Vacanță la conac

-->

VACANȚĂ DE VARĂ

CA PE VREMEA BOIERILOR GHICA, LA CONACUL POLIZU

„Nu credeam că există așa ceva în România!”, este replica cel mai des întâlnită la oaspeții Conacului Polizu, care și-a deschis recent porțile pentru turiștii iubitori de vremuri de altădată, de natură, de liniște și de experiențe culinare unice, ca să punem pe listă doar câteva dintre bucuriile pe care le oferă. Să-l vizităm și noi, deocamdată virtual...

Conacul din Maxut, județul Iași, așa cum arată el acum, ca cea mai de preț bijuterie a domeniului verde de 55 de hectare pe care se află, a mai trăit vremuri cu lume fermecătoare, cu ceaiuri, baluri elegante și muzică de pian, cu gazeta citită în liniște pe terasă de familii boierești, între anii 1888, când a fost finalizată construcția lui, și 1946, când regimul comunist a hotărât să și-l însușească și să depoziteze animale, cartofi și alte produse agricole, aici funcționând timp de 43 de ani C.A.P.-ul din Hârlău.

Intrarea în conac. Copacul este un salcâm găsit în pădurea de lângă conac și replantat. Face deliciul vizitatorilor încă de la sosire.

Recondiționarea și renovarea exterioară a conacului a fost făcută după fotografii din colecția personală a moștenitoarei. Pe parcursul renovării, au fost descoperite arcade și coloane care fuseseră tencuite de către comuniști. Dacă în 2005 totul era în paragină, iar ușile se deschideau cu piciorul, acum conacul arată de parcă n-ar fi trecut niciodată prin starea umilitoare în care a fost adus de regimul comunist.

Conacul Polizu a fost construit între anii 1887 și 1888 de către ultimul domn al Moldovei, Constantin T. Ghica-Deleni. Aici își petreceau vacanțele de vară membrii familiei și prietenii lor, în grădina cu buxus și pajiștea de păpădie, cu arbori seculari, cu livezi de vișini, cireși și meri, pe vremea când domeniul lor avea anexate 1.459 de hectare de pădure.

Timp de 58 de ani a fost reședința de vară din Moldova a familiei Ghica-Deleni, iar dacă punem la socoteală și anii care au trecut de la renovarea domeniului, după retrocedare, finalizată în 2010 de către moștenitoarea de drept, se fac în total 60 de ani de frumusețe redată României. O poveste cu final fericit, care ne arată că până la urmă binele învinge.

Fotografie de la 1916, din colecția moștenitoarei. Nicolae Polizu-Micșunești, Zoe Polizu-Micșunești și alți membri ai familiei, în holul conacului.

Fotografie de la 1931, din colecția personală a proprietarei conacului

Conacul i-a fost oferit drept zestre de cununie Adinei Ghica-Deleni, una dintre fiicele lui Constantin Ghica-Deleni și bunica moștenitoarei de drept, o figură importantă în viața satului la acea vreme, căsătorită cu locotenentul aviator Nicolae Polizu-Micșunești, de unde și numele de astăzi al conacului. Odată cu venirea comuniștilor la putere, clădirea a fost confiscată și transformată inițial în cazarmă rusească, devenind ulterior C.A.P., fermă pomicolă și I.A.S.

Fotografie din colecția personală a proprietarei conacului

Irina Ioana Rișcuția, singura moștenitoare de drept a familiei boierești, a reușit în 2005, după hățișuri birocratice, să recupereze conacul. Primul ei gând a fost să-l refacă, să-i readucă frumusețea de altădată a vremurilor copilăriei pe care le-a petrecut aici, și să transforme întregul domeniu care-l înconjoară într-una dintre cele mai frumoase zone turistice din România. Noi zicem că a reușit. Din luna mai 2012, de când a fost lansată oficial pagina web a conacului, turiștii își pot face rezervările prin intermediul site-ului.

Birch Room: 65 mp. Decorul este luminos, aerisit, mobilierul este nou și alb imaculat, amintind de nuanța esenței de mesteacăn.

