-->
OSHO DESPRE SPIRIT ȘI MATERIE
Nu condamnați senzualitatea! Ea a fost și este condamnată în întreaga lume și, din această cauză, energia care poate înflori în senzualitate se transformă în perversiune, gelozie, furie, ură. Ea generează o existență aridă, lipsită de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvântările omenirii. Este sensibilitatea voastră. Este conștiința voastră, filtrată prin corp. OSHO
Nu sunt pentru evitarea a
nimic în viață - nici măcar a materialismului. Viața trebuie transformată, nu
evitată. Dacă eviți viața, vei rămâne imatur. Viața este o mare binecuvântare,
o șansă de a evolua, o provocare constantă de a deveni conștient, atent, ancorat
în realitate. Nimic nu trebuie evitat. Evitarea este cea mai veche și mai mare
stupizenie. Omul a trăit atât de mult în umbra ei, încât aproape a devenit
parte din sângele, oasele și măduva lui. Materialismul își are locul lui. Dacă
există materie, ea trebuie să facă parte din concepția despre viață. Materia nu
trebuie negată, ci folosită ca punct de plecare spre spiritualitate.
Nu există nicio contradicție
între materialitate și spiritualitate, deși asta am fost învățați să credem de
mii de ani. Am fost atât de mult timp condiționați de ideea asta, încât nimeni
nu mai încearcă s-o reconsidere. Este una dintre cele mai mari nenorociri care
i s-au întâmplat umanității. În realitate, materia este forma exterioară a spiritului,
iar spiritul este forma interioară a materiei. Ele nu sunt separate. Exteriorul
și interiorul sunt în mod inevitabil împreună. Prin urmare, o viziune corectă,
completă a vieții va fi una sintetică, și anume o sincronicitate între materie
și conștiință.
Materialismul are propria-i
frumusețe, propriul sens; la fel și spiritualismul. Dar nu faceți două „isme”
din ele. Viața este un întreg – spirit și materie în același timp. De fapt, e
incorect să folosim cuvântul „și” între spirit și materie. Ar fi mai bine să
facem un singur cuvânt din cele două: „spirit-materie”. Ele există în tine doar
împreună și sunt în perfectă armonie. Corpul tău, mintea ta, sufletul tău –
toate există într-o deplină unicitate și într-un deplin acord. Sunt ritmul tău
subtil. Sunt părți ale aceluiași dans.
Corpul nu este ceva opus
sufletului – este templul sufletului. Dar oamenii așa-zis „religioși” nu
încetează să condamne materialismul. Astfel, creează în tine sentimentul
vinovăției. Începi să simți că orice-ai face e greșit. În acel moment, ești
prins în capcană, devii captiv într-o dichotomie: dacă alegi să-i urmezi pe
așa-zișii guru, lama etc. vei fi într-o stare de confuzie, într-un conflict
permanent cu trupul tău, pentru că va trebui să eviți ceva ce nu poate fi
evitat. Dacă-ți urmezi trupul, te vei simți vinovat; dacă nu-ți urmezi trupul,
te vei simți nenatural. Ceva în tine îți va lipsi dacă nu-ți asculți trupul.
Dacă nu-ți hrănești corpul,
dacă nu-i respecți nevoile, dacă nu-l iubești, atunci ceva în tine va persista
ca o rană – respinsă, condamnată, și totuși parte din tine. Nu poți s-o
înlături, nu poți să scapi de ea. Va rămâne mereu acolo. Și va fi greu de
suportat, pentru că prezența ei în tine te va face să te învinovățești
permanent. Iar mai devreme sau mai târziu, trupul se va răzbuna, materia se va
răzbuna. Ai creat o dușmănie, un conflict, o luptă inutilă cu tine însuți, o
tensiune fără sfârșit. De aceea oamenii așa-zis religioși trăiesc într-o imensă
tensiune, neliniște și suferință morală. În ce constă suferința lor? În „asta
se cuvine” și „asta nu se cuvine”. Ce-i mai grav, e că acești oameni nebuni
i-au influențat și continuă să-i influențează pe mulți alții, la rândul lor.
Predicarea acestor „legi morale”, a acestor interdicții, are o lungă tradiție.
Încetează să mai fii ipocrit.
Devii respingător. Iar dacă ai ales să nu fii ipocrit, încetează să te mai
învinovățești. Starea de vinovăție e o stare de boală. Vezi? Astea sunt
singurele opțiuni pe care ți le oferă religiile: prefăcătoria sau sentimentul
vinovăției. Oamenii isteți și vicleni vor deveni prefăcuți; oamenii simpli și
inocenți vor deveni vinovați. Iar prefăcuții îi vor domina pe cei cu suflet
simplu. Ipocriții vor deveni preoți, îndrumători morali. Nu vă lăsați păcăliți!
Aceștia una spun și alta fac. Poartă măști, se ascund în spatele acestor măști.
