Totul despre febră

TOTUL DESPRE FEBRĂ

Febra moderată este dovada că sistemul imunitar funcţionează corect - dr. Joseph Mercola

Cum prindem răceala?

Când temperatura corpului trece de 37°C (febră), când îţi curge nasul, te simţi ameţit şi fără vlagă şi simţi o durere în gât… atunci ştii că te-a prins răceala. Toate cele de mai sus sunt doar simptome care îţi indică faptul că ai răcit.

Ce se întâmplă în corpul tău când eşti răcit?

Totul începe în momentul în care un organism microscopic (bacterie, virus, fung etc.) reuşeşte să depăşească bariera sistemului imunitar (fie din cauza frigului, fie pentru că am intrat în contact cu cineva bolnav) şi reuşeşte să se instaleze în organismul nostru – rezultând o infecţie. Drept urmare, corpul nostru îşi mobilizează sistemul imunitar pentru a lupta cu „invadatorii”.

Cum se luptă sistemul imunitar?

Când organismele patogene (invadatorii) stimulează activitatea sistemului imunitar, se eliberează o substanţă numită pirogen endogen, care transmite un semnal creierului prin care îi comandă să ridice temperatura la peste 37°C – iar atunci spunem că avem FEBRĂ. Când temperatura trece de 37°C, au loc 3 fenomene:

1. Celulele sistemului imunitar (leucocitele) devin mai eficiente şi le creşte capacitatea de a neutraliza microbii.

2. Creşte cantitatea de interferon din corp – o categorie de proteine naturale produse de sistemul imunitar, care au acţiune antivirală şi anticanceroasă.

3. Se împiedică dezvoltarea şi înmulţirea bacteriilor şi virusurilor, deoarece majoritatea lor nu pot supravieţui şi nu se pot înmulţi la o temperatură de peste 37°C.

Toate acestea se întâmplă atunci când organismul îşi urcă temperatura la peste 37°C. Aşadar observam că febra este un mecanism de apărare declanșat de sistemului imunitar împotriva invadatorilor. Pe lângă aceste 3 simptome, când avem febră, experimentăm o serie de senzaţii neplăcute, dar care fac parte din acest mecanism natural de purificare a organismului. Iată cum:

Apar stări de amorţeală, ameţeală şi lipsă de energie, deoarece organismul îşi canalizează resursele înspre sistemul imunitar, pentru a-l face cât mai eficient în lupta cu invadatorii. Din acest motiv, apare în corp o lipsă de vitamine, minerale şi energie, în special o lipsă a vitaminei C, care este esenţială pentru sistemul imunitar, deoarece o leucocită (globulă albă) foloseşte de 4 ori mai multă vitamina C decât o celulă normală.

În al doilea rând, se poate ca organismul să piardă unele minerale pe timpul infecţiei, deoarece bacteriile care ne invadează corpul au nevoie de acele minerale pentru a supravieţui. Aşadar şi din acest motiv se poate experimenta un dezechilibru al nutrienţilor pe timpul infecţiei.

Pielea se face palidă, deoarece organismul încearcă să piardă cât mai puţină căldură, motiv pentru care reduce circulaţia la nivelul pielii, iar asta va da un aspect palid, însă doar pe timpul îmbolnăvirii, după care pielea îşi va reveni.

Apare deshidratarea. Din cauză că organismul pierde multă apă prin transpiraţie, e absolut necesar să bem apă (nu lichide, ci apă). Prin transpiraţie, se elimină toxinele din organism, fiind un proces natural de autovindecare.

Curge nasul şi apare tusea. Aceasta se întâmplă tot ca urmare a unor procese naturale de autovindecare, deoarece corpul încearcă să elimine prin mucus diverse toxine şi bacterii care ne-au invadat corpul. Tot ca auto-detoxifiere, mai poate apărea diareea sau alte stări asemănătoare.

După cum se vede, febra este un mecanism de apărare şi autovindecare al organismului, fără de care corpul n-ar putea face faţă infecţiilor. În aceste condiţii, putem considera febra „prietena sănătăţii noastre”. Din nefericire însă, majoritatea oamenilor au fost învăţaţi s-o privească exact pe dos, ca fiind un mare inamic al sănătăţii.

