UN ACT DE
ACUZARE ADEVĂRAT ÎMPOTRIVA
EVREILOR
Marcus Eli Revici
(1884-1965) a fost un scriitor evreu născut în România, la Bârlad. Părinții
săi, Loeb Revici și Bella Rosenthal, au emigrat în 1900 în America, unde și-au
luat numele de Ravage. Aici, Marcus Eli a beneficiat de o educație aleasă,
studiind la Universităţile din Missouri,
Illinois şi Columbia NY, unde şi-a luat și doctoratul. În 1915 s-a căsătorit cu
franțuzoaica Jeanne Martin, cu care a avut cinci copii. A scris o serie de
cărți și articole despre imigrația în America, precum și cartea autobiografică An American in the Making (Un american
în devenire) și cea biografică Five Men of
Frankfort: The Story of the Rothschilds (Cinci bărbați din Frankfurt: Povestea familiei Rothschild). Dar ceea
ce i-a adus notorietate internațională a fost articolul satiric la adresa
propriei nații, din 1928, intitulat A Real
Case Against the Jews (Un act de acuzare adevărat împotriva evreilor), publicat
în Century Magazine, vol. 115, nr. 3,
pp. 346-350. De atunci, acest text a fost deseori folosit ca dovadă că lumea
este dominată de evreii conspiratori, începând cu Ministerul Propagandei
Naziste din Germania lui Hitler. Pentru cei cărora până acum nu le-a căzut sub
ochi acest articol surprinzător, îl reproducem mai jos:
«Pe bună dreptate au goimii [n.n.:
ne-evreii] ciudă pe noi. N-are niciun
sens să afirm contrariul. De aceea, să nu pierdem timp cu minciuni sau
alibiuri. Mulţi goimi au prieteni evrei. Pe mine personal, deşi sunt un evreu
dintre cei mai îndoctrinaţi, nu vor să mă atace direct când pornesc atacul
contra noastră, ceea ce înseamnă că ei mă consideră aproape unul de-al lor.
Însă această excepţie nu mă obligă deloc să le fiu îndatorat. Goimii sunt arţăgoşi,
tind să ajungă sus, sunt necinstiţi şi materialişti, exact precum evreii pe
care îi urăsc, dar eu nu vreau să-i critic.
Doamne fereşte, eu nu reproşez nimănui faptul de a nu putea suferi pe
cineva. Ceea ce însă mi se pare curios în această afacere antisemită este lipsa
totală de materie cenuşie din capetele lor. Umblă pe ocolite şi folosesc scuze
fantasmagorice şi transparente. Sunt teribil de aroganţi şi, dacă jocul n-ar fi
grotesc, aş putea cu adevărat să mă supăr. Nu afirm că voi (goimii) aţi fi lipsiţi
de profesionalism în ceea ce priveşte activitatea antisemită; de 15 secole vă îndeletniciţi
cu această treabă. Dar când mă uit la voi, când aud argumentele voastre
copilăreşti, am impresia că n-aveţi nici cel mai mic habar despre ceea ce se
petrece în jurul vostru. Sunteţi plini de ură contra noastră dar nu sunteţi în
stare să spuneţi de ce! Vă bateţi capul o zi întreagă să formulaţi un pretext
sau, cum îl numiţi voi, dovadă. De secole aţi adunat dovezi una peste alta
pentru acţiunile voastre antisemite, dar fiecare nouă găselniţă e mai ridicolă decât
cea veche, pretextele voastre se contrazic şi astfel se reduc la zero.
Nu demult s-a putut auzi că noi suntem vânduţi banului şi când facem
afaceri ne gândim numai la punga noastră. Acum se vorbeşte la fiecare colţ de
stradă că nu există domeniu în care evreii să nu fi pătruns. Noi suntem, după
părerea voastră, în acelaşi timp sociabili şi neasimilabili, pentru că nu vrem
să ne încuscrim cu voi! Suntem ambiţioşi, tindem să ne căţărăm sus şi suntem un
pericol pentru puritatea rasei voastre. Noi suntem atât de săraci, încât v-am
ajutat să intraţi în posesia unor întreprinderi în care puteţi exploata şi
înşela, şi suntem atât de bogaţi, încât v-am alungat din cartierele cele mai
nobile.
În război, ne eschivăm de la datoria faţă de patrie pentru că „firea noastră este pacifistă”. Noi
suntem însă iniţiatorii conflictelor şi tragem cele mai mari foloase din
războaiele locale şi mondiale. Noi întruchipăm în aceeaşi persoană pe
întemeietorul şi pe reprezentantul capitalismului. În acelaşi timp, noi suntem
mecanismele care învârtesc roata revoluţiilor contra capitalismului. Istoria nu
cunoaşte un alt exemplu pentru o asemenea diversitate. Dar, stai! Era să uit
motivul tuturor motivelor. Noi suntem poporul cel mai îndărătnic, care nu a
adoptat niciodată creştinismul, şi poporul nelegiuit care l-a crucificat pe
întemeietorul creştinismului. Dar eu vă spun că vă înşelaţi. Sau sunteți
ignoranți, sau vă lipseşte curajul să priviţi faptele făţiş şi să recunoaşteţi
adevărul. Îi urâţi pe evrei nu pentru că l-au trimis la moarte pe Cristos, după cum cred mulţi, ci pentru
că s-a născut din noi, din poporul nostru. Adevăratul motiv al luptei voastre
contra noastră nu este faptul că noi n-am devenit creștini, ci acela că v-am silit
pe voi să deveniţi. Şi pentru că istoria a consemnat demult nelegiuirea noastră,
acuzaţia voastră nu face doi bani.
Ne acuzaţi de a fi instigatorii revoluţiei din Moscova. Să presupunem
că e adevărat. Ei şi? În comparaţie cu ceea ce a înscenat evreul Pavel din Tars
în Roma, revoluţia bolşevică e doar o banală răfuială pe uliţă. Faceţi mare
scandal că noi evreii avem o influenţă nefastă asupra teatrelor şi
cinematografelor voastre. Perfect! De acord! Aveţi dreptate. Dar ce importanţă
are asta în comparaţie cu influenţa noastră asupra bisericii voastre, asupra şcolilor
voastre, asupra legislaţiei voastre, asupra guvernelor voastre, chiar şi asupra
întregii voastre vieţi spirituale!
