Detoxifierea organismului

-->

DETOXIFIEREA ORGANISMULUI

Interviu cu prof.dr. Gheorghe Mencinicopschi, 
directorul Institutului de Cercetări Alimentare

- Zăpezile s-au dus şi primăvara ne bate la fereastră. În această perioadă, este dezintoxicarea o necesitate pentru organismul uman?

- Fără doar şi poate, dezintoxicarea este o necesitate, mai ales după sezonul rece, în care am abuzat de diverse preparate din carne, cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Cu atât mai mult, cu cât trăim într-o eră în care industria agroalimentară a devenit super-intensivă şi utilizează organisme modificate genetic şi cantităţi mari de îngrăşăminte chimice, pesticide, hormoni şi antibiotice de sinteză. Și asta, culmea!, pentru obţinerea de alimente pentru om. Alimentul este transportorul cel mai semnificativ de substanţe xenobiotice, adică străine corpului uman: poluanţi, substanţe toxice provenite din mediul înconjurător. Ar trebui să conştientizăm că, prin alimente, toate aceste noxe ne ajung invariabil în farfurie şi apoi în corp. Sunt studii care arată că, prin intermediul alimentelor, pătrund în corpul nostru cam un milion de molecule carcinogene. Circa o mie ajung în organism prin inhalare, iar transcutanat (prin cosmetice şi detergenţi), circa o sută. Din păcate, pe lângă xenobiotice, regăsim în hrana de zi cu zi şi aditivii alimentari (E-urile, în număr de 350, admise de UE în momentul actual), care nu sunt consideraţi toxici, fiind incluşi în alimentaţie pentru ca diverse alimente să poată fi produse la nivel industrial şi pentru a le face – aş îndrăzni să spun – nenatural de frumoase și savuroase. Deocamdată, aromele nu sunt introduse în categoria aditivilor alimentari. Există peste 3.500 de arome artificiale folosite în industria alimentară, care au o legislaţie chiar mai relaxată decât cea a E-urilor, cu toate că aromele de sinteză, pe termen lung, au şi ele un efect nociv asupra organismului. S-a constatat, de pildă, că aromele, împreună cu aditivii alimentari, perturbă mecanismele fine de saţietate, ceea ce, în final, duce la îngrășare şi obezitate, iar de aici, la instalarea bolilor cronice, specifice civilizaţiei moderne.

Acum sute de ani, mediul natural nu era poluat, omul nu era asaltat de această multitudine de substanţe periculoase pentru sănătate şi organismul nu avea nevoie să fie detoxifiat, pentru că deţinea în mod natural mecanisme de detoxifiere. Azi, omul modern are mare nevoie de stimularea mecanismelor naturale de detoxifiere, pentru că numai aşa își mai poate curăţa corpul de toxine, cauza principală a apariţiei bolilor.

- Care este cea mai eficientă schemă de detoxifiere a organismului?

- După cum spuneam, în contextul vieţii moderne, mecanismele naturale de detoxifiere ale organismului uman sunt depăşite. Omul contemporan se simte obosit, vlăguit de energie, se trezeşte greu dimineaţa, are stări depresive, este anxios, nervos, îi lipseşte puterea de concentrare, cu toate că se hrăneşte şi se odihneşte suficient. Iată de ce trebuie să stimulăm detoxifierea, astfel încât să ne cureţe eficient organismul de substanţele nocive.

Detoxifierea ficatului. Cel mai important organ de detoxifiere este ficatul. El distruge viruşii şi microbii, neutralizează toxinele acestora, inactivează şi elimină substanţele toxice (medicamente chimice, vitamine sintetice, aditivi alimentari, metale grele), extrage şi elimină deşeurile celulare din sânge. Constipaţia, indigestia, pielea uscată sau petele de la nivelul pielii sunt semne că ficatul are nevoie de o detoxifiere.

