ESTE ADEVĂRUL INFLUENȚAT DE CREDINȚĂ?
Bruce A. Moen
De-a lungul întregii noastre istorii, noi,
oamenii, am căutat să aflăm adevărul despre existența noastră după moarte. Încetăm
cu desăvârșire să mai existăm? Continuăm să existăm în cadrul unui sistem bazat
pe recompense și pedepse pentru faptele noastre săvârșite în timpul vieții
fizice? Cum se face că această căutare a răspunsului, de către toate culturile
și civilizațiile, nu ne-a condus până în prezent la Adevăr? Oamenii continuă să
răspundă la această întrebare fie prin da, fie prin nu, așteptându-se ca unul dintre
aceste răspunsuri să fie Adevărul. Poate că, totuși, marele mister al vieții
după moarte este legat de lipsa noastră de înțelegere în ceea ce privește
natura Adevărului.
Mulți cred că răspunsul la întrebări de felul
acesta poate veni numai de la liderii spirituali sau religioși. Totuși, de-a lungul
istoriei, aceștia n-au ajuns niciodată la un consens. Dimpotrivă, dacă-i
ascultăm sau le citim învățăturile, vedem că Adevărul depinde de tipul de
religie sau de învățătorul spiritual la care ne ducem. Creștinii, musulmanii,
evreii, hindușii, budiștii, ateiștii... ca să numim doar câțiva, au versiuni
diferite privind Adevărul despre existența noastră după moarte. Lipsa consensului
ne obligă să alegem pe care dintre ei să-i credem. Astfel, ceea ce crede
fiecare despre viața după moarte ține de religia familiei în care s-a născut
sau de o opțiune personală.
Ca inginer, mă bazez pe știință și pe metodele
științifice, ca fiind cele mai bune instrumente pentru aflarea Adevărului. Un
cercetător competent trebuie să fie capabil să conceapă și să desfășoare un
experiment, să strângă și să analizeze datele și să ajungă la un răspuns.
Rezultatele unui asemenea experiment, dacă a fost conceput corect, ar trebui să
conducă la o singură concluzie, indubitabilă, și să elimine toate celelalte
concluzii posibile. De asemenea, alți cercetători științifici ar trebui să poată
desfășura același experiment în mod independent, în condiții identice, iar
analiza datelor obținute de ei să conducă la o concluzie identică cu cea din
primul experiment. Atunci când un număr destul de mare de experimente efectuate
de mai mulți cercetători conduc spre aceeași unică concluzie, știința acceptă
această concluzie ca fiind... Adevărul.
A fost un timp când am crezut că metoda
științifică este cel mai bun instrument pentru aflarea Adevărului la orice
întrebare. Dar asta a fost înainte de a citi despre experimentul condus de doi
oameni de știință care căutau răspunsul la o întrebare simplă: Dacă fixez cu
privirea o persoană care nu știe că mă uit la ea, poate acea persoană să devină
conștientă că o privesc? Pare o întrebare foarte simplă, iar metoda științifică
ar trebui să furnizeze un singur răspuns: da sau nu. Experimentul a fost numit
„Detectarea de la distanță a privitului”, iar rezultatele acestuia au dus spre
o nouă înțelegere a ceea ce este Adevărul în realitate. Cei interesați în
descrierea amănunțită a acestui experiment și rezultatele lui îl pot găsi
publicat în The Journal of Parapsychology
(Revista de parapsihologie), vol. 61, nr. 3, sept. 1997, pag. 197-208.
În cadrul realității fizice putem concepe
experimente care să măsoare anumite proprietăți ca masă, viteză, greutate,
poziție, volum etc., iar replicarea acestor măsurători de către oricine ar
trebui să conducă la aceeași concluzie. De exemplu, dacă punem întrebarea „Se
învârtește Soarele în jurul Pământului?”, prin măsurători și observații ale
lumii fizice ne așteptăm să obținem un singur răspuns, da sau nu. După ce au fost
făcute suficient de multe experimente care au condus la același răspuns (da sau
nu) noi acceptăm acest răspuns ca fiind cel corect și credem că Adevărul
obținut în acest fel este obiectiv, neschimbabil și universal aplicabil. Dar
într-un experiment ca privitul la distanță (remote
staring) e greu de știut ce proprietăți fizice trebuie măsurate ca să se
ajungă la un răspuns. La urma urmei, nu pare să existe vreo explicație fizică a
fenomenului prin care o persoană poate să simtă că e privită cu insistență
de la distanță. La momentul respectiv însă, cei doi oameni de știință care au
condus experimentul, dr. Marilyn Schlitz și dr. Richard Wiseman, și-au propus
să răspundă doar la întrebarea „Este posibil?”, nu și „Cum este posibil?”
