Inteligența plantelor + VIDEO + eBook

INTELIGENŢA PLANTELOR

Oamenii cred că povestea despre sentimentele plantelor ţine de science-fiction. Anul acesta se împlinesc 40 de ani de când un cercetător american a descoperit că plantele pot comunica nu numai între ele, dar şi cu oamenii. Ele nu numai că nu sunt imobile, cum s-a crezut secole de-a rândul, ci și transmit sentimente. Pot fi agresive sau prietenoase, geloase, supărate, fericite, altruiste sau egoiste, au compasiune. Sunt nişte spioni tăcuţi, dar discreţi, care asistă la evenimentele din viaţa noastră. Lumea vegetală are o viaţă secretă a ei, pe care n-o percepem. Plantele sunt fiinţe la fel de vii ca şi noi, ne simt, ne urmăresc şi ne transmit ce au de spus.

Fără plante n-am putea nici respira, nici mânca. Pe dosul fiecărei frunze, 75 de milioane de kmp de ţesuturi vegetale se străduiesc să devoreze gazul carbonic şi să expire oxigen. Din cele 375 de miliarde de tone de hrană care se consumă în fiecare an pe planetă, partea cea mai importantă vine de la plante. Oamenii se simt fericiţi când trăiesc înconjuraţi de verdeaţă. Florile ne însoțesc acasă, la serviciu, la evenimente festive. Le oferim dragoste şi respect. Casele noastre se înfrumuseţează cu grădini, oraşele cu parcuri, ţările cu rezervaţii naturale. Suntem înconjuraţi de plante, dar nu ştim că ele sunt martore la stările noastre sufleteşti. Mai mult, ne avertizează cu privire la nenorocirile ce se vor întâmpla și funcţionează ca nişte veritabile detectoare de minciuni. A purta o conversaţie cu plantele nu trebuie considerat un gest caraghios. O dovedesc numeroasele experimente ştiinţifice.

Darwin a demonstrat că fiecare cârcel este înzestrat cu puterea de a se mişca independent de ceilalţi. La începutul secolului XX, biologul vienez Raoul France a emis ideea, şocantă pentru naturaliştii din vremea sa, că plantele se mişcă la fel de liber şi de graţios ca cele mai mlădioase animale, numai că noi nu ne dăm seama de aceasta, pentru că mişcarea se petrece într-un ritm mult mai lent decât o putem noi percepe. În perioade de secetă, rădăcinile, în căutare de umiditate, sparg reţelele de canalizare şi se înfig, cum e cazul lucernei, până la 12 metri adâncime, străpungând obstacolele de beton. O tulpină de secară are circa 13 milioane de radicele, însumând mai bine de 600 de kilometri. Un cârcel are nevoie, în medie, de 67 de minute ca să dea un ocol complet spaţiului din jurul său, iar atunci când întâlnește un suport, îi ajung 20 de secunde ca să înceapă să se răsucească în jurul obiectului respectiv. Dacă mutăm o plantă de la locul ei, în mai puţin de o oră îşi va schimba direcţia, în funcţie de noua poziţie.

În „Viața secretă a plantelor”, cartea care a făcut senzaţie la mijlocul secolului trecut, autorii Peter Thompkins şi Christopher Bird descriu experimentele făcute în acea perioadă pentru a demonstra că plantele au metode de comunicare specifice. S-a descoperit că ele disting sunete pe care urechea umană nu le poate percepe şi unde luminoase, invizibile pentru om, cum sunt razele infraroşii şi ultraviolete. Plantele sunt sensibile în special la razele X şi la frecvenţa înaltă folosită în transmisiile televizate. Cei doi cercetători au plecat de la concluziile lui France: „Plantele sunt înzestrate cu toate atributele fiinţelor vii şi se dovedesc capabile de cele mai violente reacţii când sunt maltratate şi de cea mai vie recunoştinţă faţă de cineva care le înconjoară cu dragoste şi le îngrijeşte din suflet”. Numai că la vremea aceea, studiile publicate de el au fost fie ignorate de specialişti, fie considerate pure elucubraţii.