“Ne-am dorit să facem o reconstituire a atmosferei de secol XVIII – XIX, așa cum trăia familia boierească la vremea aceea. Conacul, spre deosebire de castel, era amplasat în mijlocul unui domeniu agricol, pe care boierul trebuia să-l administreze, fiind implicat activ în viața satului. Tocmai pe acest lucru am vrut să punem accentul în conceptul turistic pe care l-am creat: să readucem în prim-plan acea atmosferă de boierime implicată intens în muncile câmpului, ale livezii, ale grădinii, și care, după o zi de muncă, se schimba în haine de seară și lua cina cu bucate alese, tradiționale, alături de neveste, de copii și de guvernantele lor. În același timp, n-am vrut să renunțăm la nici un aspect al confortului contemporan, pe care conacul îl oferă oaspeților săi”, povestește coordonatorul personalului administrativ, care se ocupă și de promovarea conacului.

Holul este luminos și primitor

Ce-ți poate plăcea aici cel mai mult? Greu de spus. Liniștea pe care domeniul o oferă, grădina care te încântă. E răcoare, iar spațiul verde prin care te poți plimba e imens, ca o grădină botanică. Poți închiria biciclete (sunt amenajate piste speciale), te poți relaxa în salina din crama conacului, poți învăța să gătești mâncăruri tradiționale, cu produse bio, cultivate pe domeniu (pentru că la Conacul Polizu poți face și cursuri de gastronomie), după ce le culegi chiar tu, și poți face o excursie la situl arheologic de la Cucuteni. 

Luminatorul din hol a fost restaurat după modelul celui original.

Fir Room: 55 mp. Patul și dulapurile sunt realizate din lemn de cireș în atelierele de tâmplărie ale conacului, iar scaunele și oglinda sunt obiecte vechi.

Există câteva obiecte vechi în conac, majoritatea din secolele XVIII-XIX, însă nici o piesă de mobilier nu face parte din fostele bunuri ale familiei Ghica-Deleni. În momentul preluării conacului nu a mai fost găsit nici un obiect de mobilier original, o mare parte din piese fiind furate sau folosite ca lemn pentru foc. Mobilierul și accesoriile vechi care vin în completarea istoriei locului au fost cumpărate din târguri și anticariate de prin țară sau aduse din Italia, Franța etc.

Rosewood Room: 64 mp. E camera cuplului Polizu-Micșunești, când veneau în vacanțele de vară la Maxut. Dormitorul e decorat cu elemente de mobilier vechi, recondiționat. Rosewood Room și Oak Room pot crea o zonă separată în conac, ca un apartament, care va fi format din două camere, zonă de luat masa și terasă individuală.

Larch Room: 64 mp. Paturile și mobilierul datează de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Este o cameră foarte răcoroasă.

Pine Room: 55 mp. Este o cameră foarte luminoasă.
Oglinda și budoarul sunt de secol XVIII

Oak Room: 64 mp. Mobilierul este lucrat în atelierele de tâmplărie ale conacului. 
Camera este dotată cu sistem Home Cinema.

Majoritatea finisajelor au fost aduse din Grecia și Italia sau căutate cu multă răbdare în România, pentru că au dorit să folosească materiale de foarte bună calitate, nu doar pentru confortul turiștilor, ci și pentru a imprima atmosfera boierească de altădată. S-a umblat destul de mult și la compartimentarea interioară, în fiecare cameră fiind adăugată câte o baie. În proiectul inițial, din secolul XIX, clădirea avea doar două băi, așezate la capetele opuse ale conacului.

Oglindă de secol XVIII

Locul pentru luat micul dejun

Una dintre cele mai importante lucrări de restaurare, care a necesitat foarte multă răbdare și migală, a fost cea a tâmplăriei ferestrelor, multe dintre acestea fiind acoperite de tencuială. În momentul în care a fost dată jos tencuiala, au ieșit la iveală obloanele din lemn, care au fost recondiționate, fiind funcționale și astăzi.

