Pavel Coruț - Cum a fost fabricat zeul Isus Hristos + documentare (RO)

-->

CUM A FOST FABRICAT ZEUL ISUS HRISTOS

Pavel Coruț

Cel puțin un miliard de pământeni cred cu tărie că Isus Hristos este fiul lui Dumnezeu, ba chiar și parte din Divinitatea văzută ca „sfânta treime”. Această cumplită rătăcire este determinată de ignoranță și confuzia între zeii biblici și Adevăratul Dumnezeu. Oculta mondială le întreține cu ajutorul câtorva sute de mii de slujitori religioși bine plătiți, deoarece are nevoie de o populație intoxicată mistic [turma zeului păstor], care să nu-și apere drepturile de oameni. Voi, îngerii rebeli, trebuie să cunoașteți exact cum a fost fabricat zeul Isus Hristos, pentru a nu vă înregimenta în turma de deliranți mistici și pentru a conduce omenirea către adevărata Divinitate.

Nicio sursă istorică a vremii nu-l menționează pe Joshua din Nazaret, zeificat de preoții sălbatici în urmă cu 19 secole, sub numele grecesc Kristos [de unde și denumirea cultului creștin] sau Isus Hristos. Istoricul iudeu Flavius Josephus îl menționează pe Ioan Botezătorul, dar nu spune nimic despre Joshua, recunoscut de acesta ca Mesia, nici de minunile descrise în evanghelii. Dacă Joshua ar fi fost cu adevărat o ființă semi-divină și ar fi săvârșit minunile enumerate în evanghelii, toți istoricii vremii l-ar fi menționat cu lux de amănunte. Singura sursă despre Joshua, legenda evanghelică, se prezintă în 39 de variante transmise oral până în jurul anului 90 e.n. Ele sunt contradictorii, fapt pentru care clericii sălbatici au canonizat numai 4 dintre ele [după Matei, Luca, Ioan și Marcu], cu scopul de a induce în eroare populația credulă. De exemplu, Vaticanul își adjudecă scaunul apostolului Petru, dar n-a canonizat evanghelia după Petru, deoarece respectivul apostol afirma că Joshua a fost un simplu înțelept, fără ascendență divină. La fel, n-au fost canonizate evangheliile după Filip și după Maria Magdalena, deoarece din ele rezultă că Joshua întreținea relații intime cu cel de-al 13-lea apostol [Maria Magdalena]. Nici Joshua, nici apostolii lui n-au scris nimic, fapt foarte ciudat într-o vreme în care scrisul era ceva curent la iudei [or fi fost analfabeți?].

Conform legendelor biblice, Joshua a fost produsul frământărilor religioase ale evreilor ocupați de romani. Preoțimea iudaică ținea de adevăr Vechiul Testament și practica jertfe în temple zeilor tribali cunoscuți: elohim [zei-plural], Eli, Adonai, Sabaot și Iahve. Miticul Moise, despre care nu avem probe că a existat, ar fi încercat să reducă zeii iudaici numai la Iahve, însă iudeii antici, inclusiv Joshua, au continuat să-i invoce pe toți. La mare modă erau profețiile și speranța venirii unui mântuitor - Mesia. O mică sectă, esenienii, refuza corupția religioasă și trăia după principii severe [munca în comun, abstinența etc.], izolată de restul populației, în așteptarea altui mântuitor. Pe acest fond de disperare creat de ocupația romană, de tălmăcire a profețiilor și de așteptare a unui mântuitor divin, a apărut Joshua, un evreu obscur din Nazaret, cum îl numește Mircea Eliade, cel mai mare specialist român în probleme de religie.