Ce greşeli fac oamenii când au febră? Vor s-o scadă! Cea mai mare greşeală (care vine din ignoranţa medicilor, dar şi din lipsa de informare a pacienţilor) este că încearcă să suprime acest mecanism natural de apărare al corpului. Imediat ce temperatura trece puţin peste 37°C, doctorii au obiceiul să îndoape pacienţii cu medicamente de scăzut febra, de regulă paracetamol şi, în unele cazuri, vă vine să credeţi sau nu, se prescriu din start antibiotice.

Ce se întâmplă când suprimi acest mecanism natural? Se pot întâmplă trei lucruri:

1. Corpul încearcă din răsputeri să-şi menţină starea de febră, în ciuda tuturor medicamentelor administrate pentru scăderea febrei, iar până la urma reuşeşte să omoare „invadatorii”. E cazul în care omul ia medicamente şi se enervează că nu-i scade febra, în loc să se bucure că organismul încă are resurse să se lupte cu invadatorii. În acest caz, boala se vindecă, însă durează mai mult decât în mod normal – e acea răceală uşoară care nu mai trece odată…

2. Organismul nu reuşeşte să câştige lupta cu invadatorii, iar organismul rămâne infectat cu anumite microorganisme pe care sistemul imunitar nu le va mai ataca.

3. Moartea, când organismul nu face faţă provocării, iar febra sare peste 42°C. Pe lângă aceste efecte nedorite, medicamentele prescrise de doctori au şi ele o serie de efecte dăunătoare asupra organismului, despre care pacienţii sunt rar informaţi (de obicei, deloc). Bineînţeles că în industria farmaceutică există multe medicamente împotriva răcelii, care au efecte secundare dăunătoare, însă noi ne vom ocupa doar de cele comune. 

Efectele secundare ale medicamentelor

Paracetamolul (acetaminofenul – substanţa activă)

- Nu face decât să prelungească boala, suprimând mecanismul natural al febrei. S-a demonstrat că paracetamolul suprimă activitatea anticorpilor în combaterea organismelor patogene, făcând ca boala să dureze mai mult.

- Afectează ficatul, generând insuficienţă hepatică. În SUA, se înregistrează cca 450 de decese pe an din cauza insuficienţei hepatice generată de excesul de paracetamol. Mai mult, asocierea paracetamolului cu alcoolul dublează riscul de insuficienţă hepatică.

-  Afectează rinichii. Statisticile arată că 15% din persoanele care fac dializă au ajuns în această situaţie din cauza efectului pe care paracetamolul şi aspirina l-au avut asupra rinichilor lor.

- Creşte riscul de astm, deoarece scade cantitatea de glutation din organism – un antioxidant care se găseşte în ţesutul plămânilor şi care are rolul de a-i proteja.

- Creşte riscul de hipertensiune. În urma unui studiu întins pe 8 ani, realizat pe 80.000 de femei sănătoase (între 31 şi 50 de ani), s-a demonstrat că cele care au luat medicamente cu conţinut de acetaminofen şi ibuprofen mai mult de 22 de zile pe lună au avut un risc  de hipertensiune cu 86% mai mare decât cele care nu au luat deloc aceste medicamente.

Ibuprofenul – substanţa activă din unele medicamente împotriva răcelii. Dintr-un studiu întins pe 10 ani, făcut pe 114.000 femei sănătoase între 22 și 85 de ani, în vederea identificării factorilor care contribuie la cancerul de sân, a rezultat că un număr de 2400 au făcut cancer la sân în această perioadă. Cercetările au demonstrat că administrarea zilnică de ibuprofen timp de 5 ani a crescut cu 50% riscul de cancer, în comparaţie cu femeile care n-au folosit aşa ceva. De asemenea, femeile care au luat aspirină zilnic timp de 5 ani aveau un risc cu 80% mai mare de a dezvolta cancer la sân triplu negativ decât cele care nu consumau aspirină. Ca şi paracetamolul, supradoza de ibuprofen intoxică ficatul, crescând riscul de insuficienţă hepatică şi icter.

Aspirina. Deşi este mai rar prescrisă împotriva răcelii decât cele de mai sus, oamenii nu ezită să ia aspirină când sunt bolnavi sau când simt orice alt tip de durere. Se pare că ei au uitat că atunci când iau aspirină, au de-a face cu un medicament şi nu cu o bomboană. Iată ce ne arată studiile despre aspirină:

- Suprimă capacitatea globulelor albe de a distruge microbii.

- Este asociată cu Sindromul Reye (degenerescenţa ficatului), în special la copii.