Dintre toţi oamenii de ştiinţă, nimeni nu s-a aplecat  atât de mult asupra modificărilor biocurenţilor la plante, ca Cleve Backster, inventatorul detectorului de minciuni, aparat numit şi poligraf. Cleve Backster, astăzi în vârstă de 88 de ani, a fost de profesie poliţist, însă nu unul oarecare, ci unul cu studii ştiinţifice elaborate. El a inventat şi a folosit detectorul de minciuni (1966) pentru prinderea hoţilor din New York. Însă înainte de a dezlega enigmele unor jafuri, Backster a deschis drumul către descifrarea „simţurilor” plantelor. În jurul anului 1965, Backster a ajuns absolut întâmplător la concluzia că plantele îşi modifică intensitatea biocurenţilor în funcţie de condiţiile de stres. El a măsurat, din curiozitate, parametrii unei plante, care se găsea în laboratorul său, un fel de palmier pitic ornamental (Dracaena massangeana), conectând electrozii poligrafului la frunzele ei. Mai întâi, Backster i-a ars o frunză cu bricheta, iar ulterior i-a creat alte condiţii stresante, tăind frunze sau turnând apă fierbinte la rădăcină. Cercetătorul a constatat cu uimire că detectorul de minciuni reacţionează sensibil la toate aceste modificări ostile, ca o fiinţă superioară din punct de vedere taxonomic, care posedă sistem nervos.

Cleve Backster nu s-a mulţumit cu aceste concluzii. A mers mai departe cu cercetările, ajungând la rezultate de-a dreptul năucitoare. Astfel, el a demonstrat că micul său palmier decorativ reacţiona nu numai la un factor stresant efectiv, ci şi la unul potenţial, de pildă intenţia de vătămare. Backster  a observat că pentru a obţine o reacţie de stres, era suficient să scoată bricheta din buzunar. Acelaşi rezultat l-a obţinut recurgând și la alte specii vegetale. "Trăirea anticipativă" prin "citirea a gândurilor" la plante, nu a putut fi explicată nici până în prezent, rămânând în continuare un mister al naturii.

Fire curioasă, Backster şi-a extins cercetările şi asupra altor plante. În cariera lui, a efectuat mii de măsurători asupra a peste 200 de plante din specii diferite, ajungând la concluzii atât de bizare, încât au fost contestate ani în şir de către cercurile ştiinţifice, până la reconfirmarea lor de către zeci de alţi savanţi. Backster a dovedit că nu numai planta vătămată la propriu sau în intenţie reacţionează, ci şi plantele alăturate, care empatizează cu suferinţa surorii ei. Chiar şi la schimbările de mediu benefice (udare, îngrăşarea solului) plantele comunică între ele, după cum a demonstrat Cleve Backster. Acest schimb de informaţii depăşeşte capacitatea de înţelegere, uluind lumea şi astăzi.

Cleve Backster, devenit cel mai apreciat specialist american în detectarea minciunilor, a conectat unul din electrozii poligrafului său la una din frunzele unei plante tropicale. Era curios să vadă dacă, turnând apă la rădăcină, planta va reacţiona în vreun fel. Pe bandă, acul poligrafului a lăsat urme care indicau o reacţie similară cu aceea a unei fiinţe umane supuse unui stimul emoţional scurt. Uluit, Backster a înţeles din oscilaţiile specifice ale aparatului, că plantei i-a plăcut apa. Şi-a continuat experimentele. Gândindu-se ce să mai încerce, Backster şi-a închipuit că arde o frunză. Peniţa a început să deseneze o curbă energică prelungită în sus. Planta îi ghicise gândurile şi s-a speriat. Mai târziu, Backster s-a prefăcut că vrea să aprindă chibritul. Reacţia a fost nulă. Planta părea că poate face diferenţa între intenţiile reale şi cele simulate. Cercetătorul a crezut că ceva nu este în regulă cu poligraful, aşa că şi-a echipat laboratorul cu aparatură performantă. A supus la teste asemănătoare peste 25 de specii de plante şi fructe, printre care salata, ceapa, portocalele şi bananele. Acestea reacţionau nu numai la ameninţările venite din partea cercetătorilor, ci şi în faţa unor pericole potenţiale, ca de exemplu apariţia bruscă a unui câine în încăpere. „Plantele văd poate mult mai bine fără ochi decât văd oamenii cu ochii”, a conchis el. El a mai observat că atunci când o plantă e ameninţată cu distrugerea şi simte acest pericol sau iminenţa unei agresiuni exterioare, se apără leșinând, ca o fiinţă omenească. Backster a conectat un filodendron la galvanometrul T şi a încercat să ghicească anul naşterii unui prieten. A început să rostească pe rând nişte ani. Planta a determinat abaterea acului când anul a fost ghicit, semn că a identificat reacţia emoţională a omului la rostirea adevărului.

