Léo Taxil - Biblia hazlie (eBook)

-->

BIBLIA HAZLIE

Léo Taxil

Léo Taxil, născut Marie Joseph Gabriel Antoine Jogand-Pagès (1854-1907) a fost un jurnalist și scriitor francez care a devenit cunoscut în epocă prin anti-catolicismul și anti-clericalismul său declarat. Principalele sale scrieri sunt „Biblia hazlie” (La Bible amusante) și „Viața lui Iisus” (La vie de Jésus), în care satirizează ceea ce el consideră erori și credințe false în aceste lucrări religioase. În celelalte cărți ale sale, „Les débauchés d'un confesseur” (Dezmățul unui duhovnic), „Les pornographes sacrés: la confession et les confesseurs” (Pornografiile sacre: mărturisire și mărturisitori), și „Les maîtresses du pape” (Amantele papei), Taxil îi portretizează pe capii Bisericii catolice ca pe niște creaturi hedoniste, care explorează plăcerile vieții în modul marchizului de Sade. În 1879, el a fost judecat pentru pamfletul „A bas la calotte!” (Jos hainele!), în care a fost acuzat că insultă o religie recunoscută de stat. A fost însă achitat.

Originar din Marsilia, și-a făcut studiile la „părinții” iezuiți. Petrecându-și anii copilăriei în cadrul seminarului, a devenit dezamăgit de credința catolică și chiar a început să vadă ideologia creștină ca pe ceva de-a dreptul dăunător. După ce a publicat în tinerețe o serie de articole anti-clericale, prin 1885 s-a „pocăit” pe neașteptate, declarându-se credincios și hotărât să dezvăluie „uneltirile diavolului”, în mrejele căruia fusese prins, și să-și consacre activitatea literară propagării „dreptei credințe”. Vârfurile Bisericii catolice s-au arătat încântate de „convertirea” lui și au făcut multă zarvă în jurul acestui caz. Papa însuși l-a primit în audiență pe zelosul prozelit, îngăduindu-i marea cinste de a-i săruta papucul. În aceste condiții, cu atât mai dezolant a fost pentru biserică scandalul izbucnit în 1897, când Taxil, luând cuvântul în cadrul unei mari întruniri publice în sala Societății geografice din Paris, a declarat că timp de 12 ani el n-a făcut altceva decât să-i inducă în eroare pe slujitorii cultului, folosind în propaganda sa absurdități care mai de care mai năstrușnice, înghițite și aprobate cu entuziasm de către cler.

În același an a apărut și „Biblia hazlie”, o analiză minuțioasă a absurdităților și faptelor imorale în care abundă cărțile „Vechiului Testament”. În 1903, Editura P. Fort publică „Biblia hazlie” ediție completă, în care, pe lângă interpretarea Bibliei, Léo Taxil reproduce și citatele originale din „sfânta scriptură” la care face referire, precum și toate comentariile anti-biblice făcute de Voltaire, Fréret, lord Bolingbroke, Toland și alți critici, ilustrată cu 400 de desene comice de Pépin.

În carte, Taxil citează și comentează cu umor inadvertențele textului Bibliei și ia în derâdere contradicțiile existente între anumite capitole ale „Vechiului Testament”. Pe un ton amuzant și uneori caustic, Taxil demonstrează că Biblia nu este o carte inspirată sau dictată de „duhul sfânt”, cum pretind teologii, ci o colecție de legende și norme consemnate de diverși scriitori care nici măcar nu și-au dat osteneala să pună de acord cele relatate de ei cu cronologia faptelor istorice reale, și că „Vechiul Testament” este în flagrantă contradicție cu logica, știința și morala general umană. Într-o scrisoare adresată papei, Taxil îi comunică: ,,Nu îndrăznesc să afirm că „Biblia hazlie” va contribui la întărirea credinței. Dar ea îi va lămuri pe cititori în ce și de ce nu trebuie să creadă”.

