Cum arată unele alimente în habitatul lor natural

CUM ARATĂ UNELE DINTRE ALIMENTELE NOASTRE

ÎN HABITATUL LOR NATURAL

Cu toții știm cum arată plantele care fac mere, portocale, căpșuni sau nuci, dar puțini dintre noi știm cum cresc în habitatul lor natural multe alte alimente vegetale, pe care le apreciem ca gustoase și sănătoase. De pildă, câți dintre noi ne-am întrebat vreodată cum arată planta care face cacao sau cea care produce gustoasele și hrănitoarele arahide? Dacă v-am trezit curiozitatea, urmăriți imaginile de mai jos. În mod sigur vă vor surprinde.

Fisticul este sămânța unui arbust care se cultivă în livezi, în regiunile muntoase și însorite din Grecia, Turcia, Iran, Kîrgîstan, Turkmenistan, Pakistan și Afganistan. Fiecare pom este fie feminin, fie masculin și după 7-10 ani de la plantarea puietului începe să producă niște fructe care conțin un sâmbure alungit care, ajuns la maturitate, devine fisticul pe care-l mâncăm. La început, fructul este verde, iar când se coace devine galben-roșiatic și se crapă cu un pocnet ce poate fi auzit. Fisticul are o valoare alimentară deosebită: conţine 62% lipide, proteine, carbohidraţi, calciu, potasiu, magneziu, fosfor, fier, zinc și vitaminele A, E şi C.

Arahidele, spre surprinderea noastră, cresc într-un mod total diferit decât fisticul. În loc să crească pe crengi, ele se dezvoltă în pământ, ca legumele (de aceea se mai numesc și alune de pământ). Mai mult, spre deosebire de alte alimente grupate sub denumirea de alune sau nuci, arahidele au un înveliș exterior moale. Conţin cantităţi mari de vitamina B3, vitamina E şi zinc. Zincul este important pentru regenerarea ţesuturilor, vitamina E este un antioxidant puternic ce previne afecţiunile cardiovasculare şi cancerul, iar vitamina B3 are un rol important în funcţionarea sistemului nervos şi în menţinerea sănătăţii pielii.

Piperul, cea mai populară mirodenie de pe planetă, este un arbust cățărător (viță) cu tulpina lemnoasă, care poate ajunge până 10 metri înălțime. Face flori mici, în ciorchini, din care se formează fructele de un roșu închis. Când se usucă fructele ajunse la maturitate, ele devin piper negru, când se usucă fructele încă verzi, ele devin piper verde, iar când se usucă doar semințele fructelor, acestea devin piper alb. Dar, indiferent de culoare, piperul nu numai că dă gust mâncărurilor, ci și ne aduce o mulțime de beneficii pentru sănătate: este antibacterian, ajută digestia și este o sursă bună de fier, potasiu, mangan, vitamina C, vitamina K și fibre.

Cacaoa. Theobroma cocoa, un arbore care poate crește până la 8 metri înălțime în regiunile tropicale din America Centrală și de Sud, este cel care ne dă ciocolata. Capsulele pe care le produce acesta conțin 20-60 de semințe (boabe), înconjurate de o pulpă albă. În țările de baștină, această pulpă este folosită pentru prepararea de sucuri, smoothy-uri sau jeleuri, în timp ce boabele sunt comercializate în întreaga lume, pentru a fi transformate în delicioasa ciocolată. Toată lumea știe că o ceașcă de ciocolată caldă creează brusc bună dispoziție. Explicația: cacaoa conține două antidepresive naturale – fenilefrina și cofeina. Dar, în timp ce cafeaua nu este recomandată pe timpul sarcinii, cacaoa nu are astfel de contraindicații. După câteva înghițituri, organismul începe să producă un hormon special – endorfina, supranumită și hormonul fericirii – care ne dă o stare de bine. În pudra de cacao există vitamine, proteine, fier, zinc și acid folic.

 

Mango este un pom care aparține familiei de plante cu flori Anacardiaceae. Este nativ din sudul Asiei, dar poate crește foarte bine și în alte zone tropicale și subtropicale ale globului, în care temperaturile nu scad niciodată până la limita înghețului. Când pomul este tânăr, frunzele sale sunt de culoare portocalie. Pe măsură ce crește, culoarea acestora se schimbă în roz, apoi în roșu aprins și la sfârșit în verde închis. Florile pe care le produce acest pom sunt mici, albe, cu cinci petale, și răspândesc un miros dulceag, plăcut. Fructul său este o drupă (fruct cărnos, cu coajă și cu un singur sâmbure în interior) căreia îi ia între 3 și 6 luni să se coacă. În funcție de soi, la maturitate fructul poate fi galben, roşu, verde sau portocaliu. Conține betacaroten, zahăr, vitaminele A, B-6, C, K, acid folic, calciu, fier și fibre.