- Creşte cu 27% riscul de ulcer, după cum susţine un studiu făcut la Western Sydney University (Australia) pe 187 pacienţi care luau între 57 şi 325 de miligrame aspirină pentru cel puţin o lună.

Antibioticele. Sunt un REAL PERICOL pentru sănătate, iar inconştienţa cu care sunt consumate de oameni este de-a dreptul uimitoare. Este interesant că mulţi medici de familie n-au nicio rezervă în a prescrie antibiotice chiar şi atunci când NU este cazul. Vă vine să credeţi sau nu, unii medici prescriu antibiotice preventiv, chiar dacă în acel moment nu există vreo infecţie bacteriană puternică în organism, ci doar o infecţie cu virus. Dacă am ajuns să luăm antibiotice pentru roşu în gât, mai avem puţin şi le luăm sănătoşi fiind, vezi Doamne pentru a preveni orice fel de îmbolnăvire. Aceia dintre dv. care ignoraţi pericolul antibioticelor, urmăriţi câteva din modurile în care ne afectează ele sănătatea:

- Dezechilibrează flora intestinală, deoarece omoară bacteriile benefice (probiotice) din intestin şi încurajează dezvoltarea florei patogene, din care face parte şi ciuperca Candida albicans. De la acest dezechilibru şi de la infecţia cu Candida poate apărea o întreagă gamă de afecţiuni, de la intestin iritabil până la  cancer. Mai multe informaţii găsiţi aici.

- Distrug sistemul imunitar, ca urmare a dezechilibrării florei intestinale – pilonul de bază al imunităţii.

- Prin administrarea antibioticelor la cea mai mică infecţie bacteriană (care nu necesită antibiotice, dar o prevenim să nu se agraveze) vom face ca bacteriile să devină rezistente la antibiotice, iar următoarele îmbolnăviri vor fi din ce în ce mai severe şi chiar dacă vom lua antibiotic, nu va mai avea niciun efect.

- Un studiu realizat pe 3000 de persoane în 2008 a demonstrat că cei care iau antibiotice de 2-5 ori pe an au un risc cu 27% mai mare de a face cancer, iar persoanele care iau de mai mult de 6 ori pe an antibiotice au un risc cu 37% mai mare de a face cancer decât cele care nu iau deloc.

Probabil că acum vă întrebaţi: Ce fac când am febră? După cum am mai spus, febra este un mecanism natural de apărare al organismului, care ne ajută să luptăm împotriva invadatorilor. Ea este prietena sănătăţii noastre şi trebuie să ne folosim de ea înţelept, pentru a ne păstra o stare de sănătate cât mai bună.

Poate febra să ne facă rău? Orice s-ar întâmpla, NU trebuie să uităm niciodată că febra poate fi mortală, însă nu atunci când este sub 40°. Doar când infecţia persistă şi febra trece peste pragul de 40°C ea devine periculoasă şi este necesar să intervenim cu medicamente pentru a o scădea. Însă când aceasta este sub 40°C (ca în majoritatea cazurilor) febra este un mecanism natural de vindecare. 

Totuşi, ce trebuie să facem când avem febră? În primul rând este absolut necesar ca febra să fie atent supravegheată deoarece, când urcă peste 40° reprezintă un pericol pentru sănătate şi trebuie intervenit cu medicaţie. Până atunci însă, avem la îndemână o grămadă de tratamente 100% naturale şi fără efecte secundare, care ne ajută să facem faţă cu brio răcelii. Iată care sunt acestea:

I. Dieta sau tratamentul prin alimentaţie

Tot ce trebuie să facem este să ajutăm organismul să-şi desfăşoare cât mai bine procesele naturale de autovindecare, adică să creăm condiţiile perfecte pentru ca sistemul imunitar să lucreze eficient. Prin urmare, principala armă împotriva bolilor pe care trebuie să ne axăm este sistemul imunitar.

Medicamentul să-ţi fie hrană, şi hrana să-ţi fie medicament, spunea Hipocrate, părintele medicinii acum 2500 de ani. Aşadar, la fel ca în toate bolile, tratarea răcelii porneşte de la dietă.

Eliminarea zahărului din alimentaţie, …cel puţin pe perioada bolii.

Principala problemă în ceea ce priveşte carbohidraţii simplii (zahăr, glucoză, fructoză, galactoză  – noi le voi numi generic pe toate „zahăr”), este că suprimă drastic activitatea sistemului imunitar:

- Scade cu 50% eficienţa celulelor macrofage – cele responsabile pentru mecanismul de fagocitoză (procesul prin care globulele albe „mănâncă” organismele patogene – bacterii, virusuri sau fungi)

- Urcă nivelul de insulină din sânge, iar acest lucru inhibă secreţia hormonului de creştere (GH) – care este strâns legat de buna funcţionare a sistemului imunitar.

