-->
DETOXIFIEREA ORGANISMULUI
Interviu cu prof.dr. Gheorghe Mencinicopschi,
directorul Institutului de Cercetări Alimentare
directorul Institutului de Cercetări Alimentare
- Zăpezile s-au dus şi primăvara
ne bate la fereastră. În această perioadă, este dezintoxicarea o necesitate
pentru organismul uman?
- Fără doar şi
poate, dezintoxicarea este o necesitate, mai ales după sezonul rece, în care am
abuzat de diverse preparate din carne, cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Cu atât mai mult, cu cât trăim într-o eră în care industria agroalimentară a
devenit super-intensivă şi utilizează organisme
modificate genetic şi cantităţi mari de îngrăşăminte chimice, pesticide,
hormoni şi antibiotice de sinteză. Și asta, culmea!, pentru obţinerea de
alimente pentru om. Alimentul este transportorul cel mai semnificativ de substanţe
xenobiotice, adică străine corpului uman: poluanţi, substanţe
toxice provenite din mediul înconjurător. Ar
trebui să conştientizăm că, prin alimente, toate aceste noxe ne ajung invariabil
în farfurie şi apoi în corp. Sunt studii care arată că, prin intermediul
alimentelor, pătrund în corpul nostru cam un milion de molecule carcinogene.
Circa o mie ajung în organism prin inhalare, iar transcutanat (prin cosmetice şi
detergenţi), circa o sută. Din păcate, pe lângă xenobiotice, regăsim în hrana
de zi cu zi şi aditivii alimentari (E-urile, în număr de 350, admise de UE în
momentul actual), care nu sunt consideraţi toxici, fiind incluşi în alimentaţie
pentru ca diverse alimente să poată fi produse la nivel industrial şi pentru a
le face – aş îndrăzni să spun – nenatural de frumoase și savuroase. Deocamdată, aromele
nu sunt introduse în categoria aditivilor alimentari. Există peste 3.500 de
arome artificiale folosite în industria alimentară, care au o legislaţie chiar
mai relaxată decât cea a E-urilor, cu toate că aromele de sinteză, pe termen
lung, au şi ele un efect nociv asupra organismului. S-a constatat, de pildă,
că aromele, împreună cu aditivii alimentari, perturbă mecanismele fine de saţietate,
ceea ce, în final, duce la îngrășare şi obezitate, iar de aici, la
instalarea bolilor cronice, specifice civilizaţiei moderne.
Acum sute de
ani, mediul natural nu era poluat, omul nu era asaltat de această multitudine
de substanţe periculoase pentru sănătate şi organismul nu avea nevoie să fie detoxifiat, pentru că deţinea în mod natural mecanisme de detoxifiere. Azi,
omul modern are mare nevoie de stimularea mecanismelor naturale de detoxifiere,
pentru că numai aşa își mai poate curăţa corpul de toxine, cauza principală a
apariţiei bolilor.
- Care este cea mai eficientă schemă de detoxifiere a
organismului?
- După cum spuneam, în contextul vieţii moderne, mecanismele
naturale de detoxifiere ale organismului uman sunt depăşite. Omul contemporan
se simte obosit, vlăguit de energie, se trezeşte greu dimineaţa, are stări depresive,
este anxios, nervos, îi lipseşte puterea de concentrare, cu toate că se hrăneşte
şi se odihneşte suficient. Iată de ce trebuie să stimulăm detoxifierea, astfel
încât să ne cureţe eficient organismul de substanţele nocive.
Detoxifierea ficatului. Cel mai
important organ de detoxifiere este ficatul. El distruge viruşii şi microbii, neutralizează
toxinele acestora, inactivează şi elimină substanţele toxice (medicamente
chimice, vitamine sintetice, aditivi alimentari, metale grele), extrage şi elimină
deşeurile celulare din sânge. Constipaţia, indigestia, pielea uscată sau petele
de la nivelul pielii sunt semne că ficatul are nevoie de o detoxifiere.
