Falun Gong - o luptă între bine și rău + VIDEO (RO) + documentare (RO)

FALUN GONG – O LUPTĂ ÎNTRE BINE ȘI RĂU

Falun Gong (sau Falun Dafa) este o practică străveche a corpului, minții și spiritului, profund înrădăcinată în cultura tradițională chineză. Principiile care stau la baza acestei practici spirituale sunt: adevăr – compasiune – toleranță.  Această practică include un set de cinci exerciții line, și a fost făcută publică în luna mai 1992, în China. De atunci, Falun Gong s-a răspândit rapid, de la om la om, atât în China, cât și în străinătate. În prezent, este practicată în peste 110 țări, de către aproximativ 100 de milioane de oameni. Este complet gratuită, se face în parcuri sau acasă, nu are liste de membri și nu se acceptă donații. Falun Gong a primit peste 1000 de premii și onoruri, inclusiv în China, înainte de începerea persecuției, iar Maestrul școlii, Li Hongzhi, a fost de cinci ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace, între anii 2000 și 2012, datorită aportului adus omenirii prin principiile și beneficiile acestei şcoli.

Falun Gong – o introducere

Deși mișcarea spirituală Falun Gong era de natură pașnică și apolitică, conducătorul Partidului Comunist Chinez, Jiang Zemin, a perceput popularitatea și independența de gândire promovată ca o posibilă amenințare la adresa puterii sale. Principiile Falun Gong sunt opuse filozofiei luptei și violenței promovate de Partidul Comunist Chinez, care s-a temut să nu piardă controlul asupra minții oamenilor. Traiectoria ascendentă a practicii a luat o turnură dramatică pe 20 iulie 1999, când Jiang Zemin a lansat o campanie de eradicare a mișcării Falun Gong din China. Acesta era invidios și temător de ceva aflat în afara controlului partidului, ce putea să inspire zeci de milioane de oameni, chiar dacă era pentru binele societății.

În lupta împotriva Falun Gong, Jiang Zemin a lansat un asalt împotriva societății în general, având în vedere că trebuia să distrugă o practică urmată de 1 din 12 cetățeni. Jiang Zemin avea nevoie atât de campanii de propagandă masive pentru a distruge reputația Falun Gong, cât și de noi lagăre de muncă forțată și centre de detenție improvizate, ca să poată ține fluxul imens de deținuți. Astfel, a fost creat „Biroul 6-10”, un departament de poliție care-și putea desfășura activitatea fără constrângeri legale, pentru a-și realiza planul. Era necesar, de asemenea, și un aparat de cenzurare a internetului, pentru a opri oamenii să afle adevărul despre ceea ce se întâmpla. Din acel moment, regimul comunist chinez a încercat să elimine Falun Gong prin cele mai brutale mijloace: spălarea creierului, tortură, abuzuri psihice și sexuale, recoltare forțată de organe și omor. „Represiunea este motivată politic, iar marea majoritate a victimelor sunt oameni obișnuiți, care doar își exercită pașnic drepturile lor fundamentale la libertatea de credință, de asociere și de exprimare”- Amnesty International, martie 2000

În afara costurilor financiare și umane ale campaniei, Partidul Comunist Chinez a lovit și în moralitatea societății chineze. În timp ce cuvintele adevăr, compasiune și toleranţă au devenit tabu, a menține aceste valori a devenit periculos – practicant Falun Gong sau nu – în mijlocul acestei atmosfere nemiloase de minciuni, tortură și discriminare. Oficialii care au participat activ la omorul și torturarea practicanților Falun Gong au fost promovați. Membri ai familiei au fost obligați să se întoarcă unul împotriva celuilalt. Oamenilor li s-au oferit recompense pentru a-și denunța vecinii practicanți. Cei ce refuzau să colaboreze erau ei înşiși persecutați. Nici avocații sau oficialii onești din cadrul Guvernului nu au fost scutiți de acest tratament: „Campania de persecuție a Falun Gong a fost susținută de oficiali ai Guvernului și forțe ale poliției de la toate nivelurile și a cuprins toate segmentele societății și fiecare nivel al Guvernului din Republica Populară Chineză”- Congressional Resolution HRC 188

Sute de mii de oameni din toate categoriile sociale au fost trimiși în lagăre de muncă forțată pentru reeducare. Partidul putea să trimită acolo pe oricine, pentru un timp de până la 3 ani, fără posibilitatea de audiere sau apel. În 2007, un raport guvernamental american a concluzionat că cel puțin jumătate dintre deținuții din lagăre erau practicanți Falun Gong. „Campania severă și sistematică purtată timp de 10 ani împotriva Falun Gong a continuat și s-a intensificat prin arestări brutale și procese nedrepte, care au dus la lungi sentințe, dispariții și decese în timpul detenției, în urma torturilor și tratamentelor inumane” - Amnesty International (raport 2010). Peste 87.000 de cazuri de tortură gravă au fost documentate de ONU: „Raportorul Special continuă să fie alarmat de decesele din locurile de detenție în China. Rapoartele descriu scene oribile, în care deținuții, dintre care mulți sunt adepți ai mișcării Falun Gong, mor ca rezultat al relelor tratamente, neglijării sau îngrijirilor medicale neadecvate. Cruzimea și brutalitatea acestor acte de tortură sfidează orice descriere” - Asma Jahangir, raportor special al ONU privind execuțiile extrajudiciare, decembrie 2003

„Falun Gong este un grup spiritual pașnic, care nu a rănit pe nimeni. În mod tragic, acesta este pentru regimul de la Beijing ceea ce erau evreii pentru naziști: un dușman intern” - Edward McMillan-Scott, vice-președinte al Parlamentului European.