Conform lucrărilor apocrife, tâmplarul Iosif din Nazaret s-a însurat cu o fată, Miriam, însă a descoperit că era deja însărcinată. Iosif a plâns și a vrut s-o omoare,însă un înger i s-ar fi arătat în vis și i-ar fi spus că pruncul din pântecele ei fusese zămislit de Sfântul Duh. Acest lucru nu era posibil - în Cartea lui Enoh [Vechiul Testament], făpturile divine nu aveau voie să se metiseze cu sălbatici pământeni, dar Iosif a crezut spusele îngerului. Ca atare, la scurtă vreme după nuntă, a plecat cu soția însărcinată către Bethleem, să participe la recensământul făcut de romani. Sursele istorice nu confirmă vreun recensământ în acea vreme, dar legenda a fost adaptată dintr-un motiv mistic: profetul Mica prezisese că Mesia se va naște din seminția regelui David, în Bethleem. Ați ghicit că, la o mie de ani după moartea regelui David, într-o populație sălbatică, ce nu menționa în scris nicio genealogie, lui Joshua i s-a găsit descendența din acest rege, prin mama sa? Așa începe evanghelia, pentru a confirma profeția lui Mica. Falsul a fost făcut la circa un secol după moartea lui Joshua. În Bethleem, cei doi soți au găsit cazare numai într-un grajd, în care pruncul s-a născut, într-o noapte senină, blândă și înstelată de primăvară. Ca urmare, până în secolul 4 e.n., creștinii au sărbătorit nașterea lui Isus  pe 28 martie, 18 aprilie și 29 mai. În acel secol, nașterea s-a suprapus peste sărbătoarea romană Sol Invictus din 25 decembrie și așa a rămas până în prezent. Legendele și ritualurile creștine din prezent nu mai țin cont de faptul că primăvara din Iudeea nu e friguroasă, și intoxică populația naivă cu scenete și cântece despre nașterea în frig, sub suflarea boilor. Trei magi călăuziți de o stea ar fi venit la ieslea pruncului pentru a i se închina ca unui mesager ceresc. Tacâmul legendei e complet, nu? Mult așteptatul Mesia se născuse.

Regele iudeu Irod, speriat de apariția unui contracandidat, ar fi poruncit să se ucidă toți pruncii din Iudeea mai mici de doi ani [câteva zeci de mii]. Informația nu este confirmată de nicio sursă istorică, deși un asemenea carnagiu ar fi atras atenția istoricilor iudei și romani. Ați ghicit că urmează o nouă minune? Îngerul s-a prezentat din nou la Iosif și i-a poruncit să fugă în Egipt. Gândirea sălbatică a creatorului de legende n-a putut imagina intervenția divină într-o formă mai potrivită cu atotputernicia, ca de pildă schimbarea gândului lui Irod sau moartea lui accidentală. Conform relatărilor apocrife, Iosif și Maria au plecat cu pruncul spre Egipt, folosind un asin pentru transport și câteva capre pentru hrană. În jurul lor se întâmplau minuni: curmalii se plecau să le poată culege roadele, leii și leoparzii se culcau la pământ, lupii le însoțeau mica turmă de capre fără a o ataca etc. Dacă Moise cu iudeii fugari rătăciseră 40 de ani din Egipt până în Iudeea, „familia divină” a ajuns mintenaș la Heliopolis, unde nu se știe ce-a făcut.

Irod a murit în anul 4 e.n. și îngerul l-a anunțat pe Iosif că se puteau întoarce acasă, în Nazaret. Acolo, Maria a născut ceilalți prunci: Iacob, Iosif, Iuda, Simon, Melha și Esha. Textele apocrife pun pe seama copilului Joshua mai multe minuni deloc divine: uciderea și reînvierea unor copii care-l supăraseră, orbirea părinților acestora, rănirea învățătorului din sat care încercase să-l învețe alfabetul, transformarea unor oameni în porci, acuzarea lui Iosif că nu era adevăratul lui tată etc. Conform evangheliei după Luca, la vârsta de 12 ani, Joshua a fost dus la templul din Ierusalim, pentru ritualul de bar mitzvah [inițierea pentru maturitate]. Acolo ar fi dialogat cu mai mulți rabini, care i se supuneau ca niște miei. Față de Maria și Iosif, speriați că l-au pierdut, ar fi spus: De ce să mă căutați? Nu știați că în cele ale tatălui meu trebuie să fiu? Aceste miracole nu sunt confirmate de nicio sursă istorică, dar naivii le cred. Sancta simplicitas!

Nici măcar sursele biblice nu ne spun ce-a făcut Joshua până în anul 28 e.n. Misticii moderni încearcă să suplinească lipsa informației cu tot felul de presupuneri: ar fi lucrat ca tâmplar cu tatăl său, ar fi fost inițiat de esenieni, ar fi învățat hipnoza în India etc. În acel an, Joshua s-ar fi botezat în Iordan, sub supravegherea lui Ioan Botezătorul, un profet sălbatic ce trăia în deșert, se hrănea cu lăcuste și miere, umbla aproape gol, critica depravarea neamului său și anunța sosirea „împărăției Domnului”. Cu ocazia botezului, s-ar fi deschis Cerul și s-ar fi auzit o voce spunând: Tu ești fiul meu iubit, întru care am binevoit. Puteți crede că Dumnezeu se adresa astfel unui sălbatic de pe o minusculă planeta din Calea Lactee? Cât de mic și de lipsit de preocupări serioase trebuie să fie Dumnezeu în concepția misticilor creștini! În realitate, este atât de grandios, de atotcunoscător, de atotputernic...

