Ah, femeile!

-->

SPITALUL DE IUBIRI NERVOASE

Veacul ne-a ales prost. Psihiatria nu recunoaşte, deocamdată, actele antisociale şi iraţionale pe care le faci din dragoste. Ca atare, nu primeşti reţetă cu parafă şi nici medicamente. Şi nici îngrijire, în caz de urgenţă. Nu vine nicio ambulanţă la tine doar pentru ca ai orbit de plâns ori ai făcut hematom occipital, dându-te cu capul de pereţi - fiindcă oraşul e plin de blocaje renale şi ulcere perforate, deci dureri serioase, recunoscute de manualul de patologie umană.

Regina la G3, Nebuna la F7

Probabil că, peste nişte zeci de ani, medicina şi parlamentul vor face dreptate, dar pentru noi va fi prea târziu. Până la acel moment istoric, sufletul nostru va continua să şchioapete, chinuit de boala fără leac, dându-le ocazia celor din jur să constate că suntem nebune doar în sensul civil al termenului.

O prietenă cu studii postdoctorale la Montréal - trăgând după ea o erudiţie care o făcea de-a dreptul antipatică în saloanele francofone de coafură - şi-a sfărâmat nobleţea de ducesă într-o clipită, când s-a repezit cu poşeta şi cu înjurătura în capul curvei care-i stricase casa. Aşa i s-a adresat ea atunci, în mall, la ore de maximă audienţă şi perplexitate, şi aşa i-a rămas numele, până azi, duduii care se culca perseverent cu soţul doamnei doctor în Finanţe. Pe urmă, cultivata mea prietenă a plâns zile-n şir, în nişte hohote de 8 grade pe Richter, nu atât după bărbatul iubit şi golan, cât nevenindu-i să creadă că s-a dat în cea mai ieftină stambă, după ce toată viaţa ei trăise delicat şi fin, ca orhideea regelui. Bine, recunosc, am şi eu o contribuţie la bocetul ei cronic, deoarece, cu numai trei secunde înainte de atacul cu vitriol, apucasem să-i aduc aminte că reputaţia se pierde o singură dată. Fusese prea târziu, fiindcă geanta cu rază medie de acţiune fusese deja lansată spre căpăţâna rivalei. „Când iubesc, sunt nebună“, scapă nevătămată concluzia din gura strâmbă de plâns a înşelatei. După aceea, şi-a turtit nasul în batistă şi a dat din cap ca o găină-n mers. O tardivă dezolare.

O altă amică a mea a hotărât de curând să-şi părăsească bărbatul legitim. Ştirea nu m-ar fi scos din tihna cafelei pe care-o legănam în cană, dacă n-aș fi cunoscut întregul dosar al acestei relaţii. Acum şase ani, ea a vrut să se sinucidă din cauza lui. Simpla veste despre toana ei suicidală mă şocase (oricum, n-a avut curaj să mi se spovedească decât după vreo opt luni de prietenie, după ce s-a convins că n-o bat, orice-ar fi). Dar acum, când apatia ei îl adusese pe el în pragul barbituricelor, eu stau ţeapănă în faţa acestei luxaţii fataliste, mă uit la ei şi nu-mi vine să cred.

Sabotaj cu ştreangul de gât

„Începuse să se ţină după una“, îmi explicase ea cu deosebită maturitate, motivul pentru care pe vremuri urma să se mute-n cimitir, ca să-i saboteze lui nesimţirea. Între timp, pe măsură ce s-au treierat anii căsniciei lor, dulceaţa insului s-a zaharisit, deduc. Iar ea, ajunsă femeie de treizeci-şi, a constatat că-i place să flirteze la locul de muncă şi pe palierul imobilului, precum şi în alte accidentale, excitante circumstanţe iscate spontan. El scuipa carbid de gelozie – şi de felul lui, dar şi în acest caz particular. Ea, sătulă de speculaţiile lui soldate cu jigniri tematice, a dictat stare de asediu, apoi şi-a strămutat catrafusele la o altă amică, până la noi ordine şi, mai ales, noi bărbaţi. S-a ales praful de relaţia pentru care, acum câţiva ani, era să se aleagă ţărâna. Cred că niciodată n-am realizat mai violent cât de bolnave suntem. Prezentul e capabil să ne omoare, dar dacă-i dăm şansa de a se transforma civilizat în trecut, se îneacă în fum derizoriu, în bagatelă tristă. Culmea, prietena pe care o bârfesc acum cu voi, e una dintre cele mai raţionale şi puternice fiinţe pe care mi-a fost dat să le cunosc. Nu-i dă lacrima nici când îşi muşcă limba, nici când moare gladiatorul Maximus. Prima descărcare electrică din creierii mei a survenit abia când am auzit ce era să facă acum şase ani. A doua, când am auzit ce vrea să facă acum.