Plantele cu proprietăţi coleretice (care stimulează secreţia biliară) şi colagoge (care stimulează evacuarea bilei în intestin) îmbunătăţesc drenajul hepatic şi eliminarea bilei, favorizând detoxifierea organismului. Anghinarea, ridichea neagră, păpădia, armurariul, ţintaura, cicoarea sălbatică, rozmarinul, trifoiul de baltă şi turmericul sunt plante care acţionează favorabil la nivel hepatic, asigurând o detoxifiere optimă. Un fitoterapeut poate crea o reţetă individualizată de detoxifiere cu unele dintre aceste plante, în funcţie de problemele asociate ale fiecărui pacient.

Fibrele alimentare au şi ele un rol deosebit în detoxifiere. O dată ajunse în intestin, ele leagă grăsimile de acizii biliari şi îi elimină împreună cu fecalele. Suplimentele alimentare pe bază de in, psyllium, fibre de ovăz şi fitosteroli scad nivelul colesterolului, lucru deosebit de important în afecţiunile cardiovasculare, hepatice şi biliare. Calculii biliari sunt formaţi cel mai frecvent din colesterol. De aceea, alegerea unei metode de detoxifiere naturală, care în acelaşi timp scade şi colesterolul, este o soluţie corectă.

Detoxifierea pielii. Detoxifierea eficientă a organismului presupune şi stimularea funcţiei de curăţare a pielii. În acest scop, se pot adopta mai multe metode: frecţia uscată, stimularea transpiraţiei prin exerciţiu fizic, sauna, băile calde, băile de aer cald, băile de soare, masajul. Orice metodă care duce la o transpiraţie abundentă este eficientă. Problemele pielii (eczeme, iritaţii) pot fi rezolvate prin metodele de detoxifiere şi curăţire intestinală. Dacă eliminarea toxinelor prin colon nu se desfăşoară corespunzător, organismul îşi creează alte supape pentru detoxifiere. În încercarea lui de a scăpa de excesul de substanţe toxice, pot apărea eczeme şi supuraţii din cauza eliminării substanţelor acide de către glandele sudoripare sau înlăturării deşeurilor coloidale de către glandele sebacee (acnee, furunculi, piele grasă, eczeme). Reacţiile alergice inflamatorii ale pielii sunt un semn că în interiorul corpului s-au acumulat multe toxine şi e nevoie de o cură de detoxifiere. De asemenea, stratul cornos al pielii, care se exfoliază, conţine atât celule moarte, cât şi toxine. De aceea, este bine să aplicăm şi tratamente de tipul peeling-ului, care îndepărtează celulele moarte şi elimină toxinele din corp. Părul şi unghiile au şi ele un rol important în detoxifiere. În păr se acumulează unele dintre cele mai periculoase substanţe toxice, în special metalele grele, cum ar fi cadmiul, stronţiul, plumbul şi aluminiul. O dată cu căderea firului de păr, aceste metale sunt eliminate din organism.

Detoxifierea rinichilor. O altă cale importantă de detoxifiere sunt rinichii, care filtrează până la 1.700 litri de sânge în 24 de ore şi elimină toxinele prin urină. Pentru purificarea organismului pe cale renală, se indică consumul de apă în cantitate mai mare şi diureticele. Cele mai bune sunt cele naturale: fructe, legume, plante cu acţiune diuretică (măceşe, iarba-neagră, mesteacăn, strugurii ursului, coacăze negre, mătase de porumb, cozi de cireşe, urzică). Medicamentele diuretice chimice din farmacii elimină şi unele minerale din corp, în special potasiul. De aceea, cura de detoxifiere cu plante medicinale e mult mai sigură.

Detoxifierea plămânilor. Prin aparatul respirator sunt eliminate deşeurile gazoase, care îi dau aerului expirat mirosul respingător numit halenă. De asemenea, prin căile respiratorii sunt eliminate sub formă de spută diverse deşeuri solide: praf, polen etc. Căile respiratorii pot fi curăţate cu ajutorul plantelor: eucaliptul, oregano, pătlagina, pinul, cimbrul şi cimbrişorul de câmp au proprietăţi expectorante şi fluidifiante, care facilitează eliminarea mucozităţilor ce îngreunează respiraţia. Cura se face prin folosirea acestor plante sub formă de ceaiuri sau inhalaţii.

