Qigong: Vechea artă chineză de vindecare + VIDEO

Vizitați orice parc din China în ultimele câteva sute de ani și veți vedea probabil zeci de oameni care practică qigong. Ceea ce a început ca un tratament tradițional chinezesc în urmă cu peste 4.000 de ani a devenit astăzi o tendință majoră în materie de sănătate. Acum, oameni din întreaga lume practică qigong, încercând să aducă echilibru în viețile lor moderne agitate. Dar de unde a apărut mai exact și cum s-a schimbat de-a lungul secolelor?

Un bărbat în cămașă neagră stând și practicând qigong cu mâinile, dirijând energia vitală sau qi a corpului său. Sursa: Anna / Adobe Stock

Qigong: Postura corpului, mișcarea, respirația și meditația

Qigong-ul cuprinde poziții corporale coordonate, mișcări, respirație controlată și meditație, servind la îmbunătățirea sănătății și a bunăstării spirituale și găsindu-și aplicabilitatea în antrenamentele de arte marțiale. Folosit în mod tradițional de chinezi pentru a armoniza energia vitală a individului, cunoscută sub numele de qi, a trecut dincolo de practicile spirituale.

Deși noțiunea poate părea o credință ezoterică pentru cei cu o mentalitate științifică, beneficiile medicinale ale qigong-ului au fost supuse unei examinări amănunțite, ceea ce a dus la recunoașterea sa ca formă legitimă de medicină în China începând cu 1998.

De-a lungul secolelor, qigong-ul a cunoscut o evoluție, accentul contemporan fiind pus pe aspectele sale medicinale mai degrabă decât pe dimensiunile pur spirituale. Practica cuprinde diverse forme, tehnici și exerciții. În 2010, Asociația chineză de qigong pentru sănătate a introdus cinci noi forme de qigong pentru sănătate, concepute în mod explicit pentru a spori starea de bine a practicanților.

Qigong-ul se împarte, în linii mari, în două categorii: qigong-ul dinamic sau activ implică mișcări lente și fluide, în timp ce qigong-ul meditativ sau pasiv adoptă poziții nemișcate, punând accentul pe tehnici de respirație pentru a promova claritatea mentală.

Exercițiu de qigong pentru tratarea emisiei seminale involuntare din Xiuzhen miyao, un text de qigong de gimnastică de origine necunoscută, care a fost redescoperit și publicat cu o prefață de Wang Zai în 1513. Acesta consemnează 49 de exerciții de qigong. (Wellcome Images / CC BY 4.0)

Etimologia Qigong

Qigong-ul poate fi deconstruit în două componente distincte: "qi" și "gong". "Qi" desemnează aerul, gazul sau respirația, referindu-se în mod obișnuit la energia vitală sau vitală în contextul medicinei tradiționale chineze, care se învârte în jurul conceptului de qi și al fluxului de energie vitală. Pe de altă parte, "gong" se traduce prin cultivare sau muncă.

Atunci când sunt amalgamați cu "qi", cei doi termeni descriu sisteme care au ca scop armonizarea energiei vitale a unei persoane prin efort și dedicare asiduă.

Este interesant faptul că termenul "qigong", așa cum îl folosim astăzi, este relativ recent. El a câștigat popularitate în anii 1940 și 1950 ca mijloc de a cuprinde sub o umbrelă largă diverse exerciții de autoajutorare din China. În plus, a servit ca o îndepărtare de tehnicile cu un accent spiritual, punând în schimb accentul pe abordări de sănătate bazate pe știință.

Originile antice ale Qigong-ului

Qigong-ul, așa cum îl cunoaștem astăzi, este un amalgam de mii de ani de cunoștințe. Rădăcinile sale datează de peste 4.000 de ani, din cultura chineză antică. De-a lungul acestei perioade de 4.000 de ani, diferite părți ale societății chineze au dezvoltat și practicat diferite forme de qigong. Fiecare cu propriile teorii și caracteristici.

