Ce fac israelienii în munții noștri?

-->

 

CE FAC ISRAELIENII ÎN MUNȚII NOȘTRI?

E greu să întrevezi toate dedesubturile politicii actuale, mai cu seamă de când viclenia este „virtutea” de bază a politicienilor. Se pare însă că ar fi existat mai multe motive pentru prezenţa militarilor israelieni în munţii Bucegi, după cum indică relatările oamenilor din acea zonă. Totul trebuia să rămână secret, dar ca urmare a prăbuşirii elicopterului israelian, afacerea a început să scârţâie, localnicii să vorbească, iar relatările lor se bucură acum de atenţia întregii ţări. Să le aflăm:

Mereu ni se spune că e bine că armata română e în Afganistan şi Irak, pentru că i se oferă şansa de a se antrena în condiţii reale, de război. Şi că ar trebui să fim fericiţi pentru asta. Acelaşi lucru nu e valabil şi pentru Israel? S-a spus că Israelul ar fi dorit să se antreneze în Bucegi, întrucât zona muntoasă de acolo seamănă cu lanţul muntos Elbruz din Iran, cel care face graniţă comună cu Afganistanul, situat la nord de Teheran, dar nu ştiu de ce tind să nu diger această explicaţie. Să fim serioşi, cine-şi pune în cap să desfăşoare operaţiuni militare în zone precum cea cuprinsă între Cabana Peştera – Cabana Padina – Şeaua Strunga – Colţii Ţapului – Cabana Vf. Omul, unde nu găseşti un loc decent de aterizare cu elicopterul?

Deci, cât timp le-a trebuit salvamontiştilor să ajungă la locul accidentului, aproape 20 de ore? Şi asta în condiţii de vară, urgenţă maximă, ajutoare suplimentare? Hai măi, nu ne luaţi de fraieri; n-or fi salvamontiştii noştri cei mai grozavi din lume, dar nici babe în cârje nu sunt. Convingerea mea este că au ajuns abia atunci când au fost lăsaţi să ajungă… Locul accidentului este Colţii Ţapului, deasupra Poienii Guţanu, situată în partea vestică a Masivului Bucegi.

http://www.carpati.org/poze_fotografii/bucegi/coltii_tapului/35381/  

Cea mai apropiată localitate este Moeciu de Sus, iar accesul în Poiana Guţanu se face pe un drum de căruţă, cu plecare din Şimon, Bran. Martori din zonă spun că toată ziua, întreaga zonă cuprinsă între Babele - Vârful Omul - Muntele Gaura a fost survolată de mai multe elicoptere militare, ba chiar au fost zărite echipe de militari care păreau că păzesc ceva, mai ales în contextul în care un cioban care se afla pe la Şeaua Strunga s-a plâns că n-a fost lăsat să treacă cu oile spre Padina de „doi militari care aveau un aparat d-ăla ce parcă măsura curentul…” Exact în acest areal se află însă celebra „Gură de Rai”. Este vorba despre o pantă cu o suprafaţă de aproximativ un kilometru pătrat, unde se manifestă o anomalie magnetică atipică, după cum o definesc specialiştii, zonă care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Însă, în egală măsură, aceasta zonă de anomalie magnetică, face praf orice aparat electronic de genul celor de la bordul unui elicopter (sursa: Urban Iulian). Înainte să uit: cine credeţi că se mai află taman acolo, în acea zonă extraordinară a României, în tabăra organizată pe criterii religioase şi naţionale? Citez: http://www.realitatea.net/elicopterul-israelian-sa-prabusit-langa-o-tabara-de-vara-evreiasca_725444.html