- Scade cu 40% capacitatea tuturor leucocitelor de a omorî microbii.

- Hrăneşte organismele dăunătoare din intestin (flora de putrefacţie) şi în acelaşi timp omoară „bacteriile bune” (probioticele), lucru care duce la scăderea imunităţii.

Zahărul dăunează şi persoanelor sănătoase, slăbindu-le imunitatea, însă este cu atât mai dăunător persoanelor deja bolnave, astfel că el nu ar trebui consumat în exces nici de cei sănătoşi, şi cu atât mai puţin de cei bolnavi. Din aceste motive, pe perioada cât suntem bolnavi, ar fi bine să încercăm să reducem consumul de carbohidraţi, mai ales cantitatea de carbohidraţi simpli, cu index glicemic mare (zahăr, glucoză, fructoză, dulciuri, prăjituri), deoarece aceştia se absorb mult prea repede şi dezechilibrează sistemul imunitar. Pentru a ne asigura necesarul de carbohidraţi pe perioada bolii, putem consuma carbohidraţi complecşi, care se absorb lent şi nu dezechilibrează sistemul imunitar (pâine, legume, cereale, leguminoase etc.). În concluzie, pe perioada răcelii vom avea o dietă:

- fără zahar, dulciuri, prăjituri sau ciocolată

- fără sucuri (mai ales că unele băuturi „răcoritoare” conţin 7 linguriţe de zahăr la 250 ml lichid)

- fără exces de fructe dulci – conţin fructoză şi de aceea ar fi bine să nu exageram cu ele în timpul răcelii; bineînţeles că cele sărace în fructoză (cum ar fi citricele) sunt chiar recomandate.

Consumul de alimente bogate în vitamine şi minerale. În lupta cu invadatorii, organismul face risipă de energie şi nutrienţi, mai ales de vitamina C. De aceea, trebuie să optăm pentru o dietă bogată în vitamine şi minerale:

Vitamina C. Este esenţială, deoarece sistemul imunitar are nevoie o cantitate mare de vitamina C pentru a funcţiona şi, aşa cum am mai spus, celulele sistemului imunitar (leucocitele) au nevoie de vitamina C în cantitate de 4 ori mai mare decât o celulă normală. Din acest motiv, vitamina C este esenţială pe parcursul bolilor, iar când spun vitamina C mă refer la cea din alimente şi nu la cea din pastile. Pastilele de vitamina C conţin în general doar acid ascorbic, deşi pe etichetă scrie vitamina C. Vitamina C provenită din alimente este formată din bioflavonoide, factorul K, factorul J, factorul P şi acid ascorbic. Aşadar, vitamina C din suplimente NU este aceeaşi cu vitamina C din alimente (acest principiu e valabil şi pentru alţi nutrienţi). Iată care sunt cele mai importante surse naturale de vitamina C:

Necesarul zilnic de vitamina C pentru un om sănătos este de 60 mg

Zincul. Alături de vitamina C, este esenţial pentru buna funcţionare a sistemului imunitar şi are de asemenea şi proprietăţi antioxidante. Dacă vitamina C este denumită „vitamina imunităţii”, zincul poate fi considerat „mineralul imunităţii“. Zincul joacă un rol important atât în prevenirea infecţiilor la oamenii sănătoşi (prin menţinerea imunităţii puternice), cât şi în timpul febrei, când sistemul imunitar este suprasolicitat. Totuşi, supradoza de zinc, care apare când se administrează doze de peste 150 mg, poate fi periculoasă pentru sănătate, motiv pentru care este indicat să ne axăm pe sursele naturale de zinc, în defavoarea celor artificiale, adică să pe alimentele bogate în zinc mai degrabă decât pe suplimente. Mai mult, sursele de naturale de zinc au o biodisponibilitate mai mare decât zincul din suplimente – adică zincul este absorbit mai bine şi organismul se poate folosi mai eficient de el (la fel se întâmplă cu majoritatea nutrienţilor proveniţi din surse naturale, în comparaţie cu cei proveniţi din suplimente). Iată care sunt principalele alimente bogate în zinc:

