Fructele exotice - sănătatea venită de departe

FRUCTELE EXOTICE 
SĂNĂTATEA VENITĂ DE DEPARTE

Extrem de apreciate în ţările de origine, delicioasele fructe exotice fac bine şi sănătăţii românilor. În toate anotimpurile, fructele reprezintă principala sursă de vitamine. Vara, avem nevoie chiar de mai multe fructe, pentru a ne asigura echilibrul hidric. Deşi fructele autohtone (mere, prune, piersici, cireşe, struguri, pepeni) sunt pline vitamine, să nu uităm că şi pe alte continente cresc roade ale pământului, dăruite de natură pentru sănătatea omului, unele mult mai bogate în nutrienţi decât ale noastre. Le vedem în magazine, dar nu prea le cunoaştem şi nu ştim pe care să le alegem. Fructele exotice însă nu sunt doar nişte delicatese, nişte mofturi pentru mesele festive. La noi n-au încă popularitate, dar în ţările de origine sunt folosite de mii de ani în scopuri curative. Iată câteva fructe exotice cu valoare de aliment şi medicament.

AVOCADO – un aliment complet

Arborele de avocado provine din zonele calde ale Americii Centrale. Fruct exotic, mare, verde şi hrănitor, asemănător cu para, avocado este alimentul perfect. Bogat în proteine uşor digerabile, este ideal pentru vegetarieni, deoarece  poate suplini cu succes carnea, ouăle şi brânza. De culoare verde intens, cu aromă delicată şi gust fin, fructul de avocado creşte în zonele cu climă tropicală. Pulpa lui este galben-verzuie, cremoasă şi are un gust asemănător cu al alunelor. Un fruct de talie medie conţine 340 de calorii şi are o înaltă valoare nutritivă. Fiind un aliment complet, poate suplini cu succes o masă. Poţi pregăti din el sandviciuri (se întinde pe pâine ca untul), sau îl poți adăuga la legume înăbuşite, pui, crustacee, fructe de mare, sosuri sau supe. Prin conţinutul caloric şi nutritiv ridicat, avocado constituie un aliment ideal pentru copii.

Conţine vitaminele: A, B1, B2, B3, B6, C, E, F, PP, fosfor, fier, zinc, potasiu (de două ori mai mult decât banana!), cupru şi magneziu, fibre, acid pantotenic şi o cantitate mare de acizi graşi nesaturaţi, uşor digerabili. Aztecii mâncau avocado pentru energie şi potenţă. Fructul este o sursă importantă de antioxidanţi, proteine şi fibre. Conţine 14 minerale, care regenerează şi stimulează creşterea şi toţi cei 9 aminoacizi esenţiali pentru organism. Hrăneşte, cicatrizează şi remodelează ţesutul conjunctiv. Părul uscat, fără strălucire, poate fi revitalizat cu o mască cu avocado.

Avocado este supranumit „unt vegetal”. Uleiul de avocado este bogat în acid oleic (Omega-9), carotenoide (clasă de pigmenţi vegetali, dintre care cei mai cunoscuţi sunt betacarotenul şi licopenul), zeaxantină, alfacaroten, vitamina E, acizi graşi mononesaturaţi, luteină. Uleiul de avocado mai conţine acid linoleic (Omega-6) şi palmitic. Dintre toate uleiurile, cel de avocado este cel mai repede absorbit de piele. Uleiul este extras din pulpa fructului şi nu din sâmbure care, de altfel, nu conţine decât 2% grăsimi. Uleiul de avocado este utilizat în cosmetică pentru revigorarea tenului îmbătrânit. Protejează împotriva cancerului, bolilor de inimă, artritei şi cataractei.

Proteinele, grăsimile, vitaminele şi mineralele, toate se găsesc într-un singur fruct: avocado. Mâncându-l, este ca şi cum ai lua o masă întreagă, cu mai multe feluri de mâncare. Deşi se găseşte şi în magazinele noastre, puţini sunt cei care-l consumă, probabil şi pentru că nu cunosc beneficiile lui. Potasiul din avocado ţine sub control tensiunea arterială. Consumat des, ajută în prevenirea bolilor cardiovasculare, hipertensiunii şi atacului vascular cerebral. Şi acidul folic protejează inima, iar o pară de avocado oferă 23% din doza zilnică recomandată. De aceea, fructul este indicat şi gravidelor, care au nevoie de acid folic pentru a preveni malformaţiile fătului.

Un alt punct forte al fructului de avocado este acidul oleic, care se găseşte şi în uleiul de măsline. Acesta este una din cele mai sănătoase grăsimi - previne cancerul de sân şi bolile de inimă. Dacă-ţi dă bătăi de cap colesterolul, grăsimile sănătoase din avocado pot să elimine problema. Dieta bogată în avocado este benefică şi pentru ochi, deoarece fructul conţine şi luteină, unul dintre cei peste 600 de carotenoizi (pigmenţi naturali). Această substanţă previne cataracta şi degenerarea maculară. Deşi este un fruct „gras”, avocado este util în cura de slăbire. Datorită grăsimilor mononesaturate pe care le conţine, te ajută să te saturi mai repede şi reduce tentaţia dulciurilor. Mai mult, previne carenţele de vitamine şi minerale, care sunt des întâlnite în cura de slăbire. Totuşi, nu trebuie să exagerezi: 125 de grame de avocado au 200 de calorii, mai multe decât alte fructe şi legume, dar mai puţine decât cartofii prăjiţi, prăjiturile sau bomboanele.