După botez, Joshua a fost dus de Duh în pustiu să postească 40 de zile și să fie ispitit de diavol. Cam ilogică chestia, nu? Duhul unui Univers infinit a coborât pe o planetă cât un fir de praf să se joace de-a verificarea credinței propriului fiu. Niciun organism nu rezistă fără apă mai mult de 3 zile, mai ales în deșert. Un post de 40 de zile ucide și cel mai puternic om, iar Joshua era om, căci Duhul nu procrea cu o pământeancă împotriva propriei interdicții. Ispitirea de către diavol este o nouă gogomănie sălbatică. În primul rând, în Univers nu există oponenți ai Divinității de tip supranatural [diavol, satan, demon]. Singurii răsculați împotriva voinței divine sunt sălbaticii idolatri, dar cine-i bagă în seamă? Conform Vechiului Testament, Satana nu era diavol, ci un înger de la curtea zeului Iahve. Termenul diabolus nu era cunoscut de Joshua, deoarece a fost inventat de romani la un secol după moartea sa [însemna om clevetitor]. Cine l-a ispitit pe aspirantul la zeificare Joshua? Cum putea Joshua să-i replice diavolului că el se închina numai Domnului Dumnezeu, când nu avea nici cea mai vagă noțiune despre Divinitate, ci se închina zeilor tribali ai neamului său, în special lui Eli, al cărui fiu se credea, în secret?

După ispitire, Joshua își adună câțiva adepți din rândul unor oameni modești [pescari, păstori, țărani...], începe să predice printre iudei și să facă minunile pentru care va fi ulterior zeificat: învierea unui mort [Lazăr], vindecarea unor orbi și a unor posedați, înmulțirea pâinilor și peștilor, transformarea apei în vin etc. Toate aceste minuni circulau anterior în folclorul iudaic, puse pe seama profetului Ilie Tesbiteanul, așa că autorii evangheliilor le-au preluat și le-au mai gogonat puțin. În realitate, nici făpturile divine nu pot învia persoanele trecute de faza de moarte clinică, deoarece după 10 minute creierul se alterează iremediabil. Niciuna din minunile descrise de evanghelii n-a fost reținută de vreo sursă istorică, fapt foarte ciudat pentru ecoul pe care l-ar fi stârnit, dacă ar fi fost adevărată. Nu puteau fi adevărate deoarece din textele evanghelice rezultă ca Joshua nu era nici măcar un om cult pentru timpul său, ca să nu mai vorbim de ființă semi-divină sau chiar divină. Iată argumentele, așa cum rezultă ele chiar din evangheliile canonizate:

- Joshua nu avea habar de Adevărata Divinitate, descoperită de savanți abia în secolul XX, ci se închina la zeii tribali cruzi, ilogici și imorali din Vechiul Testament. Credea toate aberațiile din acest document și afirma că a venit pe Lume pentru a-l completa, nu pentru a-l strica.

- Nu cunoștea modul de organizare și funcționare a Cosmosului apropiat ori măcar a sistemului nostru solar, lucru cunoscut de învățații egipteni contemporani cu el. Nu știa nici măcar că Terra e sferică și cuprinde mai multe continente, cu mai multe populații. Lumea lui se reducea la Iudeea, stătulețele vecine și Imperiul Roman cotropitor. Își însușise concepția astronomică greșită, conform căreia infinitul Univers se reducea la o mică parte din Terra și bolta cerească vizibilă de deasupra ei, în care el imagina o împărăție cerească a zeilor tribali iudei, în frunte cu tata Eli.

- Joshua n-a învățat iudeii ignoranți și săraci din timpul lui să cunoască natura și să trăiască mai bine prin folosirea cunoștințelor, deoarece el însuși era un ignorant. De exemplu, egiptenii din timpul sau foloseau electricitatea și irigațiile, europenii foloseau circa 140 de plante medicinale, chinezii fabricau mătase și hârtie etc. Dacă ar fi fost făptură divină, ar fi determinat un salt în cunoașterea științifică și în creația material-spirituală a evreilor, cam cum a produs zeul Oannes la babilonieni [se pare că Oannes a fost un extraterestru - erou civilizator].

