Cât de intoxicați suntem?

CÂT DE INTOXICAȚI SUNTEM?

Observând cu atenție oamenii din jur, cu înțelegerea intelectuală, dar și cu trăirea personală a procesului detoxifierii, încep să realizez, încetul cu încetul, magnitudinea problemei cu care ne confruntăm cu toții. Deja nu mai e vorba dacă suntem „intoxicați” sau nu. Mi-e foarte clar că trăim cu toții stări din ce în ce mai profunde și complexe de intoxicație, care ne țin corpul fizic la limita supraviețuirii, starea emoțională mereu pe muchie, în pericol continuu de dezechilibru la cea mai mică provocare, iar starea mentală într-o ceață și confuzie continue. Acum, problema care se pune este cât de intoxicați suntem atunci când ne confruntăm cu o serie probleme de sănătate.

pH-ul natural al corpului nostru este ușor alcalin (7,3–7,4).

Un pH cu valoarea 7 este neutru, sub 7 este acid, iar peste 7 este alcalin.

Pentru a ne menține pH-ul alcalin, tot ce trebuie să facem este să mâncăm alimente alcaline.

Pielea este primul loc în care observăm semnele acidozei: acumulări de reziduuri acide în spațiile dintre celule, ca urmare a proastei filtrări a rinichilor, proastei eliminări la nivel intestinal și stagnării limfatice în tot corpul. Pielea este considerată al treilea rinichi, și atunci când cei doi rinichi pe care-i avem nu mai fac față și nu reușesc să elimine reziduurile acide proprii ale corpului (produsele de deșeu ale miliardelor de celule care își îndeplinesc zilnic activitățile normale), pielea își asumă această funcție secundară, de organ de excreție.

Observăm cum pielea începe să se încarce funcțional la copii: apariția timpurie a alunițelor sau a altor creșteri sau pete de diferite culori (maro, roșiatice, albicioase) nimic altceva decât depozite de reziduuri toxice care nu pot fi eliminate și sunt depuse în grăsimea subcutanată, pentru a nu dăuna organismului. Alunițele și petele maro sunt cel mai adesea reziduuri de carbohidrați imposibil de asimilat și greu de eliminat (zahăr, făină, produse de patiserie, înghețată, biscuiți, pâine, paste etc.). Petele și protuberanțele roșii (uneori angioame, alteori pur și simplu vase dilatate) sunt deformări ale pereților vaselor mici de sânge, create de reziduurile acide din spațiile din jurul celulelor, ce nu pot fi eliminate prin transpirație sau direct prin piele (pentru că ar arde pielea, din cauza toxicității lor). Cel mai adesea, sunt produși de reziduu din alimente precum carne, pește, lactate sau ouă (proteine animale).

Majoritatea copiilor se nasc cu o piele perfectă, netedă, mătăsoasă, fără nicio pată. Cei care se nasc cu semne din naștere au beneficiat deja de reziduurile acide ale mamei lor (alimentația și condițiile acesteia de viață au fost intens creatoare de reziduuri acide). Treptat, cu fiecare an de viață, ca urmare a expunerii la alimentația intens acidă cu care oamenii sunt obișnuiți de presiunea socială, și prin încadrarea în stilul de viață extrem de stresant, pe care mamele îl acceptă cu supunere, copiii încep să prezinte semne de slăbiciune a funcționării glandelor suprarenale (glandele de stres) cu afectarea funcției rinichilor (vedem după cearcănele lor) și semne ale proastei funcționări a intestinelor (constipație, cu un singur scaun chinuit pe zi, este regula de eliminare la majoritatea copiilor). Și pielea lor începe să se murdărească cu fel și fel de crescături și alunițe, cu lipoame și chiar vergeturi (fibre de colagen rupte, atunci când își pierd fermitatea, semnalând și o slăbiciune clară a glandelor paratiroide, pe lângă cele deja amintite.

La adulți, apar foarte devreme ridurile (pielea uscată și ridată este un semn clar de intoxicație și acidoză). Pielea devine mată, uscată, lipsită de elasticitate și strălucire (în ciuda tuturor cremelor folosite) și cu probleme în diferite zone ale corpului. Apar bătături pe tălpi, în locurile în care eliminările de reziduuri acide sunt cele mai intense și agresive (se știe că prin tălpile picioarelor se elimină reziduurile acide în exces din zona membrelor inferioare). Mirosul neplăcut al picioarelor ne arată o foarte mare toxicitate cu reziduuri proteice, iar prezența continuă a acizilor determină în timp crăpături la nivelul călcâielor și inevitabila apariție a ciupercilor între degete sau pe talpă. Tratamentele locale sunt ineficiente și deci inutile. Atâta timp cât există reziduuri acide (create prin alimentație și stil de viață) nu vor dispărea nici mirosul urât, nici ciupercile și nici leziunile.