Cum alegi un avocado. Pentru că acest fruct constituie încă o noutate la noi, mulţi nu ştiu cum să-l aleagă din grămada de la supermarket. Fructul de avocado, ca şi bananele, începe să se coacă după ce e cules, aşa că e posibil să găseşti la supermarket fructele necoapte. Un avocado bun trebuie să fie un pic moale când apeşi pe el şi fără pete pe coajă. Există mai multe tipuri de avocado: unele au coaja verde, altele au coaja maro închis, aşa că nuanţa nu îţi spune neapărat dacă fructul e copt sau nu. Dacă ai cumpărat un fruct tare, necopt, îl poţi ajuta să se coacă mai repede dacă-l pui într-o pungă de hârtie, la loc cald. 

Avocado este ingredientul de bază în vestitul guacamole, un sos plin de vitamine. Guacamole este un sos mexican cu consistenţă de cremă, care are ca ingredient de bază fructul de avocado, căruia i se adaugă arome şi ierburi proaspete. Pe lângă faptul că poate fi consumat cu nenumărate feluri de mâncare, are şi avantajul unui aport semnificativ de vitamine şi uleiuri volatile, care contribuie la păstrarea tinereţii.

Ingrediente: 2 avocado coapte, curăţate de coajă, 2 roşii coapte, decojite, cubuleţe; 1 ceapă tocată fin, preferabil roşie; 2-4 căţei de usturoi pisaţi; sucul de la o lămâie; sos Tabasco; sare.
Preparare: Se pun ingredientele în robotul de bucătărie sau în blender şi se procesează până când se obţine o cremă onctuoasă omogenă. Se pune la frigider până când capătă consistenţa untului. Se poate mânca pe pâine prăjită, dar poate însoţi cu succes şi salatele.

Supă-cremă de broccoli cu avocado: 1-2 avocado, 1 castravete, 3-4 bucheţele de broccoli (crude sau opărite), 1 lingură ulei de măsline, 1 lingură sos de soia, zeamă de lămâie, sare, piper, usturoi, pătrunjel – după gust.

Se pun toate ingredientele în blender. Pasta obţinută se poate consuma ca atare, pe pâine, sau se poate dilua cu apă fiartă (200 ml pentru fiecare lingură de pastă), devenind o supă delicioasă şi sănătoasă în acelaşi timp.

Desert rapid: Taie avocado în două, scoate sâmburele, adaugă peste cele două jumătăţi câteva picături de zeamă de lămâie şi puţină miere. Mănâncă-l direct din coajă, cu linguriţa.

ANANASUL – luxul pe care ni-l putem permite

Timp de sute de ani, ananasul a fost considerat un fruct rar şi scump. În secolele XVIII şi XIX era cultivat în sere artificiale în toată Europa de Vest, fiind apreciat de oamenii bogaţi ca fruct de decor şi simbol al ospitalităţii şi luxului. Era atât de rar şi scump, încât în secolul al XIX-lea nobilii îşi împrumutau fructele între ei pentru a-şi decora mesele când aveau oaspeţi. Ananasul este originar din regiunea Mato Grosso din America de Sud, unde încă mai poate fi găsit sub formă de plantă sălbatică, cu seminţe numeroase, maro închis, de dimensiunea unui bob de orez. Localnicii îl numeau nana, adică delicios şi îl venerează şi astăzi printr-o sărbătoare închinată lui. 
Ca şi alte fructe exotice, ananasul este o adevărată bombă enzimatică, iar proprietăţile sale în ceea ce priveşte curăţarea organismului, detoxifierea, purificarea intestinelor şi a sângelui nu sunt egalate de niciun alt fruct. În America Latină, ananasul a fost multă vreme prescris ca leac pentru răceli, infecţii, efectele neplăcute ale menopauzei, paraziţi intestinali, febră, astm, boli cu transmitere sexuală, constipaţie, gaze şi abcese. Aceasta gamă incredibil de largă de utilizări a fost confirmată de ştiinţa modernă, ananasul devenind una dintre bazele medicinii alternative. În afară de biotină şi betacaroten, ananasul conţine întreaga gamă de vitamine şi 16 minerale, printre care fier, calciu, cupru, zic, magneziu, iod. O enzimă extrem de folositoare în combaterea mai multor probleme de sănătate, bromelaina, se găseşte în cantitate mare în ananas. Aceasta descompune proteinele, atenuează hipertensiunea, stimulează digestia şi purifică sângele. Enzimele sale proteolitice combat paraziţii intestinali. De aceea, pentru acest gen de probleme se apelează la suplimente pe bază de bromelaină, însă ananasul proaspăt este la fel de eficient. Conjugat cu celelalte enzime care se găsesc în ananas, bromelaina poate stopa proliferarea celulelor canceroase şi împiedica formarea metastazelor, întărind sistemul de apărare al organismului. Ananasul ajută la subţierea sângelui şi îmbunătăţeşte irigarea creierului şi puterea de concentrare. Datorită conţinutului mare de triptofan şi serotonină, ananasul combate depresia.