Sunt șireți și duc o viață dublă. Ei pur și simplu vă prostesc. N-au nicio
jenă să facă asta. Singura lor frământare e să nu fie prinși. Atunci ar fi în
mare dificultate. Așa că totul se reduce la cât de abili pot ei să fie. Cu cât
sunt mai precauți, cu atât mai în siguranță sunt. Dar, vedeți voi, cu toate
aceste măsuri de precauție, mulți dintre ei sfârșesc prin a fi prinși, mai
devreme sau mai târziu. Poți să prostești câțiva oameni un timp, dar nu-i poți
prosti pe toți la nesfârșit. Cum ai putea? La un moment dat, cineva va afla
adevărul. Cineva își va da seama de dualitatea ta, de faptul că le impui
celorlalți oameni cu totul alte standarde decât cele pe care ți le impui ție
însuți. Vor vedea că ființa ta are două uși: ușa din față, fațada prin care îi
primești pe inocenți și-i faci să se simtă vinovați, și ușa din spate, prin
care primești cu totul alt fel de oameni. Așadar, singura teamă pe care o au
liderii religioși de orice fel este aceea de a nu fi descoperiți. Și până la
urmă, pentru cei mai mulți, inevitabilul se produce. Din păcate, inconștiența
umanității este atât de mare, încât mergem iar și iar la acești oameni și le
ascultăm inepțiile.
A venit timpul să renunți la
ideea că materia este separată de spirit. Ele nu sunt separate niciunde.
Și mai ales nu sunt separate în tine. Corpul și sufletul tău funcționează
împreună, într-o perfectă sincronicitate. Chiar poți simți asta. Atunci când
corpul tău e bolnav, și sufletul tău e trist. Iar dacă în adâncul ființei tale
ești fericit, și corpul tău sare-n sus de bucurie, dansează...
Nu vreau să vă gândiți la voi
ca la un corp dual. Nu vreau să vă împărțiți în două, vreau să vă considerați
un întreg perfect. Vreau să fiți total naturali, acceptând și aprobând tot ce
vine de la natura voastră. Eu vă învăț să priviți viața dintr-o perspectivă
materialist-spiritualistă. Nimeni n-a mai făcut asta până acum, de aceea sunt
atât de condamnat. Accept asta fără tulburare, e firesc...
La exterior, Estul a rămas
urât, sărac, înfometat, la limita supraviețuirii. În interior, deține câteva
secrete, dar în exterior s-a sinucis, întocmai precum Vestul s-a sinucis în
interior. Vestul deține tehnologie, știință, bani... dar ceva în interior îi
lipsește. Nu există pace, bucurie, fericire, meditație, dumnezeire. A venit
timpul să înțelegem că până acum, umanitatea a trăit divizată. E nevoie de o
altă ființă umană pe pământ, una care să accepte și științificul și misticul,
care este și pentru materie și pentru spirit. Numai atunci vom fi capabili să
formăm o umanitate bogată în ambele privințe. Și dacă e posibil să fim bogați
în ambele privințe, de ce-am alege sărăcia, fie ea exterioară sau interioară?
Eu vă îndemn să alegeți
bogăția: bogăția trupului, bogăția sufletului și bogăția lumii acesteia. Toate
sunt posibile în același timp. Eu însumi trăiesc acum ceea ce vă spun. Și nu
văd niciun conflict aici. Am fost și sărac, am trăit într-o sărăcie lucie. Am
fost și bogat. Și credeți-mă, bogăția e mult mai bună decât sărăcia. Eu sunt un
om cu puține nevoi. Nu vreau multe lucruri, dar vreau ce e mai bun din ceea ce
am cu adevărat nevoie.
Feriți-vă de toți acești
preoți, pastori, lama, rabini, ayatollahi... Nenorocirile pe care le-au adus ei
umanității de-a lungul timpului sunt incalculabile. Ei sunt cei care au creat
în voi fie viclenie, fie vină. Ambele aceste stări sunt bolnăvicioase. Un om nu
trebuie să fie nici viclean, nici rușinat. De fapt, cele două stări merg
împreună: oamenii care vă induc sentimentul vinovăției trebuie să fie vicleni,
altfel n-ar reuși să vă convingă. Iar odată ce au creat vina în voi, ați
devenit vulnerabili și puteți fi exploatați. De aceea o și fac.
Fiți simpli, fiți naturali,
fiți spontani! Urmați-vă lumina interioară! Nu vă mai gândiți la „asta se
cuvine”, „asta nu se cuvine”. Trăiți fără frică. În momentul în care v-ați
eliberat de vină sau de viclenie, ați deschis ușa prin care divinul va intra în
voi. Existența însăși vă urează bun venit. Pentru mine, aceasta este adevărata
religiozitate.
OSHO - citate (RO)
OSHO - Emoțiile (RO)
OSHO - Science and the inner journey (RO)
OSHO - Anybody who
gives you a belief system is your enemy (RO)
-->
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.