Caju este un copac tropical veșnic verde, originar din America de Sud, ale cărui flori sunt la început mici și verzi, după care devin roșiatice. Fructul produs de acest copac, cunoscut și sub numele de „mărul de caju”, crește pe tija florii și poate fi galben sau roșu. Pulpa fructului are un gust dulce și este foarte hrănitoare. La capătul acestui fruct crește o drupă de forma unui rinichi și este ceea ce numim nuca de caju, un aliment pe cât de delicios, pe atât de sănătos. În primul rând, caju conține proantocianide, o clasă de flavonoide care înfometează tumorile și blochează divizarea celulelor canceroase. Mai conține: cupru, magneziu, calciu și vitamina K, acid oleic și grăsimi sănătoase.

Semințele de susan sunt produse de o plantă care are un grad înalt de toleranță la condițiile de mediu. Aceasta poate crește în locuri în care nicio altă cultură n-ar rezista. Florile sale sunt de obicei galbene și de formă tubulară, dar pot fi și albe, albastre sau purpurii. Fructele plantei sunt niște capsule canelate de circa 8 centimetri lungime, în care stau semințele, un aliment-medicament dintre cele mai eficiente: regenerează pielea, previn diabetul, reduc tensiunea arterială, protejează împotriva radiațiilor, întăresc oasele. Toate acestea, însă, cu o condiție: înainte de a fi consumate, semințele de susan trebuie râșnite. Numai așa își vor livra în întregime prețiosul conținut.

Vanilia este o plantă cățărătoare, cu miros plăcut, din familia orhideelor. Crește în Mexic și în America Centrală și poate atinge 10 metri înălțime. Are flori galben-verzui, care durează doar o zi, și din care se formează păstăi ce pot atinge 20 de centimetri lungime. În sălbăticie, florile de vanilie au 1% șanse să fie polenizate. De aceea, pentru a fi valorificată, e nevoie de lucrători care să o polenizeze manual. Apoi, din păstăi se extrage componentul principal, vanilina, una dintre cele mai scumpe mirodenii din lume. Dar în afară de aroma senzațională, care o face nelipsită din deserturi, vanilia este și un remediu natural pentru diverse afecțiuni: relaxează sistemul nervos, este antispasmodică, antiseptică şi digestivă. În același timp este şi un bun afrodisiac. 

Scorțișoara este obținută din scoarța unor copaci originari din India, China şi Sri-Lanka (Ceylon), care aparțin genului Cinnamomum. Aroma plăcută și gustul dulceag şi iute al scorţişoarei se datorează uleiului volatil, în componenţa căruia se găseşte aldehidă cinamică, felandren, eugenol, taninuri, zaharuri și elemente minerale, mai ales calciu. Scorţişoara este cunoscută demult în medicina populară ca stimulent al digestiei şi tonic general. Măreşte apetitul și are acţiune antisclerotică şi tonifiantă. Reduce balonarea abdominală şi durerile gastrice și stopează hemoragiile interne, mai ales cele uterine. Are și proprietăţi antiseptice şi antiparazitare. Din scoarţă se prepară o esenţă care este întrebuinţată ca remediu antigripal, precum şi la corectarea gustului unor medicamente. Din frunzele şi florile plantei se obţine un ulei volatil, folosit în parfumerie şi în producerea medicamentelor şi săpunurilor, iar din seminţe se obţine un ulei gras, care este utilizat la producerea lumânărilor.

Ananasul, în mod surprinzător, nu atârnă în pom, ci crește de jos în sus. Planta, care poate atinge 1,5 metri înălțime, are frunzele tari, cerate, și poate face până la 200 de flori. Culoarea acestora variază de la mov deschis (lila) la roșu. Aceste flori sunt absolut necesare pentru producerea fructului mare, cărnos și zemos, a cărui apariție n-ar fi posibilă fără efortul lor conjugat. Împreună, toate aceste flori vor forma în cele din urmă corpul ananasului. Ca și celelalte fructe, ananasul este inclus nu numai în rândul plantelor alimentare, ci și al celor medicinale. Are proprietăți revigorante, antiinflamatorii, detoxifiante, antidepresive și purgative. Conţine fibre, fitonutrienți, pectine, polizaharide, potasiu, magneziu, fier, mangan, acid folic, vitaminele B1, B5, B6 și C, antioxidanți și polifenoli (betacaroten). Însă, din punct de vedere medicinal, bromelaina este cel mai preţios compus al ananasului, deoarece este capabilă să descompună proteinele cărnii în aminoacizi, adică ceea ce corpul poate folosi.

