Blestemul lui Tutankhamon + slideshow + documentar (RO)

BLESTEMUL LUI TUTANKHAMON

Pe 29 noiembrie 1922, egiptologii Howard Carter și Lordul Carnarvon se aflau în fața mormântului lui Tutankhamon, singurul mormânt de faraon care nu a fost profanat şi jefuit timp de 3.200 de ani. Intrarea în camera mortuară era străjuită de o piatră pe care era gravată această inscripție de rău augur: „Aripile morții îl vor învălui curând pe cel ce va tulbura pacea Faraonului”. Fără să se lase impresionați de amenințare, cei doi au pătruns în încăpere, descoperind sarcofagul faimosului faraon, înconjurat de o mulțime de obiecte de preț. A fost momentul care a deschis era egiptologiei moderne. Dar ceea ce a urmat a fost o serie de decese, accidente, boli și ghinioane pentru cei mai mulți dintre oamenii care, fie au intrat în mormânt, fie au fost implicați, într-un fel sau altul, în această nesocotire a interdicției.

Primul incident care a alimentat zvonul despre blestem s-a petrecut chiar în ziua în care a fost forțată intrarea în camera mortuară. Când, seara târziu, Carter s-a întors la locuința sa, colivia în care își ținea canarul era ocupată de o cobră – întâmplător sau nu, simbolul monarhiei egiptene – care îi mâncase pasărea. Întâmplarea a făcut subiectul unui articol publicat în New York Times, care relata că o cobră regală, identică cu cea de pe capul măștii mortuare a lui Tutankhamon, a început împlinirea blestemului [n.tr.: cobra regală era considerată în Egiptul Antic protectoarea faraonilor].

La scurt timp după această întâmplare, destinele celor care intraseră în mormânt au luat întorsături neașteptate: La 6 săptămâni după ce a deschis mormântul lui Tutankhamon, Lordul Carnarvon, în vârstă de 57 de ani, a murit în spitalul din Cairo, din cauza unei infecții produse de înțepătura unui țânțar. În momentul în care a murit, în tot orașul s-a întrerupt curentul electric, iar la câteva ore de la moartea sa, câinele său iubit, Susie (care se afla la casa din Anglia) a scos un schelălăit jalnic și a murit. După această serie de întâmplări misterioase, frenezia mass mediei n-a mai cunoscut margini, știrile despre blestemul faraonului răspândindu-se în toată lumea.  

Sir Arthur Conan Doyle, creatorul celebrului personaj Sherlock Holmes, a sugerat că moartea Lordului Carnarvon a fost cauzată de anumite „elemente” create de preoții lui Tutankhamon pentru a ocroti mormântul regal, afirmație care a alimentat interesul mass mediei pentru acest subiect. Ziaristul britanic Arthur Weigall, consternat, a povestit că exact cu 6 săptămâni înainte ca lordul Carnarvon să moară, auzindu-l cum râde și face glume pe seama avertismentului de la intrarea în mormântul faraonului, i-a șoptit unui reporter de lângă el: „Îi mai dau 6 săptămâni de trăit...”.

Al doilea personaj care pare să fi căzut sub puterea blestemului a fost prințul egiptean Ali Kamel Gahmy Bey, împușcat mortal de către soția sa, urmat de fratele vitreg al Lordului Carnarvon, care a murit în urma unei intoxicații. Acestui șir de morți stranii li s-au adăugat Woolf Joel, un milionar din Africa de Sud, care a fost asasinat la câteva luni după ce a vizitat mormântul, și bancherul George Jay Gould, care a murit de pneumonie la 6 luni după aceeași vizită.

O serie de alte morți atribuite blestemului îi includ pe:

- Sir Archibald Douglas-Reid, medicul radiolog care a examinat mumia lui Tutankhamon cu razele X (mort de o boală misterioasă);

- Sir Lee Stack, guvernatorul Sudanului (asasinat în timp ce conducea mașina prin Cairo);

- Arthur Cruttenden Mace, membru al echipei de excavație a lui Carter (mort în urma unei otrăviri cu arsenic);

- Căpitanul Richard Bethell, secretarul personal al lui Carter (s-a sufocat în timp ce dormea);  

- Richard Luttrell Pilkington Bethell, tatăl celui de mai sus (s-a aruncat de la fereastra apartamentului său, situat la etajul 7 al unui imobil);

- Howard Carter însuși a murit de limfom, la 17 ani după ce a deschis mormântul lui Tutankhamon. Avea 65 de ani.

Totuși, nu numai aceste morți au dus la răspândirea panicii privind blestemul faraonului. Au avut loc și alte evenimente misterioase care au perpetuat credința că spiritul lui Tutankhamon era viu și-și proteja mormântul. În 1925, antropologul Henry Field povestea că  Howard Carter îi dăruise prietenului său, Sir Bruce Ingram, un prespapier alcătuit dintr-o mână mumificată, ornată la încheietură cu o brățară cu scarabeu, pe care stătea scris: „Blestemat fie cel care-mi va deplasa trupul. Asupra lui să vină focul, apa și ciuma”. La scurt timp după ce a primit acest dar, casa lui Ingram a fost cuprinsă de flăcări și a ars până în temelii, iar după ce a fost reconstruită, a fost din nou distrusă de o inundație.

Dar, deși Howard Carter (foto) nu credea în blesteme de felul acesta, în luna mai 1926 a consemnat în jurnalul său un eveniment ciudat: Pentru prima oară în cei 35 de ani de muncă în deșert a văzut șacali care arătau exact ca zeul egiptean Anubis, păzitorul vieții de apoi.