BANANELE – sursă de energie

Englezii au o zicală: „Un măr pe zi ţine doctorul departe de casă”. Însă nu mărul este fructul minune pentru sănătate, ci banana. În comparaţie cu un măr, o banană conţine de 4 ori mai multe proteine, de 2 ori mai mulţi carbohidraţi, de 3 ori mai mult fosfor, de 5 ori mai multă vitamina A şi de 2 ori mai mult fier. Iată calităţile ei terapeutice:

Sursă de energie: bananele conţin două zaharuri naturale (fructoza şi glucoza) combinate cu fibre. Datorită lor, o banană ne energizează imediat şi pe termen lung. Nu-i de mirare că bananele sunt fructele preferate ale atleţilor de performanţă.

Nervozitate: bananele conţin multă vitamina B, care calmează sistemul nervos.

Simptome premenstruale: vitamina B6 din banane aduce nivelul de glucoză din sânge la nivel normal, fapt care va ajuta la trecerea mai uşor peste acea perioadă de disconfort a lunii.

Anemie: bogate în fier, ajută la stimularea producerii de hemoglobină în sânge, vindecând anemia.

Depresie: bananele conţin triptofan, un tip de proteină pe care corpul o transformă în serotonină, care relaxează, îţi îmbunătăţeşte starea de spirit şi te face să te simţi mai fericit.

Presiunea sângelui: bananele sunt bogate în potasiu, dar au un conţinut scăzut de sare, combinaţia perfectă pentru a reduce presiunea arterială.

Mahmureală: una dintre cele mai rapide moduri de a scăpa de mahmureală este un milkshake de banane.

Înţepături de ţânţar: ca să scapi de insuportabila mâncărime, masează locul respectiv cu partea interioară a cojii de banană. Va reduce imediat umflătura şi mâncărimea.

Stimulent pentru creier: nivelurile ridicate de potasiu te ajută să înveţi mult mai uşor, să ţii minte mai bine lucrurile citite şi să te concentrezi.

Constipaţie: bananele sunt bogate în fibre; una pe zi te va ajuta să îţi reglezi tranzitul intestinal.

Ulcer: este singurul fruct care poate fi consumat fără probleme de cei care suferă de gastrită sau ulcer. Bananele sunt utile în dietele pentru boli intestinale datorită texturii lor moi şi calmante. De asemenea, neutralizează aciditatea în exces şi reduce iritarea stomacului.

Împotriva fumatului: bananele îi ajută şi pe cei ce vor să se lase de fumat. Vitaminele B6 şi B12, împreună cu potasiul şi magneziul din banane, ajută corpul să scape de nicotină şi să nu mai simtă nevoia de ea.

Stres: potasiul ajută la normalizarea bătăilor inimii, trimite oxigen la creier şi reglează balanţa de apă din corp. Când suntem stresaţi, nivelul metabolic creşte, reducând nivelul de potasiu din corp. O banană va rezolva problema.

Şi, în sfârşit, dacă eşti genul care trăieşte după principiul „nimic nu se aruncă, totul se reciclează”, află atunci că, înainte să arunci cojile de banană, poţi să-ţi lustruieşti pantofii cu ele. Freacă pantofii cu partea interioară a cojii şi apoi şterge-i cu o cârpă moale. Vor străluci. 

KIWI – opt motive să mănânci acest fruct

Kiwi sunt fructe originare din China, descoperite de americani abia prin anii '60. Deşi la prima vedere nu par apetisante, ele au un gust minunat şi sunt uneori mai bune decât un medicament. În China li se spune yang tao. Misionarii care le-au adus în Noua Zeelandă la începutul secolului XX le-au botezat agrişe chinezeşti. Prima oară când au ajuns în Lumea Nouă, prin 1960, pe masa unui restaurant, i-au încântat simţurile unui negustor american, care s-a gândit să le importe. Au primit numele de kiwi de la pasarea neozeelendeză cu acelaşi nume, cu penajul căreia seamănă.

Ce beneficii aduc aceste fructe?

1. Sunt o excelentă sursă de fibre, care ajută la curăţarea colonului de toxine şi la reducerea riscului de apariţie a cancerului de colon. Ele ajută şi la scăderea nivelului colesterolului, ceea ce duce implicit la reducerea riscului producerii unui atac de cord. În plus, aceste fructe bogate în fibre îi ajută pe bolnavii de diabet să ţină glicemia sub control.

2. Consumul acestor fructe este un mod delicios de a-ţi păstra inima sănătoasă. Dacă mănânci câteva kiwi pe zi reduci riscul formării cheagurilor de sânge şi grăsimea din sânge. Fructele au acelaşi efect ca şi aspirina, numai că… cea din urmă poate provoca ulcer.

3. Conferă protecţie contra astmului şi altor afecţiuni respiratorii, datorită conţinutului mare de vitamina C. Într-un kiwi se găseşte mai multă vitamina C decât într-o portocală.