Pielea feței este printre cele mai afectate de acidoză. La nivelul ei se proiectează meridiane importante de acupunctură, legate în special de tubul digestiv (vezica biliară, stomacul, intestinul subțire și gros) dar și de rinichi și suprarenale. Ridurile de expresie, cearcănele, pleoapele umflate, buzele strânse, crăpate, uscate, erupțiile de toate felurile, pielea uscată și descuamată – toate arată nivelul de acidoză interior și starea tubului digestiv/rinichilor. Pleoapele superioare ne arată starea rinichilor, iar colțul intern al ochilor reflectă starea suprarenalelor corespunzătoare. Am fost uimită să văd într-un muzeu celebru busturi ale unor personalități din istoria antică (greacă, romană) cu ochi având pleoapele superioare umflate și colțul intern umflat! Sculptorii din vechime, cu ochiul versat al artiștilor obișnuiți să surprindă detaliul, au reprezentat și acest amănunt în piatră. Și astfel am realizat că, de mii de ani, oamenii suferă de aceeași acidoză sistemică generalizată, cu aceiași rinichi prost funcționali și aceleași suprarenale slăbite. Și nimeni, niciodată nu a pus la îndoială calitatea hranei ființei umane și modul său de viață. Au fost transmise automat, ca de la robot la robot, aceleași obiceiuri sociale și alimentare și au fost acceptate stările de suferință și boală ca fiind „blesteme” care ne lovesc din afară, „teroriști” invizibili, lovindu-ne când ne este lumea mai dragă! Dar cu mintea încețoșată de acidoza limfatică nu-i de mirare că nu ne punem întrebări și luăm totul de bun!

La majoritatea ființelor umane, acidoza capului este una dintre cele mai intense, pentru că zona gâtului este foarte îngustă, iar vasele limfatice sunt pline ochi cu reziduuri acide din copilărie (mulți copii „beneficiază” de scoaterea amigdalelor și a polipilor, având drept consecință blocajul întregului sistem de drenaj limfatic al gâtului și apariția ulterioară a durerilor de cap și ceafă și a spondilozei cervicale. Cearcănele de sub ochi ne arată cât de tare sunt afectați rinichii în partea lor inferioară de drenaj. Există adulți și copii care au o colorație maronie/albăstruie în jurul ochilor, cu care s-au obișnuit, ca făcând parte din fizionomia lor. Aceștia au rinichi și suprarenale foarte slăbite și ar trebui să fie luate măsuri de detoxifiere și dietă extrem de severe, mult mai dure decât alți oameni, pentru a se menține într-o stare bună de sănătate, timp mai îndelungat.

Erupțiile la nivelul obrajilor (dermatita atopică a copiilor sau cea seboreică de la adulți) ne arată acidoza la nivelul stomacului și primei părți a tubului digestiv. Tot ce apare în jurul gurii și la nivelul buzelor (inclusiv erupțiile herpetice) arată stagnare la nivelul intestinului gros, proasta lui eliminare, precum și probleme de absorbție la nivelul intestinului subțire. Iar cel mai adesea, arată prezența paraziților intestinali. 80-90% dintre adulții care mănâncă „normal” (hrana obișnuită – pâine, lactate, carne, mâncare gătită, dulciuri) au viermi de tot felul. Nu toate deparazitările sunt eficiente, pentru că viermii sunt foarte adaptați la locuire în zone ascunse și greu accesibile, pentru orice tratament (de pildă în cecum – zona de unire a intestinului subțire cu cel gros).

Erupțiile din zona frunții, a marginii pielii păroase a capului și de pe pielea capului au o mare legătură cu vezica biliară, cu stagnarea fierii în ficat (existența dopurilor de tip plastilină din fiere). Practic, orice apare pe față arată starea de acidoză a sistemului digestiv/urinar (cele două sisteme importante de eliminare a reziduurilor acide din organism). Nu-i de mirare că fețele multor oameni sunt deformate, buhăite, căzute, boțite, acrite, că bărbiile lor inferioare sunt deformate de depuneri de grăsime care se străduie să neutralizeze acidoza acumulată aici, că pe măsură ce îmbătrânesc (de fapt, pe măsură ce se acumulează din ce în ce mai multe reziduuri acide) oamenii arată mai deformați și mai stafidiți. Și fețele lor arată mult mai rău decât restul corpului, care se păstrează de multe ori în stare acceptabilă mai mult timp (am văzut femei subțiri, cu corpuri ca de adolescente și fețe zbârcite și îmbătrânite, trădând gradul profund de acidoză al corpului lor. Acest lucru l-am observat în special la fumătoare.