Detoxifierea colonului. Cel mai important sistem de detoxifiere este colonul – partea terminală a sistemului gastrointestinal, în care au loc fenomene vitale pentru sănătate. Sistemul imunitar este asociat în proporţie de 70% cu sistemul gastrointestinal, fiind cantonat în zona intestinului gros. Sistemul gastrointestinal este a doua mare interfaţă cu mediul înconjurător (după piele) pentru că alimentele sunt părţi din mediul înconjurător pe care le mâncăm şi ele vin în contact mai întâi cu cavitatea bucală şi apoi cu sistemul care le prelucrează şi absoarbe. Deci sistemul gastrointestinal este calea cea mai activă de trecere din mediul extern în cel intern. Dacă prin piele pătrund numai 1% dintre noxe, prin sistemul gastrointestinal pătrund de un milion de ori mai multe substanţe toxice şi de o mie de ori mai multe decât prin plămâni. De aceea, este vital ca sistemul gastrointestinal să fie sănătos, pentru a ne apăra de noxe, metale grele, pesticide, reziduuri de îngrăşăminte chimice, dioxine, antibiotice şi hormoni de sinteză. Dar sistemul gastrointestinal trebuie să facă faţă şi altui asalt: bacteriile, virusurile, paraziţii şi fungii. Dacă digestia nu are loc corect şi în colon pătrund alimente nedigerate, este afectată microflora colonului. În colon avem mai multe bacterii decât propriile celule. Dacă un om obişnuit are în corp circa 60 de mii de miliarde de celule, colonul conţine peste 100 de mii de miliarde de celule bacteriene. Colonul este un adevărat ecosistem, numit microbiotă. Aceasta este formată din bacterii benefice şi bacterii patogene, de putrefacţie, periculoase pentru organism. Trebuie încurajată întotdeauna microflora benefică, deoarece ea se opune dezvoltării microflorei patogene, cea care generează substanţele cancerigene. Dacă nu facem periodic o detoxifiere a colonului, în timp apar procese de cancerizare. Cancerele colorectale, care sunt provocate de perturbarea acestei microflore, pot fi prevenite printr-o alimentaţie corectă, detoxifiere periodică şi stil de viaţă sănătos.

 - Pot fi considerate posturile perioade de detoxifiere?

- Suntem ceea ce mâncăm, dar mai ales ceea ce nu mâncăm. De aceea, orice detoxifiere este bine să înceapă cu un post. Din punct de vedere alimentar, postul este indicat pentru detoxifierea organismului, mai ales la ieşirea din iarnă, când s-a mâncat foarte multă carne. În timpul iernii, metabolismul este calat pe acumulare, din cauza temperaturilor scăzute şi a umidităţii ridicate. Consumăm mâncăruri grele, cu multă carne, grăsimi şi toxine. Primăvara, natura se trezeşte la viaţă, iar metabolismul nostru se schimbă şi trebuie să se detoxifice. În acest sezon apar şi alimentele cu cea mai mare importanţă în detoxifiere. Dintre vegetale, foarte bună este leurda – soră bună al usturoiului, care creşte spontan în flora sălbatică şi este un excelent aliment pentru detoxifiere şi întărire a sistemului imunitar. În această perioadă apar şi untişorul, ceapa verde, urzicile (o minune a naturii, extrem de eficiente în detoxifiere, reglarea indicelui de coagulare a sângelui şi aportul de fier), salata, morcovii, spanacul, cartofii noi – toate ajutând la detoxifierea organismului. Restricţia alimentară din cadrul postului este binevenită, pentru că în timpul iernii avem un exces de calorii, care este o cauză a intoxicării corpului. Prin arderea caloriilor din alimente, se generează nu numai energie, ci şi deşeuri: radicalii liberi – ucigaşii organismului. Or, stresul oxidativ este slab în timpul postului, iar acţiunea de intoxicare asupra celulelor şi asupra ţesuturilor corpului scade. Să nu uităm că trăim şi murim la nivel celular. Boala apare mai întâi la nivelul celulelor şi se extinde apoi la ţesuturi şi organe. De aceea trebuie să evităm, în primul rând, îmbolnăvirea celulelor. Dacă reuşim, facem cea mai bună prevenţie, pentru că adevărata medicină este cea preventivă, care nu ne permite să ajungem în situaţii de criză. Prevenţia nu se face prin medicamente, ci prin alimente şi stil de viaţă. Un demers important în sensul prevenţiei este tocmai ajutarea organismului să se detoxifice. Nu-i nicio fericire să trăieşti mult şi bolnav.