Un rus prostănac a scos o carte numită „Protocoalele Sionului”. În ea
scrie că noi am complotat spre a dezlănţui războiul mondial. Da! Recunoaştem că
dovezile sunt autentice. Dar ce înseamnă asta pe lângă activitatea conspirativă
de netăgăduit dusă de noi de-a lungul istoriei? Dacă voi luaţi în serios
vorbăria despre comploturile evreieşti, atunci daţi-mi voie să vă atrag atenţia
asupra unui lucru demn de comentat. Ce sens are să ne aduceţi acuzaţii privind controlul
nostru asupra opiniei publice prin oameni ai finanţelor sau jurnalişti şi
magnaţi evrei ai cinematografiei, când întreaga voastră civilizaţie este bazată
pe mitul evreiesc?
Nici nu vă daţi seama de adevărata mărime a vinovăţiei noastre. Noi
suntem penetranţi, suntem distructivi, suntem revoluţionari. Am luat în posesie
întregul vostru univers. Am introdus răul în idealurile voastre, în soarta
voastră. Suntem cauza nu numai a ultimului război, ci și a tuturor războaielor.
Am fost iniţiatorii nu doar ai revoluţiei bolşevice, ci ai tuturor revoluţiilor
din istoria voastră. Am introdus neînţelegere şi haos în viaţa voastră privată,
politică şi socială. Acest lucru îl facem şi azi. Nimeni nu ştie cât timp o vom
mai face.
Priviţi în trecut o clipă şi veţi vedea ce s-a întâmplat. Acum 20 de
secole aţi fost o masă de oameni nevinovaţi, păgâni și fără griji. V-aţi închinat
mai multor zei şi zeiţe – ai luminii, ai apelor şi ai pădurilor. Aţi fost mândri
de goliciunea voastră, nu rușinați. Aţi făurit zeilor chipuri cioplite, după
înfăţişarea voastră. Aţi găsit plăcere în lupte şi războaie. Bătăliile şi sclavagismul
erau deciziile voastre politice. Aţi străbătut şi cercetat natura şi aţi aflat
misterele vieţii, punând temelia ştiinţelor naturale şi filozofiei. V-aţi creat
o cultură, o conştiinţă socială şi o viziune sentimentală cu privire la
egalitatea indivizilor. Cine ştie la ce apogeu sublim aţi fi ajuns dacă noi
v-am fi lăsat în pace. Dar nu v-am lăsat. V-am luat în cleştele nostru şi am
dărâmat ce aţi clădit voi frumos şi solid. Am schimbat tot cursul istoriei
voastre. V-am înjugat la carul nostru atât de tare, cum niciun popor din Africa
sau Asia n-a fost înjugat. Și am făcut asta fără arme, fără gloanţe, fără sânge
şi bătălii zgomotoase, fără violenţă. Noi am săvârşit asta numai prin puterea
irezistibilă a spiritului, a inteligenţei, a ideilor şi a propagandei noastre.
Noi am făcut din voi purtătorii inconştienţi ai misiunii noastre pe
întreg globul. Fără să vă daţi seama la ce v-am supus, v-aţi transformat în
mijlocitorii principali ai tradiţiilor rasei noastre şi aţi răspândit în cele
mai îndepărtate colţuri ale pământului mitologia noastră. Poruncile clanului
nostru strămoşesc constituie acum sâmburele vieţii voastre morale. Legile
strămoşilor noştri sunt baza tuturor constituţiilor şi legislației voastre.
Legendele şi poveştile noastre sunt mesajele sfinte pe care le şoptiţi copiilor
voştri cu o voce plină de mister. Istoria noastră naţională face parte din
învăţătura pe care preoţii şi învăţătorii voştri o propagă. Regii şi profeţii
noştri sunt eroii voştri. Ţărişoara noastră din trecut este pământul vostru
sfânt. Literatura noastră tradiţională este Biblia voastră. Ceea ce poporul
nostru a gândit şi propovăduit aţi împletit indisolubil în limba şi tradiţia
voastră, încât niciunul dintre voi nu poate fi considerat cult dacă nu cunoaşte
valorile poporului nostru. Pescarii şi păstorii evrei sunt sfinţii voştri, ale
căror chipuri sunt imortalizate în mii de statui şi icoane, pentru care aţi
ridicat nenumărate catedrale. O tânără evreică reprezintă pentru voi simbolul maternităţii
şi feminităţii. Un evreu rebel este punctul cardinal al religiei voastre. Noi v-am
dărâmat zeii și v-am eliminat tradiția strămoşească, substituind-o cu dumnezeul
şi tradiţia noastră. În istoria lumii nu există o cucerire asemănătoare cu aceasta,
prin care v-am făcut supuşii noştri.
Cum se explică această reuşită? Pot să afirm că aproape din întâmplare.
Acum 2000 de ani, în Palestina, religia noastră căzuse pradă materialismului.
Cămătarii erau stăpânii templelor noastre. Preoţii noştri depravaţi şi egoişti storceau
vlaga poporului şi înotau în bogăţie. Deodată s-a ridicat din popor un patriot
idealist, care a început să cutreiere ţara pentru a purifica credinţa. El nu a
vrut o nouă biserică. Voinţa lui a fost să dea o viaţă nouă credinţei. A pornit
contra preoţilor şi i-a alungat pe cămătari din templu. Asta l-a pus în
conflict cu stăpânirea. Reprezentanţii Romei, care stăpâneau Palestina, s-au
temut de agitaţia lui revoluţionară, l-au arestat, l-au judecat și l-au
condamnat la moarte pe cruce, pedeapsă obișnuită pe atunci. Adepţii lui Iisus
din Nazaret, sclavi şi meseriaşi dezamăgiţi şi părăsiţi, au renunțat la viaţa
de toate zilele şi s-au grupat într-o frăţie a pacifiştilor.
După distrugerea Ierusalimului de către romani, credința lui Iisus a
ieşit din nou la suprafaţă. Un evreu pe nume Saul/Pavel şi-a pus în gând să
predice soldaţilor romani pacifismul, iubirea aproapelui etc., pentru a submina
Imperiul Roman. El a devenit apostolul păgânilor şi şi-a desfășurat atât de
bine activitatea, încât în 400 de ani, jumătate de glob a devenit un morman de
dărâmături, iar legea mozaică, izvorâtă din Sion, a devenit religia oficială a
Romei. Acesta a fost începutul puterii noastre în lumea voastră. Dar a fost
doar începutul. De la această dată, istoria voastră este o luptă neîntreruptă
între spiritul vostru strămoşesc păgân şi spiritul nostru iudaic.
