Controversa creație - evoluție - design inteligent + documentar (RO)

CONTROVERSA CREAȚIE - EVOLUȚIE - DESIGN INTELIGENT

Știința nu poate dezlega misterul naturii. Și asta, pentru că noi înșine suntem parte a misterului pe care încercăm să-l dezlegăm. Max Planck - fizician german, laureat Nobel

Tuturor ni s-a predat la școală teoria evoluției, iar ulterior am continuat să suferim influența ei prin teorii, expuneri academice, lucrări publicate, filme documentare etc. Am fost îmbibați, condiționați și saturați de această idee repetată la nesfârșit, cum că organismele vii s-au transformat singure dintr-unele în altele. Credem astăzi în ea mai abitir chiar decât oamenii de știință care au îmbrățișat-o, dar care încă îi mai studiază inadvertențele. Această îndoctrinare, continuată generație după generație, ne-a predispus mințile în așa măsură, încât respingem din start toate dovezile împotriva ei, aduse, de asemenea, de oameni de știință de un înalt nivel academic. E adevărat că aceștia sunt mult mai puțini, dar să stăm și să ne gândim în primul rând la consecințele la care se expun cei ce vor să urmeze o carieră științifică: câți au curajul să riște să fie etichetați drept eretici, sau chiar să fie excluși din sistem, atunci când pun la îndoială teoria evoluționistă? Nu mulți, dar, din fericire, destui care să ne pună pe gânduri...

Biologul și filozoful francez Jean Rostand scria în 1960 în cartea sa, „Evoluția”: „Suntem noi așa de siguri că mutațiile sunt cele care au construit lumea vie, în toată bogăția și delicatețea ei structurală și cu uimitoarele ei adaptări, chiar dacă includem factorul competitiv și imensele durate de timp?”.

În laboratoare suntem capabili să producem găini fără pene sau să schimbăm culoarea ochilor unor animale, dar în condiții naturale nicio mutație nu este avantajoasă. În plus, mutațiile sunt întotdeauna localizate în cadrul fiecărei specii și ele nu au produs niciodată un organism nou, cu caracteristici care nu au mai existat până atunci. Metodele de lucru folosite pentru construirea teoriei evoluționiste sunt total neștiințifice și vor continua să fie așa atâta timp cât evoluționiștii vor persista îm forțarea lucrurilor. Adevăratele progrese se vor face doar atunci când căutarea gloriei sau frica de pierdere a reputației vor dispărea, pentru a permite concluziilor logice și oneste să fie expuse pe bază pe fapte solide, în loc de idei preconcepute. Gândiți-vă numai cât de absurdă este ideea că viața pe pământ, cu toată bogăția și diversitatea ei de astăzi, ar fi rezultatul unei pure întâmplări...

Iată câteva dintre hibele pe care le-au detectat cercetătorii, dar și oamenii obișnuiți să gândească cu propriul creier, în teoria evoluției speciilor, așa cum a fost ea formulată în anul 1859 de către naturalistul britanic Charles Darwin:

- Teoria evoluționistă, așa cum îi arată și numele, este doar o teorie, și nu un fapt sau o lege științifică. Ea se bazează pe presupunerea că anumite evenimente aleatorii s-au petrecut cu milioane de ani în urmă, ducând la apariția vieții pe pământ. Acestea însă nu au fost niciodată observate și nici nu pot fi recreate. Prin urmare, teoria evoluției nu poate fi testată. În plus, matematic este de neconceput ca ceva atât de complex ca o proteină sau o celulă să apară din întâmplare și să alcătuiască în timp diversitatea de forme vii care populează astăzi Terra.

- Selecția naturală se bazează pe ideea că supraviețuiește cel mai adaptat, iar ființele existente în prezent pe pământ ar fi cele mai adaptate la viață. Urmând acest raționament, apare întrebarea logică: Dacă oamenii descind din maimuțe, cum se face că mai există maimuțe, și încă infinit mai adaptate la viață decât oamenii? Căci ele n-au nevoie de căciuli, mănuși, pulovere și bocanci ca să supraviețuiască în aer liber.

- Nimeni n-a văzut vreodată o specie în stadiul de evoluție. Evoluționiștii nu ne pot arăta vreo fosilă a unui animal aflat în stadiul de tranziție, ca de exemplu o creatură jumătate pește și jumătate reptilă sau jumătate reptilă și jumătate pasăre. De asemenea, evoluționiștii nu ne pot explica de ce pe aceeași bucată de pământ există sute de specii de plante, de insecte, de păsări sau de mamifere, atât de diferite unele de altele. Cum au ajuns niște molecule să fie înzestrate cu atâta fantezie și simț artistic, încât să creeze, în timp, o așa diversitate de forme, culori și aptitudini?

- Toate organismele vii au caracteristici extrem de complexe, atât la nivel celular și molecular, cât și anatomic. Ele n-ar putea funcționa dacă vreuna dintre aceste caracteristici ar fi mai puțin complicată sau sofisticată. Cercetările recente dovedesc că, chiar și la nivel microscopic, viața are un nivel de complexitate la care nu s-ar putea ajunge în trepte, prin evoluție.

- A doua lege a termodinamicii spune că, în timp, toate sistemele devin din ce în ce mai dezordonate. Prin urmare, celulele vii nu pot apărea din substanțe chimice fără viață, iar organismele multicelulare nu se pot organiza în mod superior, pornind de la cele unicelulare.