- În sezonul rece cu ce ne putem hrăni?

- Cele mai valoroase sunt legumele şi fructele care cresc în arealul în care trăim, ajunse la deplină maturitate şi consumate în sezonul lor de apariţie. Sigur că lucrurile sunt nuanţate. Decât să nu mănânci deloc fructe, este mai bine să mănânci una adusă din import. Să fim atenţi totuşi la legumele şi fructele importate din Uniunea Europeană, pentru că cele aduse de la distanţe mari suferă anumite procedee de tratare, pentru încetinirea degradării.

- Dintre vegetalele existente pe piaţă, pe care să le alegem?

- Putem alege, de pildă, citrice din Grecia sau Spania, care sunt foarte bune şi nici nu sunt tratate. La citricele care vin din afara Uniunii Europene există riscul să fie tratate cu substanţe de suprafaţă, cum ar fi bifenilul, care este cancerigen. Normele UE sunt mai restrictive decât normele celorlalte ţări. De exemplu, UE acceptă cu greu organismele modificate genetic, pe când în SUA nici măcar nu este obligatorie etichetarea alimentelor care conţin OMG. Totuşi, cele mai bune produse sunt cele autohtone, provenite de la micii producători, cu care se poate stabili o relaţie de fidelizare, când ajungi să le cunoşti produsele, iar ei încearcă să-ţi ofere ce au mai bun, pentru a nu te dezamăgi. Orice orăşean poate să meargă câţiva kilometri într-o comună apropiată şi să găsească un gospodar care să-i aprovizioneze cămara cu legume şi fructe biologice. Ţine mai mult de voinţă, decât de putinţă. În plus, mai iese din poluarea oraşului, iar alimentele, pe lângă prospeţime, gust şi sănătate, sunt mai ieftine decât cele din supermarket! 

- Cum putem mânca sănătos, dacă nu avem posibilitatea să ne procurăm alimente biologice?

- Cuvântul dietă provine din limba greacă şi nu înseamnă doar alimentaţie, ci şi stil de viaţă: gândire pozitivă, mişcare. Sfatul meu este ca oamenii să adopte pentru tot restul vieţii lor un stil de viaţă sănătos, adică alimentaţie diversificată şi echilibrată, sport şi gândire pozitivă. Trebuie să conştientizăm ce anume mâncăm, de unde vine mâncarea şi cum ajunge în farfuria noastră. „Cea mai arogantă idee a omului este că poate ajuta natura”, spunea Constantin Noica. Viaţa pe pământ se bazează pe lanţuri trofice: fiecare fiinţă o mănâncă pe alta, iar omul le mănâncă pe cele mai multe. Cele mai bune alimente provin din cele trei lanţuri sălbatice naturale: lanţul trofic oceanic (peştele, fructele de mare), lanţul trofic al pădurii (ciuperci, fructe de pădure, plante medicinale şi vânat sălbatic) şi lanţul trofic pastoral (animalele erbivore, porcii şi a păsările domestice crescute în aer liber). Din nefericire, pe mesele noastre ajung de cele mai multe ori alimente din lanţul trofic industrial, axat pe monocultură şi procesare industrială. La bază se află porumbul şi soia, care sunt modificate genetic, crescute cu îngrăşăminte chimice şi pesticide. Trebuie să conştientizăm că toate animalele de crescătorie (porcul, vita, pasarea, peştele) sunt tratate cu antibiotice şi hrănite cu nutreţuri preparate din porumb, soia şi cartofi modificate genetic. Astfel, nici produsele derivate din acestea – carnea, laptele, ouăle – nu vor avea aceeaşi calitate biologică şi nutriţională ca alimentele obţinute în cadrul lanţurilor trofice sălbatice sau pastorale.

Sursa: aici

-->