Jumătate dintre războaiele voastre mari sau mici au fost religioase,
purtându-se în numele unei doctrine sau alteia. Să privim cele trei revoluţii
recente din istorie, cea franceză, cea americană şi cea bolşevică. Ce altceva
au fost decât triumful ideilor
evreieşti, bazate pe dreptate, ordine socială, politică și economică.
Sfârşitul e încă departe. Noi suntem încă stăpânii. În momentul de faţă,
credinţa voastră a intrat în conflict cu fundamentaliştii, pe de o parte, şi
internaţionaliştii, pe de alta. Un război între cei ce încearcă să ne combată
şi să ne înlăture şi voi, care ţineţi de învăţătura noastră.
Se duce neîncetat o luptă contra interesele noastre, fără ca oamenii să
bage de seamă contradicţia. Puritanismul iudaic, ca și alte interdicții, se
manifestă sub forma cenzurii în teatru, legislaţie, presă şi biserică. Şi în
timp ce asta se întâmplă sub ochii voştri, voi pălăvrăgiţi despre influenţa
evreilor în cinematografie. E de mirare că ne urâţi? Noi am pus un bolovan
în calea progresului vostru. V-am pus în mână o carte şi o credinţă străină, pe
care nu le puteţi digera şi din care cauză sunteţi în permanenţă neliniştiţi.
În acelaşi timp, nu aveţi tăria sufletească nici să le respingeţi, nici să le acceptaţi
cu toată inima. Bineînţeles că, sufletește, n-aţi aderat niciodată total la
religia creştină. În străfundul inimii voastre sunteţi încă păgâni. Iubiţi încă
războaiele şi statuile de lemn. Sunteţi mândri de goliciunea corpului uman. Cu
toate democraţiile şi răsturnările sociale, ordinea voastră socială e încă imperfectă,
jalnică. Noi v-am adus dezbinare în suflet, v-am tulburat simţurile, am făcut
ca dorinţele voastre să fie de neîndeplinit.
În vâltoarea neajunsurilor zilnice, a luptei pentru bani şi pentru
existenţă, vă vine în minte predica de duminică: „să n-ai grijă de ziua de
mâine”; în lupta pentru un salariu mai bun, vă amintiţi: „fericiţi cei săraci”.
Dacă sunteți tentați să cădeţi în ispită, în spiritul învăţăturii iudaice, o
mână nevăzută vă atinge pe umăr şi vă ia paharul de la gură. Totuşi, voi nu
veţi fi niciodată niște creştini adevăraţi. În această privinţă, noi v-am ales
rău. Dar v-am stricat pentru totdeauna plăcerea de a fi păgâni. În locul vostru,
și noi am face la fel. Numai că noi nu ne-am pierde timpul explicându-ne ura.
N-am căuta să formulăm pretexte sau motive cusute cu aţă albă.
Având în vedere milioanele de afaceriști evrei, nu vom vorbi de
comunism ca despre o invenţie evreiască; având în vedere milioanele de
lucrători evrei, nu ne vom face noi înşine ridicoli vorbind despre capitalismul
internaţional ca fiind un monopol evreiesc. Nu, noi vom merge direct la ţintă.
Vom analiza amestecul confuz de creştinism şi păgânism care se numeşte civilizaţie
şi vom declara sus şi tare: Mulţumim, nu vrem acest talmeş-balmeş, profeţii
voştri, Biblia voastră!
Voi, creştinii, ne acuzaţi pentru influenţa noastră în
cultura voastră. Afirmaţi că noi suntem o naţie internaţionalistă, o minoritate
unitară în mijlocul vostru, cu tradiţii, interese, năzuinţe şi scopuri ce se
deosebesc mult de-ale voastre. Și adăugaţi că această situaţie este un pericol
pentru dezvoltarea voastră normală, vă slăbeşte puterea de acţiune şi vă întunecă
drumul pe care trebuie să-l urmaţi. Eu nu văd deloc în acestea un pericol. Voi aţi
fost întotdeauna guvernaţi de o minoritate şi mie mi se pare total neimportant
de unde vine şi ce credinţă are această minoritate. Influenţa noastră este însă
reală şi este mult mai mare şi mai vicleană decât sunteţi voi în stare să
pricepeţi.
Această luptă a voastră contra evreilor ne întristează, dar ne şi
amuză. Voi faceţi pe grozavii. Alergaţi încoace şi-ncolo şi vorbiţi îngroziţi
că influenţa evreiască e pretutindeni. Acest lucru ne face să „tremurăm”. Recunoaştem
nedreptatea pe care v-am făcut-o silindu-vă să îmbrățișați o tradiţie străină.
„Tremurând”, vă pun această întrebare: Când veţi înţelege, în sfârşit, că credinţa
voastră, educaţia, morala, sistemul vostru social, administrativ şi legislativ
sunt la origine croite după modelul jüdisch?
Apoi, vorbiţi de evreii finanțiști şi regi ai cinematografiei. Deodată încetăm
să tremurăm şi ne apucă râsul. Respirăm uşuraţi, constatând că goimul nu va cunoaşte
niciodată gravitatea crimei noastre. Pentru noi, e inexplicabil: Sau
sunteţi proşti, sau vă lipseşte curajul să ne acuzaţi de această nelegiuire
care se vede limpede şi pe care orice avocat sau judecător inteligent o poate
examina liniştit şi fără enervare.
De ce să ne contrazicem pentru mărunţişuri fără sens, când e mult mai
lesne să ne acuzaţi pentru fapte capitale? De ce ne acuzaţi de un fals vizibil
şi grosolan, ca Protocoalele Sionului, când ne puteţi confrunta cu Apocalipsa
Sfântului Ioan? De ce pierdeţi timpul cu acuzaţiile la adresa lui Marx şi Troțki,
când puteţi să ne puneţi în încurcătură cu Iisus din Nazaret şi Pavel din Tars?
Voi ne numiţi revoluţionari, instigatori şi provocatori ai revoluţiilor. Aveţi
dreptate, mă închin în faţa acestei descoperiri! Se pot aduce dovezi, fără să
mistificăm lucrurile, că noi suntem cei care au tras sforile în toate revoluţiile
voastre. Incontestabil, în revoluţia lui Luther am avut un amestec. E un lucru dovedit
că în revoluţiile burghezo-democratice din ultimele secole, cum e cea franceză
sau americană, noi am făcut începutul. Dacă n-am fi făcut asta, ar fi însemnat
că nu ne cunoaştem interesele. Imaginaţia voastră ne acuză de marele război
mondial şi de revoluţia bolşevică, dar e la mintea copiilor că lucrurile nu
puteau lua decât această cale.
