Când broaștele devin gustări spumoase: O dilemă canină + Fapte despre broasca comună europeană

Când broaștele devin gustări spumoase: O dilemă canină

Salutări, dragi minți curioase și neastâmpărați veseli! Astăzi, ne îmbarcăm într-o aventură amfibiană, care cercetează fenomenul deconcertant al iubiților noștri tovarăși cu patru picioare, care manifestă un gust culinar mai degrabă, să spunem, "neconvențional". Este o poveste veche de când lumea, o capcană canină care ne-a gâdilat de luni de zile - infama saga a câinelui meu, Brownie, a broaștei și a fiasco-ului spumos care a urmat!

Acum, înainte de a sări cu capul înainte în tentantul tărâm al bucătăriei canino-amfibiene, să stabilim scena. Imaginați-vă: o noapte cu lună, o curte plină de simfonia naturii și un câine cu un apetit la fel de aventuros ca o veveriță temerară. În această seară ilustră, câinele meu de încredere, care are un talent deosebit de a transforma momentele banale ale vieții în escapade tumultoase, a decis să ia parte la un tango cu un mormoloc pe limbă.

Dar de ce, oh, de ce, câinii găsesc acești amfibieni alunecoși, denivelați și, uneori, de-a dreptul beligeranți, atât de atrăgători? Este o poftă culinară deosebită, o căutare ciudată de arome interzise sau poate o încercare greșită de a-și impresiona companionii cu două picioare cu gustul lor "gourmet"? Nu vă temeți, dragi colegi, pentru că vom dezlega această enigmă enigmatică, în timp ce ne vom răsfăța cu o porție consistentă de știință, chicoteli și un strop de fantezie.

Vedeți, sub acea fațadă blănoasă și acel dat din coadă, tovarășii noștri canini sunt urmașii lupilor vicleni, vânători pricepuți de odinioară. Ei au fost conectați prin evoluție pentru a fi curioși și, să fim sinceri, un pic răutăcioși. În căutarea aventurii și a deliciilor gustative, sunt atrași de miriadele de mirosuri și arome pe care lumea le are de oferit și, da, asta include și gustul picant al prietenilor broscuțe.

După cum știm cu toții, broaștele posedă un anumit je ne sais quoi care le face irezistibile pentru prietenii noștri cu blană. Mișcările lor zbârnâitoare, săriturile jucăușe și aroma seducătoare de pământ umed și fericire acvatică - este suficient pentru a pune în mișcare simțurile oricărui cățeluș care se respectă. Este ca un dans delicios de arome care invită chiar și cel mai demn câine să se alăture și să ia o mușcătură din acțiunea amfibiană.

Așadar, eram acolo, plimbându-mă pe lângă bloc în toiul nopții cu ajutorul meu de încredere, Brownie - neînfricatul cunoscător de broaște. Nu știam că eram pe cale să asist la marele spectacol al bucătăriei înalte amfibiene.

Într-o clipită (sau poate că doar eu am clipit, cine știe?), Brownie s-a năpustit asupra unei broaște ca și cum ar fi fost cea mai grozavă delicatesă din oraș. Înainte ca creierul meu uimit să poată procesa scena suprarealistă, a fost gata - broască. Da, câinele meu se transformase într-un aspirator canin, un adevărat maestru al ingeniozității culinare.

Am intrat în acțiune, cu reflexele mele de a smulge din lesă ajungând la nivel de supererou, dar, din păcate, era un festin de broască fait accompli. Brownie, acum un temerar gastronomic, și-a arătat imediat nemulțumirea în cel mai dramatic mod. A început o reprezentație teatrală cu spume la gură, cu mișcări de dans interpretativ prin care scutura capul și o simfonie de strănuturi care ar face de rușine mulțimea unui club de comedie.

Eram acolo, ca un dirijor reticent al celei mai ciudate orchestre din lume, în rolul principal într-o comedie canină a erorilor care cu siguranță va câștiga un premiu pentru "Cel mai bizar spectacol nocturn". În timp ce Brownie își continua spectacolul de unul singur, nu am putut să nu-mi imaginez vecinii mei aruncând o privire prin perdele, cu popcornul în mână, savurând acest spectacol ciudat - un loc în primul rând la zbenguielile spumoase ale lui Brownie.

Știind că apa este antidotul suprem pentru această catastrofă culinară, am pornit cu curaj în căutarea hidratării, trăgându-mi cu mine și cățelul meu acum celebru. A fost o călătorie triumfală spre bolul cu apă, o poveste de eroism pentru potolirea setei și o lecție despre puterea perseverenței împotriva palatelor primejdioase.

