timp echilibrată. Pentru asta n-ai nevoie de o diplomă universitară în nutriție. De fapt, alimentația pe bază de carne e cea care comportă riscuri nutriționale grave, cu dozele ei excesive de grăsimi, colesterol, reziduuri de pesticide, hormoni, antibiotice și contaminări cu bacterii și virusuri. Populațiile care mănâncă multă carne și produse lactate – Canada, Statele Unite, Argentina, Noua Zeelandă – au o rată crescută de boli cardiovasculare, cancere, anemii, diabet, obezitate, artrită, osteoporoză.

Vegetarienii nu mănâncă decât salate

Vegetarienii nu sunt iepuri! E adevărat că salatele de crudități ocupă un loc important într-o alimentație sănătoasă, fără carne. Dar, pe lângă acestea, vegetarienii mănâncă chiar o mai mare varietate de alimente decât carnivorii, precum orez, linte, fasole, mazăre, soia, năut, mei, ovăz, orz... și sunt mult mai deschiși către domeniul fascinant și nelimitat al descoperirilor culinare.

Vegetarienii nu consumă carne din rațiuni de sănătate

Bineînțeles că sănătatea este foarte importantă pentru un vegetarian, dar el adoptă acest tip de alimentație și din rațiuni etice, ecologice, politice, spirituale, economice, filozofice, din dragoste pentru animale și solidaritate cu populațiile înfometate ale planetei.

Ființa umană este făcută să mănânce carne

Din punct de vedere anatomic și fiziologic, omul nu este alcătuit ca un animal carnivor, ci mai degrabă ca unul vegetarian. Astfel:

- Carnivorele sunt prevăzute cu dinți ascuțiți, canini alungiți și gheare, pentru a-și sfâșia prada. La om, caninii sunt mici, incisivii foarte dezvoltați și molarii plați, pentru a mesteca alimentele.

- Maxilarul carnivorului se mișcă doar de sus în jos, pentru a sfâșia și sfărâma. Saliva lui este acidă, pentru a digera proteinele animale. Ea nu conține ptialină – enzima care asigură digerarea amidonoaselor (carbohidrații). În schimb, saliva omului este alcalină și conține ptialină, care transformă amidonul în maltoză și glucoză.

- Intestinele carnivorelor au o lungime de doar 3 ori mai mare decât cea a trunchiului, astfel încât carnea să fie absorbită și expulzată înainte să putrezească și să producă toxine. Oamenii însă au intestinele de 12 ori mai lungi decât lungimea corpului, și sunt destinate păstrării mai mult timp a alimentelor, pentru ca toate elementele nutritive să poată fi extrase.

- Ficatul unui carnivor este capabil să elimine de 10-15 ori mai mult acid uric decât cel al unui non-carnivor. Ficatul uman nu poate elimina decât cantități mici de acid uric, substanță produsă de carne, extrem de toxică, ce poate să perturbe serios organismul. Spre deosebire de carnivore, omul nu dispune de urază, enzima care facilitează descompunerea acidului uric.

- Urina carnivorelor este acidă, cea a omului este alcalină.

- Limba carnivorelor este rugoasă, cea a omului este netedă.

- Mâna omului este alcătuită în așa fel, încât să poată culege fructe și legume, și nu ca să smulgă intestinele din carcasa unui animal ucis.

- Omul este singurul animal care mănâncă carnea fiartă sau friptă, camuflându-i gustul cu sare, condimente și sosuri.

Animalele există pentru a ne servi nouă drept hrană

Animalele o individualitate, drepturi, un plan de viață și un destin care nu implică să sfârșească pe un grătar sau într-o oală de ciorbă. Și, din moment ce omul este capabil să trăiască fără să mănânce carnea animalelor, această practică a devenit o sursă de cruzime și suferință inutilă. Ar trebui să iubim animalele pentru ceea ce sunt și pentru că populează planeta împreună cu noi. De fapt, dacă un carnivor ar fi obligat să omoare cu propriile mâini o pasăre, o vacă sau un porc, probabil că ar deveni vegetarian.