Dar toate aceste comploturi şi revoluţii nu înseamnă nimic în
comparaţie cu marea noastră conspiraţie de la începutul acestei ere, când am
reuşit să facem ca religia unei mici secte evreieşti să fie preluată de
întreaga lume apuseană. Prin Reformă, noi am aşezat Biblia noastră la loc de
cinste. Revoluţiile republicane antimonarhice ale secolului al XVIII-lea ne-au
eliberat de îngrădirile politice şi sociale. Noi am avut câştig de cauză iar
voi aţi fost lăsaţi în pace. Ba chiar v-ați îmbogățit şi aţi ajuns în posturi
înalte. Acestor revoluţii le datoraţi supremaţia voastră în lume.
Răsturnarea pe care a adus-o creştinismul în Europa, lucru uşor de
dovedit, a fost pusă la cale şi realizată de evrei, drept răzbunare contra unui
stat neiudaic. Şi dacă tot vorbiţi mereu despre aceste comploturi, nu înţeleg
de ce nu menţionaţi şi distrugerea Romei şi a civilizaţiei antice, care au
pierit de mâna creştinismului iudaic. E greu de înţeles că voi, creştinii, nu cunoaşteţi
originea religiei voastre şi nu vă întrebaţi „de ce” şi „cum” în legătură cu
religia. Istoricii voştri, cu excepţia câtorva, nu vă spun nimic. Cât despre
documentele care alcătuiesc Biblia voastră, nu faceţi decât să le căutaţi, dar
nu le citiţi cu atenţie. Am făcut o treabă bună, căci voi ascultaţi orbeşte
propaganda noastră.
Pentru voi, creştinismul nu este un eveniment istoric, ci împlinirea
unei profeţii divine, evreieşti. După cum vedeţi, creştinismul n-a distrus
cultura noastră înaltă, evreiască, şi n-a aruncat omenirea pentru o mie de ani
în barbarie şi întuneric. Creştinismul a fost o mişcare revoluţionară pornită
din Palestina, finanţată cu bani evreieşti și răspândită în popor de agitatori
evrei prin toate mijloacele posibile. Și asta, într-o epocă în care iudaismul
şi Roma erau duşmani de moarte. A fost o luptă pe viaţă şi pe moarte, care s-a
terminat cu prăbuşirea statului ne-evreiesc. Dar voi nu vedeţi nimic din toate astea,
deşi chiar și un copil care nu este încă îndobitocit de vrăjitorie teologică,
prin simpla studiere a faptelor poate să vă spună despre ce-i vorba. Voi însă o
luaţi razna şi vorbiţi întruna de comploturi în legătură cu revoluţia rusă şi
războiul mondial. Nu-i de mirare că nu prea ne pasă de antisemitismul vostru,
atâta timp cât nu recurgeţi la violenţă.
Amintiţi-vă că un istoric respectabil ca Gibbon a încercat mai demult
să vă facă lumină. Acum 150 de ani a publicat „Declinul şi căderea Imperiului
Roman”, care a dat cărţile pe faţă. Gibbon n-a explicat sfârşitul Imperiului
Roman prin decăderea lui morală, n-a susţinut prostia cu degradarea credinţei
şi a vieţii unui imperiu tocmai când se afla la apogeu. El a trăit la Londra
într-o vreme când, ca şi la Roma, moravurile erau decăzute. A fost arian şi admirator
al culturii păgâne a Vestului, un istoric cu minte şi vederi clare. Pentru el
n-a fost greu să vadă cauza prăbuşirii culturii antice. Creştinismul, legea pornită
din Sion, şi porunca lui Dumnezeu, pornită din Ierusalim, au fost cauzele care
au pierdut Roma şi valorile ei culturale, scria Gibbon. Până aici, totul e în regulă,
dar n-a adâncit problema. După cum ştiţi, el s-a născut şi a murit cu o sută de
ani înainte de apariţia „antisemitismului ştiinţific”. A descris religia care a
venit de la Răsărit şi s-a răspândit repede peste toate popoarele înfloritoare
ale Vestului. Nu s-a gândit că acest plan, ce părea că duce la mântuire, a dus
la distrugere. Daţi-mi voie să expun pe scurt întreaga poveste, fără s-o
împodobesc cu minuni, profeţii şi magii:
Cortina se ridică. Suntem în anul 65 î.Hr. Drama se petrece în Iudeea
şi la Roma. Iudeea este o ţărişoară în estul Mării Mediterane și timp de 500 de
ani n-a fost altceva decât un punct geografic. Mereu a fost pârjolită de
războaie, iar locuitorii ei trimişi în exil sau luaţi ca sclavi de vecinii
puternici. După lege, era independentă, dar în pragul unui război civil.
Imperiul Roman, cu capitala republicii lui, Roma, era pe cale de a deveni
stăpânul lumii. Era cea mai mare putere militară, urmașul Greciei Antice şi
centrul civilizaţiei. Până la această dată, aceste două ţări nu veniseră
aproape deloc în contact. Și iată că Roma, fără voia ei, a fost împinsă să se
amestece în treburile Iudeei. A izbucnit o ceartă între doi fraţi pentru tronul
acestei mici ţări. Pompei, un general roman aflat în Damasc cu treburi
importante, a fost chemat să medieze între aceşti fraţi. Pompei, un soldat al
republicii, drept şi corect, a trimis pe unul din fraţi în exil, a pus în capul
statului un rabin şi a desfiinţat dintr-o lovitură tronul. Intenţia lui a fost
să facă din Iudeea o provincie romană. Bineînţeles că evreii s-au opus unui
asemenea plan. Pentru a-i linişti şi a domoli rezistenţa locală, romanii au
introdus din nou demnitatea regală, dar Roma a pus un rege ales de ea. Acesta
era fiul unui perceptor născut în Idumeea, pe nume Irod. Evreii n-au fost
mulţumiţi şi au iscat noi tulburări, iritând autorităţile romane.
Aceste evenimente au fost prologul. Nemulţumirea evreilor a devenit din
ce în ce mai puternică şi a dus la revoltă deschisă atunci când stăpânii
ne-evrei au început să introducă în Ierusalim binecuvântata cultură apuseană:
idoli ciopliți, lupte în arenă între gladiatori și drame greceşti. Evreul
habotnic vedea toate astea ca un afront la adresa lui Iehova, chiar dacă
funcţionarii romani afirmau că sunt pentru amuzamentul garnizoanelor ne-evreieşti.