- Dumnezeu și făpturile divine subordonate se exprimă în legi, explicații și porunci clare, astfel ca fiecare om să le înțeleagă. Joshua folosea pilde și parabole, cum folosesc și palavragiii mistici actuali, inspirate din folclorul tradițional iudeu. Acest procedeu a produs și încă mai produce confuzii în mințile ignoranților din timpul lui și din prezent.

- Joshua a anunțat o iminentă sosire a „împărăției cerurilor”, fapt care nu s-a produs. În ciuda acestui eșec vizibil, ignoranții mai așteaptă și acum, după 2000 de ani, venirea acestei împărății. În realitate, noi trăim în Univers inspirați și ocrotiți de Divinitate, în limita meritelor noastre. Altă împărăție, în care Dumnezeu să se poarte ca un stăpân de robi, nu există. Cei care, păcăliți de preoți, mai așteaptă împărăția cerurilor promisă de Joshua sunt invitați să citească cu mintea limpede Matei, 17-28. În acest articol, Joshua precizează clar că împărăția va veni înainte ca mulți dintre contemporanii lui să moară.

- Afirmațiile și recomandările lui Joshua sunt atât de contradictorii, încât pare să fi avut o personalitate dublă, când blândă, când tiranică și rea. De exemplu, el recomanda iubirea aproapelui și chiar a vrăjmașilor, purtarea blândă, milostenia etc. Când însă își instruia apostolii, le spunea că n-a venit să pună pace pe Pământ, ci o sabie, căci a venit să despartă pe tată de fiu, pe mamă de fiică, pe noră de soacră. Din nefericire, această promisiune s-a adeverit, nu pentru că ar fi fost divină, ci din cauză că ignoranții mistici au aplicat-o întocmai. În ultimele 17 secole, câteva sute de milioane de pământeni au fost uciși în numele creștinismului [evrei, arieni, amerindieni, asiatici, arabi...]. Europa a fost zguduită de puternice războaie religioase, culminând cu cele două războaie mondiale, purtate majoritar între creștini. Dezbinarea pe motive religioase a pătruns și în familii, ca în promisiune: împărăteasa bizantină Irina i-a scos ochii fiului ei pentru că a refuzat creștinarea, copiii și părinții au ajuns să se certe pentru religie [un tânăr din Oltenia și-a ucis ambii părinți, în urma cu câțiva ani]. Noua religie a dezbinat cumplit familia ariană în mai multe ramuri derivate din catolicism și ortodoxie, fără nicio posibilitate de împăcare. Această dezbinare va continua cel puțin câteva decenii, deoarece fanaticii mistici au pretenția ca toți oamenii să îmbrățișeze religia lor sălbatică, de sclavi și de păstori nomazi.

- Joshua a elogiat ignoranța și a considerat cunoașterea științifică, la care nu avusese acces, drept sminteală. După secolul 4 e.n., când creștinismul a învins în Imperiul Roman, întunericul religios a coborât peste arieni, întârziindu-le evoluția cu 13 secole, până la victoria Renașterii. Până și vechile cunoașteri științifice [sistemul heliocentric, electricitatea, folosirea aburilor...] au fost interzise de Biserica creștină și acoperite de negura uitării. Iraționalitatea, ignoranța și intoleranța față de cunoașterea științifică a Lumii au fost și sunt legile de bază ale acestei religii. Cine ne va da înapoi cele 13 secole de progres și evoluție furate de religia creștină? Clericii creștini ar trebui să umble în genunchi printre oameni, cerându-le iertare pentru această cumplită schilodire a destinului Omenirii. Ei însă sunt la fel de agresivi în propagarea întunericului religios, la fel de necinstiți față de oameni și la fel de blasfemici față de Divinitate. Îndrăznesc să folosească cele mai noi cuceriri ale științei împotriva căreia au luptat secole pentru a-și propaga miturile și ritualurile blasfemice [electricitate, televiziune, internet, tipar etc.]. Acțiunea lor agresează psihic oamenii, deoarece provoacă grave contradicții în creier, între cunoștințele științifice moderne și sălbaticele mituri religioase. Din această cauză, din 1990 și până în prezent, numărul bolnavilor psihic din rândul românilor a crescut de câteva ori [anxietăți, deliruri, obsesii, fobii]. Psihologii și psihiatrii nu reușesc să vindece decât o mică parte din cei afectați de agresiunea religioasă, lucru pe care-l puteți observa în societatea noastră [bolnavii mintal se manifestă și în viața publică].