Din iubire, femeile se dau de trei-patru ori peste cap şi se fac boieroaice sau ţoape, după cum o cere momentul. Din iubire, femeile toacă bani şi principii, iar voinţa le dospeşte invers proporţional cu discernământul. Din iubire, femei care nu suportau copiii au făcut, în cele din urmă, trei, crezând că măcar la ultimul (băiat, în sfârşit) ticălosul adorat se va lăsa prins de situaţie şi va accepta o cununie, un armistiţiu moral, orice. Din iubire, o vecină de-a mea şi-a vândut pianul cu coadă ca să-şi opereze sânii şi pe urmă, pentru că nu mai avea bani să-şi opereze şi fundul, n-a mâncat decât morcovi vreo trei luni, până a ajuns la perfuzii, iar iubitul neasemuit a părăsit-o oricum, fiindcă văzuse ce nasol arată ea nemachiată şi cu pielea oranj de la carotenemie, pe patul de spital, şi i s-a luat definitiv. Să n-o mai vadă-n ochi. Din iubire, abandonezi la bunici copiii pe care i-ai făcut din iubire pentru altul. Din iubire, ajungi să minţi şi să înşeli fostele iubiri. Urmăreşti bărbaţi şi cauţi rivale, suni şi închizi, te rogi de ele şi, alternativ, le ameninţi, te faci de râs. Plăteşti acatiste păcătoase, pe care preotul le scapă discret în coşul de gunoi, cutremurat de faptul că nu mai deosebeşti un blestem de-o rugăciune.

Poate nu-i exact decorul, poate împărăţia-i tristă

Suntem de-o nerecunoştinţă ucigaşă. Iubirea, cel mai fermecător şi generos dar de la Dumnezeu, ajunge să fie controlată de teorii inepte. Avem câteodată impresia că dragostea ne poate scuza orice râzgâială, orice meschinărie. „Îl iubesc“, iată modul în care îngerul şi diavolul îşi justifica limitele. „O iubesc, de-aia o bat şi-o jignesc“, explica bărbatul, dezinvolt. „Îl iubesc, de-aia îl iert că mă bate şi mă jigneşte“, explica femeia, delirând. El, agresivul cronic, susţine că e provocat să lovească prin vorbă şi palmă, fiindcă nu poate trăi fără femeia lui şi ea îl face gelos. Ea, agresată cronică, susţine că e vina ei, fiindcă îl provoacă şi - crede proasta - dacă el e gelos şi dement, înseamnă că o iubeşte.

Una dintre cele mai bune prietene din facultate a iubit, la parametri fatali, un musulman din Siria şi, după ani de zile în care lui ba îi expira viza de România, ba îi expira cheful de amor, a venit în ţară şi-a luat-o de nevasta. S-au topit de-aici şi ea a ajuns să locuiască într-un cartier bej-sufocant, din Damasc. A rupt legătura cu noi, cu toate nebunele care o ţinuserăm să nu se arunce-n cap de la etaj, de câte ori o părăsea el. Ne-a renegat şi a refuzat să ne lase vreo adresă, vreun număr de telefon. O căutam toate, dar la ora aia comunicaţiile erau leneşe, proaste, ineficiente. Am renunţat până la urmă, fiindcă am aflat pe căi secrete, de la o terţă victima a exilului, că insistenţa noastră i-ar face mai mult rău. Acolo, prietena noastră făcuse deja doi prunci devotaţi cauzei sfinte şi oricum era greu recognoscibilă, învelită veşnic într-un sac lung şi lat, cu faţa camuflată de-o perdea neagră şi cu mintea învineţită de îndoctrinări atât de străine culturii noastre. Mă aşteptam ca, din clipa-n clipă, s-o răpească Ambasada României din gheara maurului şi s-o aducă acasă (cum am văzut noi în filme), iar ea să se arunce de gâtul nostru şi să plângă de bucurie, cu copilaşii după ea, s-o îmbrăcăm la loc în blugi şi să-i aducem aminte că religia musulmană, deşi fascinantă, nu este neapărat, cea mai bună opţiune pentru cei născuţi cu crucea de gât şi cu discoteca peste drum. În opinia noastră, era o chestiune de timp până când avea să apară la „Surprize, surprize“, chiar voiam s-o rugăm pe Andreea Marin să ne anunţe dacă e ceva, să fim şi noi în studio, dar vestea asta nu ne-a ajuns niciodată.
Prietena noastră e mai departe acolo, iar sursa secretă ne spune că, deşi nefericită şi sfâşiată de dorul de patrie, de mamă, de noi toate, nici nu concepe să-şi părăsească bărbatul. Am auzit că el o iubeşte atât de mult, încât i-a spus că dacă o prinde că-şi face adresă de e-mail, îi taie mâinile, într-atât o adoră şi vrea s-o păstreze până la capătul zilelor. Şi e atât de îngrijorat de soarta ei şi topit de iubire, încât n-o lasă în oraş decât escortată de mama lui şi de cele două cumnate, după o inspecţie prealabilă a echipamentului din dotare, nu care cumva să-i scape vreun ochi din basma. Mintea şi tenul ei n-au mai văzut lumina de câţiva ani – mă gândesc eu, apoi realizez ceva cumplit: că nici minţile noastre n-au mai zărit soarele, de când iubim nebuneşte. Ajung să mă întreb dacă trăim cu adevărat, sau avem deja sindromul copiilor din The Others.