De asemenea, evreii s-au opus vehement perceptorilor romani. Dar, mai presus de
toate, ei voiau un rege din sângele lor regal. Masele în stare de rebeliune au
început din nou să spere în venirea lui Mesia, credinţă veche la ei – un
mântuitor trimis de Dumnezeu să dezrobească poporul de jugul străin. Nu puţini
au fost cei care s-au dat drept mântuitori. În Galileea, un anume Iuda a
provocat o revoluţie puternică, susţinută de popor; Ioan Botezătorul a acţionat
în regiunea Iordanului; un alt bărbat din nord, Iisus, împreună cu primii doi,
a acţionat ca un maestru, declanşând acțiuni politice, răzmeriţe, toate într-un
iscusit înveliş teologic. Toţi trei foloseau aceeaşi lozincă: „Timpul a sosit”
şi curând au fost arestaţi şi condamnaţi la moarte, cei doi din Galileea fiind
crucificaţi.
Iisus din Nazaret, ca înaintaşii lui, a fost un instigator politic ce
voia să-şi elibereze patria de asupritorii străini. Există dovezi că el voia să
se așeze cu forţa pe tronul Iudeei independente. Biografii lui au pretins că
provenea din familia regelui David. Dar linia lui după tată este confuză. Acelaşi
biograf care susţine originea lui după mamă din regele David scrie că Iisus
este fiul lui Iehova şi recunoaşte că Iosif n-a fost tatăl lui.
Se pare că Iisus a întrevăzut lipsa de perspectivă în misiunea lui
politică, deoarece și-a folosit popularitatea şi talentul oratoric pentru o
altă cauză: predica primitiv şi populist socialismul şi pacifismul. Această
schimbare în program i-a adus ura clasei bogate a preoţilor şi a redus numărul
adepţilor săi la cei săraci, lucrători şi sclavi. După ce a murit, apostolii
lui s-au unit într-o asociaţie comunistă. O predică pe care odată a ţinut-o
conducătorul lor pe un deal a devenit pentru ei cadrul atotcuprinzător al
învăţăturilor lui, din care şi-au croit programul vieţii. A fost o ideologie
valabilă mai ales pentru oamenii subjugaţi. Ea promitea, în schimbul
suferinţelor pe acest pământ, fericire în viața de apoi și făcea din nevoi şi neputinţă
o virtute. Oamenilor fără perspectivă li s-a spus să nu-şi facă griji pentru
ziua de mâine. Cei supuşi ofenselor şi opreliştilor, cei fără apărare erau
învăţaţi să nu răspundă răului cu rău. Oamenilor condamnaţi o viaţă întreagă la
chinuri şi nevoi li se arăta demnitatea sărăciei şi trudei. Cel slab, dispreţuit,
dezmoştenit, călcat în picioare urma să fie pe lumea cealaltă cel ales şi iubit
de Dumnezeu.
Fructul misiunii lui Iisus a fost naşterea unei noi secte în Iudeea.
Aceasta nu a fost nici prima, nici ultima. Ca şi America, Iudeea a fost un teren
propice pentru forme religioase curioase. Ebionimii – cerşetorii, cum se intitulau
ei – n-au privit credinţa lor ca pe o nouă religie. Ei s-au născut evrei şi au
rămas evrei. Învăţătura dascălului lor era de natură social-filozofică, o etică
a vieţii și o călăuză în viaţă. Creştinismul modern nu încetează să se întrebe
de ce evreii nu l-au acceptat pe Iisus și nu i-au adoptat credinţa. Răspunsul e
că la început numai evreii au fost adepţii lui. Nu-i de mirare că poporul evreu
nu s-a alăturat ebionimilor. Putem compara situația cu americanii, care nu toţi
s-au alăturat Unitariştilor, Baptiştilor sau altor secte.
În timpuri normale, nimeni n-ar fi băgat în seamă această adunătură de zdrenţăroşi
– sclavi şi muncitori influenţați de clasele suspuse. Dar într-o luptă care se
duce cu o putere străină în propria ţară, părerea despre lume poate lua forme
periculoase. Fiind o credinţă a dezamăgirii și a resemnării, era un pericol ca
morala celor ce apărau patria să fie subminată la vreme de război. Mântuirea
sufletului, a întoarce şi celălalt obraz sau „iubeşte-ţi propriul duşman” aveau
caracterul unei slăbiri a voinţei poporului în timpuri de criză, uşurând astfel
victoria duşmanului. Așa că nu-i de mirare că autorităţile evreieşti au început
cu oprimarea ebionimilor. Adunările lor au fost împrăştiate, căpeteniile lor au
fost aruncate în închisoare, învăţătorii lor au fost judecaţi.
S-a crezut că această sectă a dispărut cu desăvârşire. Dar cortina s-a ridicat
pentru actul 3 şi evenimentele au luat o altă întorsătură. Cel mai aprig duşman
al acestei secte a fost Saul (Pavel) din Tars, care avea o educaţie grecească.
El dispreţuia această nouă învăţătură, considerând-o contrară vieţii şi lumii.
Ca evreu patriot, s-a temut ca ea să nu influenţeze cauza naţională. Călătorise
mult şi cunoştea mai multe limbi. Era deci omul potrivit să pornească ofensiva
contra acestei doctrine pacifiste şi să unească comunităţile evreieşti, atât de
risipite. Astfel, autorităţilor din Ierusalim l-au numit principalul conducător
în urmărirea şi persecuţia ebionimilor.
Într-una din zile, pe când era în drum spre Damasc spre a aresta o
grupare din această sectă, lui Pavel i-a venit o idee. În scrierile
apostolilor, această întâmplare este povestită ca o viziune pe care a avut-o.
El a văzut clar cât de mici erau şansele de izbândă pentru minuscula Iudee
într-un conflict armat cu cea mai puternică forţă armată a vremii. Apoi, ceea
ce a fost și mai important, el și-a dat seama că această doctrină nouă, a
vagabonzilor, pe care o combătea, ar putea fi o armă împotriva duşmanului. Pacifismul,
supunerea oarbă, resemnarea, iubirea aproapelui erau arme periculoase. Răspândite
în rândul legiunilor romane, ele puteau submina caracterul bărbătesc al
acestora şi astfel Ierusalimul putea triumfa. Cu alte cuvinte, putem afirma că
Pavel a fost primul om care a intuit șansele unui război prin propagandă. Ajuns
la Damasc, spre marea uimire a celor pe care-i persecutase, a anunţat că se converteşte
la credinţa lor şi a cerut să fie primit în comunitatea lor frăţească. Întors
în Ierusalim, și-a expus planul Înţelepţilor Sionului. După dezbateri şi
discuţii pro şi contra, acest plan a fost aprobat. A întâmpinat împotrivire în
rândul căpeteniilor ebionimilor, dar până la urmă, Pavel i-a convins şi pe
aceştia. Şi aşa s-a transformat Saul, cel mai înverşunat prigonitor al lui
Iisus, în Apostolul Pavel, convertitor al păgânilor. Aşa a început să se împrăştie
peste ţările păgâne din Vest o nouă religie orientală.