Marilyn Schlitz, Ph.D., este director de
cercetare la Institutul de științe noetice și cercetător principal la
Institutul de cercetări de medicină complementară din cadrul Centrului medical
California Pacific. Profesorul Richard Wiseman este șeful „Catedrei de
înțelegere publică a psihologiei” de la Universitatea din Hertfordshire, Marea
Britanie. A publicat peste 40 de articole în reviste academice și și-a câștigat
o reputație internațională pentru cercetări în domenii mai puțin obișnuite ale
psihologiei, cum ar fi ghinionul, norocul și paranormalul.
Experimentul a început ca o încercare a dr. Marilyn
Schlitz de a replica rezultatele unui experiment de privit la distanță condus
de un cercetător în anii 1930. Obiectivul acelui experiment a fost acela de a determina
dacă este adevărat că o persoană care este fixată cu privirea de la distanță de
către o altă persoană poate simți acest lucru. Experimentul din anii 1930 a dat
un răspuns afirmativ, iar experimentul replicat de dr. Schlitz a confirmat
acest rezultat, indicând o corelare statistică indubitabilă între privitul la
distanță și detectarea acestei acțiuni de către persoana privită.
După ce a citit despre experimentul dr. Marilyn
Schlitz, dr. Richard Wiseman s-a decis să facă și el un experiment identic,
pentru a-i replica rezultatele. Surprinzător însă, rezultatele dr. Wiseman au
indicat clar că nu există nicio corelare statistică! Deși a efectuat același
experiment, paradoxal, el a ajuns la concluzia opusă.
Și acum vine partea interesantă: Schlitz și Wiseman
au căzut de acord să realizeze același experiment, în același timp, în exact
aceleași condiții și exact același loc, pentru a stabili Adevărul în ceea ce
privește detectabilitatea privitului la distanță. În organizarea celor două
experimente, ei au căutat să elimine orice nepotrivire care ar fi putut
diferenția rezultatele. Astfel, subiecții au fost selectați aleatoriu dintre
aceeași categorie de populație. Unul dintre subiecți a fost plasat într-o
încăpere, în fața unei camere video, și pus să citească dintr-o carte, pentru
a-l distrage de la experiment. Acest subiect a fost conectat la senzori
electronici capabili să detecteze conductanța electrică la nivelul pielii. Un
al doilea subiect a fost așezat într-o altă cameră, dintr-o altă clădire, departe
de primul subiect, eliminând astfel orice contact fizic sau înțelegere între
cei doi subiecți. În încăperea în care se afla cel de-al doilea subiect a fost
amplasat un monitor, pe ecranul căruia acesta putea vedea imaginea primului
subiect.
Schlitz și Wiseman au organizat fiecare același
experiment, folosind același tip de calculator și același software pentru a
crea condiții similare în cele 32 de teste pe care le-au efectuat fiecare pe
perechea lui de subiecți. Pe parcursul a 16 dintre aceste sesiuni, celui de-al
doilea subiect i s-a spus să se uite cu insistență la imaginea primului subiect
pe ecranul monitorului. Pe parcursul celorlalte 16 sesiuni, celui de-al doilea
subiect i s-a spus să nu se uite la imaginea primului. În timpul acestor teste,
Schlitz și Wiseman au stat într-o a treia cameră, departe de ambii subiecți,
eliminând astfel orice posibilitate de contact fizic sau înțelegere secretă
între ei și subiecții testați. Ambii cercetători au condus un număr egal de
experimente, în exact aceeași manieră și cu suficiente perechi de subiecți
pentru ca rezultatele lor să fie considerate valide din punct de vedere
statistic.
Analiza datelor obținute de dr. Marilyn Schlitz
a demonstrat clar o corelare între privitul celui de-al doilea subiect și
schimbările de conductanță electrică a pielii primului subiect. Potrivit
datelor obținute de dr. Schlitz, persoana privită de la distanță a manifestat
modificări în conductanța electrică a pielii. Măsurând această proprietate
fizică a pielii și analizând datele obținute, dr. Schlitz a ajuns la concluzia
că Adevărul despre privitul la distanță este „da”.
Pe de altă parte, analiza datelor obținute de
dr. Wiseman a demonstrat clar că nu există nicio corelare statistică între
privitul la distanță și detectarea acestei acțiuni. Conform datelor obținute de
el, o persoană privită insistent nu manifestă nicio modificare de conductanță
electrică a pielii. Analizând toate datele obținute de el, dr. Wiseman a
concluzionat că Adevărul despre detectarea privitului la distanță este „nu”.