Vegetarienii sunt mai preocupați de animale, decât de nevoile oamenilor

Vegetarienilor le pasă de toate ființele vii de pe această planetă, căci suntem toți interconectați. Multă suferință umană este direct legată de consumarea de produse animaliere: boli cardiovasculare, cancere, poluare, risipă de energie și de resurse naturale, cum ar fi consumul excesiv de apă și despăduririle. Am putea foarte bine să hrănim toți înfometații planetei, dacă n-am mai rezerva atâta spațiu creșterii animalelor. 1,3 miliarde de oameni ar putea fi hrăniți cu cerealele și leguminoasele utilizate pentru îngrășarea vitelor din Statele Unite. 80% din porumbul și 95% din ovăzul cultivat în această țară este destinat vacilor. Conform raportului World Watch Institute, dacă întreaga populație a lumii ar adopta alimentația nord-americanilor, toate resursele petroliere planetare s-ar epuiza în 13 ani.

Când nu mănânc carne mă simt slăbit

„Mănâncă o friptură ca să prinzi putere!” Cine n-a auzit îndemnul ăsta? Dar elefantul, calul, boul, toate animalele vegetariene, au ele nevoie de carne ca să fie atât de puternice? Carnea este un stimulent, precum cafeaua sau țigara. Ea provoacă o excitație a terminațiilor nervoase de la nivelul limbii și al pereților stomacali, declanșând o senzație de euforie la nivelul creierului. Această stimulare intensă duce la accelerarea fluxului sanguin, cu consum mare de energie, după care urmează faza depresivă, care-l incită pe carnivor să mănânce din nou carne, ca să simtă din nou acea plăcere. Asta, bineînțeles, duce la uzura organelor, și organismul trebuie să facă eforturi ca să ferească ficatul și rinichii de consecințele nefaste ale acestei autointoxicări permanente. E posibil ca unii, atunci când încetează să mai mănânce carne, să se simtă „slăbiți” timp de câteva zile, dar totul reintră în normal o dată ce organismul a eliminat toate toxinele și s-a reajustat la o alimentație sănătoasă, pe bază de legume, fructe și cereale.

Plantele au și ele simțuri și emoții, și a le omorî pentru a le mânca este tot o cruzime

Este adevărat că omul trebuie să distrugă anumite forme de viață ca să supraviețuiască. Totuși, provocăm mai puțină suferință dacă mâncăm un morcov, decât dacă mâncăm o vacă. Nivelele lor de conștiință sunt diferite. Animalul posedă un sistem nervos complex, care-l face să simtă emoții puternice și dureri fizice atroce. El poate exprima bucurie, iubire, suferință, frică, încearcă să-și scape viața când simte apropierea morții și urlă de durere când e ucis. Cât despre morcov, el n-are aceste manifestări emoționale. Când vom ajunge să-i auzim strigătele în grădină, înseamnă că vom fi pregătiți să ne hrănim exclusiv cu energie și lumină. Și chiar dacă plantele ar fi capabile de emoții, alimentația vegetariană le-ar reduce semnificativ suferința la nivel global. Gândiți-vă că unei vite i se dau 32,5 kg de cereale și soia pentru a produce 2,2 kg de carne.

Carnea biologică este mai bună pentru sănătate

Toată carnea, bio sau nu, poate fi gazda unor bacterii, paraziți, radiații sau reziduuri de poluare. Iar atunci când când animalul este ucis, frica, disperarea și suferința lui eliberează în carnea lor hormoni de stres, ca adrenalina. Nemaivorbind de faptul că orice carne intră rapid în putrefacție.