Plantele cu
proprietăţi coleretice (care stimulează secreţia biliară) şi colagoge (care stimulează
evacuarea bilei în intestin) îmbunătăţesc drenajul hepatic şi eliminarea bilei,
favorizând detoxifierea organismului. Anghinarea, ridichea neagră, păpădia,
armurariul, ţintaura, cicoarea sălbatică, rozmarinul, trifoiul de baltă şi turmericul
sunt plante care acţionează favorabil la nivel hepatic, asigurând o detoxifiere
optimă. Un fitoterapeut poate crea o reţetă individualizată de
detoxifiere cu unele dintre aceste plante, în funcţie de problemele asociate ale fiecărui
pacient.
Fibrele
alimentare au şi ele un rol deosebit în detoxifiere. O dată ajunse în intestin, ele
leagă grăsimile de acizii biliari şi îi elimină împreună cu fecalele.
Suplimentele alimentare pe bază de in, psyllium, fibre de ovăz şi fitosteroli
scad nivelul colesterolului, lucru deosebit de important în afecţiunile cardiovasculare,
hepatice şi biliare. Calculii biliari sunt formaţi cel mai frecvent din colesterol. De aceea, alegerea unei metode de detoxifiere naturală, care în acelaşi
timp scade şi colesterolul, este o soluţie corectă.
Detoxifierea pielii. Detoxifierea eficientă a
organismului presupune şi stimularea funcţiei de curăţare a pielii. În acest scop,
se pot adopta mai multe metode: frecţia uscată, stimularea transpiraţiei prin exerciţiu
fizic, sauna, băile calde, băile de aer cald, băile de soare,
masajul. Orice metodă care duce la o transpiraţie abundentă este eficientă.
Problemele pielii (eczeme, iritaţii) pot fi rezolvate prin metodele de
detoxifiere şi curăţire intestinală. Dacă eliminarea toxinelor prin colon nu se
desfăşoară corespunzător, organismul îşi creează alte supape pentru
detoxifiere. În încercarea lui de a scăpa de excesul de substanţe toxice, pot apărea
eczeme şi supuraţii din cauza eliminării substanţelor acide de către glandele
sudoripare sau înlăturării deşeurilor coloidale de către glandele sebacee
(acnee, furunculi, piele grasă, eczeme). Reacţiile alergice inflamatorii ale
pielii sunt un semn că în interiorul corpului s-au acumulat multe toxine şi e nevoie de o cură de detoxifiere. De asemenea, stratul cornos al pielii,
care se exfoliază, conţine atât celule moarte, cât şi toxine. De aceea, este
bine să aplicăm şi tratamente de tipul peeling-ului, care îndepărtează celulele
moarte şi elimină toxinele din corp. Părul şi unghiile au şi ele un rol important
în detoxifiere. În păr se acumulează unele dintre cele mai periculoase substanţe
toxice, în special metalele grele, cum ar fi cadmiul, stronţiul, plumbul şi
aluminiul. O dată cu căderea firului de păr, aceste metale sunt eliminate din
organism.
Detoxifierea rinichilor. O altă cale importantă de
detoxifiere sunt rinichii, care filtrează până la 1.700 litri de sânge în 24
de ore şi elimină toxinele prin urină. Pentru purificarea organismului pe cale
renală, se indică consumul de apă în cantitate mai mare şi diureticele.
Cele mai bune sunt cele naturale: fructe, legume, plante cu acţiune
diuretică (măceşe, iarba-neagră, mesteacăn, strugurii ursului, coacăze negre, mătase
de porumb, cozi de cireşe, urzică). Medicamentele diuretice chimice din farmacii elimină şi unele minerale din corp, în special potasiul. De
aceea, cura de detoxifiere cu plante medicinale e mult mai sigură.
Detoxifierea plămânilor. Prin aparatul respirator sunt
eliminate deşeurile gazoase, care îi dau aerului expirat mirosul respingător numit halenă. De asemenea, prin căile
respiratorii sunt eliminate sub formă de spută diverse deşeuri solide: praf,
polen etc. Căile respiratorii pot fi curăţate cu ajutorul plantelor: eucaliptul,
oregano, pătlagina, pinul, cimbrul şi cimbrişorul de câmp au proprietăţi
expectorante şi fluidifiante, care facilitează eliminarea mucozităţilor ce
îngreunează respiraţia. Cura se face prin folosirea acestor plante sub formă de ceaiuri sau inhalaţii.
