Dăunătorii din Grădina Domnului + VIDEO

-->

DĂUNĂTORII DIN GRĂDINA DOMNULUI

– SPECIA HOMO RELIGIOSUS PROFITORIUS –

Primii indivizi ai acestei specii au apărut în deşerturile din nordul continentului african, acum multe mii de ani, când Soarele avea prostu’ obicei să se oprească din mişcarea sa pe bolta cerească şi zeii se arătau sub formă de boscheţi în flăcări unui individ din specia Homo religiosus profitorius. Astăzi, această specie de dăunători este foarte răspândită în Grădina Domnului şi ameninţă să provoace mari pagube.

Din punct de vedere morfologic, indivizii speciei Homo religiosus profitorius sunt foarte asemănători şi pot fi recunoscuţi cu uşurinţă: poartă bărbi pe post de măşti şi sunt înveşmântaţi într-o pelerină neagră, de unde şi denumirea populară de Batman – denumire dată pe nedrept, deoarece prin experiment s-a infirmat capacitatea acestora de a zbura. Aspectul lor se poate modifica în timpul marilor sărbători religioase, când se deghizează în cocote, dar acest camuflaj nu reuşeşte să păcălească pe nimeni, deoarece expresia feţei lor este aceeaşi – „cu Dumnezeu pe buze şi o armată de draci în suflet”.

Homo religiosus profitorius îşi face vizuina în hrube întunecate, unde predomină un iz puternic de tămâie, dar, în căutarea prăzii, îşi părăseşte des vizuina, fiind întâlnit mai peste tot unde este rost de un pitac nemuncit (la nunţi, botezuri, înmormântări, sex shop-uri, mitinguri politice şi alte paranghelii). Acesta preferă cu precădere să se înhăiteze cu vietăţile politice – o altă specie de dăunători despre care vom vorbi cu altă ocazie – cu care dezvoltă tandre relaţii de amor ghebos, indiferent de culoarea politică a celei din urmă.

Hrana acestei specii este compusă în special din naivitatea oiţelor pioase şi din creier de copil şcolar, pe care-l frăgezesc cu poveşti naive, aşa-zis inspirate divin, şi apoi îl lasă la macerat, pregătindu-l în acest fel pentru consum ulterior. Dar, fiind o specie extrem de adaptabilă, hrana lor nu se limitează doar la cele de mai sus. Nu! La fel de bine, după modelul căpuşelor, Homo religiosus profitorius suge cu nesaţ din bugetul statului, vlăguindu-l până la inaniţie şi transmiţându-i tot felul de boli: urticarie, râie şi bube în... părţile mai puţin văzute de soare.

Întrucât această specie practică pe scară largă sodomia, este peste putinţa ştiinţei să explice cum de se înmulţesc aceste specimene, dar studii recente ne dau speranţa că, în viitorul apropiat, vom găsi soluţii de eradicare a acestor dăunători periculoşi. Insecticidele, pesticidele şi alte chimicale s-au dovedit ineficiente în combaterea acestor dăunători. S-a încercat chiar şi cu leacuri tradiţionale – urările din popor adresate dăunătorilor: „fă-te mic şi mergi la mă-ta”, dar Homo religiosus profitorius n-are mamă, e făcut de un patriarh, aşa că... fără efect. Speranţa vine doar de la sfânta ştiinţă, care vindecă de naivitate... Desigur, se poate folosi şi ciomagul de nuc stropit cu agheasmă, dar dăunătorii din Homo religiosus profitorius sunt specie protejată şi, sperăm noi, pe cale de dispariţie.

Adrian Copăcianu

Sursa: http://articole.drumulinvingatorilor.ro/?p=47

Father Guido Sarducci - Vita est lavorum (Life is a job)

-->