Știința din spatele celei mai temute maladii

ŞTIINŢA DIN SPATELE CELEI MAI TEMUTE MALADII 

Ştiinţa din spatele acestei maladii de speriat numită cancer este una simplă şi dovedeşte că mereu avem ceva de învăţat. Corpul  fizic este format din trei părţi principale: celule şi două lichide – sânge şi limfă. Sângele alimentează cu hrană toate celulele din corpul nostru, iar limfa preia toxinele rezultate în urma funcţionării celulelor şi le duce la organele de detoxifiere – piele, ficat, rinichi – pentru a le scoate din corp. Exemplu: Un nou-născut, pentru a creşte, are nevoie de două lucruri vitale: să fie hrănit şi să i se schimbe scutecele. Exact la fel se întâmplă lucrurile şi cu celulele noastre. Ele au nevoie de hrană (prin sânge) şi de detoxifiere (prin limfă). Lichidul acesta uleios, limfa, mai vâscos decât sângele, care preia toxinele din celule, are o problemă: este staţionar în corpul nostru, nu este împins/pompat asemenea sângelui, de către inimă. Iar pentru a-l mişca, este nevoie de mişcare fizică – mişcarea muşchilor îl pune în mişcare. Când sistemul limfatic începe să se mişte, toxinele sunt duse la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, şi aceasta le elimină cu atât mai uşor, cu cât ne mișcăm mai alert.

Sângele are un pH de 7,35 - 7,45. Aşa a fost creat și aşa trebuie să rămână! În cca 4 minute, corpul trebuie să ridice valorile pH-ului la aceste valori, indiferent de situație, altfel, viaţa ar înceta în acest corp. Fructele şi legumele consumate în stare crudă acidifică cel mai puțin sângele. Aceleaşi legume, însă, gătite, induc o aciditate mai mare sângelui nostru, iar preparate altfel decât prin fierbere şi coacere îl acidifică şi mai mult. Proteina animală induce o aciditate şi mai mare. Alimentele super-procesate şi rafinate (bomboane, dulciuri, sucuri acidulate, cafea) induc sângelui o aciditate extrem de mare!

Cum spuneam, sângele are la dispoziţie 4 minute să ajungă la un pH de 7,35. Dacă are puţină aciditate de neutralizat, el va folosi baze din corpul nostru – calciu şi magneziu, luate direct din oase şi dinţi  – aceasta ducând în timp la slăbirea densităţii osoase. Problema apare atunci când aciditatea este foarte mare şi corpul nu mai poate, în 4 minute, să ridice pH-ul sângelui. Spuneam mai devreme că sângele alimentează şi e în contact permanent cu toate celulele din corpul nostru. Ce poate face el ca să scape rapid de aciditate şi să rămână alcalin? Aruncă toată aciditatea pe celule! Şi, la mulți dintre noi, face asta de trei ori pe zi.

Creierul nostru, pancreasul, ficatul, pielea, tot corpul uman este... o grămadă de celule. Starea  normală a celulelor noastre este una alcalină. Într-un mediu aerob (cu oxigen), fiecare celulă îşi produce energia prin mitocondrii, numite şi „uzine energetice”, deoarece conţin enzimele oxido-reducătoare, necesare respiraţiei. Respiraţia produce energia necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de adenozin trifosfat. Mitocondriile au material genetic propriu  – ADN mitocondrial – care conţine informaţia genetică necesară sintezei enzimelor respiratorii – oxigenul, glucoza şi fructoza fiind esenţiale!

Acum, imaginaţi-vă că sângele scapă zilnic de excesul de aciditate aruncând-o pe celule. Celula sănătoasă devine astfel un mediu foarte acid, în care oxigenul este în cantităţi foarte mici. În acest moment, ea are doar două variante: să moară, ori să se transforme. De obicei se transformă şi devine o celulă care se adaptează mediului fără oxigen, învăţând să trăiască într-un mediu anaerob, producându-şi energia prin fermentaţie. Aceasta este celula canceroasă. Lucrul acesta nu trebuie să ne sperie; toţi avem între 1.000 şi 10.000 de celule canceroase, zilnic, în corp, pe care sistemul imunitar şi globulele albe le distrug (mai face doamne-doamne curățenie).