4. Este bun şi pentru ochi: combate degenerarea maculară. Deşi ai învăţat că morcovii fac bine la vedere, se pare că aceste fructe îi depăşesc. Mâncând 3 fructe pe zi, reduci riscul de deteriorare a vederii.

5. Fitonutrienţii din kiwi ne protejează ADN-ul. Acest fruct protejează ADN-ul de bombardamentul radicalilor liberi. Kiwi este o sursă importantă de fitonutrienţi şi antioxidanţi, substanţe care întârzie îmbătrânirea celulelor.

6. Kiwi mai conţine alţi doi antioxidanţi: vitaminele E şi A. Vitamina E conferă sănătate pielii şi grăbeşte vindecarea anumitor boli de piele şi răni.

7. Cine manifestă lipsă de potasiu, magneziu şi fosfor este bine să mănânce kiwi.

8. Conţinutul mare în vitamina C previne artrita şi ateroscleroza şi întăreşte sistemul imunitar.
Singura problemă ar fi că, asemenea căpşunilor, kiwi pot provoca unor persoane reacţii alergice. Este vorba în special de copiii predispuşi la alergii. Aceste fructe nu se recomandă bolnavilor de rinichi. Ele conţin oxalaţi, substanţe care se pot cristaliza şi afecta sănătatea.

MANGO – regele fructelor exotice

Originar din Asia de Sud-Est, fructul de mango (Mangifera indica) este venerat în arta şi cultura indiană, regăsindu-se în broderii, pe carpete, brocart sau sculpturi. Face parte din grupa fructelor galben-aurii, care au conţinut scăzut de grăsimi dar sunt bogate în fitoelemente, substanţe puternic antioxidante. Este cunoscut sub numele de „hrana zeilor” şi a fost fructul favorit al Reginei Victoria. O legendă spune că Budha, plimbându-se prin pădure, a gustat fructul, l-a binecuvântat şi l-a oferit oamenilor, ca dar al zeilor. Este considerat printre cele mai studiate şi testate fructe din lume. Acest fruct tropical, denumit şi „fructul fericirii”, este o excelentă sursă de energie şi sănătate, dar şi un aliment folosit în dietele de slăbit. Mango este cultivat de câteva mii de ani în special în India, principalul producător mondial, ţară în care este considerat fruct naţional şi numit „regele fructelor”. Mango este foarte apreciat datorită proprietăţilor sale revigorante şi curative descoperite de-a lungul timpului.

Proprietăţi. Fructul copt este variat colorat, de la galben, portocaliu până la roşu aprins, iar gustul său este dulce, distinct, undeva între cel al piersicii şi al ananasului.

Compoziţie. Pulpa unui fruct de mango crud conţine cca 15% zahăr, 1% proteine şi cantităţi însemnate de vitamine (A, B1, B12, C, E), minerale (calciu, fosfor, fier, potasiu, magneziu, cupru), fermenţi, aminoacizi, uleiuri eterice, fibre, carotenoizi, compuşi polifenolici (conţine 43 dintre cele 200 de xantone care se găsesc în  natură – nu există un alt fruct care să aibă atâta concentrare de xantone precum mango), tanin, enzime, fitonutrienţi, bioflavonoide.

Acţiune. Fructele de mango au acţiune directă asupra sistemului nervos central, exercitând, prin conţinutul lor de fosfor şi acid glutamic, un rol protector asupra nervilor. Influenţează pozitiv starea de sănătate şi încetineşte procesul de îmbătrânire, prin concentraţia ridicată în vitamina A (asigură 187% din necesarul zilnic; un fruct de mărime medie asigură necesarul de vitamina A pe o săptămână întreagă). Prin aportul de potasiu, acest fruct favorizează echilibrul activităţii musculare şi, implicit, al activităţii cardiace. Datorită conţinutului bogat de enzime, fructele de mango stimulează digestia, ele putând fi astfel folosite în dieta celor care vor să slăbească. Cu doar 60 de calorii la 100 g, acest fruct este cunoscut drept un element indicat pentru slăbit, deoarece două-trei fructe consumate înainte de masă dau senzaţia de saţietate, şi astfel aportul alimentar va putea fi redus. În acelaşi timp, fructele de mango ajută în prevenirea cancerului de colon, având un conținut mare de fibre. Fructele conţin şi mangiferină, un antiinflamator, antidiabetic şi antioxidant. În plus, acidul galic din pulpa fructului are rol de protecţie împotriva virusurilor.

Cura cu acest fruct exotic dulce şi aromat se poate face consumându-l în stare naturală sau ca suc proaspăt stors. Sub formă lichidă se absoarbe mai repede. Mâncat dimineaţa pe stomacul gol, revigorează și energizează. Nu are contraindicaţii, putând fi consumat şi de către copii, gravide sau vârstnici. Trebuie mâncat cu o jumătate de oră înainte de masă sau la 3 ore după. Mango poate fi păstrat mai mult timp într-o încăpere răcoroasă sau în frigider.