- Joshua a manifestat un maniheism feroce (maniheism = confruntarea fără sfârșit dintre bine și rău), nedemn de un sol divin. Cine nu e cu mine, e împotriva mea și cine nu adună cu mine, risipește, amenința el. Cel ce iubește pe tatăl său sau pe mama sa mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine și cel ce iubește pe fiul lui sau pe fiica sa mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine, proclama viitorul zeu. Această concepție inumană și anti-divină s-a aplicat din plin de toate ramurile Bisericii creștine. Păgânii arieni și amerindieni au fost schilodiți și uciși cu zecile de milioane, alte zeci de milioane de negri au fost sclavizați, fanaticii creștini și-au părăsit părinții și copiii în mizerie. Până și apostolii și-au lăsat familiile de izbeliște, vânzându-și țarinile cu scopul de a strânge bani pentru propagarea noii religii. Voi, îngeri rebeli, știți că Adevăratul Dumnezeu nu e gelos pe dragostea ce le-o purtăm părinților și copiilor noștri, așa că iubiți-vă familiile din adâncul sufletului. Pentru Dumnezeu avem doar adorație, credință, respect nețărmurit.

- Modelele de personalități pe care Joshua le prezenta ca ajunse deja în împărăția cerurilor erau pur și simplu odioase: Abraham [incestuos și proxenet], Iacob [înșelător de tată și de frate], Isac [idolatru], „înțeleptul” Solomon, care-și ucisese fratele și-și însușise haremul de 800 de țiitoare ale lui etc. Halal modele de moralitate și înțelepciune! Amicii mei, noi ne vom însuși ca modele adevărații soli divini, creatorii morali care au scos Omenirea din întunericul religios și au condus-o până în actuala fază de civilizație.

- Joshua folosea frecvent insulte nedemne de un sol divin, ca pui de năpârcă, neam viclean și curvar, câini, smintiți..., la fel ca orice sălbatic needucat din timpul nostru.

- Conform Matei, cap. 23, art. 35, Joshua credea în legenda creației din Vechiul Testament, dovedită falsă de mai multe științe: istorie, antropologie, genetică, astrofizică... Deci, era un simplu mistic sălbatic și ignorant, care credea că Omenirea descinde din Adam și Eva, cuplul primordial creat de elohim în anul 3760 î.e.n. Halal zeu, „fiu al Domnului”, ba încă și parte a Divinității văzută ca „sfânta treime”!

- Dacă Joshua ar fi fost făptură divină sau măcar un paranormal excepțional, cum îl prezintă vindecările miraculoase, n-ar fi putut fi chinuit și ucis. El ar fi schimbat gândurile judecătorilor iudei și ale soldaților romani ori ar fi dispărut în mod miraculos din Ierusalim. Strigatul lui disperat „Eli, Eli, de ce m-ai părăsit?” indică un simplu muritor mistic ce-și invocă zeul preferat. Preoții creștini păcălesc prostimea, spunând că Joshua s-a supus de bună voie sacrificiului, pentru a răscumpăra păcatele Omenirii de la Adam și Eva. Mai mult și mai blasfemic, ei afirmă că însuși Dumnezeu și-ar fi sacrificat fiul pentru răscumpărarea acelor păcate. Concepția sălbatică a jertfei de oameni și animale este proprie religiei iudaice, dar n-are nimic de-a face cu Divinitatea. Pământenii au fost creați ori colonizați pe Terra cu milioane de ani înainte de presupusa creație a cuplului Adam-Eva, fără niciun păcat al cunoașterii binelui și răului, ba chiar cu obligația de a cunoaște corect Lumea și voința divină. Toți sălbaticii din Lume au făcut sacrificii umane zeilor imaginați de ei, însă Adevăratul Dumnezeu nu le-a cerut, nu le-a inspirat și nu le-a acceptat.