Necesarul zilnic de zinc pentru un om sănătos este de 15 mg

Alimentele bogate în antioxidanţi. Pe lângă  alimentele care conţin vitamina C şi zinc, ar fi bine să mâncăm şi alimente bogate în ceilalţi antioxidanţi: vitaminele A şi E, coenzima Q10, luteină, licopen, seleniu, cisteină, zinc) - substanţe ce apără organismul împotriva radicalilor liberi şi susţin activitatea sistemului imunitar. În ceea ce priveşte asimilarea necesarului de antioxidanţi, cea mai bună alegere o reprezintă salata de legume. Aşadar, alimentaţia pe timp de răceală ar fi bine să conţină zilnic cel puţin o salată cu minimum cinci feluri de legume, fiind o sursă excelentă de antioxidanţi care ne vor întări sistemul imunitar pe perioada bolii. Deşi antioxidanţii se găsesc şi în fructe, ar fi bine să optăm pentru antioxidanţii din legume, deoarece excesul de fructoză nu este benefic pe timp de boală.

Consumul de apă – 2 litri pe zi. În timpul luptei cu infecţiile, corpul transpiră mult şi pierde multă apă, riscând să se deshidrateze. Pe lângă asta, persoanele care au febră nu mai percep atât de bine senzaţia de sete. De aceea, trebuie să bem suficientă apă, chiar dacă nu ne e sete. Atenţie însă: se consumă 2 litri de apă şi nu de lichide, deoarece, deşi băuturile răcoritoare sau vodca sunt lichide, ele nu ne vor ajuta să ne vindecăm.

Folosirea alimentelor şi plantelor cu efecte antimicrobiene

- Usturoiul şi ceapa: Usturoiul este considerat de unii specialişti „regele alimentelor”, datorită efectelor vindecătoare miraculoase pe care le are. Substanţa activă, numită alicină (care se găseşte în special în usturoi, dar şi în ceapă) are un efect antibacterian, antiviral, antiparazitar şi antifungic natural, ajutând organismul în combaterea „invadatorilor”, fără a avea efecte dăunătoare (cum au antibioticele sau alte medicamente de sinteză). Pe lângă acestea, usturoiul şi ceapa au şi alte efecte benefice printre care scăderea colesterolului rău (LDL), scăderea hipertensiunii, subţierea sângelui şi, nu în ultimul rând, efect antioxidant (protejează împotriva radicalilor liberi). Bineînţeles că aici vorbim de usturoiul crud şi nu de usturoiul din capsule.

- Propolisul. Ca și usturoiul, este un antibiotic şi antiviral natural. Pe lângă aceasta, propolisul întăreşte sistemul imunitar prin stimularea producerii de globule albe. Studiile arată că propolisul are efect antiinflamator, antialergic şi, nu în ultimul rând, antitumoral (anticancer), provocând moartea celulelor canceroase fără a le afecta pe cele sănătoase.

- Echinacea. Întăreşte sistemul imunitar prin: stimularea fagocitozei (procesul prin care fagocitele „mănâncă” organismele străine care au invadat corpul); creşte eficienţa limfocitelor în combaterea organismelor patogene; creşte numărul de limfocite T; creşte cantitatea de interferon, interleucină, imunoglobulină şi alte substanţe participante la funcţionarea a sistemului imunitar.

Alte plante eficiente împotriva răcelii, care se pot administra sub formă de tincturi sau ceaiuri sunt: muşeţelul, mugurii de pin, cimbrul, ghimbirul, sovârful (oregano) etc.

Atenţie: deşi alimentaţia reprezintă componenta principală a vindecării, nu trebuie să ne forţăm să mâncăm, ci s-o facem doar atunci când simţim nevoia, deoarece organismul este oricum slăbit, iar îndoparea cu mâncare nu face decât să înrăutăţească situaţia. 

II - Tratamentul non-alimentar

Somnul şi odihna. Pe timpul răcelii e esenţial să ne odihnim, pentru a crea corpului condiţiile perfecte în lupta cu invadatorii. În plus, somnul reprezintă un mecanism natural de autovindecare. În timpul somnului, celulele stricate sunt înlocuite iar neuronii afectaţi trec printr-un proces de reparaţie. Un somn odihnitor asigură buna funcţionare a sistemului imunitar. Lipsa somnului are efecte devastatoare asupra sistemului imunitar, respectiv asupra sănătăţii generale, atât la oamenii sănătoşi, cât şi la cei bolnavi. Este important ca locul unde ne odihnim să fie bine încălzit, astfel încât corpul să nu piardă căldură, iar activitatea sistemului imunitar să se desfăşoare eficient.