Detoxifierea colonului. Cel mai
important sistem de detoxifiere este colonul – partea terminală a sistemului gastrointestinal,
în care au loc fenomene vitale pentru sănătate. Sistemul imunitar este asociat în proporţie de 70% cu sistemul
gastrointestinal, fiind cantonat în zona intestinului gros. Sistemul gastrointestinal
este a doua mare interfaţă cu mediul înconjurător (după piele) pentru că alimentele
sunt părţi din mediul înconjurător pe care le mâncăm şi ele vin în contact mai
întâi cu cavitatea bucală şi apoi cu sistemul care le prelucrează şi absoarbe.
Deci sistemul gastrointestinal este calea cea mai activă de trecere din
mediul extern în cel intern. Dacă prin piele pătrund numai 1% dintre noxe, prin
sistemul gastrointestinal pătrund de un milion de ori mai multe substanţe
toxice şi de o mie de ori mai multe decât prin plămâni. De aceea, este vital ca
sistemul gastrointestinal să fie sănătos, pentru a ne apăra de noxe, metale grele, pesticide, reziduuri de
îngrăşăminte chimice, dioxine, antibiotice şi hormoni de sinteză. Dar sistemul
gastrointestinal trebuie să facă faţă şi altui asalt: bacteriile, virusurile, paraziţii
şi fungii. Dacă digestia nu are loc corect şi în colon pătrund alimente nedigerate, este afectată microflora colonului. În colon avem mai multe bacterii decât
propriile celule. Dacă un om obişnuit are în corp circa 60 de mii de
miliarde de celule, colonul conţine peste 100 de mii de miliarde de celule
bacteriene. Colonul este un adevărat ecosistem, numit microbiotă. Aceasta este
formată din bacterii benefice şi bacterii patogene, de putrefacţie, periculoase
pentru organism. Trebuie încurajată întotdeauna microflora benefică, deoarece
ea se opune dezvoltării microflorei patogene, cea care generează substanţele
cancerigene. Dacă nu facem periodic o detoxifiere a colonului, în timp
apar procese de cancerizare. Cancerele colorectale, care sunt provocate de
perturbarea acestei microflore, pot fi prevenite printr-o alimentaţie corectă,
detoxifiere periodică şi stil de viaţă sănătos.
- Pot fi considerate posturile perioade de detoxifiere?
- Suntem
ceea ce mâncăm, dar mai ales ceea ce nu mâncăm. De aceea, orice detoxifiere
este bine să înceapă cu un post. Din punct de vedere alimentar, postul
este indicat pentru detoxifierea organismului, mai ales la ieşirea din iarnă, când
s-a mâncat foarte multă carne. În timpul iernii, metabolismul este calat pe
acumulare, din cauza temperaturilor scăzute şi a umidităţii ridicate. Consumăm mâncăruri
grele, cu multă carne, grăsimi şi toxine. Primăvara, natura se trezeşte la viaţă,
iar metabolismul nostru se schimbă şi trebuie să se detoxifice. În acest sezon
apar şi alimentele cu cea mai mare importanţă în detoxifiere. Dintre
vegetale, foarte bună este leurda – soră bună al usturoiului, care creşte
spontan în flora sălbatică şi este un excelent aliment pentru detoxifiere şi întărire
a sistemului imunitar. În această perioadă apar şi untişorul, ceapa verde, urzicile
(o minune a naturii, extrem de eficiente în detoxifiere, reglarea indicelui de
coagulare a sângelui şi aportul de fier), salata, morcovii, spanacul, cartofii
noi – toate ajutând la detoxifierea organismului. Restricţia alimentară din
cadrul postului este binevenită, pentru că în timpul iernii avem un exces de
calorii, care este o cauză a intoxicării corpului. Prin arderea caloriilor
din alimente, se generează nu numai energie, ci şi deşeuri: radicalii liberi – ucigaşii
organismului. Or, stresul oxidativ este slab în timpul postului, iar acţiunea
de intoxicare asupra celulelor şi asupra ţesuturilor corpului scade. Să nu
uităm că trăim şi murim la nivel celular. Boala apare mai întâi la nivelul
celulelor şi se extinde apoi la ţesuturi şi organe. De aceea trebuie să evităm,
în primul rând, îmbolnăvirea celulelor. Dacă reuşim, facem cea mai bună prevenţie,
pentru că adevărata medicină este cea preventivă, care nu ne permite să ajungem
în situaţii de criză. Prevenţia nu se face prin medicamente, ci prin alimente şi
stil de viaţă. Un demers important în sensul prevenţiei este tocmai ajutarea organismului să se detoxifice. Nu-i nicio fericire să
trăieşti mult şi bolnav.