Dar ceea ce dă cu adevărat valoare operei lui Taxil este studiul aprofundat și documentația solidă din spatele fiecărei afirmații, și care este imposibil de contestat. Iată câteva pasaje care sperăm să vă convingă să citiți această carte:

„În Biblie nu există nicăieri povestea popească despre Satana care s-ar fi răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a fost învins de arhanghelul Mihail. Tot ce se referă la diavol a fost născocit mult mai târziu, după alcătuirea cărților „Vechiului Testament”.

„Ajungem acum într-un groaznic şi nesfârșit labirint de asasinate. Hazael primise de la Dumnezeu o misiune îngrozitoare, pe care o va îndeplini o dată cu moartea lui Benhadad. Misiunea lui e plină de orori inimaginabile: noul rege al Siriei va trebui să sfărâme capetele pruncilor şi să spintece pântecele femeilor însărcinate. Iehu are şi el poruncă să se scalde în sânge. Reamintim că fărădelegile celor doi Ioram, ale lui Ahazia şi ale celorlalţi ‘monarhi’ au constat numai în faptul că i s-au închinat lui Baal şi nu lui Adonai. Iată toleranţa religioasă pe care ne-o predică Biblia!”

„Nu trebuie niciodată să pierdem din vedere că în numele acestor absurdităţi şi prostii proclamate sfinte, slujitorii religiei sunt socotiţi în multe ţări funcţionari ai statului, se bucură de privilegii, iar banii strânși de la populaţie se cheltuiesc pentru întreţinerea lor, ca şi cum ar fi specialişti în cele mai nobile ştiinţe sau învăţători ai celor mai înălţătoare şi mai utile adevăruri”.

„Oricât de lipsită de sens ar fi Biblia, există preoţi, şi chiar preoţi inteligenţi, care în mod sincer o consideră adevărată, veridică şi autentică şi a căror judecată nu a fost niciodată tulburată de vreuna dintre fantezistele povestiri ale autorilor „sfintei scripturi”. Aceşti oameni neobişnuit de naivi cred orbeşte că peştele uriaş l-a înghiţit pe Iona şi ar crede chiar că Iona este cel care a înghiţit peştele, dacă „porumbelului sfânt” i-ar fi venit în gând să sufle aceste cuvinte vreunuia dintre prorocii săi. Acesta este rezultatul sugestiei de veacuri şi al educaţiei religioase, care cere să ne închinăm fără cârtire în faţa „cuvântului Domnului”! Atât este de mare puterea credulităţii naive cu care mulţi oameni acceptă cele mai fanteziste învăţături ale autorităţilor religioase!”

Cartea lui Léo Taxil, care-și susține fiecare comentariu cu textul original din Biblie, este impregnată de un sarcasm usturător, de o ironie disprețuitoare și de o sinceră indignare. Subiectele biblice sunt prezentate în stilul întâlnit de obicei în scrierile moral-religioase, elaborat de teologi de-a lungul timpului. Sub această formă, opera lui Taxil este și o foarte reușită parodie, care scoate și mai mult în relief impostura „sfintei scripturi”.

Credincioșii care își caută reperele morale în religia creștină, dar care nu au citit niciodată Biblia (sunt mai mulți decât ne-am putea imagina!) au ocazia acum să-și desăvârșească evoluția spirituală, „delectându-se” cu o lectură impregnată de ticăloșii, asasinate, măceluri, incesturi, violuri și alte crime biblice abominabile, ca și de absurdități grosolane și erori istorice.

În țara noastră, „Biblia hazlie” a fost tradusă și publicată la Editura politică, în 1962. Este oricând o carte binevenită pentru toți aceia care vor să se trezească și să înceapă să gândească cu propriul creier.

Sursa informațiilor biografice: http://ro.wikipedia.org/wiki/L%C3%A9o_Taxil

De același autor, puteți citi și cartea „Viața lui Iisus”, accesând postarea noastră aici:
http://frumoasaverde.blogspot.ro/2013/03/leo-taxil-viata-lui-iisus-ebook.html

BIBLIA HAZLIE

  Biblia hazlie - Léo Taxil by Olga1705

-->