Puiul, peștele și fructele de mare sunt mai sănătoase decât vita și porcul

Vacă, porc, pasăre sau pește, conțin același procent de colesterol, chiar dacă peștele sau porcul au mai puțină grăsime saturată. Studiile au demonstrat că cei care au înlocuit carnea de vită sau de porc cu pește sau pui n-au prezentat nicio diminuare a nivelului de colesterol. Puiul este o sursă importantă de contaminare cu salmonella. Ficatul găinilor și al curcanilor conțin cadmiu, un metal toxic și cancerigen. Peștele intră în putrefacție foarte repede. O dată ingerat, nivelul excreției de urină crește imediat și persistă mai multe zile. Acidul uric acumulat se elimină greu și predispune la apariția de calculi, care se localizează în rinichi, vezică și articulații. Peștii, crustaceele și moluștele pot provoca alergii grave, de tipul urticariei. Ei înmagazinează în corpul lor reziduurile poluante și toxice cu care sunt contaminate apele în care înoată. Mâncând pește, omorâm o mulțime de alte animale marine, care sunt prinse în plasele pescarilor. În ultimii 30 de ani, numai pescuitul de ton a masacrat cca 7 milioane de delfini. Mii de balene și păsări marine au pierit din cauza industriei pescuitului.

Vegetarianismul e o modă

Cu atât mai bine și să dureze cât mai mult! Adevărul este că vegetarianismul există de când lumea și mulți sunt cei care, de-a lungul timpului, au adoptat acest tip de alimentație. Egiptenii antici trăiau în principal din legume și fructe crude. Romanii erau și ei aproape vegetarieni, până când grandoarea lor s-a stins în orgii de ospețe cu băutură și carne. Ce să mai vorbim de spartani! Iată cine se numără printre celebritățile trecutului care au adoptat alimentația vegetariană: Pitagora, Platon, Apollonius, Socrate, Ovidiu, Plutarh, Buddha, Krishna, Mahavira, Leonardo da Vinci, Pascal, Jean-Jacques Rousseau, Lamartine, Montaigne, Wagner, Georges Bernard Shaw, Gandhi.

Vegetarianismul e o religie

Vegetarianismul nu e nici o religie, nici o sectă, iar adepții lui nu trebuie să facă un jurământ de credință, cu o mână pe inimă și cu alta pe pachetul de tofu. Este un mod de viață centrat pe sănătatea umană, animală și planetară. De altfel, vegetarianismul face parte integrantă din unele religii, ca hinduismul, budismul și jainismul, care propovăduiesc Ahimsa, calea nonviolenței față de animale. Compasiunea lor față de speciile inferioare se explică și prin credința în reîncarnare, în care fiecare suflet sau grup de suflete își schimbă vehiculul fizic. Din punct de vedere karmic (karma: legea cauzei și efectului) omul acumulează mai puține „datorii karmice” dacă este vegetarian și dacă alimentația lui produce cât mai puțină suferință animalelor.

Vegetarianismul provoacă o carență de proteine

Câteodată îți vine să crezi că în civilizația noastră există secte ale „adoratorilor de proteine”, ai căror guru sunt producătorii de carne, ouă și lactate. Propaganda lor a convins anumiți membri ai elitei, care dictează legile nutriționale, că proteinele animale sunt vitale, complete și mai ușor asimilabile decât cele vegetale. Din fericire, acest mit tinde să se estompeze, lăsând loc unui adevăr pe care vegetarienii îl știu demult: o alimentație fără carne, bazată pe proteine vegetale, este cheia sănătății și a longevității.