- Dacă toată materia vie a planetei noastre este rezultatul evoluției, de ce, cum și când s-a încheiat acest proces? De ce lumea vie nu continuă să evolueze și astăzi? De ce nu există ființe intermediare, verigi de legătură între specii? Poate pentru că mutanții nu sunt ființe viabile și nu se pot înmulți? Orice biolog știe asta...

Doar pe baza acestor câteva argumente, singura concluzie care se desprinde este aceea că organismele vii sunt produsul unei organizări inteligente a materiei, și nu al unei evoluții în timp.

Profesorul evoluționist englez L.H. Matthews recunoaște în prefața ediției din 1971 a cărții lui Darwin, Introduction to Origin of the Species, următoarele: „Evoluția este coloana vertebrală a biologiei, aceasta din urmă fiind pusă în situația stranie de a fi o știință fondată pe o teorie nedemonstrată. Așadar, este ea o știință sau o credință? Credința în evoluție este același lucru cu credința în creația divină. Ambele sunt niște concepte acceptate ca adevărate de niște credincioși, dar niciunul, cel puțin până în prezent, nu a fost demonstrat”.

Așadar, evoluționismul este un mecanism care, deoarece nu a fost demonstrat, trebuie crezut și asumat. D.M. Wattson, unul dintre cei mai mari atei și evoluționiști, recunoaște și el: „Evoluționismul este o teorie universal acceptată nu pentru că adevărul ei poate fi demonstrat logic și coerent, ci pentru că alternativa lui, creaționismul, este fără dubii imposibil de crezut”.

Prin urmare, putem spune fără să greșim că evoluționismul îi cere omului să creadă. Christian Young și Mark Largent, în cartea lor, Evolution and Creationism, privind la efectele teoriei evoluționiste asupra omului și societății în general, definesc teoria ca „o mișcare înspre un supra/ultra-om, care ne așteaptă undeva, în viitor”. Ei mai spun că teoria evoluției a răspuns pentru prima dată, din punct de vedere științific, aspirațiilor umane: „o direcție absolută și un final absolut”. Din acest motiv, punctul de vedere evoluționist a fost extins asupra întregului domeniu al cunoașterii. Astfel, se vorbește acum despre „evoluționismul total”, care include evoluția sistemului stelar, evoluția moleculară, organică, culturală, economică, politică etc. Și aceasta, pentru că omul speră tot timpul, el vrea mai mult și mai bine, el vrea să evolueze...

În sfârșit, în ultimii ani a fost formulată și o a treia teorie privind apariția vieții pe pământ: cea a designului inteligent, adoptată de unii reprezentanți ai comunității științifice. Contrar părerii evoluționiștilor, aceasta nu este totuna cu teoria creaţionismului biblic. Există o distincţie importantă între cele două poziţii. Creaţioniştii pornesc de la convingerea că relatările biblice despre creaţie sunt de încredere și corecte – viaţa pe pământ a fost proiectată de Dumnezeu – căutând apoi dovezi în mediul natural, pentru a-și susţine această afirmație. Adepții teoriei designului inteligent pornesc de la cercetarea mediului natural şi ajung la concluzia că există o inteligență a Universului, că materia însăși este inteligentă și se organizează în mod inteligent.

În sfârșit, în prezent nici Biserica nu mai e atât de categorică în privința originii divine a vieții pe pământ. Astfel, în octombrie 2014, în timpul unui discurs ţinut la Academia Pontificală de Ştiinţe, Papa Francisc a făcut o serie de comentarii despre care experţii spun că au dat lovitura finală pseudo-teoriei numită creaţionism biblic: „Când citim despre creaţie în «Facerea», întâmpinăm riscul de a ni-l imagina pe Dumnezeu ca pe un magician cu o baghetă, capabil să facă totul. Dar lucrurile nu stau deloc aşa”. Mai mult, predecesorul său, Papa Benedict al XVI-lea, susţinuse ideea că la baza evoluţiei stă designul inteligent și că selecţia naturală nu este suficientă pentru a oferi o explicaţie satisfăcătoare pentru complexitatea lumii noastre.

Fizicianul Max Planck spunea că „întreaga materie își are originea și există în virtutea unei forțe, și că în spatele acestei forțe există o minte conștientă și inteligentă, care este matricea întregii materii”. Celebrul om de știință admitea, așadar, că acestui „agent inteligent” nu i se poate da un nume și un chip, iar această abordare ni se pare mult mai cinstită decât teoria evoluționistă, care este o pură speculație, sau cea creaționistă, care este o pură fantezie. Ar fi timpul ca savanții să învețe să spună și „nu știu” și să aleagă calea luptei cu necunoscutul, așa cum a făcut de-a lungul carierei sale americanul Carl Sagan, cel mai popular astrofizician din lume. În acest sens, el a afirmat: „În ceea ce mă privește, îmi place Universul care cuprinde lucruri necunoscute. Un univers în care totul este cunoscut ar fi la fel de plicticos ca raiul în viziunea unor teologi săraci cu duhul. Universul fără enigme nu este un loc potrivit pentru o ființă gânditoare”.

Campania împotriva științei (A War on Science) (RO)


A War on Science (RO) de frumoasaverde