-->
CE ESTE
DIPLOMAȚIA?
Ambasadorul este un om cinstit, trimis în străinătate pentru a minți
frumos spre binele patriei sale. (Silviu Neguț)
Un diplomat este un om
care-şi aminteşte întotdeauna ziua de naştere a unei femei, dar nu-şi aminteşte
niciodată vârsta ei. (Robert Frost)
Un diplomat este o persoană
care îţi va spune să te duci la dracu în așa manieră, încât de-abia vei aştepta
călătoria. (Caskie Stinnett)
Diplomaţia este ceea ce ştim
cu toţii, şi ceva pe deasupra. A fost dintotdeauna şi a rămas o profesie
nobilă, visată de mulţi oameni, întrucât aşa cum aprecia, în urmă cu 130 de ani,
francezul Paul Pradier-Fodéré, diplomatul este „învestit cu cea mai nobilă, strălucitoare şi de invidiat funcţie la
care ar putea aspira un spirit luminat şi un suflet ales: aceea de a reprezenta
în străinătate demnitatea culturală, morală, interesele şi drepturile legitime
ale patriei sale”. Deşi diplomatul de astăzi dispune de multe şi
complexe tehnici de sprijin, nu se poate nega faptul că instrumentele lui ţin
eminamente de intelect, aşa cum remarca încă în urmă cu peste 2000 de ani
oratorul atenian Demostene: „Solii nu
dispun nici de corăbii de luptă, nici de infanterie grea, nici de cetăţi;
armele lor sunt cuvintele şi momentele prielnice. În tratativele importante,
acele momente sunt trecătoare, şi, odată pierdute, ele nu mai pot fi recâştigate”.
Nu de puţine ori a fost
apreciată drept artă, şi este adevărat: arta de a duce tratative pentru a câştiga
fără conflict, a urmări să obţii maximum de avantaj naţional fără a folosi
forţa şi, preferabil, fără a provoca resentimente. Practic, diplomaţia este un
instrument de promovare şi realizare a politicii externe a statelor. Dar dincolo
de acestea, diplomaţia înseamnă și foarte multă trudă.
Noţiunea de diplomaţie derivă
din vechiul cuvânt grecesc diplo = dublez.
În Antichitate, diplomele și actele oficiale se redactau în două exemplare, din
care unul era dat ca scrisoare de împuternicire trimişilor, iar celălalt se
păstra la arhivă. Purtătorul unui astfel de dublet se numea diplomat, iar
activitatea desfăşurată de el, diplomaţie. Preluat de la grecii antici,
termenul a intrat în vocabularul politicii diplomatice moderne. Diplomaţia a fost
cel mai bun mijloc pe care civilizaţia l-a inventat, pentru a veghea ca
relaţiile internaţionale să nu mai fie guvernate de forță, deoarece războiul ca
mijloc de rezolvare a litigiilor internaţionale nu este nici practic şi nici
lipsit de primejdii. Deşi unii autori consideră că diplomaţia se ocupă şi de
raporturile ostile ale statelor, în definirea diplomaţiei trebuie pornit de la
caracterul paşnic al acţiunii.
Între elementele care
alcătuiesc definiţia diplomaţiei, conceptul de «stat» trebuie legat de adjectivul
«suveran». Nu se poate recunoaşte o activitate diplomatică în sensul propriu al
cuvântului între state care se află în relaţii de subordonare, deci care nu
sunt caracterizate de principiul egalităţii suverane. Conceptul de diplomaţie este echivalent cu cel de dialog. Diplomaţia
ca metodă este opusă războiului şi în general politicii de forţă.
Flexibilitatea este esenţa diplomaţiei, respectiv căutarea unor soluţii
reciproc acceptabile. Din perspectiva ştiinţifică, diplomaţia are ca obiect
studierea relaţiilor politice sau juridice ale diverselor state, precum şi a
intereselor pe care le generează. Ca artă, diplomaţia are ca obiect
administrarea afacerilor internaţionale, ceea ce implică aptitudinea de a
ordona şi conduce negocieri politice.
Prof. univ. Silviu Neguț
-->
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.