Din nefericire, acţiunea lui Pavel s-a dovedit eficientă. Această
dogmă, cârpăcită şi cu multe înflorituri, a adunat repede mai mulţi adepţi
decât s-a sperat şi s-a dorit. Planul lui, să nu uităm, fusese urzit doar
pentru apărare. Intenţia lui n-a fost să dea lumii o nouă Evanghelie; el a sperat
numai să-şi descurajeze inamicul din interior. După ce şi-a atins scopul şi
garnizoanele romane au părăsit Palestina, el a fost gata să încheie un
armistiţiu. Sclavii şi asupriţii imperiului, exilaţii nefericiţi şi
proletariatul nevoiaş din capitală au găsit în învăţătura bine croită a lui Pavel
mai multă alinare decât în învăţătura de odinioară, a învăţătorului lor
crucificat. Rezultatul a fost că duşmanului i s-au deschis ochii. Ştiri
alarmante din partea comandanţilor despre nesupunerea trupelor romane veneau
necontenit dinspre Palestina şi altele dinspre Roma. Dar în loc ca autorităţile
imperiale s-o lase mai moale, acestea au devenit şi mai rigide în deciziile
lor. Precum o pasăre răpitoare, Roma s-a aruncat asupra Ierusalimului cu foc şi
spadă şi, după un asediu înverşunat de 4 ani, a distrus cuibul conspiratorilor
(70 d.Hr.). Sau cel puţin aşa au crezut ei. Istoricii din acea vreme ne arată
exact intenţiile Romei. Ei ne povestesc că Nero i-a dat ordin lui Vespasian şi
fiului său, Titus, să distrugă Palestina şi creştinismul.
Pentru romani, creştinismul n-a însemnat altceva decât iudaism
militant, o părere care nu diferă mult de realitate. În ceea ce priveşte planul
lui Nero, jumătate s-a îndeplinit. Palestina a fost distrusă total şi a rămas
până azi o ruină. Creştinismul însă nu s-a putut distruge. După căderea
Ierusalimului, programul lui Pavel s-a realizat în întregime. Cum am spus, tactica
lui avusese ca scop să-i sperie pe cuceritori, aşa cum a făcut Moise cu faraonii.
El a pornit la acţiune prudent, ferindu-se să-şi enerveze adversarul. Pavel
și-a ascuțit noua armă sub nasul lui Nero şi l-a făcut să-i simtă tăișul, dar
n-a avut curajul s-o folosească cu toată forţa. Acum, când răul se întâmplase
şi Iudeea nu mai avea ce să piardă, Pavel a renunţat la orice scrupule şi a
pârjolit cu război ţara inamicului. Scopul lui a fost să îngenuncheze Roma, aşa
cum a fost îngenuncheat Ierusalimul, şi s-o radă de pe hartă, aşa cum a fost
ras Ierusalimul.
Dacă scrierile lui Pavel nu vor reuşi să vă redea un tablou complet al
activităţii lui, atunci vreau să vă atrag atenţia asupra tovarăşului lui mai
sincer şi mai obiectiv, Ioan. În timp ce Paul, acţionând în umbra Palatului
Imperial şi jumătate din timp ca prizonier în închisorile romane, încerca să se
facă înţeles prin parabole şi aluzii camuflate, Ioan, care se adresa
cetăţenilor nemulţumiţi din Asia, își putea permite să vorbească deschis. În
orice caz, broşura lui, „Apocalipsa lui Ioan”, este o descriere exactă a celor
întâmplate. Roma, numită fantezist Babilon, este descrisă, în limbajul lui
plină de ură, ca mama tuturor prostituatelor şi oroarea întregului pământ, ca o
femeie beată de sângele sfinţilor (creştini şi evrei), opresoare a „popoarelor,
naţiunilor şi limbilor” şi – pentru a nu lăsa vreun dubiu asupra identităţii ei
– ca „oraşul cel mare care domneşte peste regii acestui pământ”. Un înger
strigă triumfător: „Babilonul cel mare a căzut!” Urmează apoi descrierea distrugerii,
un tablou al orgiei. Comerţul, industria şi navigaţia au fost blocate. Arta,
muzica şi „vocea mirilor şi mireselor” au amuţit. Întunericul şi jalea au acoperit
totul, ca un giulgiu. Cuceritorii creştini înotau în sânge până la hăţul
cailor: „Bucuraţi-vă de căderea ei, tu cerule şi voi sfinţi apostoli şi
profeţi, Dumnezeu v-a răzbunat!”
Care este sfârşitul şi scopul final al acestui haos şi al acestei
pustiiri? Ioan nu este reticent şi ne spune totul. El îşi încheie profeţia cu o
viziune minunată a noului, reclădirea Ierusalimului, capitala unui mare regat,
ce cuprinde „cele 12 seminţii ale Israelului”.
Desigur, nicio civilizaţie nu poate ţine piept unui asemenea asalt de
durată. În anul 200 străduinţele lui Pavel şi Ioan precum şi ale urmaşilor
acestora au făcut progrese atât de mari în rândul tuturor claselor societăţii
romane, încât creştinismul a devenit cultul dominant al întregului imperiu. Aşa
cum a prezis Pavel, morala şi disciplina se degradaseră complet, astfel încât
din ce în ce mai mult legiunile împărăteşti, care fuseseră odinioară spaima
întregii lumi şi şira spinării a culturii vestice, fiind în continuă decădere,
n-au mai putut face faţă năvălirilor barbare. În anul 326, împăratul Constantin
s-a supus convertirii la creştinism şi l-a declarat ca religie oficială,
sperând însă să poată ţine în frâu această boală vicleană. Dar era prea târziu.
După el, împăratul Iulian a mai încercat încă o dată s-o controleze prin asuprire.
Dar nici împotrivirea şi nici concesiile n-au mai fost de vreun folos. Aparatul
de stat roman a devenit, prin propaganda venită din Palestina, găunos şi mâncat
de viermi. Victoria a fost de partea lui Pavel.
