Imunizarea prin vaccinare + documentar (RO)

IMUNIZAREA PRIN VACCINARE

– O BOMBĂ CU EFECT ÎNTÂRZIAT –

Vaccinările în masă reprezintă, prin inutilitatea lor, cea mai mare amenințare pentru sănătatea copiilor. E greu de crezut, știu. Vaccinările au fost prezentate de o manieră atât de abilă și de insistentă, încât cei mai mulți părinți văd în ele miracolul care a făcut să dispară multe boli, odinioară înspăimântătoare. A le ataca e considerat ca ceva de domeniul nebuniei, și un pediatru care se opune acestui adevărat fundament al pediatriei e privit ca un preot care neagă infailibilitatea Papei de la Roma. Trebuie să știți însă că o mare parte din ceea ce vi s-a spus despre vaccinări pur și simplu nu este adevărat.

Dacă, scriind acest capitol, aș fi vrut să-mi expun convingerile mele cele mai profunde, v-aș fi recomandat să respingeți toate vaccinările propuse copilului dumneavoastră. N-am s-o fac, căci în prezent părinții au pierdut dreptul de a le refuza în jumătate din Statele Unite, ca și în cele mai multe țări ale lumii. Medicii și nu politicienii sunt cei care au lucrat cu succes pentru impunerea legală a vaccinărilor preșcolare. Ceea ce puteți face, totuși, este să vă convingeți pediatrul să elimine elementul „tuse convulsivă” din vaccinul complex Di-Te-Per (difterie-tetanos-pertussis). Vaccinul împotriva tusei convulsive, care se pare că este cel mai periculos dintre toate, este subiectul atâtor discuții, încât medicilor a început să le fie teamă de problemele juridice care s-ar putea ivi, și au dreptate. Într-un caz recent, întâmplat la Chicago, un copil devenit handicapat în urma vaccinului antipertussis a primit o despăgubire de 5 milioane de dolari. Dacă medicul dv. are îndoieli asupra acestui vaccin, exploatați-i temerea, căci e vorba de sănătatea copilului dv.

Cu toate că eu însumi am utilizat vaccinurile în primii mei ani de practică, am devenit un opozant îndârjit al vaccinărilor în masă, din cauza numeroaselor pericole pe care acestea le reprezintă. Subiectul este vast și complex, și ar merita o carte întreagă. Aici nu pot decât să ofer un rezumat în ceea ce privește zelul fanatic cu care pediatrii injectează orbește proteine străine în corpurile copiilor dv., fără să știe ce consecințe nefaste pot rezulta. Iată esența argumentelor mele:

1. Nu există nicio dovadă științifică convingătoare, care să permită afirmația că vaccinările au eliminat bolile copilăriei. Este adevărat că anumite boli ale copilăriei, odinioară frecvente, au diminuat sau au dispărut cam în aceeași perioadă cu introducerea vaccinărilor. Nimeni nu poate spune cu precizie de ce, dar se crede că îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației a avut o influență însemnată. Dacă doar vaccinările ar fi cauza scăderii sau dispariției acestor boli în Statele Unite, de ce au dispărut simultan în țările europene, unde vaccinările n-au fost aplicate sistematic?

2. Există credința că epidemia de poliomielită care-i lovea pe copiii americani în anii 1940-1950 a luat sfârșit datorită vaccinului Salk. Dacă-i adevărat, de ce aceleași epidemii au încetat în Europa, unde vaccinul antipolio nu s-a aplicat generalizat, ci doar sporadic? Și ca să ne referim la un subiect de interes mai recent, de ce vaccinul antipolio „Sabin” este în continuare administrat copiilor, când dr. Salk afirmă că acesta este în prezent responsabil de cele mai multe cazuri de poliomielită? Continuarea administrării acestui vaccin reprezintă un comportament medical irațional, care nu face decât să-mi confirme opinia despre perseverența medicilor în eroare. În prezent, asistăm la repetarea unui scenariu în care vedem cum corpului medical îi vine greu să abandoneze vaccinarea contra variolei, care rămâne, totuși, singura cauză de deces a acestei boli induse de vaccin, la 30 de ani după dispariția ei. Gândiți-vă numai: timp de 30 de ani copiii au murit din cauza vaccinului antivariolic, în timp ce boala în sine nu prezenta niciun risc real.