Și astfel, dragii mei prieteni, noaptea nu s-a încheiat în rușine, ci în râsete în hohote și o nouă apreciere pentru escapadele imprevizibile care însoțesc deținerea unui câine. În ceea ce-l privește pe Brownie, el a ieșit din nebunia sa de broască cu o poveste de spus despre papilele gustative, o legendă în rândul comunității canine, amintit pentru totdeauna ca fiind indomitul mâncător de broaște din tradiția apartamentului nostru.

Acum, hai să devenim puțin mai științifici, bine? Broaștele, cu culorile lor vibrante și texturile lor unice, eliberează adesea o secreție atunci când sunt amenințate - un fel de semnal de "înapoi" care face parte din strategia lor inteligentă de supraviețuire. Această secreție, prietenii mei, poate fi uneori puțin spumoasă și, din fericire (sau ghinion), câinii sunt destul de dornici să exploreze acest fluid. Așadar, atunci când tovarășul meu de încredere s-a angajat într-un festin cu broaște, nu este de mirare că a urmat puțină distracție spumoasă, lăsându-ne o amintire ciudată, dar de neuitat, pe care să o prețuim și despre care să chicotim.

Deci, iată, dragii mei colegi! Întâlnirea unui câine cu o broască nu este doar o anecdotă capricioasă, ci o scufundare încântătoare în adâncurile instinctelor naturale și ale comportamentelor excentrice. În timp ce ne îmbarcăm în această călătorie de descoperire glumeață, amintiți-vă, dragi cititori, că prietenii noștri blănoși, la fel ca noi, au ciudățeniile și curiozitățile lor care fac viața cu atât mai amuzantă. Rămâneți cu noi pe măsură ce vom aprofunda lumea excentrică a broaștelor. Până atunci, continuați să dați din coadă și să râdeți în hohote - la urma urmei, cele mai memorabile momente din viață vin adesea din cele mai improbabile surse, iar o poveste cu broaște spumoase nu face excepție!

Broasca comună europeană fapte, imagini și informații. Descoperiți unul dintre cei mai comuni amfibieni din Europa

Broasca comună are mai multe alte denumiri, inclusiv broasca comună europeană și broasca de iarbă. Acest amfibian familiar este adesea întâlnit în multe părți ale Europei în iazuri și bălți sau în jurul acestora.

Fapte despre broasca comună la prima vedere:

• Alte denumiri: Broască comună europeană, broască comună europeană brună, broască de iarbă europeană
• Denumire științifică: Rana temporaria
• Tip de animal: Amfibian
• Familie de animale: Ranidae
• Unde se găsește: Europa și părți din Asia
• Lungime: între 6 și 9 cm
• Greutate medie: 7 g
• Stare de conservare: Preocupare minoră

Faceți cunoștință cu broasca comună europeană: Introducere

Broasca comună europeană se numără printre cele mai răspândite și mai comune specii de amfibieni din Europa. Este membră a familiei Ranidae, ai cărei membri sunt cunoscuți și sub numele de broaște "adevărate".

Broasca comună este singura broască "adevărată" originară din Marea Britanie. Celelalte specii de "broaște" (adică membri ai ordinului Anura) din această țară sunt broaștele (și anume broasca comună și broasca natterjack).

Cum arată broasca comună?

Printre trăsăturile distinctive se numără "masca facială" de culoare închisă și crestele de piele care se întind pe ambele părți ale spatelui.

Broasca comună are un corp robust și picioare posterioare lungi și puternice, cu picioare palmate. O pereche de falduri dorsolaterale (creste ridicate ale pielii) se întind pe toată lungimea spatelui animalului.

Capul este lat și plat, iar botul este de obicei rotunjit. Ochii broaștei sunt mari, cu pupile orizontale. Timpanii (tâmplele urechilor) sunt proeminenți, dar de dimensiuni mai mici decât ochii.

Pielea broaștei este destul de netedă și umedă. Colorația este foarte variabilă: partea superioară a corpului poate fi maro, gri, verde măsliniu, verde lime, galben sau roz. Au fost observate, de asemenea, variații neobișnuite, cum ar fi broaștele negre și broaștele albinoase. Partea inferioară este de obicei albă, iar părțile laterale galbene.

Broasca comună își poate ajusta culoarea pentru a se amesteca cu mediul înconjurător. În timpul sezonului de împerechere, masculul devine albastru-cenușiu, iar femela o nuanță mai închisă de maro sau chiar roșu.

Membrele sunt întotdeauna dungate, iar spatele este adesea punctat cu pete negre neregulate. Părțile laterale pot fi acoperite de pete maro sau portocalii. O pată triunghiulară întunecată, asemănătoare unei măști, se întinde peste ochi și peste timpanul de o parte și de alta a capului.

Broasca comună femelă tinde să fie mai mare decât masculul ei. Doar broasca mascul are tampoane nupțiale (umflături dure pe membrele anterioare). Acestea sunt folosite pentru a prinde femela în timpul împerecherii.

