Elemente de protocol necesare activității de secretariat (eBook)

-->

CE ESTE DIPLOMAȚIA?

Ambasadorul este un om cinstit, trimis în străinătate pentru a minți frumos spre binele patriei sale. (Silviu Neguț)

Un diplomat este un om care-şi aminteşte întotdeauna ziua de naştere a unei femei, dar nu-şi aminteşte niciodată vârsta ei. (Robert Frost)

Un diplomat este o persoană care îţi va spune să te duci la dracu în așa manieră, încât de-abia vei aştepta călătoria. (Caskie Stinnett)

Diplomaţia este ceea ce ştim cu toţii, şi ceva pe deasupra. A fost dintotdeauna şi a rămas o profesie nobilă, visată de mulţi oameni, întrucât aşa cum aprecia, în urmă cu 130 de ani, francezul Paul Pradier-Fodéré, diplomatul este „învestit cu cea mai nobilă, strălucitoare şi de invidiat funcţie la care ar putea aspira un spirit luminat şi un suflet ales: aceea de a reprezenta în străinătate demnitatea culturală, morală, interesele şi drepturile legitime ale patriei sale”. Deşi diplomatul de astăzi dispune de multe şi complexe tehnici de sprijin, nu se poate nega faptul că instrumentele lui ţin eminamente de intelect, aşa cum remarca încă în urmă cu peste 2000 de ani oratorul atenian Demostene: „Solii nu dispun nici de corăbii de luptă, nici de infanterie grea, nici de cetăţi; armele lor sunt cuvintele şi momentele prielnice. În tratativele importante, acele momente sunt trecătoare, şi, odată pierdute, ele nu mai pot fi recâştigate”.

Nu de puţine ori a fost apreciată drept artă, şi este adevărat: arta de a duce tratative pentru a câştiga fără conflict, a urmări să obţii maximum de avantaj naţional fără a folosi forţa şi, preferabil, fără a provoca resentimente. Practic, diplomaţia este un instrument de promovare şi realizare a politicii externe a statelor. Dar dincolo de acestea, diplomaţia înseamnă și foarte multă trudă.

Noţiunea de diplomaţie derivă din vechiul cuvânt grecesc diplo = dublez. În Antichitate, diplomele și actele oficiale se redactau în două exemplare, din care unul era dat ca scrisoare de împuternicire trimişilor, iar celălalt se păstra la arhivă. Purtătorul unui astfel de dublet se numea diplomat, iar activitatea desfăşurată de el, diplomaţie. Preluat de la grecii antici, termenul a intrat în vocabularul politicii diplomatice moderne. Diplomaţia a fost cel mai bun mijloc pe care civilizaţia l-a inventat, pentru a veghea ca relaţiile internaţionale să nu mai fie guvernate de forță, deoarece războiul ca mijloc de rezolvare a litigiilor internaţionale nu este nici practic şi nici lipsit de primejdii. Deşi unii autori consideră că diplomaţia se ocupă şi de raporturile ostile ale statelor, în definirea diplomaţiei trebuie pornit de la caracterul paşnic al acţiunii.

Între elementele care alcătuiesc definiţia diplomaţiei, conceptul de «stat» trebuie legat de adjectivul «suveran». Nu se poate recunoaşte o activitate diplomatică în sensul propriu al cuvântului între state care se află în relaţii de subordonare, deci care nu sunt caracterizate de principiul egalităţii suverane. Conceptul de diplomaţie este echivalent cu cel de dialog. Diplomaţia ca metodă este opusă războiului şi în general politicii de forţă. Flexibilitatea este esenţa diplomaţiei, respectiv căutarea unor soluţii reciproc acceptabile. Din perspectiva ştiinţifică, diplomaţia are ca obiect studierea relaţiilor politice sau juridice ale diverselor state, precum şi a intereselor pe care le generează. Ca artă, diplomaţia are ca obiect administrarea afacerilor internaţionale, ceea ce implică aptitudinea de a ordona şi conduce negocieri politice.

Prof. univ. Silviu Neguț

  Elemente de protocol necesare activității de secretariat by Olga1705

-->