Salată de mango şi pepene galben
Aceasta salată răcoritoare, cu puţine calorii se prepară repede şi este un desert delicios.
Ingrediente: 1 pepene galben mijlociu; 2 mango; 2-3 linguriţe de miere; iaurt natural; frunze de mentă proaspătă.
Preparare: După ce menta a fost lăsată la macerat împreună cu iaurtul şi mierea timp de 2-3 ore, se trece la tăierea pepenelui şi a fructelor de mango, astfel încât să poată fi aşezate frumos într-un platou. Acestea se ornează cu frunze de mentă, iar fructele se stropesc cu sosul preparat iniţial. Înainte de servire, salata se ţine la frigider  în jur de o oră.

POMELO – ne apără de rele

                 

Pomelo este un fruct minunat, care, din fericire, se găseşte şi în supermarketurile de la noi. Este originar din Asia, iar în zilele noastre se cultivă în China, Japonia, Israel, Taiwan, India, Thailanda, Bangladesh, Indonezia, Filipine, Tahiti, California, Florida etc. Este cel mai mare fruct citric (Citrus maxima sau Citrus grandis) ajungând uneori la dimensiunile unui pepene. Coaja este galben-verzuie, cu o grosime de 1,5 cm, iar pulpa seamănă cu cea a grepfrutului alb, cu deosebirea că este mai puţin zemoasă, deloc amară şi mult mai aromată. Când cumperi un pomelo, ai grijă să aibă coaja netedă şi lucioasă şi să fie greu când îl ridici.

Chinezii credeau că acest fruct îi apără de rele şi aveau dreptate, pentru că, prin conţinutul său de vitamine, ajută la prevenirea unor îmbolnăviri, dar poate fi folosit şi ca remediu în tratarea diverselor afecţiuni de care suferim. Se recomandă consumul atât în stare naturală, cât şi sub formă de suc (cu condiţia ca acesta să fie băut imediat după preparare). Pomelo este foarte bogat în vitamina C (o jumătate de fruct conţine 2/3 din necesarul zilnic), vitaminele P, B1, B2, B3, B5 şi B9 , biotină, acid folic, provitamina A, calciu, magneziu, potasiu şi alte minerale.  În plus, ce gust plăcut are!  Se poate consuma zilnic, ca mic dejun sau între mese. Iată ce beneficii îţi poate aduce:

- stimulează sistemul imunitar;
- efect antioxidant, elimină radicalii liberi;
- stimulează secreţiile digestive;
- ajută la eliminarea toxinelor din organism;
- contribuie la reducerea colesterolului;
- favorizează absorbţia fierului în intestin;
- curăţă ficatul;
- tonifică vasele capilare;
- determină încetinirea aterosclerozei;
- poate fi un remediu în cazul infecţiilor virale şi bacteriene;
- însoţeşte cu succes tratamentul pentru glaucom, diabet etc.
- frânează procesul de îmbătrânire;
- întăreşte oasele, creşte rezistenţa organismului;
- reduce stresul şi oboseala;

- are un rol important în producerea hormonilor de către glandele suprarenale;
- scade riscul apariţiei cariilor.

Dacă te-am convins, mergi şi cumpără-ţi un pomelo. Te vei bucura de aroma lui deosebită şi vei aprecia efectele sale miraculoase în ceea ce priveşte starea ta de sănătate.

RODIA – un fruct miraculos

Rodia (Punica granatum) este unul dintre fructele cele mai încărcate de simbolism. Se spune că, de fapt, Adam şi Eva n-ar fi mâncat un măr, ci o rodie. Printr-o rodie o păcăleşte Hades pe Persefona să petreacă 6 luni în Tartar. Rodia este unul dintre simbolurile Armeniei, reprezentând fertilitatea şi abundenţa. Rodiile se numără printre cele mai apreciate fructe, având un gust deosebit şi calităţi terapeutice care le recomandă pentru multe afecţiuni. Se află la loc de cinste în lista de superalimente alcătuită de nutriţioniști. Planta este un copac de mici dimensiuni, originar din zona himalayană, fiind cel mai des întâlnit în India, Iran, zona Caucazului şi cea mediteraneană. Este plin de fructe rotunde, de culoare roşu strălucitor, purpuriu sau galben-portocaliu, în funcţie de soi. Fructul are între 6 şi 10 cm diametru şi cântăreşte cca 200 g. Interiorul este separat în compartimente membranoase, fiecare conţinând bobiţe zemoase, cu gust dulce-acrişor, răcoritor.

Beneficii pentru sănătate: Rodia este plină de antioxidanţi, minerale şi vitamine. Constituie o sursă bogată de fibre solubile şi nesolubile, conţinând 12% din doza zilnică recomandată. Fibrele sale reglează funcţiile sistemul digestiv, ameliorează constipaţia şi previn cancerul de colon. Fructul este recomandat în diete de slăbit sau scăderea colesterolului. Punicalaginul, compusul antioxidant polifenolic conţinut de sucul de rodie, este eficient în reducerea riscului bolilor de inimă. Rodia este o bună sursă de vitamina C, furnizând 17% din doza zilnică recomandată la 100 grame de fruct. Rodiile conţin vitamine din complexul B, vitamina K şi minerale: calciu, cupru, potasiu şi mangan. Prin consumul regulat de rodii se combate diabetul şi cancerul de prostată. 