Mozaic vechi, conservat

Vedere de pe terasă

Grădina e spectaculoasă. Și nu vorbim despre o simplă grădină, ci de un întreg domeniu cu livezi de pomi fructiferi, fântână arteziană, chioșcuri, pădure și parc cu arbori seculari: stejari, pini, castani, brazi, mesteceni, salcâmi, nuci, tei. Poți închiria o bicicletă să te plimbi sau pur și simplu o poți lua la pas, iar peste zi, poți să te oprești la umbra unui copac pentru somnul de după-masă. Seara, după masa tradițională, te poți așeza în grădină, printre păpădii, să citești gazeta.

Una dintre laturile conacului

Peisajul exterior nu a putut fi reconstituit fidel, pentru că imagini vechi cu grădina nu mai există. A fost găsită într-o paragină totală, dar majoritatea arborilor și a plantelor au fost salvate. Câțiva stejari seculari aproape distruși de paraziți au fost tratați, livezile au fost puse pe picioare și acum dau recolte bogate. Doar mestecenii, afectați și ei, e posibil să nu mai poată fi recuperați.

Fântâna arteziană oferă răcoare

Una dintre panoramele de la conac

Serele conacului

Crama arată acum impecabil, dar a trecut printr-un proces anevoios de restaurare, mai ales că are o suprafață foarte mare. Au fost necesari doi ani pentru uscarea în întregime a pereților, după curățare și renovare.

Salina amenajată în crama conacului a fost placată cu sare adusă de la Târgu Ocna

Conacul din Maxut îți dă un profund sentiment de „acasă”, chiar dacă nu ești din Moldova. Mănânci mâncare sănătoasă. Respiri aer curat. Din fiecare colț al domeniului ai o altă panoramă, parcă și mai frumoasă, și fiecare detaliu te surprinde plăcut. În plus, poți primi 20% reducere pentru o cazare mai lungă de 3 nopți. Merită să iei în considerare oferta...

Petrecere seara, la conac

Conacul Polizu se află în Maxut, județul Iași. Dacă te încântă ideea unei astfel de vacanțe în țara ta, poți face o rezervare aici: www.conacpolizu.ro

CONACUL BELLU DE LA URLAȚI 

Construit într-un timp al cărui iz romantic străbate veacul până la noi, amplasat într-un cadru feeric, purtând un nume legat pentru eternitate de mari creatori de cultură, Conacul Bellu, dincolo de a fi un monument de arhitectură, este şi un monument al sufletului românesc. Clădirea muzeu a fost construită în stil vechi românesc. Este un amestec de rafinament şi desăvârşită frumuseţe. Este considerat cel mai frumos conac de secol XIX din Ţara Românească. „Casa mică”, cum era denumită, a făcut parte dintr-un complex de clădiri ce a înfruntat cele două războaie mondiale şi mai ales cutremurele din 1940, 1977, 1984 şi 1990. Conacul de azi a rămas singur să înfrunte vremea şi vremurile, pentru a vorbi generaţiilor viitoare despre farmecul unui alt timp. Celelalte clădiri ale complexului nu au rezistat şi, rând pe rând, au dispărut.

Din 1953 în actuala clădire a fost organizat un interesant muzeu. După 1990, Conacul Bellu a beneficiat de întreaga atenţie a Muzeului judeţean de istorie şi arheologie Prahova, care a găsit resurse de a rezolva urgenţele. De-a lungul acestor ani s-au efectuat mai multe intervenţii. Demersurile de salvare a conacului au continuat până în martie 2004. Clădirea a intrat într-un amplu proces de restaurare, pentru a reda publicului un conac restaurat, într-o înfăţişare nouă, cu interioare ce abundă în frumuseţe şi fast occidental şi oriental. Conacul se completează cu o cramă boierească cu piese cioplite în piatră (linuri, călcătoare) din secolele II-III şi alte utilaje şi vase pentru producerea vinului din cele mai vechi timpuri şi până azi. Domeniul şi conacul au aparţinut celebrului colecţionar de artă baronul Alexandru Bellu (1850-1921), recunoscut în epocă ca un reputat artist-fotograf, numismat și om de aleasă cultură.

Sursa:
http://www.histmuseumph.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=59&Itemid=72

-->