Tabără evreiască „de copii” Bucegi

 „Cinci membri ai personalului taberei, purtând cămăşi cu inscripţii în ebraică şi două steaguri israeliene, au venit marţi la locul unde s-a prăbuşit elicopterul. Shai Orny, adjunctul directorului filialei JDC în România, a declarat marţi că directorul taberei şi-a dat seama că în accident sunt implicaţi israelieni după ce a căutat informaţii pe Internet. „Imediat ce-am auzit, ne-am organizat, am făcut nişte sandviciuri şi cafea fierbinte pentru echipele de salvare israeliene”, a declarat acesta. Tabăra se află la 15 km de locul catastrofei, în care au murit şase militari israelieni şi unul român. „Cotidianul” citează autorităţile române, care au confirmat că toate cele şapte persoane aflate la bordul elicopterului de tip Sikorski au murit la cca 120 de kilometri de Bucureşti. „Cei care au venit aici să ajute sunt toţi evrei şi e important pentru noi să facem tot ce putem pentru a fi de ajutor”, a declarat Orny, subliniind că una dintre misiunile JDC este să ofere ajutor umanitar în urma unor tragedii, prăbuşirea elicopterului fiind o astfel de ocazie. „Tabăra evreiască va utiliza prăbuşirea elicopterului în scopuri educaţionale, pentru a-i învăţa pe tinerii practicanţi despre ajutarea altor persoane în general, dar mai ales despre ajutarea „poporului Israelului”.

Lucruri extrem de ciudate despre prezența israelienilor în Bucegi

Începe să se întrevadă că ceva deosebit aflat în Bucegii noştri incită interesul israelienilor, aflaţi acolo nu numai în aer, ci şi la sol, deghizaţi în „tabără de copii”. Intuind foarte bine, cititorul Mercurie, om care pare că vorbeşte în mod avizat la subiect, a comentat: Majoritatea acestora cu steagul israelian în braţe? Mare minune dacă puştii nu fac parte din pepiniera de parapsihologi a Israelului! Citindu-i comentariul, m-am gândit: O fi, n-o fi, e şi asta o ipoteză, dar ce să vedeţi, mare surpriză am avut, deschizând poşta electronică, să găsesc asta, de la cineva care nu are nicio legătură cu Mercurie: Referitor la tabăra evreiască, absolut neoficial şi neverificabil în acte, dar suficient de interesant încât să-ţi scriu: peste 40% dintre cei din tabără sunt parapsihologi şi destul de bine antrenaţi. Cei din elicopter erau toţi „antrenaţi”. Accidentul are de-a face cu structurile energetice „gardian” din zonă. Cu alte cuvinte, băieţii „şi-au luat-o” pentru că au vrut să-şi bage nasul în ceva ce nu era pentru ei. Tot aşa s-a întâmplat şi la Mangalia, când cu vizita americanilor. În mod normal, două comentarii lipsite de probe nu înseamnă mare lucru, dar ceva, ceva tot se înfiripă, când ştim deja câteva lucruri, deşi fără dovezi scrise, căci aşa-i în lumea serviciilor secrete:

1. Serviciile secrete folosesc de mult parapsihologia, având agenţi PSI, antrenându-se să facă treburi murdare pe oameni nevinovaţi, pentru ca mai apoi să-şi pună talentele în slujba oamenilor politici. Metodele sunt descrise de unul care le-a trăit.

2. În Munţii Bucegi chiar e ceva care îi interesează pe băieţii ăştia. Se pare că nu le-a mers de data asta, dar evident, nu se vor da bătuţi.

Fireşte, nu îndemn pe nimeni să înceapă să se joace cu parapsihologia şi alte drăcovenii asortate – se pare însă că orice s-ar afla în munţii Bucegi nu le prieşte celor care se folosesc de puterile malefice. Logica elementară dictează deci că acel ceva, orice ar fi, are potenţialul de a fi extrem de benefic nouă, ca neam creştin ce suntem. Mă întreb şi eu acum, nu merită poporul român să afle din gura autorităţilor care sunt secretele îngropate în Bucegii noştri? Dacă unor străini de neam li se facilitează accesul acolo cu concursul armatei şi al serviciilor secrete româneşti, cu atât mai mult ar trebui să cunoaştem noi românii ce lucru minunat şi potenţial schimbător al destinului României ascunde munţii noştri. Se pare că Munţii Bucegi ascund lucruri extraordinare, cunoscute numai serviciilor secrete şi celor pentru care acestea lucrează.