Cea mai mare parte a studiilor științifice asupra proteinelor s-au efectuat pe animale de laborator, mai ales pe șobolani, practică îndoielnică, deoarece se știe că șobolanii au nevoi în proteine radical diferite de cele ale oamenilor. Dar asta nu i-a împiedicat pe cercetători să tragă concluzii eronate. Elemente de bază ale celulei vii, proteinele clădesc organismul, veghind la creșterea și înlocuirea țesuturilor. 18% din greutatea noastră sunt proteinele. Metabolismul nostru depinde de proteine pentru a asigura diferite funcții vitale, printre care formarea anticorpilor care combat infecțiile. Noi consumăm prea multe proteine în raport cu nevoile reale, ceea ce antrenează boli de ficat și de rinichi, obezitate și osteoporoză. O alimentație cu prea multe proteine animale diminuează densitatea osoasă prin pierdere de calciu și duce la carența de fier, deoarece proteinele în exces îi împiedică asimilarea. Studiile recente confirmă faptul că proteinele vegetale ne sunt suficiente. Acizii aminați se regăsesc în plante (inclusiv cei 8 acizi aminați esențiali, pe care trebuie să-i conțină o alimentație adecvată). Doar 5% din alimentația noastră trebuie să fie compusă din proteine,iar cartoful conține 12% proteine, lămâia 16% și conopida 40%. Alte surse de proteine vegetale sunt: orezul brun, soia, lintea, fasolea, mazărea, germenii de grâu, ciupercile, nuca de cocos, cerealele, nucile, vinetele, roșiile.

Vegetarianismul care nu include laptele și produsele lactate provoacă o carență de calciu

Iată un mit care se dovedește total nefondat, din moment ce milioane de copii și femei asiatice care nu consumă lapte și derivatele acestuia au un schelet solid și dinți perfect sănătoși.

Calciul e un mineral care are un rol important la nivelul țesutului osos, asigurându-i soliditatea. El mai servește și la reglarea ritmului cardiac și este indispensabil mecanismului de coagulare a sângelui. Un deficit de calciu atrage după sine insomnie, o nervozitate excesivă, fragilitate osoasă și dentară, fracturi de femur. Simptomul cel mai frecvent este durerea de spate. În mod greșit se crede că simplul fapt de a consuma calciu ne protejează de osteoporoză și de demineralizare osoasă. Nutiționiștii din Statele Unite ne sfătuiesc să ingerăm minimum 800 de miligrame de calciu pe zi, cel mai adesea sub formă de produse lactate. Cu toate acestea:

- Femeile japoneze consumă în medie 300 mg de calciu pe zi și rareori suferă de osteoporoză.

- Femeile Bantu, cu 200 mg de calciu pe zi au rata osteoporozei cea mai scăzută din lume.

- Studiile efectuate pe prizonieri peruvieni demonstrează că 200-300 mg de calciu pe zi sunt suficiente pentru menținerea echilibrului metabolic.

- În America de Nord, oamenii ingerează între 841 și 1.345 mg de calciu pe zi. Osteoporoza este aici o problemă de sănătate majoră.

- Inuiții (un popor din regiunile arctice) cu 1000-2000 mg de calciu zilnic, fac osteoporoză de tineri.

Osteoporoza nu este cauzată de un aport insuficient de calciu, ci de factori care-i împiedică asimilarea sau îi facilitează eliminarea. Unul dintre aceștia este consumul excesiv de proteine animale, care crește aciditatea în corp. Pentru a o neutraliza și a reveni la starea alcalină, corpul își folosește rezervele de calciu, ceea ce duce la pierdere osoasă.

Ceea ce trebuie neapărat să știm este că asimilarea calciului de către organismul nostru depinde de cantitatea de fosfor prezentă în alimentele pe care le mâncăm. Raportul calciu/fosfor este foarte important, căci cu cât acesta este mai dezechilibrat, cu atât mai mare este pierderea osoasă. Se estimează că raportul optim este de 1/1.

Iată alimentele în care calciul este cel mai puțin asimilabil, din cauza dezechilibrului calciu/fosfor: carnea roșie (1/30), ficatul, puiul, porcul, brânza, oul. Fosfor neasimilabil se mai găsește și în toate băuturile carbogazoase. Și iată principalele legume și fructe care ne furnizează fosfor organic, asimilabil: grâul, orzul, ovăzul, fasolea, soia, lintea, mazărea, sfecla, păstârnacul, coaja fructelor, nucile, alunele, semințele și mai ales stafidele. Consumând regulat aceste alimente, vegetarienii devin și mai inteligenți!