În ciuda eforturilor lui Zemin, Falun Gong nu a dispărut. Principiile și beneficiile pe care le oferă sunt prea atrăgătoare pentru a fi distruse, chiar și sub auspiciul brutalității neobosite a mașinăriei autorității de stat. Mai mult, practicanții de pretutindeni au răspuns cu o apărare nonviolentă a demnității umane în China, asumându-și rolul de a încuraja oamenii să vadă printre minciunile și brutalitatea partidului comunist. „Niciunul dintre zecile de mii de practicanți Falun Gong aflați în detenție, arestați sau condamnați, nu are legătură cu vreo acțiune violentă sau vreo amenințare de violență. Crima lor este credința în Falun Gong”. Human Rights Watch, ianuarie 2002

La sfârșitul anului 2009, Jiang Zemin și alții oficiali chinezi au fost puși sub acuzare pentru genocid și crime împotriva umanității de către tribunale din Spania și Argentina, iar în alte 17 țări au fost înaintate peste 50 de plângeri penale împotriva lor, pentru aceleași acuzații.

Prelevarea organelor de la deținuții executaţi (despre care China afirmă că şi le oferă voluntar), este o minciună. China se folosește de disidenţi politici (mai ales de practicanţii Falun Gong) ca sursă de organe. David Matas, un renumit avocat al drepturilor omului, şi David Kilgour, parlamentar canadian şi secretar de stat pentru zona Asia-Pacific, au făcut investigaţii independente privind transplanturile de organe, fapt pentru care au fost nominalizați la premiul Nobel pentru Pace. Cercetarea unui număr masiv de dovezi i-a condus la concluzia că: „Au avut loc şi continuă şi astăzi recoltări de organe pe scară largă de la practicanţi Falun Gong, fără consimţământul acestora”.  Aceștia au denumit prelevarea de organe din China „o formă fără precedent a răului pe această planetă”. În raportul lor, ei au arătat că între ani 2000 şi 2005, dintr-un număr de 60.000 de transplanturi în China, 18.500 au fost din surse identificabile (execuții sau accidente), rămânând 41.500 din surse necunoscute (www.OrganHarvestInvestigation.net). Prof. Arthur Caplan, șeful Departamentului de Bioetică de la Centrul Medical Langone al Universităţii din New York, a revizuit dovezile din perspectiva medicului profesionist şi a ajuns la aceeaşi concluzie, anume că există un sistem de stat care „ucide la comandă”. Aceasta înseamnă că închisorile şi lagărele de muncă din China, în colaborare cu spitalele afiliate armatei chineze şi poliţiei, aleg, dintre sute de mii de prizonieri, donatori de organe pentru clienţii lor (mulţi de peste hotare), adică îi ucid pe cei ale căror organe sunt identificate ca fiind compatibile.

În China, organele pentru transplant reprezintă o mare afacere: o inimă costă până la 160.000 $, rinichii 60.000 $, iar un ficat 30.000 $. În timp ce în Canada, de pildă, durata de aşteptare pentru un rinichi este de până la 3 ani, în China aşteptarea este de una sau două săptămâni. În 1999 existau 22 de centre de transplant de ficat în China; şase ani mai târziu erau 500, iar până astăzi, numărul centrelor de transplant de rinichi s-a triplat, ajungând la 360.

Există o paralelă între persecuția Falun Gong din prezent și persecuția creștinilor din secolele al II-lea și al III-lea. Martirii creștini erau cunoscuți pentru credința, verticalitatea și spiritul de non-violență de care dădeau dovadă atunci când se confruntau cu persecutorii lor. Același lucru se observă și la practicanții Falun Gong, care au suferit persecuții inimaginabile în China. Maestrul Li Hongzhi spunea: „Unii ne tratează rău, dar noi nu-i tratăm la fel pe ceilalți și nici nu considerăm oamenii drept inamici ai noștri. Principiile de adevăr, bunătate și toleranță sunt aplicate de practicanții noștri chiar și față de cei care-i persecută, îi bat și-i torturează”.

Sursa: aici  

Falun Gong – Martiri din trecut și prezent (RO)

O paralelă între persecuția creștinilor de acum 2000 de ani

și persecuția mișcării spirituale Falun Gong din China de astăzi

Adepții Falun Gong duc un trai sănătos. Prin urmare, organele lor sunt mai sănătoase și mai... valoroase. Spitalele militare din China au trecut astfel la recoltări de organe pe bandă rulantă, iar cadavrele deținuților, „carcasele”, cum le numeau ei, erau arse în crematorii, făcând să dispară, practic, orice urmă a trecerii pe pământ a respectivului deținut. Presa comunistă n-a putut face mare lucru în arătarea acestor adevăruri cumplite. Cei care au reușit să scape din coșmarul chinez și să vorbească în Occident despre tragedia de acolo au fost în sfârșit auziți. Acum, Jiang Zemin e istorie, iar în locul lui, Xi Jinping se străduiește să îndrepte lucrurile.

Urmăriți acest documentar cutremurător

Crimele de recoltare de organe din China (RO)

Un deceniu de curaj” (A decade of courage) (RO)