Multe alte probe indică faptul că Joshua a fost un sălbatic mistic care a avut orgoliul sau nebunia de a se declara Mesia în fața liderilor religioși evrei. Dacă n-ar fi fost executat, secta lui s-ar fi destrămat ca multe altele inițiate de tot soiul de fanatici sălbatici. Crucificarea lui și mai ales legenda că ar fi înviat a stârnit interesul maselor ignorante ebraice. Apostolii săi, câți or fi existat cu adevărat, au creat mici grupuri, apoi au început să predice și în Imperiul Roman. În jurul lor, adepții fervenți au creat legende, iar naivii le-au crezut. Mulțimea de evanghelii orale a fost scrisă către finele primului secol al erei noastre, creând confuzii și secte creștine mai mari sau mai mici. La începutul secolului 3 e.n., călugărul Ieronim a tradus Vechiul Testament și evangheliile în limba latină, săvârșind blasfemia de a identifica Divinitatea cu zeii tribali ai iudeilor. Pentru Joshua, considerat numai învățător, fiul omului, s-a folosit numele Kristos. Abia după convertirea împăratului Constantin la creștinism, prin mama sa Elena, Joshua a fost declarat fiul lui Dumnezeu, prin decizia conciliului de la Niceea [325 e.n.]. Constantin a introdus gărzi înarmate în conciliu și a amenințat episcopii cu moartea, pentru a obține declararea lui Joshua ca fiul Domnului. Ulterior, un mistic grec, Athanasios, a mers și mai departe cu blasfemia, inventând dogma consubstanțialității, respectiv „sfânta treime”. Așa s-a ajuns la blasfemia ca un muritor sălbatic și ignorant să fie identificat cu Divinitatea eternă, atotcunoscătoare, atotputernică... Conciliul de la Efes a declarat-o pe Maria, mama lui Joshua, Fecioara și Maica Domnului, o altă blasfemie cumplită. Aceste blasfemii săvârșite de episcopi sălbatici au fost impuse ca adevăruri prin teroare, înșelăciune și propagandă, ajungând până în zilele noastre. Ele persistă din cauza ignoranței și lenei intelectuale specifice majorității populației, precum și pentru că au intrat în tradiții, prin zile de sărbătoare în care se chefuiește și se lenevește. Liderii creștini au adus numeroase modificări textelor evanghelice inițiale, mult mai blasfemice și mai aberante, cu scopul de a le face mai credibile. Concomitent, ei au creat un panteon de sfinți creștini, după modelul panteoanelor păgâne, oferind populației cât mai multe zeități la ale căror icoane să se închine. Procesul de sanctificare și beatificare a unor muritori continuă și în prezent. Adevărata Divinitate asistă impasibilă la aceste aiureli sălbatice, deoarece nu coboară din planul superior divin, în cel inferior uman, să-și pună mintea cu pământenii sălbatici. Voi, îngerii rebeli, știți ce aveți de făcut pentru a nu cădea în păcatul blasfemiei și idolatriei. Succes!

Sursa: http://forum.drumulinvingatorilor.ro/index.php?topic=275.msg1529#msg1529

O carte care oferă mai multe argumente privind inventarea personajului Iisus poate fi citită aici:

http://frumoasaverde.blogspot.ro/2013/03/leo-taxil-viata-lui-iisus-ebook.html

Cine a scris Biblia? (Who wrote the Bible?) (RO)

Robert Beckford este un cunoscut teolog britanic și autor de documentare, în prezent profesor la Canterbury Christ Church University. Filmele sale, transmise de BBC și Channel 4, au provocat controverse și dezbateri nesfârșite între creștini și comunitatea religioasă din Marea Britanie. Beckford spune că mama sa i-a citit Biblia pe când era copil și că a crescut cu convingerea că tot ce se spune în ea este adevărat. Astăzi însă, el nu mai e la fel de sigur că în „cartea ce bună” se regăsește cuvântul lui Dumnezeu, pur și nealterat de mâna omului. Din dorința de a afla adevărul, pornește într-o călătorie pe urmele dovezilor istorice, care-l poartă prin Orientul Apropiat, Roma și chiar Statele Unite. Rezultatul propriilor investigații l-au dus la concluzia că, în timp, Biblia a suferit multiple revizuiri, interpretări și eliminări, toate ca urmare a unor imperative politice și religioase.

Tabăra Isus (Jesus Camp) (RO)

Documentarul dezvăluie fenomenul care se petrece în sânul unei tabere de copii creștine, în care aceștia sunt educați să manifeste de mici o devoțiune fără margini pentru Iisus. Părinții lor sunt creștini fanatici, care-i duc la toate slujbele și evenimentele organizate de biserică, iar vara îi trimit în tabăra „Kids on Fire” din Devil’s Lake, Dakota de Nord, pentru a-și întări credința. Filmul conține imagini cutremurătoare despre felul în care poate fi înspăimântat și mutilat sufletul unui copil nevinovat, și asta în numele unei religii.

-->