Sursa: http://www.revistatango.ro/galerie_340.html

FEMEIA PRIN ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI

- Care este asemănarea între o femeie și un loc de parcare?

- Cele bune sunt mereu ocupate, singurele care rămân libere fiind cele pentru handicapați.

- Care este asemănarea între o farfurie zburătoare și o femeie inteligentă?
- Nu există dovezi palpabile privind existența vreuneia dintre ele.

- Care este ultimul lucru care s-a auzit prin radio înainte de explozia navetei Challenger?
„Nu atinge butonul ăla, tâmpito!”

- Care este femeia ideală?
- O blondă frumoasă, nimfomană, mută, surdă și orfană de mamă.

- Care este asemănarea între o femeie și un uragan?
- La venire, în ambele cazuri, e cald și umed, iar la plecare, în ambele cazuri, rămâi fără casă și mașină.

- Care este pentru un bărbat mijlocul cel mai rapid de a scăpa de 60 kg inutile de grăsime?
- Să divorțeze!

- Cum se poate da unei femei mai multă libertate de mișcare?
- Se mărește suprafața bucătăriei!

- Cum să faci să te căsătorești cu o femeie tânără, frumoasă, bogată și inteligentă?
- Te căsătorești de patru ori!

- De ce a creat Dumnezeu bărbatul înaintea femeii?
- Ca să-i lase un pic de timp să-și dea seama cum e în paradis!

- De ce trimite NASA femei în spațiu?
- Deoarece cântăresc mai puțin decât mașinile de spălat vase!

- Ce este mireasa?

- Fata care schimbă atenția mai multor bărbați pe neatenția unuia singur! 

- Care este diferența dintre o baterie și o femeie?

- Bateria are și o parte pozitivă!

   FEMEILE, ÎN VIZIUNEA INFORMATICIENILOR

Femeia INTERNET: o femeie pe care o poți accesa greu. 

Femeia SERVER: femeia care este tot timpul ocupată.

Femeia POWERPOINT: numai Bill Gates vrea s-o folosească mai mult de 30 de minute.  

Femeia WORD: are de fiecare dată o surpriză pentru tine și nimeni din lume n-o cunoaște în totalitate.

Femeia EXCEL: se spune ca poate să facă o grămadă de lucruri, dar o folosești doar la chestii simple. 

Femeia D.O.S.: toată lumea a avut-o pe vremuri, dar nimeni n-o mai vrea. 

Femeia BACKUP: crezi că are mereu ce-ți trebuie, dar când vine ora X, vezi că lipsește ceva din ce-ți trebuie. 

Femeia VIRUS: cunoscută și ca „soție”. Când nu te-aștepți, te trezești cu ea pe cap, se instalează singură și-ți mănâncă toate resursele. Dacă vrei s-o dezinstalezi, o să pierzi unele chestii, dar dacă nu încerci, o să pierzi totul. 

Femeia SCAN-DISC: tu știi că e bună și că te ajută, dar niciodată nu știi ce face ca să te ajute. 

Femeia SCREENSAVER: nu e bună la nimic, dar măcar e distractivă. 

Femeia RAM: uită mereu tot ce ai spus, după ce o deconectezi. 

Femeia HARDDISK: memorează totul pentru totdeauna. 

Femeia MULTIMEDIA: face lucrurile urâte să pară frumoase. 

Femeia MICROSOFT: vrea să fie stăpână peste toți bărbații pe care-i întâlnește și încearcă să-i convingă ca ea e cel mai bun lucru pentru ei. Va face orice ca să te cerți cu alte femei și spune că vei avea tot ce-ți dorești dacă-i dai agenda. Va veni o zi în care o să-i ceri voie și să deschizi frigiderul... 

Femeia PASSWORD: crezi că numai tu o cunoști, dar în realitate o știe toată lumea. 

Femeia MP3: toți vor s-o ia. 

Femeia USER: Strică tot ce face și mereu vrea mai mult decât îi trebuie. 

Femeia MONITOR: Îți face viața mai strălucitoare. 

Femeia CDROM: e mereu mai rapidă și mai rapidă... 

Femeia DATAWAREHOUSING: te ține la curent cu orice se întâmplă, exceptând ceea ce te interesează cel mai mult. 

Femeia E-MAIL: din 10 lucruri pe care le zice, 8 sunt tâmpenii.

-->