Scepticii evidențiază totuși că multe alte persoane care au vizitat mormântul sau au ajutat la descoperirea lui au avut o viață lungă și o sănătate deplină. Un studiu în acest sens a relevat faptul că, din cei 58 de oameni care au fost prezenți la deschiderea mormântului faraonului Tutankhamon, numai 8 au murit în decurs de 12 ani.

  Blestemul faraonului continuă să-și facă efectul peste ani

Un alt aspect interesant al teoriei blestemului este ghinionul ce pare să-i fi urmărit nu numai pe oamenii care au intrat în camera mortuară a faraonului, ci și pe cei implicați în manipularea mumiei lui și a obiectelor cu care a fost înmormântat. În anul 1972, comorile găsite în mormântul lui Tutankhamon au fost transportate la Londra, pentru a fi expuse la Muzeul Britanic. În timp ce supraveghea împachetarea relicvelor în vederea transportului în Anglia, dr. Gamal Mehrez, directorul Departamentului de antichități, lua în râs legenda blestemului, perpetuată peste decenii, spunând că toate morțile și ghinioanele celor care au avut de-a face cu mormântul faraonului au fost „o pură coincidență”. În noaptea următoare, dr. Mehrez s-a prăbușit pe podea, murind în urma unui colaps circulator.

A urmat cazul membrilor echipajului de la bordul avionului care a transportat obiectele faraonului, care fie au murit, fie au fost răniți, fie au fost urmăriți de o serie de ghinioane în anii care au urmat acestei curse. Astfel, Ken Parkinson, inginer de zbor, a suferit câte un atac de cord în fiecare an, la aceeași dată la care comoara lui Tutankhamon a fost transportată în Anglia, până la cel fatal, din 1978. Locotenentul de aviație Jim Web a pierdut totul într-un incendiu care i-a mistuit casa, iar însoțitorul de bord Brian Rounsfall a suferit două crize cardiace după ce a s-a lăudat că a jucat cărți pe sarcofagul lui Tutankhamon.

În concluzie, deși validitatea blestemului nu poate fi confirmată, nu putem să nu remarcăm că frecvența acestor morți și nenorociri este ce puțin uimitoare.

Posibile explicații ale misteriosului blestem al lui Tutankhamon

În timp ce mulți rămân tari pe poziție, fiind convinși că lanțul de morți și ghinioane care s-au abătut asupra celor care au deranjat liniștea faraonului nu poate fi atribuit decât împlinirii unui blestem, oamenii de știință au căutat o explicație mai rațională. Câțiva au speculat ideea că cei care au murit de boli misterioase, cum ar fi Lordul Carnarvon (care a murit subit la 6 săptămâni după ce a intrat în camera mortuară), au inhalat un agent patogen, ca de exemplu sporii unei ciuperci sau o bacterie toxică. Studiile științifice ulterioare, efectuate în perimetrul mormântului, au relevat, într-adevăr, existența unor bacterii patogene (Staphylococcus și Pseudomonas) și a unor mucegaiuri (Aspergillus niger and Aspergillus flavus) care pot provoca reacții alergice, mergând de la congestii până la sângerări în plămâni. De asemenea, multe asemenea morminte sunt locuite de lilieci, ale căror excremente conțin o ciupercă ce poate provoca histoplasmoza [n.tr.: o boală respiratorie care se manifestă ca o stare gripală, dar care poate lua forma unei boli de plămâni mai grave, numită pseudo-tuberculoză].   

„Când vorbim despre mormintele egiptene, nu ne referim numai la corpul mumificat și la obiectele cu care a fost îngropat, ci și la produsele alimentare (carne, legume și fructe) introduse acolo pentru călătoria sa spre cealaltă lume, a spus Jennifer Wegner, egiptolog la Muzeul Universității din Pennsylvania. În mod sigur, acestea au atras insectele, bacteriile și mucegaiurile. Gândiți-vă că aceste alimente stau acolo de mii de ani...”.

Probele de aer luate din interiorul sarcofagului nedeschis (prin practicarea unui orificiu) au indicat nivele înalte de amoniac, formaldehidă și hidrogen sulfurat. În concentrații mari, acestea pot provoca iritații ale ochilor și nasului, simptome asemănătoare pneumoniei și, în cazuri extreme, moartea. Totuși, deși a fost semnalată prezența acestor gaze în interiorul sarcofagului, experții care au examinat cazul Lordului Carnarvon nu cred că toxinele din sarcofag au avut vreun rol în moartea sa, deoarece aceste simptome s-ar fi manifestat mult mai devreme de 6 săptămâni.

DeWolfe Miller, profesor de epidemiologie la Universitatea din Hawaii, afirmă că numeroși arheologi și chiar turiști s-au îmbolnăvit de-a lungul timpului, ca urmare a contactului cu mucegaiuri sau bacterii provenite din morminte. Cu toate acestea, teoria mormântului toxic nu explică marea varietate de moduri în care și-au găsit moartea persoanele implicate în evenimentele ulterioare descoperirii mormântului lui Tutankhamon: accidente de mașină, sinucideri, asasinate, atacuri de cord, boli necunoscute. De asemenea, teoria nu stă în picioare nici pentru cei care, zeci de ani mai târziu, au participat la transportul comorilor faraonului pentru expoziția de la Londra.

Așadar, să fie doar o serie de coincidențe și nimic mai mult? Să existe oare o explicație rațională a atâtor decese și ghinioane, pe care nimeni n-a reușit s-o găsească? Este real acest blestem? Este spiritul lui Tutankhamon viu și se protejează prin această serie de avertismente? Mister...

Surse: aici și aici

Blestemul lui Tutankhamon

Muzeul de istorie din Cairo

Muzeul de istorie din Cairo - Egipt from Frumoasa Verde