Revenind la osteoporoză: fumatul, alcoolul, zahărul și făina albă accelerează demineralizarea osoasă. Cortizonul, diureticele, laxativele, anti-acidele, antibioticele, anticonvulsivele reduc absorbția calciului și distrug vitamina D, esențială în asimilarea acestui mineral. Alături de toate acestea, lipsa exercițiului fizic poate accelera osteoporoza.

Iată principalele surse vegetale de calciu asimilabil: semințele de susan și de floarea soarelui, migdalele, varza, conopida, frunzele de sfeclă, țelina, spanacul, fasolea verde, tofu, algele marine, pepenele, lintea.

Vegetarianismul provoacă o carență de vitamina B12

O mare controversă bulversează în prezent mediul științific apropo de vitamina B12. Rapoarte alarmante și contradictorii sunt publicate la intervale regulate. Se insinuează că o alimentație vegetariană lipsește corpul de vitamina B12. Cercetătorii contribuie la propagarea acestei false teorii nutriționale pentru că nu se înțeleg asupra metodei celei mai eficace de testare a nivelului de B12 în organism sau în alimente. B12, numită și cobalamină, nu este de fapt o vitamină, ci o substanță produsă de anumite microorganisme, ca bacteriile sau algele. Vitamina B12 de care avem noi nevoie e produsă aproape în întregime de organismul nostru. Stomacul nostru secretă o substanță numită „factor intrinsec”, care transportă vitamina B12, produsă de flora bacteriană a intestinelor. Bacteriile prezente în saliva noastră produc în jur de 0,025 micrograme de B12 pe zi. Un miligram de B12 îi este suficient corpului timp de doi ani, iar pentru o epuizare totală a acesteia e nevoie de 5-15 ani.

Cel mai adesea, carențele de B12 nu provin dintr-un deficit alimentar, ci dintr-o incapacitate a organismului de a o asimila. Ca să-i menținem un nivel acceptabil, trebuie să avem un pancreas, un stomac, niște intestine și un ficat într-o stare de sănătate bună. Mai mulți factori inhibă absorbția vitaminei B12: fumatul, alcoolul, antibioticele, vitamina C sintetică, medicamentele pentru hipertensiune, gută, boala Parkinson sau colesterol, ca și intervențiile chirurgicale la intestinul subțire sau la stomac. Carnivorii riscă chiar mai mult decât vegetarienii să cunoască un deficit de B12, deoarece lentoarea digestiei cărnii diminuează sau împiedică secreția „factorului intrinsec” în stomac și perturbă producerea acestei „vitamine”.

Surse vegetale de B12: drojdia de bere, spirulina, banana, polenul, apa de izvor și de ploaie, ginsengul, prunele, curmalele, pătrunjelul, ciupercile, arahidele, stafidele, cresonul, semințele de floarea soarelui. 28 de grame de praz sau de sfeclă (crude) ne dau 0,1-0,3 micrograme de B12, ceea ce depășește nevoia zilnică. În a patra zi de germinare, 100 de grame de linte ne dau 237 de micrograme de B12, iar 100 de grame de mazăre, 235 de micrograme de B12.

Fiecare moleculă de B12 conține o moleculă de cobalt, prin urmare, alimentația noastră trebuie să includă și o sursă de cobalt, pentru ca flora intestinală să sintetizeze bine această „vitamină”. Algele marine sunt foarte bogate în cobalt, deci și în B12. Epoca noastră modernă, aproape maladiv de curată și aseptizată, produce alimente care conțin foarte puțin B12. Dacă avem acces la legume provenite din culturi biologice, simplul fapt de a nu le îndepărta coaja ne permite să obținem un plus de B12.

Sursa:  http://www.oocities.org/vegetarisme/mythevege.html 
Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

Interviu complet cu prof. dr. Virgiliu Stroescu