Comoara ascunsă a Cavalerilor Templieri + documentar (RO)

COMOARA ASCUNSĂ A CAVALERILOR TEMPLIERI

„Soldații săraci ai lui Hristos și ai Templului lui Solomon”, mult mai cunoscuți sub numele de „Cavalerii Templieri”, au format în Evul Mediu unul dintre cele mai cunoscute ordine militare călugărești ale Bisericii Catolice. Acesta a fost înființat în Ierusalim, în ziua de Crăciun a anului 1119, în Biserica Sfântului Mormânt, la inițiativa cavalerului francez Hugo de Payens, care a fost și primul Mare Maestru al Ordinului. În Conciliul de la Troyes din 1128, templierii au fost recunoscuți oficial de către Biserica catolică și au devenit supușii direcți ai Papei. Scopul declarat al acestei organizații era acela de a-i apăra pe peregrini – călătorii creștini care vizitau Țara Sfântă. Crucea roșie purtată de templieri pe robe era un simbol al martiriului, iar a muri în luptă era pentru ei cea mai mare onoare, căci le asigura un loc în cer.

Însă sursa faimei Cavalerilor Templieri nu a fost doar bravura lor pe câmpul de luptă, ci și averea lor fabuloasă, adunată în timpul cruciadelor, care a dus în cele din urmă la decăderea lor. Dar să vedem în ce a constat „Comoara Templierilor”, cum a fost ea numită de imaginația populară.

Finanțele Templierilor

Templierii erau nu numai războinici neîntrecuți, ci și finanțiști iscusiți. Membrii necombatanți ai Ordinului au reușit să pună la punct o puternică infrastructură economică în întreg spațiul creștin, cu ajutorul unor scheme financiare inovatoare, care au constituit forma timpurie a instituțiilor bancare, și au construit numeroase fortificații în Europa și în Țara Sfântă. Unul dintre cele două grade ale membrilor necombatanți se numea „Fermierii”, și aici se încadrau cei responsabili de administrarea posesiunilor lumești ale Ordinului. Celălalt grad necombatant îi includea pe „capelani”, care se îngrijeau de nevoile spirituale ale Ordinului.

Cum Templierii aveau aprobarea oficială a Bisericii, bogații Europei le făceau acestora donații consistente, sub formă de bani, terenuri și luptători. Mai mult, erau scutiți de toate taxele vremii, inclusiv de zeciuiala obligatorie pentru membrii clerului. În felul acesta, Ordinul Templierilor devenise una dintre cele mai înstărite instituții ale vremii. Însă, deși ca ordin erau puternici și bogați, ca indivizi existența lor era simplă și austeră, iar curajul și devotamentul lor deveniseră legendare. Cel puțin 20.000 de Templieri au fost uciși, fie pe câmpul de luptă, fie după ce au fost capturați și au refuzat să renunțe la credința lor, în schimbul vieții. Și totuși, până la urmă, Cavalerii Templieri au fost distruși nu de către musulmanii din Est, ci de către propriii lor frați creștini din Vest.

Decăderea Templierilor

Ordinul Cavalerilor Templieri a încetat să mai existe la începutul secolului al XIV-lea, o dată cu execuția ultimului său Mare Maestru, Jacques de Molay (foto dreapta), iar această disoluție a fost legată tocmai de averea lor consistentă. Responsabil de decăderea Templierilor a fost Filip al IV-lea, supranumit și Filip cel Frumos, regele Franței. Acesta le era dator vândut templierilor, din cauza războiului pe care-l purtase cu englezii, dar în același timp pusese ochii pe averea lor, pe care voia să și-o însușească.

În anul 1305, Papa Clement al V-lea i-a trimis scrisori lui Jacque de Molay și Marelui Maestru al Ordinului Ospitalierilor, cerându-le să vină în Franța pentru a discuta o posibilă fuziune a celor două Ordine. Jacque de Molay a sosit în Franța la începutul anului 1307, dar întâlnirea cu Ospitalierii a fost amânată pentru un timp. Cu toate acestea, Marele Maestru a avut ocazia să discute pe alte teme cu Papa Clement, una dintre acestea fiind legată de anumite acuzații aduse cu câțiva ani în urmă de un templier exclus din Ordin, privind unele aspecte așa-zis „indecente” în ceremoniile de inițiere. Unii sunt de părere că, în acest sens, întâlnirile Papei cu Jacque de Molay ar fi fost urmarea unei înțelegeri secrete cu regele francez, în timp ce alții opinează că Papa, care ar fi trebuit să fie protectorul Cavalerilor Templieri, avea un caracter slab, crezând în minciuni și zvonuri, defect pe care Filip l-a speculat din plin, făcându-l unealta lui principală în planul pus la cale. Așa se face că, într-un final, Papa Clement a instituit o comisie care să cerceteze activitatea Templierilor, iar regele s-a folosit de această șansă ca să scape de ei.

