-->
RĂZBOIUL
CONTRA CANCERULUI
Pe 23 decembrie 1971,
președintele Statelor Unite, Richard Nixon, a semnat National Cancer Act, supranumit pompos „Războiul contra cancerului”
(The War on Cancer). Prin acest document
cu putere de lege, a fost decisă finanțarea cu prioritate a unui număr mare de
institute de profil, printre care: National Cancer Institute, American Cancer Society,
International Agency for Research on Cancer, International Union Against Cancer,
National Comprehensive Cancer Network,
Stand Up to Cancer, The Cancer Genome Atlas Project, American Society of
Clinical Oncology. De atunci, sume uriașe din banii
contribuabililor au fost direcționate către aceste centre de cercetare a
cancerului. Numai în anul 2009, președintele Obama a aprobat alocarea a 10
miliarde de dolari Institutului Național de Sănătate (NIH), care finanțează
cercetarea cancerului în SUA, iar în 2010, numai bugetul Institutului Național
al Cancerului (The National Cancer
Institute) a fost de peste 5 miliarde de dolari.
Care
au fost rezultatele acestui efort financiar al poporului american? Iată-le:
- Din
1971 și până în 2009, un număr de 14.800.000 de oameni au murit de cancer în
SUA;
-
Zilnic, 1.500 de americani mor de cancer;
-
565.000 de americani au murit de cancer în anul 2009;
-
Dacă lucrurile rămân neschimbate, se estimează că în următorii 3 ani, 1.546.000
de americani vor muri de cancer.
Cu
alte cuvinte, în timp, cu cât sumele alocate cercetării cancerului sunt mai
mari, cu atât numărul deceselor provocate de această boală este mai mare. De ce
se întâmplă acest lucru? Deoarece metodele actuale de combatere a cancerului se
bazează în primul rând pe utilizarea substanțelor chimice și a radiațiilor,
care ele însele sunt carcinogene. Chimioterapia, metoda preferată a oncologilor
(vom vedea mai jos de ce), nu omoară numai tumoarea, ci tot ce întâlnește în
cale. E ca și cum ai vrea să anihilezi o mână de teroriști bombardând un oraș
întreg.
ÎN 97% DINTRE CAZURI,
CHIMIOTERAPIA NU DĂ REZULTATE
Într-un interviu din iulie 2011,
realizat de iHealthTube.com,
cunoscutul medic naturopat dr. Peter Glidden, BS, ND, citează un studiu amplu,
efectuat de un grup de cercetători americani, care concluzionează că în peste
90% din cazuri chimioterapia nu funcționează. Cu toate acestea, procedeul continuă
să fie unul dintre tratamentele de bază în bătălia contra cancerului. Peter
Glidden explică motivele pentru care chimioterapia este încă aplicată pe scară
largă. Vă invităm să urmăriți ce spune dr. Glidden despre această „industrie” a
cancerului care prosperă în Statele Unite și... să nu vă legănați în iluzia că
la noi în țară nu se întâmplă același lucru.
„CHIMIOTERAPIA
ÎNSEAMNĂ BANI ARUNCAȚI ÎN VÂNT”
Reporter: Domnule doctor, să
vorbim puțin despre cancer. Între variatele tipuri pe care le-ați întâlnit în
practica personală, ce ați putut face pentru pacienții dumneavoastră?
Peter Glidden: Am să vorbesc și despre tratamentul aplicat
de mine pacienților mei. Totuși, cel mai bine ar fi să încep cu altceva:
legătura strânsă dintre cancer și profit în Statele Unite. Există un studiu,
publicat în 1994, dacă nu mă înșel. Este vorba de un program de cercetare,
întins pe o perioadă de 12 ani, care a vizat pacienții care au dezvoltat un
cancer la vârsta adultă, nu din copilărie. Acesta este cel mai frecvent tip de
cancer în Statele Unite. Cercetătorii au urmărit gradul de eficiență al
tratamentelor chimioterapeutice pe pacienți din lumea întreagă. Apoi au
analizat rezultatele și le-au publicat în „Revista de oncologie clinică” (Journal of Clinical Oncology). Concluzia?