În cazul acesta, se ridică întrebarea: „Atunci, de ce cancerul face aşa mari ravagii? De ce nu suntem toți protejaţi de propriul sistem imunitar şi de globulele albe proprii?” Aici vine partea interesantă: celulele au o inteligenţă proprie. Celula aceea, când devine canceroasă, ştie că va fi decimată de globulele albe şi găseşte o cale să se facă invizibilă pentru sistemul imunitar: se înveleşte cu nişte celule normale şi sănătoase, care aparţin corpului, numite trofoblaste, adică un fel de lup în blană de oaie, şi astfel, sistemul imunitar nu vede ce e înăuntru. Exact acelaşi lucru îl întâlnim și în natură. Fetusul, în corpul mamei, e format din cromozomi de la ambii părinţi. Dacă sistemul imunitar al mamei l-ar vedea, l-ar ataca imediat. În 1902, John Beard, profesor de embriologie la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, scria un articol publicat în revista medicală Lancet, în care spunea că între celulele canceroase şi anumite celule pre-embrionare, caracteristice fazei iniţiale a gravidităţii, nu există nicio diferenţă.

Celulele stem sunt nişte celule din care se poate forma orice. Din acest motiv, 80% dintre ele se găsesc în ovare şi testicule (pentru a crea viaţa) şi 20% în restul corpului (pentru a reface orice fel de ţesut, în caz de accident). Beard a observat că placenta (care este, de fapt, formată din celule trofoblaste) seamănă aproape identic cu celulele canceroase. Iar placenta creşte exploziv în primele trei săptămâni de sarcină, după care se opreşte din creştere. De ce? Pancreasul copilului începe să funcţioneze după a treia săptămână de sarcină, producând o enzimă numită tripsină, și se pare că această enzimă opreşte din creştere placenta. Până în luna a noua, creşterea placentei este foarte lentă. În luna a noua, pancreasul fătului, care lucrează deja la capacitate maximă, împreună cu pancreasul mamei, produc această enzimă în cantităţi suficient de mari încât să găurească placenta. Odată placenta perforată, lichidul amniotic iese (se rupe apa) şi sistemul imunitar vede ce se ascunde acolo, declanşând imediat durerile naşterii. Practic, îl dă afară pe... „parazit”.

Tripsina, în afara faptului că digeră celulele trofoblaste (placenta), mai face ceva: digeră proteina animală. Cu o dietă omnivoră, în care unii dintre noi trimit cantităţi mari de tripsină spre digestia alimentelor de trei ori pe zi şi mai avem şi pancreasul slăbit, acesta nu produce tripsină suficientă nici pentru digestie, deci cum va mai putea distruge învelişul (placenta) cu care celulele canceroase s-au ascuns de sistemul imunitar? Acesta este motivul pentru care creşterile tumorale depind atât de mult de stilul de viaţă şi de obiceiurile alimentare.

Se pare că celulele canceroase au nevoie de 10 ani de divizări şi multiplicări ca să poată fi observate cu aparatele medicilor, pentru ca aceştia să pună diagnosticul „cancer în faza I”. Dacă în aceşti 10 ani ţinem câteva posturi în care să nu mâncăm o perioadă nimic de origine animală, toată tripsina disponibilă va merge şi va digera învelişul celulelor canceroase, care vor deveni astfel vizibile pentru globulele albe, iar acestea vor fi capabile să-şi îndeplinească rolul. După un post, Dumnezeu ne poate vindeca de cancer şi noi nici nu ştim asta...