Încercând să vadă dacă plantele sunt înzestrate cu memorie, Backster a pus la punct un scenariu în urma căruia trebuia demascat un răufăcător. A aşezat două plante în aceeaşi cameră. Şase poliţişti legaţi la ochi au tras câte un bileţel dintr-o pălărie. Pe unul din ele scria că poliţistul trebuia să distrugă una dintre plante. Agentul trebuia să comită fapta în cel mai mare secret: singurul martor al crimei trebuia să rămână cea de-a doua plantă. Planta-martor n-a avut nicio reacţie la poligraf la trecerea celor cinci nevinovaţi prin dreptul ei, dar acul a oscilat nebuneşte la apropierea făptaşului. Când o tânără a fost găsită asasinată într-o fabrică din New Jersey, Backster a fost însărcinat de poliţie să investigheze principalii suspecţi cu ajutorul detectorului de minciuni. Backster a conectat la poligraf fiecare dintre cele două plante ornamentale care se aflau în biroul în care fusese descoperit cadavrul. Toţi suspecţii au trecut prin încăpere. Plantele n-au reacţionat deloc. Ulterior, s-a găsit ucigaşul: nu era unul dintre muncitorii uzinei.

Între o plantă şi stăpânul ei se stabileşte o relaţie afectivă. Folosind cronometre perfect sincronizate, cercetătorul a constatat că plantele lui continuau să reacţioneze la gândurile care-i treceau prin cap în timp ce se afla în altă încăpere, pe culoar sau chiar pe stradă, la o depărtare considerabilă. Plantele lui au reacţionat pozitiv în clipa când s-a hotărât să se întoarcă acasă la New York, de la 20 de kilometri depărtare. O altă plantă a reacţionat emoţionată în clipa când, la o comunicare ştiinţifică, a fost proiectată asistenţei o fotografie a ei. Backster a izolat o planta într-o cutie de plumb. Efectele asupra poligrafului au fost aceleaşi. Poligraful reacţiona şi când stăpânul se tăia la deget. Plantele erau sensibile la moartea celulelor. Ba chiar şi la moartea bacteriilor din ţeava chiuvetei, atunci când cercetătorul turna dezinfectant.

După doi ani şi jumătate, Backster a început experimente mai complicate. A conectat trei plante la trei galvanometre, în trei camere diferite, iar în alt încăpere, a opărit un crevete. Toate cele trei plante au reacţionat în acelaşi moment şi cu maximă violenţă la moartea crevetelui. Această experienţă şi rezultatele au fost consemnate în 1968 în articolul „Dovezi ale unei reacţii primare la vegetale”, din The International Journal of Parapsychology. Acel număr a fost solicitat în tiraj suplimentar. S-a stârnit o adevărată nebunie în presă şi în lumea ştiinţifică. Uluitoarele dezvăluiri ale lui Backster au suscitat un asemenea interes, încât în întreaga lume, secretarele şi menajerele au început să discute tot felul de intimităţi cu plantele lor. Descoperirea lui Backster a determinat folosirea plantelor în diagnosticarea medicală, în investigaţia criminalistică sau în domeniul spionajului. Cum subvenţiile care au început să curgă din toate părţile, Backster şi-a procurat echipamentele cele mai scumpe.