În munţii Bucegi există o zonă de 1 km2 în care organismul nu oboseşte, iar funcţiile fizico-chimice se revigorează brusc. Specialiştii spun că avem de-a face cu legendarul loc dintre cer şi pământ. În 1999, un institut de cercetări particular din Bucureşti, angajat de o firmă străină pentru a studia subteranul unei zone din Bucegi, a găsit ceva ce poate fi asimilat cu legendara gură de rai. Este vorba despre o pantă cu o suprafaţă de cca 1 km2, unde se manifestă o anomalie magnetică atipică, după cum o definesc specialiştii, zonă care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Este probabil cea mai ciudată descoperire făcută vreodată în România. În tradiţia populară românească, gura de rai este un mediu între cer şi pământ cu un caracter sacru, un drum spre rai, un loc benefic. Ca poziţionare geografică, gura de rai este situată pe un picior de munte şi se deschide într-o pajişte înaltă. Conform Mitologiei române, cartea lui Romulus Vulcănescu, gura de rai este sinonimă cu „plaiul”, iar autorul consideră că acestor zone mirifice li se dau caracterul sacru şi prin titulatura mitropoliţilor români, denumiţi „exarhi ai plaiurilor”. Vulcănescu subliniază că în zona gurilor de rai s-au încuibat cu timpul Nedeiele, sărbători populare şi instituţii complexe etno-culturale săteşti, cu implicaţii mitologice. Sabina Ispas, cercetător la Institutul de Etnografie şi Folclor, consideră că termenul de „gură de rai” exprimă o realitate simbolică a sacrului şi una metaforică în poezia populară, ca imagine artistică a atingerii armoniei absolute. Cu alte cuvinte, e vorba doar de o tradiţie populară, fără o bază în realitatea concretă, palpabilă.

Acestor date li s-a adăugat însă şi o imagine fizică, concretă, a unei guri de rai, un loc care are efecte terapeutice excepţionale asupra organismului uman. În 1999, Institutul particular de cercetare Terra a fost angajat de o firmă româno-franceză să studieze o zonă din Bucegi situată în apropierea peşterii Ialomicioara. Societatea era interesată de stabilirea detaliilor din subsolul acestei zone şi a oportunităţii de a construi un complex hotelier. La studiu au participat specialişti din mai multe domenii, în special fizicieni şi geofizicieni. Cercetările s-au făcut cu aparatură de geodetecţie. După mai multe zile de urcat şi coborât pe acele coclauri pentru sondaje, geofizicianul Dumitru Stănică, unul dintre membrii echipei, a descoperit ceva senzaţional în preajma Vârfului Doamnei: ajuns într-un anume loc, i-a dispărut oboseala. „Ne-am speriat când ne-a strigat alertat, nu ştiam ce s-a întâmplat. Evident că la început am privit cu neîncredere fenomenul. În timp însă, am constatat pe propria noastră piele că este real. Abia apoi am demarat investigaţiile asupra acestui loc”, spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei. Primul stadiu al investigaţiilor a constat în verificarea tuturor versanţilor din zonă. „Am constatat că oricât ai urca, oricât de obosit ai fi după mers, în momentul în care ajungi în zona respectivă dispare oboseala, lucru care nu se manifestă pe alţi versanţi. Este vorba de o revigorare a funcţiilor fizico-chimice cu o rapiditate ieşită din comun”, declară Dumitru Stanică.

O anomalie geomagnetică atipică

A doua fază a constat în testarea medicală. A fost adus un medic, care a verificat tensiunea fiecărui subiect care urca panta cu „ciudăţenii”. Testele medicale au fost reluate şi pe o altă culme din apropiere, cu o înălţime similară. Rezultatele au condus către o singură concluzie: în zona cu pricina se întâmplă ceva deosebit. Nu numai că ritmul cardiac îşi revine uluitor de repede, deşi urcuşul se face pe o pantă abruptă, dar oamenii în vârstă care au fost supuşi testelor au declarat o stare de bine general când stăteau în acel loc. S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferenţială, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot măsura magnetismul Pământului. Aşa a fost depistată anomalia magnetică, pe o suprafaţă de 1 km2. „Anomaliile geomagnetice, cunoscute de specialiştii din domeniu, apar în rupturile de falii, în reflexii ale scoarţei terestre sau în alte asemenea fenomene geologice care se înregistrează într-o formă atipică pe diagrame. Aici e vorba însă despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stanică, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, n-a ştiut să-l interpreteze. În acel moment, am făcut legătura cu un alt gen de anomalii, pe care le cercetam de mai mult timp şi care se manifestă printr-o emisie de radiaţii patogene, de origine necunoscută”, a spus Vasile Rudan.