Medicina tradițională chineză: Tehnicile de qigong au fost folosite în medicina tradițională chineză de mii de ani. Utilizarea qigong-ului în medicina tradițională chineză tinde să se concentreze pe echilibrarea minții, a corpului și a qi-ului. Se crede că o persoană se poate îmbolnăvi sau poate muri atunci când nivelul de qi este redus sau devine dezechilibrat.

Daoism: Daoismul poate fi urmărit până în jurul secolului al IV-lea î.Hr., deși unele elemente ale sale datează de foarte, foarte mult timp. Qigong-ul taoist se concentrează pe obținerea longevității și pe obținerea iluminării.

Budismul: Tehnicile budiste de qigong datează aproximativ din timpul dinastiei Han (206-202 î.Hr.). Acesta combină tehnicile de qigong cu învățăturile budiste ca modalitate de a obține iluminarea spirituală pe calea atingerii statutului de Buddha. Ca atare, qigong-ul budist este mai meditativ și mai spiritual.

Qigong-ul a fost, de asemenea, folosit ca bază pentru dezvoltarea tehnicilor de arte marțiale de nivel înalt. (fennywiryani / Adobe Stock)

Confucianismul: Elemente de confucianism pot să dateze de trei mii de ani. Qigong-ul confucianist este o practică religioasă. Scopul este de a deveni un Junzi (o persoană de înaltă statura). Un Junzi este, în esență, o persoană superioară, cu o poziție morală înaltă în cadrul confucianismului. Qigong-ul confucianist se concentrează pe o conștientizare a propriei moralități.

Qigong marțial: În cele din urmă, există qigong-ul marțial. Multe arte marțiale tradiționale chinezești precum Kung fu (sau Gong fu) au încorporat elemente de qigong. Scopul este de a îmbunătăți echilibrul interior al cuiva pentru o mai bună capacitate de apărare.

Liu Guizhen - Inventatorul Qigong-ului modern?

Liu Guizhen este creditat ocazional ca fiind inițiatorul qigong-ului modern. În 1947, în timp ce era funcționar al Partidului Comunist, s-a confruntat cu o boală gravă, luptându-se cu tuberculoza și ulcerul gastric. Cântărind mai puțin de 80 de kilograme, i s-a acordat concediu medical, cu puține speranțe de supraviețuire, darămite de revenire la muncă.

Împotriva șanselor, Liu nu numai că a supraviețuit, dar a prosperat. Legenda spune că a practicat exercițiile tradiționale de qigong predate de unchiul său, Liu Duzhou, în timpul recuperării sale. La întoarcerea sa la muncă, câteva luni mai târziu, era cu 30 de kilograme mai greu și semnificativ mai sănătos. Derutați, oficialii comuniști au întrebat despre transformarea sa, iar Liu a atribuit-o tehnicilor tradiționale pe care le respinseseră anterior.

În 1949, Liu a introdus termenul "qigong" pentru a caracteriza practicile de salvare a vieții predate de unchiul său. Acest lucru este adesea considerat ca fiind începutul erei contemporane, interpretată științific, a qigong-ului. Deceniile care au urmat s-au dovedit a fi o provocare atât pentru Guizhen, cât și pentru domeniul qigong-ului.

Până la mijlocul anilor 1990, locurile de exerciții de qigong Falun Gong cu mii de participanți, precum acesta din Guangzhou, China, erau o priveliște comună în toată China, dar apoi au început persecuțiile. (ClearWisdom.net / CC BY-SA 3.0)

Citiți și: Falun Gong - o luptă între bine și rău + VIDEO (RO) + documentare (RO)

Intrând în necazuri: Qigong și autoritățile

Qigong-ul va avea o relație complicată cu autoritățile chineze în anii '60 și '70, la fel ca și practicile de qigong Falun Gong de mai târziu. În timpul Marelui Salt Înainte (1958-1963) și al Revoluției Culturale (1966-1976), statul chinez a luat măsuri drastice împotriva multor practici tradiționale chinezești care erau considerate prea "spirituale". Qigong-ul a fost reprimat, iar publicul larg a avut un acces redus la acesta. Cu toate acestea, a fost încă folosit în centrele de reabilitare și spitalele de stat.