Sub presiunea regelui Filip, papa Clement al V-lea a desființat Ordinul pe 13 octombrie 1312. Din acel moment, Templierii au început să fie vânați și arestați prin toată Franța și apoi prin toată Europa. Au fost acuzați de erezie, idolatrie, obscenități, homosexualitate... Pentru a scăpa de torturile inimaginabile, mulți au recunoscut ceea ce li s-a imputat. Totul a luat sfârșit după aproape 7 ani, pe data de 18 martie 1314, când Jacque de Molay împreună cu alți trei Templieri de rang înalt au fost arși pe rug ca eretici în Paris.

Execuția Templierilor în fața lui Filip cel Frumos

Astfel, Filip a scăpat de datoria pe care o avea față de Cavalerii Templieri, punând mâna totodată pe întreaga lor avere. Totuși, regele nu s-a putut bucura prea mult timp de această achiziție, căci avea să moară pe 29 noiembrie 1314, la mai puțin de un an de la execuția lui Jacque de Molay. Unii istorici sunt de părere că Templierii au reușit totuși să ascundă o bună parte a averii lor. Această prezumție stă la baza legendei despre comoara Templierilor și locul în care ar fi ascunsă.

Comoara Cavalerilor Templieri

De-a lungul timpului s-a speculat mult în legătură cu o presupusă comoară a Templierilor, mulți susținând că aceasta ar conține mai mult decât bogăție materială obișnuită. Există credința că, în timpul petrecut în Țara Sfântă, aceștia ar fi intrat în posesia unui un număr de relicve sacre. Aceasta, deoarece în timpul procesului, una dintre acuzațiile care li s-au adus a fost aceea că erau idolatri, venerând imaginea unui „om cu barbă”. O descriere nepublicată a inițierii unui tânăr francez pe nume Arnaut Sabbatier, care s-a alăturat Ordinului Cavalerilor Templieri în anul 1287, găsită în zilele noastre de un istoric în timp ce se documenta la Arhivele secrete ale Vaticanului, a făcut lumină în această privință: lui Sabbatier i-a fost arătată o bucată de pânză lungă, de in, pe care era imprimată imaginea unui bărbat, și i s-a spus s-o venereze, sărutând picioarele bărbatului de trei ori. I s-a dat astfel să înțeleagă că aceasta era una dintre relicvele prețioase, aflate în posesia Ordinului. Astăzi, această pânză este identificată ca fiind celebrul Giulgiu din Torino (foto stânga), pe care se află imprimat conturul unui om care prezintă semne de agresiune fizică și în special de crucificare.

În prezent, giulgiul cu imaginea lui Hristos este păstrat în capela regală a Catedralei Sfântul Ioan Botezătorul din Torino, dar nu se cunoaște locul altor obiecte sfinte, presupuse că ar fi aparținut Templierilor. Printre relicvele nelocalizate încă se numără Comoara lui Solomon, Sfântul Graal, Chivotul Legământului, Învățăturile pierdute ale lui Iisus și chiar capul lui mumificat. Printre posibilele locuri în care ar fi ascunse aceste comori spirituale se numără Capela Rosslyn (Scoția), Insula Oak (Nova Scotia, Canada) și insula daneză Bornholm (Marea Baltică).

 

Insula Bornholm, unul dintre numeroasele locuri asociate cu comoara Templierilor

Ceea ce este însă aproape sigur, este că vânătorii de comori aflați în căutarea comorii Cavalerilor Templieri vor mai fi ocupați o vreme de-acum încolo.

Sursa: The Treasure of the Knights Templar and Their Downfall

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

Misterele comorii Templierilor (RO)