Aceasta a fost metoda prin care o credinţă iudaică modificată a pătruns
în lumea vestică. Cel puţin aşa aş argumenta eu, dacă aş fi antisemit şi dacă
aş căuta un exemplu demn de crezare de conspiraţie subversivă evreiască.»
Dumnezeu
e cu noi (Gott mit uns) (RO)
Foarte interesant!
RăspundețiȘtergereArticolul e perfid, insinuand ideea crestinismului ca arma a iudeilor si creatie a lor indreptata contra civilizatiei antice ne-iudaica, in special romana. E o prostie; m-as fi asteptat de la un evreu pornit din Romania sa stie de existenta sfintilor de toate natiile, care prin insasi prezenta lor arata corectitudinea crestinismului ca religie a pacii. Dar sa zicem ca la 16 ani, cat avea cand a parasit Barladul natal pentru o tara deja laicizata si cu o comunitate de oameni de afaceri evrei bine structurata si hotarata in a-si face jocurile pe plan mondial (o comunitate care deja declama antisemitismul romanesc / ucrainean / rusesc si o Palestina in Basarabia) bietul Marcus Eli habar n-avea de sfintii crestini, crescut fiind intr-o familie profund indoctrinata iudaic. E perfid sa sustii ca apostolii au actionat impotriva Romei cu acceptul Sinedriului / inteleptilor Sionului, cata vreme s-au raspandit in toata lumea non-romana, din India (Toma) pana-n Scitia (Andrei). Sa fii prost ca sa nu intuiesti ironia din articol: adica da, ne urati, dar e vina voastra pentru ca sunteti crestini si ne urati, nu a noastra pentru ca suntem evrei si va inducem tulburari si revolutii de fiecare data cand ne vine bine pentru ca tinem banii vostri in bancile noastre. Articolul asta s-ar dori menit sa ne faca sa renuntam la crestinism ori sa-l privim cu neincredere, ca pe o secta evreiasca obscura; dar exista sfintii, ale caror moaste curate dovedesc dreptatea crestinismului. Ce daca a pornit din Iudeea? Iudeea nu l-a primit, asa ca s-a indreptat in alte parti. Daca te uiti la Vechiul Testament si la Noul Testament, observi diferente colosale intre ce cred si ce fac evreii (dinte pentru dinte!) si ce cred si fac crestinii (iarta dusmanului tau!). Nu, articolul acestui Marcus Eli e manipulator - si pacat de Hitler ca i-a cazut in capcana, luand de bune niste aberatii. Dar Hitler nu era ortodox, ci membru in Thule, sora buna cu Skull & Bones americano-masonica unde o serie de familii evreiesti proeminente erau admise. Adica cat de ignorant si naiv sa fii sa iei de bun articolul lui Ravici/Ravage? Ar insemna sa stergi dintr-o data cateva secole din istoria omenirii. Legiunile romane, chiar crestinate partial/total, erau disciplinate si loiale imparatilor (din Vest sau din Est), asa ca tipul doar speculeaza.
RăspundețiȘtergereDe cand tot navighez pe internet am observat un tip de comportament recurent: De cate ori cineva pune in discutie veridicitatea crestinismului, credinciosii se simt ofensati, sar ca arsi si se lanseaza in comentarii interminabile, indicand ca dovada Biblia. Gabi, n-ai aflat ca aceasta carte a fost scrisa la 200 de ani dupa presupusa moarte a lui Iisus, ca parte a unei religii inventate in Imperiul Roman? Cum poti sa spui ca moastele unor „sfinti” dovedesc crestinismul? Cum poate dovedi cineva ca un schelet putrezit a apartinut unui om sfant? Textul lui Ravage este de o luciditate demna de toata admiratia. La fel si filmul atasat. Te simti atacat/a ca te indeamna sa pui la indoiala crestinismul. Nu te ataca nimeni personal, crezi in continuare in ce-ti place si cauta texte care sa-ti satisfaca aceasta nevoie de a crede. Dar nu-i face pe ceilalti ignoranti si naivi. Nu e... „crestineste”.
ȘtergereNu poti convinge un credincios de nimic; credintele lor nu se bazeazã pe dovezi, ele se bazeazã pe nevoia adânc înrãdãcinatã de a crede.” - Carl Sagan
ȘtergereNu o insinueaza , o argumenteaza.Dar , desigur, girafa nu exista.Chiar daca directorul gradinii zoologice iti spune de unde vine si chiar daca girafa mesteca frunze de pe basca ta./
ȘtergereAceasta e o blasfemie mare. Dumnezeu nu promoveaza minciuna (Hollywood, controlat de evrei rai), ura (presa rea), preacurvia (pornografie, fondata de evrei rai), terorism (politica rea)...Misiunea lui Pavel a fost sa arate lumii adevaratul Dumnezeu, sa-o invete sa-L slujeasca, nu zeilor falsi si o invete sa nu mai pacatuiasca. Grupul masonic face asta?! Nu, ei nu fac asta. Omul asta incearca sa corupa Biblia si ne induce in eroare. El ne vrea sa uram pe Iisus pentru treaba masonica in loc de masoni. In legatura cu "iubeşte-ţi propriul duşman" si "fericiţi cei săraci", el gresteste. "Iubeste-ti propriul dusman" se refera la iertare si castigarea prieteniei, adica scapi de necazuri. "Fericiti cei saraci" - cei care sunt rabdatori si nu profita. Filosofia/analiza lui despre Biblie e o eroare si el nu intelege Adevarul ori e manipulator. Fereste-te sa sharezi acest articol.
RăspundețiȘtergereDaca textul de mai sus poate fi considerat o parodie a relatiilor istorice iudeo-crestine, filmuletul de 12 minute este esenta Bibliei ebraice. Asocierea celor doua nu este intamplatoare. Comentarii se pot face la infinit. Pro si contra. Dar, in timp ce noi ne inversunam unii cu altii pe tema crestinismului, islamismul face ravagii printre crestini, si nu numai. Ar cam trebui sa strangem randurile!
RăspundețiȘtergereCea mai tare observație! Strângeți rândurile împotriva evreilor. Nu am văzut pe nimeni să întoarcă obrazul pentru încă o lovitură decât dacă e laș și atunci resemnat "că așa trebuie", ca o filozofie neputincioasă. Și oricum, nimic din ce scrie în Biblie nu se practică. Altarul e ridicat pe trepte în toate bisericile și nu ne închinăm la chipuri cioplite decât la cele desenate, adică icoane. Ar fi mult de criticat, dar esența e una : prostii de acuma 2000 de ani. Cine vrea să mă contrazică să citească Biblia Hazlie a lui Leo Taxil. E explicat pe ani și pe versete. Monumental.