În timpul Revoluției Culturale, Liu Guizhen a fost încarcerat timp de 11 ani, deoarece era considerat responsabil de răspândirea "buruienii otrăvitoare a qigong-ului". El și-a petrecut timpul învățându-i pe colegii săi prizonieri qigong, în ciuda amenințărilor cu tortura și chiar cu moartea din partea autorităților chineze.

După moartea lui Mao Zedong, în 1976, popularitatea qigong-ului a cunoscut o creștere fulminantă, estimările variind între 60 și 200 de milioane de practicanți în China. Cu toate acestea, această adoptare pe scară largă a dus la provocări. Unii maeștri de qigong au început să facă afirmații extraordinare, atribuind abilități aproape supraomenești pseudoștiinței. În plus, o serie de maeștri mai puțin scrupuloși au format culte pentru câștig personal.
Ca răspuns, guvernul a impus două măsuri represive succesive. În 1985, a fost înființată Organizația Națională pentru Știință și Cercetare în domeniul Qigong, pentru a reglementa diversele confesiuni de qigong. Ulterior, în 1999, statul chinez a devenit îngrijorat de faptul că elementele tradiționale de spiritualitate, misticism și moralitate câștigau prea multă popularitate datorită practicii qigong pe scară largă. În consecință, clinicile și spitalele de qigong au fost rapid închise, iar mișcările spirituale care utilizează qigong, precum Zhong Gong și Falun Gong, au fost interzise.
În prezent, deși qigong-ul rămâne popular în China, acesta este supus unor reglementări stricte. Instructorii trebuie să urmeze o pregătire și o certificare aprobate de guvern, iar qigong-ul poate fi practicat doar în forme autorizate oficial. Aceste forme pun accentul în primul rând pe aspectele medicinale ale qigong-ului, mai degrabă decât pe dimensiunea spirituală.

În prezent, qigong-ul este popular în întreaga lume ca formă de exerciții fizice și regim de sănătate cuprinzător. Silueta unui bărbat care practică exerciții de qigong la apus de soare, pe malul mării. (Alexander Belinskiy / Adobe Stock)

Concluzie:
Eficacitatea eforturilor autorităților chineze de a suprima qigong-ul a dat rezultate mixte. Datorită mișcării populației chineze, a creșterii turismului și a globalizării, qigong-ul este acum practicat în întreaga lume.
În timp ce autoritățile au încercat să-i limiteze influența, qigong-ul a revenit în mare parte la originile sale de astăzi. Oameni din diverse medii de pe tot globul se implică în qigong din diverse motive, inclusiv pentru recreere, exerciții fizice și vindecare. Unii au aprofundat rădăcinile qigong-ului, folosindu-l pentru autocultivare, spiritualitate și meditație.
Explorarea secretelor străvechi încorporate în Floarea Vieții și urmărirea evoluției acupuncturii din China antică până la recunoașterea globală oferă o perspectivă asupra atracției durabile a acestor practici.
Într-un exemplu demn de luat în seamă, atunci când a fost îndemnat de soția sa să înceteze să mai predea qigong în închisoare, Liu Guizhen ar fi răspuns: "viitorul ne va confirma munca noastră. Într-o zi, știința pe care o numim "qigong" va fi cunoscută și judecată ca o moștenire și o comoară prețioasă de care beneficiază întreaga umanitate". Astăzi, este evident că previziunea sa a fost validată, iar qigong-ul a devenit într-adevăr o practică globală cu beneficii pe scară largă.Sursa: https://www.ancient-origins.net/