De la colţii dragonului la reţelele malefice Hartmann

Problema zonelor geopatogene – sau a anomaliilor magnetice atipice malefice – a fost ridicată de Institutul Terra cu mai mulţi ani în urmă. Un nod geopatogen înseamnă un loc în care se manifestă fenomene de natură necunoscută, care sunt ostile vieţii. Trebuie menţionat însă că existenţa acestor zone „rele” este cunoscută de societatea omenească de foarte mult timp. În China antică de pildă, nimeni n-avea voie să construiască o locuinţă înainte ca zona să fie testată de specialiştii imperiali, oameni înzestraţi cu capacităţi paranormale, pentru a vedea dacă subsolul nu are cumva „colţii dragonului”. Dacă aceşti „colţi” subpământeni erau detectaţi de funcţionarii imperiali, locul respectiv era etichetat malefic, pe el neputându-se construi nicio casă. Pornind de la aceeaşi idee, în perioada interbelică, o serie de experienţe dintr-un orăşel din Elveţia au condus la teoria „Reţelelor Hartmann”. Dr. Ernst Hartmann a observat că şoarecii aflaţi într-o anumită încăpere stăteau grupaţi pe direcţia liniilor şi nodurilor unei reţele invizibile. Dar aceiaşi şoareci se comportau normal într-o încăpere diferită. Acest tip de reacţie a animalelor i-a dat de gândit şi astfel a început să studieze fenomenul şi să tragă concluzii interesante. Conform teoriei Hartmann, interiorul scoarţei terestre ascunde reţele longitudinale şi latitudinale malefice. Fenomenul se manifestă însă ca atare doar în nodurile de la întretăierea acestor reţele.

Armata este interesată de subiect

„Descoperirea absolut întâmplătoare a zonei benefice din Bucegi, gura de rai în tradiţie populară, vine să rotunjească ceea ce ştiam până acum despre anomaliile magnetice atipice. În primul rând, ne întăreşte ideea că nimic din ceea ce avem lăsat ca memorie colectivă prin folclor nu este gratuit, are cel puţin un sâmbure de adevăr”, declară Vasile Rudan. Ce am găsit noi în Bucegi are o dispoziţie geografică identică cu cea descrisă în folclor. În al doilea rând, ştim acum ce şi cum să căutăm. Pe diagrame, hărţi ale subsolului, profilele micromagnetice ale zonelor malefice sunt ascuţite, pe când cele ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte. Timp de mai mulţi ani, am fost ocupaţi cu alte proiecte şi am suspendat investigaţiile din Bucegi, dar intenţionăm să le reluăm şi să facem chiar o demonstraţie publică. Apoi vom lărgi zona cercetărilor, deoarece avem semnale că asemenea locuri se găsesc și în zona Masivului Retezat. Interesant este faptul că, din informaţiile de până acum, rezultă că fiecărei zone malefice trebuie să-i corespundă o zonă benefică, la o distanţă de câteva sute de metri. Deocamdată nu vom divulga locul exact”. Vasile Rudan mai susţine că, pe tema cercetării anomaliilor magnetice din România, bune sau rele, urmează să apară o carte şi că Ministerul Apărării se arată interesat de acest domeniu. Cercetătorii de la Institutul Terra speră să se realizeze, cu concursul Armatei, o hartă a României care să pună în evidenţă aceste zonele ieşite din comun.
 

Sursa: http://eufrosin.wordpress.com/2010/07/28/ce-altceva-mai-fac-israelienii-in-muntii-nostri/

-->