Chimioterapia și radioterapia, ce fac? Omoară celule canceroase. Foarte bine, până aici. Omoară, însă şi celule sănătoase! Haideţi să trecem cu vederea asta. Dar fiţi atenţi: ele paralizează globulele albe! După prima şedinţă de chimioterapie, globulele albe nu mai luptă, deci nu ne mai putem baza pe sistemul imunitar. Acum intră în scenă medicamentele lui Dumnezeu. În multe fructe şi legume există nişte „coloranţi”. Aceştia sunt, de fapt, nişte otrăvuri foarte puternice pentru celulele canceroase. Colorantul negru resveratrol e cel mai potent, invidiat de colorantul roşu şi de cel galben. Să vedem modul de funcţionare: Celulele canceroase sunt foarte ineficiente în a-şi produce energia, întrucât o produc prin fermentaţie, deci au nevoie de mult zahăr ca să crească. Din 20 în 20 de minute vom alimenta celulele canceroase cu acest zahăr. Dar consumând zahărul dintr-un fruct de culoare neagră, concomitent cu consumarea zahărului, celulele canceroase vor consuma şi resveratrolul şi vor muri pe capete.

Primul lucru l-am făcut. Mai avem de făcut încă două. Celula aceea canceroasă am distrus-o şi acum, în locul ei, se află un lichid foarte toxic. Aceasta otravă trebuie scoasă cumva din organism. Aici intervine sistemul limfatic! Există două alimente care pun în mişcare limfa: lămâia şi echinacea. Consumul zilnic a 3-4 lămâi stoarse şi diluate cu apă şi a 2-3 linguriţe de pulbere de echinacea vor asigura mişcarea sistemului limfatic, care va prelua lichidul acela foarte toxic şi îl va duce în ficat. Ficatul amestecă această otravă cu bila şi o varsă în intestin. De acolo, merge în colon, unde aşteaptă să fie eliminată. 

Aici mai apare o problemă: deoarece colonul reabsoarbe apa, el va reabsorbi şi otrava şi o va reintroduce în ficat. Acest fapt măreşte riscul de ciroză la ficat. Soluţia salvatoare ar fi să forţăm cumva ficatul să-şi verse bila mult mai des şi apoi să scoatem imediat din intestine lichidul acela toxic. Clismele cu cafea exact asta fac! Dacă bem cafeaua, aceasta stimulează rezervele de glicogen din ficat şi ne dă un spor de energie, dar dacă o folosim ca clismă, ea stimulează ficatul să-şi verse bila, cu toxinele rezultate din fostele celule canceroase. Bila se amestecă cu cafeaua în intestin şi colon şi este eliminată imediat din organism. Ciclul este acesta: 12 ore de flux continuu de resveratrol şi zahăr în sânge, apoi 12 ore de post (peste noapte), prin care înfometăm, până dimineaţa, celulele canceroase. Apa cu lămâie şi echinacea duc, prin mişcarea limfei, otrăvurile în ficat, iar clismele cu cafea din oră în oră asigură eliminarea toxinelor cât mai repede posibil, nelăsându-le să se reabsoarbă. 

Iar acum, în încheiere, o părere personală, dacă vreţi, o credinţă a mea: Tot ce am scris până acum e inutil, dacă nu intervine înainte vindecarea sufletească, emoţională! După ce oamenii apelează la toţi doctorii, fac tot felul de chimioterapii care, în sine, omoară trupul (pe lângă celulele canceroase sunt omorâte și celule sănătoase) şi după ce le încearcă pe toate, abia atunci acceptă oferta lui Dumnezeu de vindecare, prin medicamentele Lui: pentru SUFLET – credință, dragoste şi iertare, iar pentru TRUP – legume şi fructe vii. În multe cazuri, corpul reîncepe să funcţioneze şi să se regenereze, chiar dacă este otrăvit de ură, invidie, neiertare, gelozie, frici... stil de viaţă şi alimentaţie necorespunzătoare. Dumnezeu vindecă sufletul ruinat şi salvează şi trupul – de multe ori, şi mai ruinat – restaurând astfel o mare parte a fiinţei umane. Dar El nu poate reface trupul, atâta timp cât Tu nu te preocupi să-ți refaci, mai întâi, sufletul! S-a demonstrat ştiinţific că emoţiile şi sentimentele negative acidifică sângele şi pot dezechilibra metabolismul. Nu uita: Vindecarea trupului începe cu vindecarea sufletului, prin minte, înţelegere, conştientizare! 

Sursa: http://jurnalspiritual.eu/stiinta-din-spatele-celei-mai-temute-maladii/