3. Absolut toate vaccinurile comportă riscuri reale și numeroase contraindicații. Cu toate acestea, medicii le administrează ca o rutină, fără să-i avertizeze pe părinți asupra posibilelor pericole și fără să caute să afle dacă unul sau altul dintre vaccinuri e contraindicat copilului dumneavoastră. Niciun copil n-ar trebui vaccinat fără o analiză prealabilă. Cu toate acestea, în fiecare zi copiii sunt aliniați pentru vaccinare, fără ca părinții lor să poată pune vreo întrebare.

4. Dacă riscurile pe termen scurt ale celor mai multe vaccinuri sunt cunoscute, consecințele pe termen lung ale injectării de proteine străine în corpul copilului dv. nu se cunosc. Fapt și mai revoltător, nimeni nu încearcă să le descopere.

5. Se bănuiește din ce în ce mai mult că vaccinurile împotriva bolilor copilăriei (relativ benigne), sunt responsabile de creșterea importantă a numărului de boli autoimune, precum cancerul, leucemia, reumatismele, scleroza în plăci, lupus eritematos diseminat și sindromul Guillain-Barré. În bolile autoimune, mecanismele de apărare ale organismului nu mai știu să facă distincția între proteinele străine și țesuturile corpului însuși, astfel încât organismul începe să se autodistrugă.

Suntem noi oare dispuși să dăm oreionul și rujeola pe cancer și leucemie? Vă întreb pentru că probabil pediatrul dumneavoastră n-o să vă vorbească niciodată despre asta. La congresul Academiei americane de pediatrie din 1982 a fost propusă o rezoluție prin care se cerea ca părinții să fie informați asupra riscurilor și avantajelor vaccinării. Rezoluția solicita Academiei de pediatrie să producă un text clar și concis, pentru ca orice părinte rezonabil să se poată informa asupra beneficiilor și pericolelor vaccinărilor sistematice, asupra riscurilor bolilor pe care vaccinurile le previn, precum și asupra tratării efectelor secundare, frecvente. Ei bine, se pare că medicii adunați la acel congres s-au gândit că „părinții rezonabili” nu merită să primească acest tip de informații, căci... rezoluția a fost respinsă!

Controversa acerbă pe tema vaccinurilor, care domnește în prezent în cadrul corpului medical, nu a scăpat atenției presei. Din ce în ce mai mulți părinți refuză să-și vaccineze copiii, preferând să-și asume consecințele legale ale acestei decizii. Părinții ai căror copii suferă daune fizice permanente de pe urma vaccinării nu mai acceptă acest fapt ca pe-o fatalitate, ci dau în judecată producătorii de vaccinuri și pe medicii care le-au administrat. Unii fabricanți au renunțat să le mai producă. Alții lungesc, an după an, lista contraindicațiilor. Cât despre pediatri, vaccinările sistematice sunt cele care le aduc regulat clientela, prin urmare ei continuă să le susțină orbește. Întrebarea pe care ar trebui să și-o pună părinții este: Cine riscă să moară în caz de complicații? Ca părinți, numai dumneavoastră puteți decide să acceptați sau să refuzați vaccinările. Dar, înainte de a-l vaccina, dați-mi voie să vă recomand să vă informați riguros asupra riscurilor și beneficiilor unui vaccin și să-l întrebați pe pediatru de ce vrea să-i facă copilului dumneavoastră cutare sau cutare vaccin.

Sursa:

Dr. Robert S. Mendelsohn – Des enfants sains, même sans médecin, Ed. Soleil, 1989  p. 123-125

Titlul original: „How to raise a healty child... in spite of your doctor”

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde) 

Noi nu vaccinăm! (RO)

Un documentar despre mitul și realitatea campaniilor de vaccinare

Traducerea și subtitrarea: Felicia Popescu