RăspundețiȘtergereCare evrei, faceti referire la Brucan la nepotul Adrian Severin, Petre Roman mai nou liberalul bolsevic , la evreii bolsevici ce au omorat taranii harnici moldoveni in timpul razboiului mondial. Despre Isus s-a scris doar franturi ce nu prea spune nimic. Despre Biblie, pun la indoiala unele carti ce nu sunt clare , au paragrafe lipsa , ca epistola lui Iuda ce incepe "...pe cand scriam..., m-am simtit silit sa va scriu..." . Se poate observa multe versete ce descrie evenimente dar dispar nefinalizand istorioara. Iuda cauta cu tot diadinsul, ( cum se exprima in versetul 1 ) sa scrie despre mantuire ,dar este silit sa scrie despre credinta. Mantuirea si credinta sunt temele importante ale Bibliei si analizand scrierea lui Iuda, unde la inceput da atata importanta temelor, ne scrie putin si in comparatie cu altii- deloc. Cine a vrut sa arate asa epistola?Aceste epistole compun Biblia..
RăspundețiȘtergereCRESTINISMUL SI COMUNISMUL, SUNT INVENTILE JIDANILOR!
RăspundețiȘtergereFals!
ȘtergereNisof, crestinismul nu are cum sa fie inventia evreilor. Ei il asteapta si acum pe Mesia. Iar religia lor a ramas intr-o dogma veche si prafuita. Ca si-au bagat coada in Scripturi asa cum sunt acuzati in Coran e alta mancare de peste si nu vom putea noi dovedi. E treaba Lui Dumnezeu.Treaba noastra este sa devenim oameni pe pamant, responsabili fata de tot ce ne inconjoara, adica omul, raul si ramul, animalul. Aceasta este Lectia noastra ca popor. Nu judecarea evreilor. Nici nu ai cum. Au bani, presa aservita, control inclusiv in justitie. Stii cum se spune: cine incearca sa pastreze controlul absolut se erijeaza in Dumnezeu pe pamant si-l pune Dumnezeu sa repare totul. Va fi cam greu...Multa suferinta provocata pe pamant.
RăspundețiȘtergere@Maria-Aurelia
RăspundețiȘtergereCrestinismul este o inventie a societatilor secrete evreiesti (iudeo-masoneria etc...) care a fost folosit ca instrument pentru cucerirea imperiului Roman. Cucerirea imperiului Roman nu ar fi fost posibila decat prin utilizarea acestui instrument de subversiune ideologica: Religia Crestina care este o inventie iudaica folosita de evrei pentru a se razbuna pe Roma pentru cucerirea si distrugerea Ierusalimului
dar si pentru a cucerii imperiul Roman si alte natiuni.Eh armele spirituale, arta razboiului a lui Sun Tzu: cum sa cuceresti o natiune prin subversiune ideologica, deztabilizare, razboi psihologic, spionaj sofisticat,mijloace oculte (psihotronica, magie, vrajitorie...) aceste lucruri le cunosteau ideo-masonii.Biblia insusi este o colectie de carti ce contine multe mituri si legende imprumutate din alte culturi.Cred ca datoria fiecarui crestin este sa studieze istoria si poate incepe cu istoria credintelor si ideilor religioase a lui Mircea Eliade care se poate gasii pe google in format PDF.
Nu existau societati secrete evreiesti in timpul primelor secole ale primului mileniu dupa Cristos,de unde iudeo-masonerie ? Care erau acestea ? Esenienii erau o secta religioasa propovaduitoare a pacii si traiului simplu in comun;Saducheii si Fariseii erau niste grupari sectare de invatati religiosi ai templului evreiesc.Nu exista nicio societate secret evreiasca,darmite iudeo-masonerie.Despre masonerie se poate vorbi doar odata cu fondarea Ordinului Cavalerilor Templieri in 1119 la Ierusalim,dupa prima cruciada.Apoi se infiinteaza Ordinul Iezuit,numit si Societatea lui Iisus in 15 august 1534 de catre Ignatiu de Loyola.Iezuitii au reinfiintat in 1760 Ordinul Cavalerilor Templieri,care a fost desfiintat in 1312,Ordinul Illuminati in 1776,masoneria universala in 1780.Ca sunt evrei in francmasonerie se stie,dar aceasta a aparut la 1500 de ani dupa crucificarea lui Iisus Cristos si nu erau evrei ci calugari catolici francezi aflati sub jurisdictia Vaticanului,adica a papei.
ȘtergereMarc Aureliu., crestinii romaniadica din Romania nu prea citesc Bibila, sau citesc numai Noul Testament.Eu unul sunt tot mai necrestin pe masura ce aud mai multe citate din Vechiul Testament la posturile de Radio neoprotestante. Dar si din NT mai ales din 'ordinele de zi pe unitate" ale lui Saul din Tars, in campul tactic Imperiul Roman si civilizatia elenistica.
ȘtergereAnti globalist sau anti mason si, in acelasi timp, crestin este o uriasa capcana .Nu poti deveni anti globalist si chiar nationalist,in sensul bun, daca nu accepti ca acest crstinism este o ideologie fabricata , nenaturala si de import.Import interesat.De aceea se reuseste astazi atat de usor erodarea crestinisimului.Pt.ca este realiozata de catre aceleasi Forte care l-au creeat si l-au impus...Cumva , mult simplificat: 'eu te-am facut , eu te om@r!"
Jean valjean..Ignatiu de Loyola era "coverto" adica evreu convertit si avea o figura cam lombroziana
Fals tot ce spune anonim. Este insufletit de acelasi duh ca autorul articolului MARCUS Eli Revici.
ȘtergereDa, adica duh al rațiunii, nu al credintei.In mitologia altui neam.
RăspundețiȘtergerebuna ziua; sunt Anonim10 feb. 2018, 17:19:00 si va urez Sarbatori fericite!! Nah, sarbatorim de fapt eliberarea din "robie" a altui popor...tocmai ce am citit o maxima.."sclavul nu doreste sa se elibereze, ci sa devina stapan!"
RăspundețiȘtergereSunt Cu totul de acod cu Anonim23 iul. 2017, 13:57:00
@Anonim2 iul. 2018, 18:23:00...nu am cumsa fiu insufletit de acelasi duh, eu sunt goi, oprimat, familia mea a suferit de pe urma "comunismului"..