Și corpul are semnele lui de acidoză, primul și cel mai evident fiind dispariția taliei sau apariția colăcelului de grăsime la nivelul mijlocului (atât la bărbați, cât și la femei). Urmează și alte semne clare – umflarea abdomenului și apariția depozitului de grăsime pe burtă, coapse, fese; deformări, vergeturi, transpirație abundentă și urât mirositoare (mai ales la nivelul subrațului, unde se găsesc lanțuri ganglionare importante, sau al zonelor inghinale). Oamenii se chinuie să corecteze aceste probleme cu măsuri exterioare – creme, unguente „miraculoase” anti-celulită, masaje și aparate de tonifiere, corsete și lenjerie care să strângă grăsimea, sau exerciții de gimnastică/fitness epuizante, care nu fac decât să creeze o acidoză suplimentară. Nu mai vorbesc despre cosmeticele menite să mascheze problemele (de la groaznicele antiperspirante pe bază de săruri de aluminiu, până la cremele de protecție solară – de fapt, pelicule chimice care blochează și mai tare pielea. Oamenii își tratează foarte rău propriul corp fizic – începând cu modul în care îl alimentează. Și acceptă toate deșeurile pe post de „combustibil”, fiecare masă fiind doar o re-alimentare a acidozei deja existente și vizibilă clar la toți cei din jur.

Picioarele sunt al doilea loc în care se acumulează reziduurile acide. Acestea determină umflarea gleznelor (după mers sau stat mult timp în picioare, se creează o cantitate mai mare de acizi, care nu pot fi eliminați în timp util prin urină ori scaun) sau dureri la nivelul gambelor (ca o febră musculară, ca și cum ceva apucă și strânge gamba). La copii, acești produși acizi determină dureri intense chiar la nivelul oaselor, pe care medicii le numesc eronat „dureri de creștere”. Apar mai ales noaptea, pentru că atunci are loc acumularea cea mai mare de acidoză în corp, rinichii fiind suprasolicitați. Pentru aceste dureri se prescrie calciu sau magneziu (care funcționează, pentru că neutralizează acizii, dar cu prețul formării unor săruri ce nu pot fi eliminate cu ușurință, creând nisip în rinichi sau depuneri pe suprafața oaselor). La adulți, acidoza avansată duce la apariția cârceilor, crampelor, spasmelor, a unor simptome pe care mulți le numesc „spasmofilie”, aceasta tratându-se la fel de ineficient cu calciu sau perfuzii cu ser fiziologic, cu rol de neutralizare.

Când acizii se acumulează ani de zile, în cantități impresionante, ei încep erodarea și distrugerea țesuturilor din jur – mai întâi a vaselor de sânge – și apar erupții numite frecvent purpură, eritem sau alergii, apoi și a altor țesuturi (cu tulburări de circulație impresionante, de la vene varicoase, până la colorarea vineție/maronie a părți întregi din picior), ajungându-se la extrema situație a leziunilor nervoase, cu amorțeli, parestezii și chiar paralizii ale unor zone mari a piciorului. Reziduurile acumulate la nivelul picioarelor se drenează mult mai greu decât cele din restul corpului, întrucât curgerea limfatică se face în sens anti-gravitațional, iar poziția „stat în picioare” timp îndelungat, sau cu picioarele atârnate (statul pe scaun) nu favorizează întoarcerea limfatică.

Plimbarea, mersul pe jos, exercițiile fizice, dar și statul întins periodic, cu picioarele ridicate, ajută la întoarcerea venoasă și favorizează eliminarea reziduurilor acide din zona picioarelor.

Privind membrele inferioare ale unei persoane, vedem nivelul de acidoză al acesteia. Am observat vara nivelul uriaș al acidozei la fete și băieți tineri cu picioare umflate și gambe îngroșate de stagnare limfatică, coapse pline de celulită (depuneri de grăsimi pe coapse, dar și pe gambe, sub formă de cocoloașe de grăsime, un alt mecanism de echilibrare al acidozei). La adulți, rar am mai văzut picioare frumoase, suple și netede, pentru că vasele dilatate și îngroșate, retenția de fluide și deformările de tot felul sunt deja normalul.

Uitând-ne la fața și picioarele unei persoane, putem prezice cu destulă exactitate starea de acidoză în care se află aceasta. Pentru mine a devenit un joc interesant să observ semne de acidoză la cei alături de care călătoresc sau la oameni de pe plajă și să-mi dau seama care este regimul lor alimentar și ce organe le funcționează bine sau mai puțin bine. Și nu este ghicit, ci o cunoaștere simplă, ușor de învățat, ce poate facilita înțelegerea modului minunat în care funcționează corpul nostru. Iar dacă am ocazia să privesc în ochii unei persoane, reușesc să văd profunzimea reală a acidozei cu care se confruntă aceasta.