Kiwi este un fruct care crește pe o plantă agățătoare (viță). În natură, florile sale sunt rareori polenizate, deoarece nu sunt prea atrăgătoare pentru albine. Astfel, se poate să treacă și 7 ani de la însămânțare până când planta să înflorească pentru prima oară. Fructele se culeg manual, după care sunt lăsate câteva zile, ca să se coacă complet. Fructul de kiwi are un puternic rol antioxidant, antiinflamator și protector cardio-vascular. Reglează tensiunea arterială, previne îmbătrânirea, scade colesterolul, împiedică depunerea plăcilor de aterom pe pereții vaselor, are rol antitrombotic, anticoagulant și protector al sistemului nervos.

Migdalele sunt produse de un pom fructifer căruia îi priește climatul mediteranean, unde poate crește până la 10 metri înălțime. Face niște flori mari, albe sau roz, care apar înaintea frunzelor, la începutul primăverii. Fructele sale încep să se maturizeze la 7-8 luni de la înflorire. Acestea sunt niște drupe verzui, cu un înveliș gros, înăuntrul cărora se găsește sămânța tare, lemnoasă, care conține migdala. Migdalele sunt bogate în vitaminele A și B, grăsimi bune, albumină, calciu și fosfor. De reținut: Există două specii de migdale: dulci și amare. Cele amare conțin o substanță numită amigdalină, care previne și tratează cancerul.

Cafeaua este produsul unui arbust nativ din Africa și Asia tropicală. Fructele acestuia seamănă cu niște cireșe roșii sau purpurii. Acestea sunt, de fapt, niște drupe ce conțin fiecare două semințe – boabele de cafea propriu-zise. Acestea apar după 3-5 ani de la plantare și le trebuie 9 luni ca să se coacă. Partea bună însă este că, o dată înrădăcinată, planta este capabilă să producă fructe în continuare, timp de 50-60 de ani. Cafeaua conține câteva substanțe care afectează corpul uman la nivel chimic. Ca mecanism de apărare al plantei, bobul de cafea conține niște substanțe chimice care sunt considerate psihotrope ușoare pentru om, dar toxice în doze mari. Cafeaua conține cafeină, care acționează ca un stimulent. Singurul risc al cafelei este dependența, prin urmare, să nu uităm dictonul „moderație în toate”.

Șofranul, supranumit „mirodenia regilor”, se extrage din stigmatul florilor unei plante mediteraneene numită științific Crocus sativus. Aceasta produce niște flori liliachii, cu un miros dulceag, ca de miere. Pentru a obține un gram de șofran e nevoie de 150 de flori, iar pentru a obține 450 de grame de șofran sunt necesare 225.000 de stigmate, ceea ce-l face cel mai scump condiment din lume. Șofranul datează din Egiptul Antic și era extrem de prețuit în Grecia Antică pentru culoarea și proprietățile sale aromatice. Arabii au fost cei care, în secolul al X-lea, au introdus cultivarea șofranului în Spania. În timpul Renașterii, Veneția era considerată cel mai important centru pentru comerțul cu șofran. Dar prețurile ridicate au însemnat și falsificarea șofranului, și se spune că Henry al VIII-lea, care-l prețuia, obișnuia chiar să-i condamne la moarte pe falsificatori.

Varza de Bruxelles este o legumă din familia verzei (Brassica oleracea). Mugurii chiar arată ca niște verze în miniatură și se formează pe o tulpină, lângă zona în care frunzele sunt prinse de aceasta. Fiecare tulpină poate produce până la 1,5 kg de verzișoare. Varza de Bruxelles este bogată în proteine, fibre, carbohidraţi, vitaminele A, B, E și K. Conține totodată cupru, potasiu, fosfor, fier, sodiu, magneziu, calciu, zinc, acid folic, mangan. Datorită acestui conţinut de vitamine şi minerale, varza de Bruxelles ajută la cicatrizarea rănilor, menţine pielea sănătoasă, previne apariţia cancerului de colon şi de plămâni. De asemenea, previne îmbolnăvirea ochilor şi stimulează buna funcţionare a inimii. Consumate proaspete, doar puțin înăbușite, aceste verzișoare sunt o delicatesă. Însă, pentru a profita de efectele lor benefice, trebuie să ne asigurăm că au fost crescute organic și să le preparăm la aburi.