Este evident că, potrivit metodei științifice
rigide, datele rezultate din aceste experimente absolut similare ar fi trebuit
să susțină una dintre cele două concluzii, dar niciodată pe amândouă. Ca urmare,
cei doi cercetători au reluat experimentul de mai multe ori, rafinându-l și
căutând să elimine orice posibilă diferență care ar fi putut afecta rezultatul.
Dar, cu toate că experimentele celor doi au fost identice, niciodată n-au putut
ajunge la o concluzie unică.
Analizând situația pe toate fețele, într-un
final, cei doi cercetători au găsit o singură diferență care ar putea explica
acest rezultat imposibil: Dr. Marilyn Schlitz credea că detectarea privitului la distanță este posibilă, în timp
ce dr. Richard Wiseman nu credea
acest lucru. Experimentul lor a devenit cunoscut ca unul care demonstrează influența
experimentatorului asupra experimentului.
Rezultatele celor doi dovedesc că un mecanism
subtil, neînțeles încă, poate altera proprietățile fizice măsurate în
experimente riguros controlate, provocând rezultate conforme cu credințele experimentatorului.
Altfel spus, materia se organizează în funcție de așteptările observatorului.
Așadar, oamenii de știință care încearcă să exploreze fenomene pentru care nu
există explicații de natură fizică vor trebui să ia în considerare faptul că
Adevărul rezultat va fi conform cu credința lor personală. Ca și în cazul
căutării Adevărului despre existența într-o viață de apoi, totul depinde de
credința noastră. Unii își pun încrederea într-un anumit lider spiritual sau o
anumită religie. Alții își formează convingeri personale pe baza observațiilor
proprii. În toate cazurile, factorul cheie în găsirea Adevărului este
înțelegerea efectului pe care îl are credința noastră asupra realității.
Sursa: http://www.afterlife-knowledge.com/relg-sci.html
Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)
Pe aceeași temă citiți și postarea „Gregg
Braden - Știința Miracolelor”, aici:
http://frumoasaverde.blogspot.ro/2013/01/gregg-braden-stiinta-miracolelor-video.html
http://frumoasaverde.blogspot.ro/2013/01/gregg-braden-stiinta-miracolelor-video.html
Ruppert Sheldrake - Mintea extinsă (The Extended Mind) (RO)
«În septembrie 2008, biologul Rupert Sheldrake a beneficiat de
serviciile mai puțin restrictive ale platformei de popularizare a științei
Google Tech Talk, ținând conferința The
Extended Mind - Recent Experimental Evidence, în cadrul căreia a prezentat
ultimele sale dovezi din domeniul naturii minții umane, al manifestărilor
telepatice umane sau din regnul animal, care confirmă teoria sa privind
câmpurile morfice, responsabile de organizarea sistemelor vii, deci și a
Universului. (...) În artele marțiale, corespondentul
senzației de a fi privit se referă la un concept destul de greu de digerat de
occidentali, haragei, folosit de
japonezi și în contextul intercomunicării personale. Pe scurt, haragei oferă unui maestru al artelor
marțiale posibilitatea de a percepe amenințări indirecte și de a anticipa
mișcările adversarului, chiar dacă acesta nu se află în câmpul lui vizual.»
Marian Matei - traducătorul
documentarului. Citiți întreaga prezentare a filmului aici.
Interesant punct de vedere. Totusi, consider ca pentru a-mi forma o opinie cat mai clara, chiar si pentru mine insami, trebuie sa mai recitesc de cateva ori acest articol. Dar nu va fi o problema, e placut. :)
RăspundețiȘtergereSucces in continuare!
In calitate de teista(musulmana) voi da un raspuns pe scurt DE CE RELIGIILE -LIDERII RELIGIOSI -NU AU AJUNS LA CONSENS DE-A LUNGUL VEACURILOR?
RăspundețiȘtergerePentru ca unele Mesaje Divine au fost manipulate de mana omeneasca de-a lungul veacurilor..Atunci cum sa stim care este mesajul intact de la revelarea lui pana in zilele noastre?
Aceasta brosura este un mic reper si o scurta calatorie prin religiile avraamice:Iudaismul.Crestinismul si Islamul!
https://docs.google.com/viewerng/viewer?url=http://d1.islamhouse.com/data/ro/ih_books/single/ro_Cei_care_au_pierdut_calea_spre_Dumnezeu.pdf
hmm adevarul este influentat de multe chesti, probabil de credinta cel mai rau, adevarul este cel mai greu lucru de aflat, si probabil nul vom afla niciodata
RăspundețiȘtergere