Frica de moarte + VIDEO (RO)

FRICA DE MOARTE

Frica de moarte este provocată de frica de viaţă. Un om care trăieşte din plin este pregătit să moară oricând. Mark Twain

În orice moment, moartea este omniprezentă în lume. Mai devreme sau mai târziu, totul moare, și nu mă gândesc aici numai ființele vii. Ziua de ieri a murit, azi s-a născut o nouă zi. În fiecare dimineață în care ne trezim e ca și cum ne-am naște din nou. Moartea n-a fost niciodată dușmanul nostru. Adevăratul nostru dușman este neacceptarea că totul curge. Ne-am imaginat moartea ca pe un sfârșit al existenței noastre. Dar dacă, de fapt, este o ușă spre un nou început? Întâlnim această credință în textele antice ale multor popoare. Prin urmare, să fim fericiți când am ajuns în fața ușii și să nu ne dăm cu capul de ea. Dacă am știut cum să trăim, ideea morții nu ne mai înspăimântă.

Moartea nu este opusul vieții, căci viața nu are opus. Opusul morții este nașterea. Viața este eternă. Eckhart Tolle

Frica de moarte (tanatofobia) își are rădăcinile în frica de necunoscut și face parte din condiția umană, care vrea să înțeleagă lumea în care trăiește. Oamenii religioși, cărora Biblia le-a dat câteva repere, se tem că vor ajunge în Iad. Bineînțeles că este un nonsens, născut din ignoranță. Există multe religii în lume care-și bazează puterea și controlul pe naivitatea oamenilor. De aceea, „frica de Dumnezeu” este o temă mult mai frecvent uzitată în discursurile popilor decât „iubirea de Dumnezeu”. Aceștia știu că nu există nimic mai paralizant decât frica și o speculează la maximum, în propriul folos.

Frica de moarte este cea mai nejustificată dintre toate fricile omului, pentru că nu există niciun risc de accident pentru cineva care e mort. Albert Einstein

Există și oameni care consultă astrele, ca să afle când vor muri. Acești oameni trăiesc cu spectrul morții în minte, în loc să se gândească la ce-ar putea face să fie mai fericiți cât sunt în viață. Eu aș numi horoscopurile acestor șarlatani, care își spun astrologi, „horror-scopuri”.

Cu mult timp înainte de a te naște în această lume, Dumnezeu, în marea lui mărinimie, a pus lapte în sânii mamei tale. Cine știe, s-ar putea să-l mai creeze o dată și după ce mori, așa că fii optimist! Rabindranath Tagore

În lumea modernă a apărut o manifestare nouă, pe care psihiatrii o numesc „atac de panică”. Cei care l-au trăit îl descriu ca pe o frică intensă de moarte. Aceștia, deși nu suferă de vreo boală, nu se mai pot gândi la altceva, având senzația morții iminente. În plan fizic apar simptome precum tremurul incontrolabil, transpirația, palpitațiile. Omul, captiv al activității sale zilnice, stresat și obsedat să-și învingă limitele, uită de el însuși. Grijile și anxietatea iau locul relaxării și introspecției, iar echilibrul minte-trup este pierdut.

Ceea ce mă surprinde cel mai mult este omul. Acesta își sacrifică sănătatea ca să facă bani. Apoi își sacrifică banii ca să-și recupereze sănătatea. Și apoi devine atât de neliniștit în privința viitorului, încât nu se mai poate bucura de prezent. Rezultatul este că el nu mai trăiește nici în prezent, nici în viitor. Trăiește ca și când nu va muri niciodată, și apoi moare fără să fi trăit niciodată cu adevărat. Dalai Lama 

Frica ne devastează, atât mental, cât și fizic. Vorbind despre frica de moarte, celor care se tem de ea, le spun: faceți-vă mereu planuri frumoase de viitor – mai apropiat sau mai îndepărtat. În acest fel, în plan mental, vă prelungiți viața. Și pentru că recent am aflat cu toții că gândul creează realitatea, s-ar putea ca, gândind astfel, să ne prelungim efectiv viața și în plan fizic. Eu zic că merită să verificăm această afirmație pe propria piele.

Nu e nimic greșit în a te îmbolnăvi și a muri. Cine ți-a dat ideea că trebuie să trăiești la nesfârșit? Dacă toată lumea ar trăi veșnic, ne-am suprapopula. O persoană care moare este într-un fel onorabilă, pentru că face loc altora. Ideea că toate viețile trebuie salvate nu poate funcționa. Și chiar dacă moartea noastră ar putea fi amânată indefinit, la un moment dat vom realiza că nu acesta este felul în care vrem să supraviețuim. Altfel, de ce am mai face copii? Pentru că, de fapt, prin ei supraviețuim. E ca și cum am da mai departe o torță, ca să nu fim nevoiți s-o ducem noi tot timpul. Așa, vine un moment în care poți să renunți la ea și să spui: Acum poart-o tu!

Pentru natură, este un aranjament mult mai amuzant să continue procesul vieții prin indivizi noi, decât prin aceiași, tot timpul. Căci, de fiecare dată când se naște un copil, viața este reînnoită. Și oricine își amintește cât de fascinantă este cea mai obișnuită experiență de viață pentru un copil. Ei văd totul ca pe ceva minunat. Ei văd într-un fel care nu are nicio legătură cu supraviețuirea și profitul. Când ajungem să vedem totul în termeni de supraviețuire și profit, lumea înconjurătoare încetează să mai fie magică. Și, odată ce nu mai vedem magia din jurul nostru, nu mai împlinim jocul naturii de a fi conștientă de ea însăși. Nu mai avem niciun rost. Așa că murim. Și altcineva se naște, care va vedea natura dintr-o cu totul altă perspectivă. Și astfel, jocul naturii de a fi conștientă de ea însăși merită să fie jucat.

Așadar, nu e natural să vrem să ne prelungim viața la nesfârșit. Dar trăim într-o cultură în care ni s-a inoculat ideea că a muri e un lucru îngrozitor. E o boală de care suferă mai ales societatea noastră. Și observăm asta din modul în care moartea e ascunsă sub preș. E una dintre problemele majore în spitale, unde familia conspiră cu medicul să i se ascundă bunicii că e pe moarte. Bunica bănuiește, dar probabil nu vrea să știe sigur. Iar familia îi spune ceva de felul: În câteva săptămâni te faci bine și o să facem asta și asta. Și-i vorbesc așa pentru că au convingerea asta ciudată că e important să-i dai speranțe. Și bunica e lăsată să moară singură, nepregătită și dusă de nas până în punctul în care e convinsă că șansele să moară sunt minime. Și astfel, e privată de experiența spirituală a morții. Alan Watts, filozof și scriitor britanic.

Osho - Ziua de mâine nu există

(There Is No Tomorrow) (RO)