Cele mai gustoase rodii sunt cultivate în Afghanistan. Fructele sunt coapte atunci când au căpătat culoarea specifică, iar la lovirea uşoară scot un sunet metalic. În magazine, alegeţi rodiile care au o coaja fină, fără vânătăi, tăieturi sau urme de mucegai. Pot fi depozitate pe rafturi, la temperatura camerei timp de 5-8 zile sau în frigider. Fructele sunt de cele mai multe ori consumate ca atare sau sub formă de suc. Sucul poate fi utilizat pentru a da aromă şi aspect prăjiturilor. Din sucul de rodie se poate face şi vin. 

MARACUJA sau FRUCTUL PASIUNII

Fructul pasiunii (Passiflora edulis) sau maracuja este originar din Brazilia. Planta care produce acest fruct numără peste 400 de soiuri, dar numai 30 produc fructe comestibile. Fructul pasiunii (de fapt, al „patimilor”) este numele dat de misionarii spanioli care au asemuit florile plantei cu coroana de spini a lui Hristos în timpul răstignirii. Este unul dintre cele mai gustoase fructe exotice şi printre cele mai des folosite în medicină. Maracuja este cunoscut pentru proprietăţile sale calmante. Mâncat înainte de a merge la culcare, oferă pe timpul nopţii un somn odihnitor. Constituie o sursă bogată de vitamina C, vitamina A, fier şi potasiu. Pulpa sa este aromată şi dulce. Sucul obţinut este un excelent stimulent digestiv şi ajută în tratarea bolilor gastrice. Seminţele de maracuja au un conţinut mare de fibre, necesare organismului în curăţarea colonului, îmbunătăţirea digestiei şi prevenirea atacurilor vasculare cerebrale. Vitamina A elimină radicalii liberi care provoacă leziuni la nivelul pielii şi ameliorează vederea. Vitamina C întăreşte oasele şi contribuie la repararea ţesuturilor, prevenirea cancerului şi a bolilor de inimă. Un compus din fruct blochează histamina şi reduce alergiile şi simptomele astmului. Antioxidanţii conţinuţi din belşug în fructul pasiunii inhibă creşterea celulelor canceroase. Fructul este indicat şi hipertensivilor, dar şi femeilor care au diverse probleme menstruale. Fructul pasiunii are proprietăţi laxative, iar din sâmburi se extrage un ulei foarte apreciat în îngrijirea tenului şi a părului. 

PAPAYA – fructul îngerilor

Copacul medicament, pepenele sănătăţii sau fructul îngerilor, toate aceste denumiri se referă la papaya, o plantă originară din America Centrală. Prin conţinutul său în antioxidanţi şi grăsimi bune, are efecte anticanceroase, antiîmbătrânire şi detoxifiante, fiind şi un bun energizant. Papaya suprimă secreţia de progesteron la femei, având astfel proprietăţi contraceptive. Seminţele negre şi iuţi ale fructului sunt folosite în loc de piper, dar şi pentru proprietăţile lor antiinflamatoare şi analgezice. Papaya accelerează cicatrizarea plăgilor şi vindecarea postoperatorie. Îmbunătăţeşte vederea şi previne arsurile solare şi cancerul de piele, datorită betacarotenului conținut. Constituie alimentul ideal în regimul de slăbire. Stimulează imunitatea şi activitatea ficatului. Papaya conţine un ferment unic, papaina, cu proprietăţi de îmbunătăţire a digestiei şi în acelaşi timp de stimulare a arderilor de grăsimi. Este un fruct util în prevenirea diabetului şi aterosclerozei. Fibrele de papaya combat cancerul de colon, în timp ce nutrienţii ajută la prevenirea artritei reumatoide şi a osteoartritei. Consumat regulat, papaya elimină acneea şi atenuează ridurile. În 100 de grame de fruct se găsesc calciu, fosfor, fier şi 150% din doza zilnică recomandată de vitamina C. Papaya ajută în ulcer, boli de inimă şi tensiune arterială. Apără plămânii fumătorilor pasivi. Pentru a beneficia de toţi nutrienţii săi, papaya trebuie consumată crudă.

LITCHI – un fruct delicios de sănătos

Numit şi aluna chinezească, litchi este unul dintre cele mai gustoase fructe exotice, importat acum şi în România. Originar din China, fructul de litchi reprezenta o ofrandă tradiţională a mandarinilor (funcţionari de rang înalt în China) adusă suveranilor. Cu 2000 de ani î.e.n., împăratul Chinei se ospăta cu litchi, considerate ca fiind cele mai delicioase din Imperiul Celest. Litchi se cultivă în China, Thailanda, Laos, Cambodgia, Vietnam, Bangladesh, Pakistan, India, sudul Japoniei şi, mai nou, în California, Hawaii, Florida, sudul Africii şi Australia. Pomul (folosit şi ca plantă ornamentală) produce între 100 şi 200 kg fructe rotunde, uşor alungite, având diametrul de 3-5 cm. La maturitate, fructul este roz sau roşu. Savoarea fructului ne duce cu gândul deopotrivă la căpşuni, trandafir şi mosc, iar aroma variază în funcţie de gradul de coacere. Uscate, fructele seamănă la gust cu stafidele.

