DE CE ESTE
ÎNVĂȚĂMÂNTUL JAPONEZ ATÂT DE EFICIENT
Trebuie să recunoaștem, Japonia este una dintre cele mai
renumite țări din lume. Peisajul natural de o rară frumusețe, standardul de
viață înalt, tradițiile unice și arhitectura deosebită, toate acestea combinate
fac ca această națiune să fie privită de întreaga lume cu stimă și admirație. Chiar
dacă cei mai mulți dintre noi n-am întâlnit în viața noastră un japonez, cu
toții știm ce-i deosebește de restul lumii: sunt plăcuți, zâmbitori, extrem de
politicoși, ambițioși, muncitori și cu o voință de fier. Păstrarea acestor
valori este atât de importantă pentru societatea japoneză, încât copiii primesc
acest tip de educație nu numai în familie, ci și la școală. Cu toate că
sistemul lor de învățământ, de la grădiniță până la facultate, pare asemănător
cu cel occidental, în realitate este diferit, chiar unic în lume. Aceasta,
deoarece, pe lângă căpătarea de cunoștințe temeinice pentru viață, școala
japoneză modelează copii fericiți, cu caractere puternice. Iată câteva aspecte
care fac învățământul japonez faimos și invidiat în toată lumea.
În primii ani de școală, copiii învață bunele maniere. Ei
nu intră direct în materiile de bază, educația lor începând cu comportamentul,
etica și valorile umane. Elevii sunt învățați ce înseamnă respectul și
amabilitatea. Ei trebuie să învețe să aibă compasiune și să fie generoși. Unor
virtuți precum autocontrolul și simțul dreptății li se acordă, de asemenea, o
mare importanță. Numai după ce aceste baze au fost puse, se trece la programa
școlară propriu-zisă.
Anul școlar se deschide la începutul lunii aprilie, o dată cu apariția
primelor flori de primăvară, cele ale cireșilor (sakura). Se crede că în felul acesta copiii încep școala cu
sentimentul pozitiv că frigul lunilor de iarnă s-a sfârșit. Acest orar nu mai
există nicăieri în lume, unde, de obicei, școlile încep în prima lună de
toamnă. Poate n-ar fi o idee rea să facem și noi ca ei...
Toți copiii participă la munca de curățenie în școală. Această activitate
le imprimă un tip de etică a muncii aproape naturală. Ei se organizează în
echipe și învață ce înseamnă igiena și cum se face o curățenie temeinică. Și nu
curăță doar clasele, ci și sala de mese și toaletele. Ca urmare, elevii sunt
mult mai atenți să nu facă mizerie în școală și învață să nu disprețuiască
munca de jos.
În Japonia, masa principală se ia la școală. Este un
moment important al zilei, pe care copiii îl petrec împreună. Școala are grijă
să le ofere preparate gustoase și sănătoase, iar profesorii sunt întotdeauna
prezenți în sala de mese, uneori mâncând la aceeași masă cu ei. Este o ocazie
pentru copii să învețe bunele maniere la masă și să-și dezvolte atașamentul
față de dascălii lor. Înainte și după fiecare masă copiii rostesc o formulă de
mulțumire pentru hrana primită, exprimându-și recunoștința față de pământul
care a creat-o, bucătarul care a pregătit-o și asistenții sociali care le-au
oferit-o, prezenți și ei în sala de mese.
Tuturor copiilor le plac activitățile extracuriculare. Când
un copil japonez nu învață sau muncește, el se joacă. Felul în care își petrece
timpul după școală este la fel de important ca și școala însăși. Astfel, timpul
lui este împărțit în studiul individual acasă, ori într-una dintre școlile
private care-i ajută pe copii să-și îmbunătățească rezultatele la matematică,
engleză, muzică sau sport. Toți liceenii aleg un club în care se înscriu pentru
a practica înotul, baseball-ul tenisul de masă sau alte sporturi, pentru a juca
șah sau pentru a învăța să cânte la un instrument. Astfel, ei socializează cu
tinerii din clubul lor și obișnuiesc să-și petreacă și week-endurile împreună.
La școală, elevilor li se predă poezia și caligrafia. Japonia nu-și uită
tradițiile și formele de artă. Ei învață kanji
(cele circa 2.000 de litere chineze), precum și Hiragana și
Katakana (cele două sisteme tradiționale de scriere). Fiecare literă trebuie
scrisă corect, cu partea îngroșată în direcția potrivită și într-o ordine precisă.
Pentru realizarea acestora, ei folosesc bețișoare de bambus și hârtie de orez.
Tot ca parte a păstrării tradițiilor, la școală, poemele Haiku, care fac parte
din bogata istorie literară japoneză, sunt învățate pe dinafară. Fiecare elev
înțelege importanța păstrării patrimoniului cultural al nației lor.
În Japonia, procentul elevilor care chiulesc de la școală este de 0,01%.
Sunt rarisime cazurile în care un elev să lipsească nemotivat de la ore. Și nu
numai că toți copiii sunt prezenți, dar își și ascultă cu atenție profesorii.
Nimeni nu vorbește cu colegul de bancă și nu se îndeletnicește cu altceva în
timp ce profesorul predă lecția.
În Japonia, liceele sunt atât de eficiente și de
riguroase, încât aici, un absolvent de liceu este considerat egal în pregătire
cu un absolvent de facultate din Italia, țară considerată a avea un învățământ
de calitate, ai cărei cetățeni au o educație solidă. Prin urmare, pentru
tinerii japonezi care vor să urmeze o facultate competiția este acerbă. Ei pot
opta pentru o singură facultate și dau un singur examen, care va decide dacă au
obținut baremul impus. În cazul în care eșuează, situația lor nu este deloc
gravă – vor găsi foarte ușor un loc de muncă în economia japoneză.
După terminarea liceului, facultatea este considerată ca
o vacanță. Așa de mare este efortul cerut în sistemul național de învățământ,
încât absolvirea este considerată prima mare victorie din viața unui elev. Anii
de facultate sunt priviți mai degrabă ca o recompensă binemeritată, decât ca o altă
etapă de învățare asiduă. Studenții pot fi văzuți frecvent moțăind la cursuri,
motiv pentru care într-o evaluare internațională nu vom găsi pe primele locuri
universități japoneze. O explicație ar fi solicitarea excesivă din timpul
anilor de liceu. Sau poate sistemul occidental de evaluare nu este cel corect?
N-ar fi exclus...
Traducerea:
Olga Constantin (Frumoasa Verde)
Cum se desfășoară masa de prânz într-o
școală japoneză
.jpg)
BRAVO LOR,BRAVO LOR.
RăspundețiȘtergere