Expectorarea mucusului. Cu toţii ştim că atunci când suntem răciţi apare un exces de mucus la nivelul nasului şi gâtului, lucru care nu demonstrează altceva decât să sistemul nostru imunitar funcţionează foarte bine. De ce se formează un exces de mucus? Din două motive simple:

1. Pentru a elimina organismele patogene şi germenii ajunşi la nivelul foselor nazale sau la nivelul laringelui. Prin eliminarea de mucus, corpul practic scapă de diferite organisme patogene şi de alte substanţe  străine ajunse la nivelul foselor nazale – acesta este, de asemenea, un proces natural de autocurăţire pe care n-ar trebui să-l împiedicăm cu medicamente şi picături.

2. Pentru că atunci când sistemul imunitar se luptă cu organismele invadatoare, creşte secreţia de mucus în tot organismul, deoarece imunitatea funcţionează mai bine în acest fel. Aşadar, creşterea secreţiei de mucus din nas este şi o dovadă că sistemul imunitar este pus pe treabă. Se mai poate întâmpla să ne curgă nasul când nu suntem bolnavi. Aceasta se întâmplă fie din cauza alergiilor, fie pentru că anumiţi germeni au intrat în fosele nazale şi trebuie eliminaţi sau pur şi simplu din cauza frigului, deoarece acesta inhibă activitatea anumitor celule de la nivelul nasului şi care are drept consecinţă eliminarea de mucus până în momentul în care intrăm din nou la căldură. E ciudat cum toţi oamenii se enervează şi încearcă să-şi oprească curgerea nasului prin diferite picături, în condiţiile în care acesta este un mecanism natural de curăţare a organismului, pe care nu ar trebui sub nici o formă să-l suprimăm. Ce trebuie totuşi să facem? Să ne suflăm nasul ori de câte ori este înfundat, pentru a ajuta eliminarea diferitelor bacterii şi să scuipăm mucusul pe care-l expectorăm când tuşim. În nici un caz NU trebuie să-l înghiţim. În acest fel, procesele de detoxifiere de la nivelul nasului şi gâtului se vor desfăşura natural şi armonios.

Stabilizarea nivelului de vitamina D din corp. Vitamina D este un stimulent foarte puternic al sistemului imunitar, fiind implicată în producerea a 200 de tipuri de peptide antimicrobiene (componente ale sistemului imunitar cu rol în combaterea infecţiilor). E şi motivul pentru care ne îmbolnăvim mai rar vara. De unde luăm vitamina D? Avem două surse principale:

1. Din expunerea la soare. Vitamina D se formează la nivelul pielii prin expunerea la soare pentru 15-20 de minute, însă încetează îndată ce pielea se înroşeşte (se arde). De aceea, este indicată expunerea scurtă la soare (cel puţin a mâinilor şi picioarelor) atunci când avem probleme cu răceala, însă trebuie avut grijă ca nu cumva pielea să se ardă.

2. Dacă este iarnă şi nu avem parte de soare, cea mai bună sursă de vitamina D este peştele (în special tonul şi somonul, dar şi alte specii). De aceea, ar fi indicat să mâncăm şi puţin peşte pe perioada când suntem răciţi, pentru a stimula activitatea sistemului imunitar.

Atenţie: Suplimentele de vitamina D administrate în exces fac mai mult rău decât bine, motiv pentru care ar fi bine să nu se ia decât dacă ne supraveghem atent nivelul de vitamina D din corp (prin analize) – pentru ca nu cumva să ajungem la supradozaj.

Leacurile băbeşti. Cu toţii ne amintim că atunci când răceam, bunica avea întotdeauna un leac miraculos cu care ne vindeca, fără să punem în gură vreun medicament de la farmacie. Chiar dacă unele dintre ele s-au pierdut de-a lungul timpului, încă mai există o mulţime de leacuri populare împotriva răcelii. Iată câteva:

- Mâncăm salate şi alte alimente bogate în vitamine şi minerale (în special vitamina C şi zinc).

- Mâncăm alimente şi plante antibacteriene: usturoi, ceapă, propolis, muşeţel cimbru.

- Bem ceaiuri de plante.

- Ne odihnim bine.

- Eliminăm acumulările de mucus din nas şi gât.

Sursa: http://www.vindecator.com/trateaza-raceala-100-natural/