Mormolocii broaștei comune sunt negri atunci când sunt abia ieșiți din ouă. În curând, ei devin ușor pătați cu auriu sau bronz.

Distribuire

Broasca comună poate fi găsită în aproape toată Europa. Aria sa de răspândire se întinde spre vest până la insulele britanice, spre nord până în Scandinavia și spre est până în Munții Ural. Broasca comună este prezentă mai la nord decât orice alt amfibian din Europa datorită rezistenței și capacității sale de a tolera frigul.

În sudul Europei, broasca comună se găsește din nordul Spaniei până în nordul Greciei. Specia este absentă din cea mai mare parte a Iberiei, precum și din sudul Italiei, sudul Greciei și sudul Balcanilor.

Habitatul broaștei comune

Broasca comună se găsește într-o gamă largă de habitate, de la nivelul mării până la altitudini de 2.700 m.

În afara sezonului de reproducere, broasca comună locuiește în mai multe tipuri de păduri, tundră, pajiști, pășuni, mlaștini, câmpuri, parcuri și grădini. Adulții trăiesc pe uscat și pot fi găsiți departe de apă.

Reproducerea are loc în iazuri permanente și temporare, lacuri, râuri, canale, șanțuri și bălți.

Broaștele care hibernează pot fi găsite, de asemenea, în apă sau în vizuini noroioase, grămezi de compost, grămezi de frunze în descompunere și sub pietre.

Comportament

Broasca comună este solitară în cea mai mare parte a anului. Este mai activă noaptea și, de obicei, rămâne ascunsă în timpul zilei.

În funcție de climatul local, broasca poate rămâne activă în cea mai mare parte a anului sau poate hiberna în lunile de iarnă.

Broaștele care hibernează sub apă sunt capabile să petreacă perioade lungi de timp fără să iasă la suprafață prin absorbția de oxigen prin piele.

Reproducția

Broasca de broscuță comună este o priveliște obișnuită primăvara în toată Europa.

Imediat ce broasca comună iese din hibernare, are loc împerecherea. Acest lucru poate avea loc încă din februarie sau până în iunie. Broasca are tendința de a se întoarce în iazul natal. Masculii sunt primii care ajung la locurile de reproducere.

Masculii se luptă între ei și încearcă să atragă femelele prin producerea celor mai puternice croncănituri.

Când femela intră în apă pentru a se reproduce, masculul se urcă pe spatele ei și o prinde cu picioarele din față, îndepărtând cu piciorul orice concurent. Broaștele rămân împerecheate astfel până când femela își depune ouăle, iar masculul le fertilizează cu sperma sa.

Fiecare femelă eliberează aproximativ 1.000 până la 2.000 de ouă mici, negre, acoperite cu gelatină, care plutesc în grupuri mari aproape de suprafața apei.

În funcție de condițiile meteorologice locale, ouăle pot avea nevoie de 2 până la 4 săptămâni pentru a ecloza. Între 10 și 15 săptămâni mai târziu după eclozare, mormolocii se metamorfozează în broaște mici.

Ce mănâncă broaștele comune?

Broasca comună se hrănește cu o gamă largă de nevertebrate, inclusiv insecte, larve de insecte, melci, melci, viermi și păianjeni. În timp ce broaștele tinere se hrănesc atât în apă, cât și pe uscat, broaștele mai în vârstă tind să se hrănească doar pe uscat.

Broasca comună caută de obicei hrană noaptea sau pe timp de ploaie în timpul zilei. Ea își folosește limba lungă și lipicioasă pentru a-și prinde prada.

Mormolocii de broască comună nou eclozați sunt în principal erbivori. Ei se hrănesc în principal cu alge și plante. Proporția de nevertebrate mici din dieta lor crește dramatic atunci când mormolocii sunt pe cale să se metamorfozeze.

Prădători comuni ai broaștei

Broasca comună joacă un rol important în lanțul trofic și are mulți prădători diferiți. Printre aceștia se numără păsările, mamiferele carnivore și șerpii.

Mormolocii de broască comună cad pradă tritonilor, peștilor, păsărilor, larvelor de libelule și gândacilor de apă.

Este broasca comună pe cale de dispariție?

Broasca comună este clasificată de IUCN ca fiind "cel mai puțin îngrijorătoare".

Aria de distribuție a speciei este mare și include multe zone protejate. În general, animalul este considerat comun și nu există amenințări majore care să afecteze întreaga populație.

S-au observat scăderi localizate în unele țări, inclusiv în Spania și Elveția. Aceste declinuri sunt rezultatul poluării, al perturbării locurilor de reproducere și al colectării pentru cercetare medicală și în alte scopuri.

Sursa parțială: https://www.activewild.com/