100 de grame de litchi conţin cca 66 calorii, 1,3 g fibre, 44 g lipide, 15 g zahăr, 16 g carbohidraţi. Fructul mai conţine fosfor, potasiu, magneziu şi calciu. Litchi conţine vitamina C în proporţie de 39,2 mg/100 g – la fel de multă ca şi portocalele. Concentraţia mare de vitamina C ajută în combaterea bolilor infecţioase şi la întărirea sistemului osos şi a dinţilor. De asemenea, favorizează asimilarea fierului. Litchi conţine şi riboflavină (vitamina B2), care joacă un rol crucial în metabolism şi în formarea globulelor roşii, menţinerii sănătăţii pielii, a unghiilor şi a părului (lipsa vitaminei B2 este indicată de buzele crăpate, ochii iritaţi şi sensibili la lumină). Litchi este bogat în minerale: potasiu, care scade tensiunea arterială, şi magneziu, care intră în compoziţia a numeroase enzime. De asemenea, fructul are efect pozitiv asupra glandelor şi problemelor stomacale.

Litchi este un desert delicios. Se poate păstra 4-5 zile într-o cutie ermetică, la frigider. Se foloseşte în salate de fructe, îngheţate etc. India şi China exportă compoturi din acest fruct.

GUAVA – campioană la nutrienţi

Guava (Psidium Guajava) este un fruct exotic ce provine din America de Sud. Este intens cultivat în Peru şi Mexic, dar se cultivă şi în Franţa şi în teritoriile franceze. Planta face parte din familia mirtului, are frunze ovale, strălucitoare şi poate ajunge până la 8-10 metri înălţime. Înfloreşte în toiul verii, iar pe la sfârşitul lunii octombrie se coc fructele ovale, de culoare gălbuie, de mărimea şi forma unei pere. Guava este parfumat şi are o dulceaţă fină, ce se intensifica pe măsură ce te apropii de miezul fructului. Conţine pectine şi multe vitamine, în special vitamina C şi complexul B, fiind un fruct folosit în tratamentul pentru regenerarea colagenului. Fructul guava este recomandat în cazul insomniei, anemiei şi stărilor de stres. Are cea mai mare concentraţie de licopen dintre vegetalele de pe planetă, mai mare chiar decât roşiile şi pepenele. Licopenul este un antioxidant eficient în prevenirea cancerului de prostată. În plus, o cană de guava conţine 688 mg de potasiu, adică cu 60% mai mult decât se găseşte într-o banană. Guava este şi o excelentă sursă de proteine: aproape 9 g la o cană.

Guava este o componentă esenţială a conservelor exotice. Se aseamănă la gust cu perele, având un miros de mosc, plăcut aromat. Miezul (galben sau roşiatic) conţine multe seminţe maronii. Din punct de vedere al prelucrării, este fructul ideal pentru industria de conserve. În ţările continentului sud-american, din guava se fac compoturi, creme pentru prăjituri, marmeladă, jeleuri, diferite băuturi, cocktail-uri, vin, conserve şi chiar şi brânză de guava. Acest fruct, comestibil integral (de la coajă la seminţe) este favoritul locuitorilor din America de Sud datorită concentraţiei mari de zahăr natural şi proprietăţilor revigorante. Pe piaţă se găsesc numeroase produse cosmetice pe bază de guava, destinate detoxifierii, catifelării şi hidratării tenului. În ţara noastră, îl putem găsi la sectorul de fructe exotice al supermarketurilor.

CARAMBOLA sau plăcerea de a mânca

Carambola este un fruct originar din Indonezia şi, pe lângă conţinutul ofertant de vitamine, are şi un design simpatic, stelat. Culoarea vibrantă, de un verde crud, aroma ameţitoare şi gustul dulce, uşor înţepător, delectează papilele gustative ale consumatorului. Pe lista compuşilor ce ajută organismul, fructul-stea bifează cu brio vitamina C, antioxidanţii şi zaharurile puţine. Cei care suferă de insuficienţă renală nu trebuie să mănânce acest fruct deoarece, ca şi grepfrutul, conţine acid oxalic, o substanţă dăunătoare bolnavilor de rinichi.  

FEIJOA – pentru tiroidă

Arborele feijoa (Acca sellowiana) face parte din familia mirtului şi creşte în America de Sud. Fructul său de culoare verde spre galben este elipsoidal, de mărimea oului de găină. Miezul este alb, aromat, suculent, uşor acidulat şi foarte răcoritor, cu un gust ce aminteşte de cel al ananasului şi al fragilor. Fructele coapte conţin multe zaharuri, vitaminele C şi P, acizi organici (mai ales acid malic) şi ulei volatil, în componenţa căruia intră mai mult de 90 de substanţe. Datorită conţinutul în săruri hidrosolubile de iod, fructele de feijoa întrec toate plantele medicinale cunoscute, de aceea sunt recomandate în tratamentul şi profilaxia dereglărilor glandei tiroide. În general, fructele de feijoa sunt considerate un aliment foarte benefic pentru sănătate. Din feijoa se pot prepara îngheţate, creme, prăjituri, iaurturi şi chiar vin şi cidru. În cosmetică, pulpa intră în compoziţia unor creme exfoliante. Datorită frunzelor argintii, lucitoare şi florilor de o formă şi o culoare neobişnuit de frumoase, planta este întrebuinţată şi în scop decorativ.