- În sezonul rece cu ce ne putem hrăni?
- Cele mai
valoroase sunt legumele şi fructele care cresc în arealul în care trăim, ajunse
la deplină maturitate şi consumate în sezonul lor de apariţie. Sigur că
lucrurile sunt nuanţate. Decât să nu mănânci deloc fructe, este mai bine să mănânci
una adusă din import. Să fim atenţi totuşi la legumele şi fructele importate
din Uniunea Europeană, pentru că cele aduse de la distanţe mari suferă anumite
procedee de tratare, pentru încetinirea degradării.
- Dintre vegetalele existente pe piaţă,
pe care să le alegem?
- Putem
alege, de pildă, citrice din Grecia sau Spania, care sunt foarte bune şi nici
nu sunt tratate. La citricele care vin din afara Uniunii Europene există riscul
să fie tratate cu substanţe de suprafaţă, cum ar fi bifenilul, care este cancerigen.
Normele UE sunt mai restrictive decât normele celorlalte ţări. De exemplu, UE acceptă
cu greu organismele modificate genetic, pe când în SUA nici măcar nu este obligatorie
etichetarea alimentelor care conţin OMG. Totuşi, cele mai bune produse sunt
cele autohtone, provenite de la micii producători, cu care se
poate stabili o relaţie de fidelizare, când ajungi să le cunoşti produsele, iar
ei încearcă să-ţi ofere ce au mai bun, pentru a nu te dezamăgi. Orice orăşean
poate să meargă câţiva kilometri într-o comună apropiată şi să găsească un
gospodar care să-i aprovizioneze cămara cu legume şi fructe biologice. Ţine mai
mult de voinţă, decât de putinţă. În plus, mai iese din poluarea oraşului,
iar alimentele, pe lângă prospeţime, gust şi sănătate, sunt mai
ieftine decât cele din supermarket!
- Cum putem mânca sănătos, dacă nu avem posibilitatea să ne procurăm alimente biologice?
- Cum putem mânca sănătos, dacă nu avem posibilitatea să ne procurăm alimente biologice?
- Cuvântul
dietă provine din limba greacă şi nu înseamnă doar alimentaţie, ci şi stil de viaţă: gândire pozitivă, mişcare. Sfatul meu este ca
oamenii să adopte pentru tot restul vieţii lor un stil de viaţă sănătos, adică
alimentaţie diversificată şi echilibrată, sport şi gândire pozitivă. Trebuie să
conştientizăm ce anume mâncăm, de unde vine mâncarea şi cum ajunge în farfuria noastră.
„Cea mai arogantă idee a omului este că poate ajuta natura”, spunea Constantin
Noica. Viaţa pe pământ se bazează pe lanţuri trofice: fiecare fiinţă o mănâncă
pe alta, iar omul le mănâncă pe cele mai multe. Cele mai bune alimente provin
din cele trei lanţuri sălbatice naturale: lanţul trofic oceanic (peştele,
fructele de mare), lanţul trofic al pădurii (ciuperci, fructe de pădure,
plante medicinale şi vânat sălbatic) şi lanţul trofic pastoral
(animalele erbivore, porcii şi a păsările domestice crescute în aer liber). Din
nefericire, pe mesele noastre ajung de cele mai multe ori alimente din lanţul
trofic industrial, axat pe monocultură şi procesare industrială. La bază se
află porumbul şi soia, care sunt modificate genetic, crescute
cu îngrăşăminte chimice şi pesticide. Trebuie să conştientizăm că toate animalele de crescătorie
(porcul, vita, pasarea, peştele) sunt tratate cu antibiotice şi hrănite
cu nutreţuri preparate din porumb, soia şi cartofi modificate genetic. Astfel,
nici produsele derivate din acestea – carnea, laptele, ouăle – nu vor avea aceeaşi calitate biologică şi nutriţională ca alimentele obţinute
în cadrul lanţurilor trofice sălbatice sau pastorale.
Sursa: aici
-->
Foarte uti acest articol! Ma bucur nespus ca am ascultat parerea unui om de marca din acest domeniu.
RăspundețiȘtergere