În 97% din cazuri, chimioterapia nu merge! Înțelegeți? 97% eșec! Așadar, de ce
încă se mai utilizează? Dintr-un singur motiv: banii.
Să mă explic. Dacă te duci la medic cu o infecție a sinusurilor, iar
medicul îți prescrie un antibiotic, acesta nu primește nicio compensație
financiară. E adevărat că, dacă prescrie de 5.000 de ori într-o lună acel
antibiotic, compania producătoare s-ar putea să-l trimită pe banii ei la o
conferință în Cancun, dar nu va primi nicio remunerație directă. Cu
medicamentele chimioterapeutice treaba stă altfel. Acestea sunt singura grupă de medicamente pentru care doctorii sunt
compensați direct. Prin urmare, dacă doctorul tău îți recomandă chimioterapie,
iată cum stau lucrurile, în general: doctorul cumpără medicamentul respectiv de
la firma producătoare cu 5.000$, i-l vinde pacientului cu 12.000$, compania
de asigurări îi returnează doctorului 9.000$, iar în buzunarul doctorului
rămâne diferența. Așadar, singura rațiune pentru care chimioterapia continuă să
fie folosită este pentru că doctorii fac foarte mulți bani din asta, punct. Rata
de succes este de 3%! Dacă compania Ford ar face un automobil care ar exploda
în 97% dintre cazuri, ar mai exista pe piață? Nu!
Și acesta este doar vârful aisbergului în ceea ce privește controlul pe
care industria farmaceutică îl are asupra noastră. Cei mai mulți oameni nu au
habar de lucrurile astea. Am scris o carte. Se numește „Împăratul Doctor e gol”
(The MD Emperor Has No
Clothes). În cartea mea, am
alcătuit o listă cu 10 întrebări pe care orice pacient cu cancer ar trebui să i
le pună doctorului său. 10 întrebări. Am pacienți care au fost literalmente
dați afară din cabinet, pentru că oncologul respectiv s-a enervat când
pacientul i-a pus aceste întrebări. Și vorbesc aici de întrebări de bun simț.
Cu acest tip de tratamente, am pierdut „războiul contra cancerului” în
Statele Unite. De ce? Deoarece cancerul nu este un fenomen reducționist.
Cancerul este un fenomen holistic, care privește corpul ca o sumă de părți interconectate,
ca un întreg. Când încerci să aplici o metodologie reducționistă, locală, asupra
unui corp întreg, ca de exemplu un medicament chimic sau un procedeu chirurgical,
vei eșua de fiecare dată. Nu va funcționa.
Medicii sunt ca niște critici de artă daltoniști. Daltoniștii pot să vadă
că e vorba de un anumit obiect. Pot să-i vadă conturul în alb și negru, dar
sunt incapabili să distingă culorile și textura care alcătuiesc substanța
acelui obiect. Această comparație se aplică perfect medicilor oncologi. Motivul
pentru care oamenii fac cancer în Statele Unite și motivul pentru care avem
aceste rezultate jalnice în tratarea lui este acela că, în prezent, medicii
alopați conduc autobuzul cercetării.
Când se organizează campanii de donații pentru depistarea timpurie a
cancerului de sân la femei și se strâng sume uriașe, credeți că vreo părticică
din acei bani este direcționată spre cercetarea nutrițională? Credeți că se
alocă vreun ban cercetării naturopatice, homeopatiei, acupuncturii sau medicinii
tradiționale chineze? Nu! Toți banii se duc în medicamente și chirurgie, care
nu dau rezultate. De ce nu li se dă acestor femei seleniu, de exemplu? Dacă
fiecare tânără din această țară ar lua 200 de micrograme de seleniu, într-o
singură generație am elimina 82% dintre cancerele la sân. Asta nu-i de colo...
De ce nu facem asta? Pentru că medicina în Statele Unite este o industrie
bazată pe profit, fapt de care cei mai mulți oameni nu sunt conștienți, continuând
să se închine la altarul medicinii super-tehnologizate până când încetează din
viață.
Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)
Chemotherapy is a waste of money
-->
chimioterapia are rolul de mentine speranta pe ultima suta de metri
RăspundețiȘtergereChimioterapia are rolul de a stoarce familia pacientului de ultimii bani.
Ștergere