NONI – fructul minune

Noni (Morinda citrifolia) este un fruct exotic ce îşi are originea în Polinezia, Tahiti şi insulele Hawaii. În Asia de Sud, planta era cunoscută şi folosită de mii de ani. Pomii noni cresc până la 10 metri  înălţime, iar cei mai mari pot furniza şi o cantitate de 2 tone de fructe pe lună. Fructul are o formă ovoidă, de culoare galben-verzuie, cu gust amar şi miros înţepător. În multe culturi, acest fruct se bucură de un respect deosebit, fiind numit şi fructul vieţii. Gustul lui poate părea ciudat, deoarece este diferit de gusturile cu care ne-am obişnuit. Este iute-acrişor şi, din acest motiv, consumul de noni trebuie să înceapă cu cantităţi mici, până când organismul se obişnuieşte.

În India, planta noni este considerată sfântă, fiind amintită şi în cronica antică sacră Ashyuka, care înseamnă viaţă lungă. Indienii o foloseau ca stabilizator al sănătăţii corpului. Pe vremea când băştinaşii plecau cu luntrile pentru a se stabili în alte insule, luau cu ei şi planta noni, ca s-o cultive în noua ţară, ca cea mai importantă avuţie a lor. 
Prin folosirea plantelor de leac, indienii au dezvoltat metode de menţinere a sănătăţii trupului şi minţii şi de prevenire şi vindecare naturală a bolilor, pe care le-au numit ayurveda, care în sanscrită înseamnă „ştiinţa vieţii”. Sistemul ayurvedic se practică şi acum în India şi se studiază peste tot în lume, inclusiv în  România.

În secolul al XVIII-lea, când exploratorii europeni au ajuns pe insulele Asiei de Sud, au avut ocazia să înveţe de la băştinaşi aplicaţiile terapeutice ale fructului noni. În  jurnalul său de bord, căpitanul James Cook își scria observaţiile asupra modului în care indienii utilizau fructul noni. În manualul soldaţilor care au ajuns pe insulele polineziene în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, fructul noni era consemnat ca un aliment sigur, cu efecte bune în menţinerea tonusului psihic şi fizic.
Din fructul noni se prepară un sirop terapeutic, cu proprietăți excelente. Conţinutul extraordinar în substanţe biologic active al fructului noni a reuşit să atragă atenţia cercetătorilor din întreaga lume. O parte dintre aceste substanţe benefice sănătăţii umane nu se regăsesc în nicio altă legumă sau fruct de pe glob. Astăzi, milioane de oameni beneficiază de secretul redescoperit al fructului noni, care aduce sănătate şi echilibru în viaţa lor.

Noni conţine 18 aminoacizi și numeroase vitamine şi minerale (sodiu, potasiu, fier, mangan, magneziu) care completează necesarul organismului. Extractul natural din fructele noni este ideal pentru persoanele care suferă de diabet de tip II. Normalizează glicemia şi este o sursă importantă de vitaminele A, C, B, calciu şi potasiu. Noni scade tensiunea arterială, îmbunătăţeşte digestia, purifică sângele, este antialergic, antibacterian, calmează durerile, reglează somnul şi creşte rezistenţa la stres. Noni conţine şi substanţe biologic active deosebite, care accelerează schimburile de nutrienţi între celule, având astfel o acţiune regenerativă la persoanele în vârstă.

TAMARILLO – tomata din pom

Este un fruct originar din America Centrală şi de Sud. Se numără printre alimentele consumate cândva de incaşi. Fructele cresc grupate în mănunchiuri, într-un arbust veşnic verde, de cca 6 m înălţime. Au o formă de ou, iar culoarea pulpei variază de la galben la portocaliu şi roşu. Se consumă proaspete, sub formă de sucuri, sau în deserturi, cărora le imprimă o aromă unică. Fructul este picant, uşor dulce şi poate fi comparat cu kiwi, roşiile sau fructul pasiunii. Din fructele de tamarillo se obţine un ulei vegetal folosit în cosmetică. Astăzi, el este cultivat în Columbia și Ecuador, plantaţii mai mici existând şi în unele părţi din Australia, California, Africa şi Asia. Fructul este larg răspândit în Noua Zeelandă şi Portugalia, unde există numeroase plantaţii comerciale care produc pentru export. În medicina tradiţională, tamarillo este recomandat pentru numărul impresionant de minerale pe care le oferă organismului. Este bogat în provitamina A (betacaroten) care îi dă fructului culoarea roşiatică şi este indispensabilă pentru o vedere bună şi o piele sănătoasă. Vitaminele C şi E, antioxidanţi importanţi în prevenirea cancerului şi vitamina B6, necesară pentru a asigura buna funcţionare a sistemului nervos, sunt de asemenea prezente în fructul de tamarillo. Tamarillo este şi o sursă importantă de fier, şi de aceea este recomandat în timpul sarcinii. Potasiul conţinut scade tensiunea arterială, iar magneziul şi fosforul asigură regenerarea celulară. Tamarillo este bogat în fibre care activează aparatul digestiv, prevenind constipaţia şi cancerul de colon.

Articol alcătuit din multiple surse Internet