După Backster, mai mulţi fizicieni și biologi din întreaga lume au început să facă experiențe pe plante, înregistrându-le reacţiile la acţiunea diferiţilor stimuli. Pierre Paul Sauvin, un specialist în electronică din West Petterson, a reuşit să schimbe sensul de deplasare al unui trenuleţ în funcţie de gândurile şi emoţiile pe care le transmitea o plantă conectată la acest trenuleţ. A repetat experienţa în faţa publicului din Madison - New Jersey. A mai reuşit să aprindă lumina folosind reacţiile plantelor conectate la un comutator. A studiat şi reacţiile la plăcere ale plantelor. A plecat departe cu o iubită, iar plantele au reacţionat la plăcerea lui, declanșând comutatorul. Putea să devină bogat vânzându-și invenţia soţiilor geloase. Dar descoperirea lui n-a avut succes, fiindcă nimeni n-a vrut să investească într-un aparat de depistat infidelităţile... Sauvin a mai reuşit să facă să decoleze un avion miniatural şi să deschidă uşa garajului cu ajutorului gândului transmis plantelor. Armata americană s-a arătat, într-un final, interesată, dar rezultatele au rămas secrete.

Doctorul Kenneth Hashimoto, colaborator al poliţiei japoneze în detectarea minciunilor, auzind de experienţele lui Backster, a încercat să dea unui cactus o voce cu ajutorul unui echipament electronic conceput de el. Vocea plantei semăna cu bâzâitul ascuţit al cablurilor de înaltă tensiune. Soţii Hashimoto au reuşit să înveţe o plantă să numere şi să socotească până la 20. Lucrarea lor, Introducere în percepţia extrasenzorială, a fost solicitată în 60 de tiraje, iar Misterele lumii cvadridimensionale în 80. Chimistul Marcel Vogel din Los Gatos, angajat la firma IBM pe la mijlocul anilor '50, a rupt două frunze şi în fiecare zi s-a gândit la ele. La una, sugerându-i că e încă în viaţă, la cealaltă, că e moartă. După o săptămână, prima părea abia smulsă de tulpină, cealaltă era uscată. Era convins că e vorba de transfer de energie psihică şi că intenţia creează un câmp energetic. În primăvara anului 1971, Vogel început o nouă serie de experienţe. Cerând unui prieten să transmită nişte gânduri unui filodendron, planta s-a stins relativ repede. Prietenul a dezvăluit că s-a gândit că filodendronul lui de acasă e mult mai frumos. Astfel, Vogel a conchis că plantele au amor propriu. Ele manifestă aversiune sau simpatie profundă şi faţă de anumiţi oameni. Eileen-Elixir Caddy a dezvoltat o grădină, transformând-o într-un adevărat Eden, deşi solul era arid. A fost bănuită că uriaşele ei legume sunt obţinute cu îngrăşăminte. Profesorul Lindsay R. Robb, expert în probleme de agricultură al ONU, n-a putut da o explicaţie şi totul a fost considerat un mister. În realitate, stăpâna obţinuse rezultatele doar vorbind frumos cu plantele. Pare incredibil, dar aceasta este realitatea: plantele sunt nişte fiinţe cu personalitate.

Sursa: 
http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=tematic&s_id=28778

TED - Ideas worth spreading:

Plantele se comportă în feluri ciudat de inteligente: luptă împotriva prădătorilor, îşi maximizează oportunitățile de hrană... Ne putem gândi la ele ca având într-adevăr o formă de inteligență proprie? Fermecătorul botanist italian Stefano Mancuso prezintă dovezi indubitabile în acest sens:

Viața secretă a plantelor - P. Tompkins & C. Bird

Viața secretă a plantelor - Tompkins & Bird from Frumoasa Verde