Pupila este punctul negru din mijlocul zonei colorate numită iris. De jur împrejurul ei, pe irisul colorat se proiectează intestinul nostru, iar la persoanele cu ochi albaștri sau verzi, dar și la cele cu ochi căprui deschis se poate observa colorația gălbuie/portocalie sau maronie din jurul pupilei. Asta îmi arată grosimea stratului de mâl depus pe pereții intestinului. La copii, depozitele sunt albicioase, dar am văzut și copii cu depozite maronii, ca la adulții foarte intoxicați. Orice fel de pete sau linii colorate pe iris arată afectarea anumitor zone, corespunzătoare unor organe din corp. Iridologia este o știință minunată și facilă, care evaluează starea de curățenie a organismului fizic, iar ochii sunt cu adevărat oglinda întregului corp. Lumina lor pălește cu fiecare an de acidoză, ajungând să fie o umbră încețoșată. De multe ori, privesc oamenii în ochi și nu mă uit la nimeni. Pentru că am senzația că nu este nimeni dincolo. Ceea ce nu se întâmplă când privesc în ochi un copil și văd o prezență – este cineva acolo care, la rândul său, mă privește. Fascinantă experiență!

Și pentru că vorbim despre ochi, să nu uit să vă precizez că toate tulburările de vedere, indiferent cum sunt numite de medici ­– miopie, hipermetropie, astigmatism, strabism, glaucom – sunt provocate de acidoza și depozitele de limfă acidă din spatele globilor oculari. Uscăciunea, usturimile și ochii grei sunt semne clare ale acidozei limfatice a capului. Am observat în timpul detoxifierii, în special în primele luni, o accentuare a tulburărilor de vedere (mai ales vederea în ceață, la distanță sau aproape, sau dificultăți de acomodare aproape-distanță). Multe astfel de simptome au fost accentuate de cura cu pepeni, dar la un moment dat vederea s-a limpezit și am văzut clar, mai clar ca altădată. Dar au fost destule săptămâni de ceață mentală și de teamă legată de întregul proces.

Pielea, picioarele și ochii unui om pot fi evaluate dintr-o privire și-ți poți face idee despre gradul de acidoză cu care se confruntă acesta. Nu mi-a fost ușor să accept că intensitatea acidozei mele  este una severă (cu atât mai mult, cu cât am avut pretenția că am un stil de viață considerat sănătos după vechile standarde). Probabil că am avut nevoie de această experiență pentru a putea trece prin procesul invers, pe care intenționez să-l parcurg în următoarele luni, și pentru a putea ghida și alte persoane pe acest drum. Am aflat că m-am născut într-un organism vulnerabil, că genele mele erau slăbite de abuzurile de generații ale înaintașilor mei și că, pentru a-mi putea reechilibra și reface vehiculul fizic care se confruntă cu o acidoză extremă, am nevoie de disciplină interioară și o reeducare a obiceiurilor. Am pus și voi pune la îndoială tot ce am învățat că e corect, bun sau sănătos, iar prin verificarea directă a validității informațiilor, prin trăirea lor zilnică și evaluarea lor cu instrumentele educației mele medicale voi avansa pe calea înțelegerii procesului de acidoză / intoxicare al corpului – și al inversării sale.

Cum evităm acidoza metabolică? Evitând alimentele care o provoacă. Produsele care trebuie eliminate din dieta noastră zilnică sunt în primul rând lactatele, carnea, peștele, zahărul rafinat, cerealele rafinate, alcoolul, cafeaua și băuturile carbogazoase. Alimentele procesate și modificate genetic pot, de asemenea, contribui la aceasta condiție. Alimentația ideală este cea alcătuită din produse proaspete, neprăjite, dense nutritiv, într-o proporție de 80% legume și 20% fructe. Dacă nu știți de unde să începeți, iată o listă cu cele mai alcaline alimente: țelina, sparanghelul, salata, castraveții, ardeii, spanacul, sfecla, morcovii, păstârnacul, avocado, varza, broccoli, conopida, roșiile, dovleceii, mazărea, prazul, cartofii noi, verdețurile, cerealele integrale, nucile, alunele și semințele. Iar dacă suferiți de multă vreme de aciditate, suplimentați-vă o perioadă aportul de calciu, vitamina D și magneziu, pentru a reface rezervele corpului. De asemenea, este important să vă odihniți și să evitați stresul.

Sursa: aici