Ce este Biblia? + VIDEO (RO)

-->

CE ESTE BIBLIA?

Cuvântul „biblie” provine din limbile greacă şi latină şi înseamnă „carte”. Biblia este o culegere de texte antice în care sunt cuprinse 66 de cărţi diferite. Ele includ cărţi ale legii precum Leviticul şi Deuteronomul, cărţi istorice precum Ezra şi Faptele apostolilor, cărţi poetice precum Psalmii şi Ecleziastul, cărţi profetice precum Isaia şi Apocalipsa, biografii precum Matei şi Ioan, şi epistole precum Tit şi Evrei.

În jur de 40 de autori diferiţi au contribuit la scrierea Bibliei, de-a lungul a 1.500 de ani. Autorii au fost regi, pescari, preoţi, oficiali din guvern, fermieri, păstori, medici. Din toată această diversitate, în mod extraordinar, a rezultat o unitate incredibilă, cu teme comune întreţesute. Se spune că unitatea Bibliei se datorează până la urmă faptului că ea are un singur autor – însuşi Dumnezeu. Biblia este „insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16). Autorii umani ar fi scris ceea ce Dumnezeu a vrut ca ei să scrie, iar rezultatul a fost Cuvântul sfânt şi perfect al lui Dumnezeu (Psalmul 12:6; 2 Petru 1:21).

Biblia este împărţită în două părţi mari: Vechiul şi Noul Testament. Pe scurt, Vechiul Testament este istoria unui popor, iar Noul Testament – istoria unui om. Poporul era calea prin care Dumnezeu l-a adus pe omul Iisus Hristos în lume. Vechiul Testament descrie naşterea şi păstrarea poporului Israel. Dumnezeu a promis să-l folosească pe Israel pentru a binecuvânta întreaga lume (Geneza 12:2-3). Odată ce Israel a fost stabilit ca naţiune, Dumnezeu a ridicat o familie din popor prin care să vină binecuvântarea, şi anume familia lui David (Psalmul 90:3-4). Din această familie a fost promis un Om care va aduce binecuvântarea promisă (Isaia 11:1-10). Noul Testament descrie în amănunt venirea Omului promis. Numele lui este Iisus. El a împlinit profeţiile Vechiului Testament trăind o viaţă fără păcat, murind pentru a deveni Mântuitorul nostru şi înviind din morţi.

Așadar, Iisus este personajul central al Bibliei. Într-adevăr, întreaga carte este despre el. Vechiul Testament îi prezice venirea şi stabileşte scena pentru intrarea lui în lume. Noul Testament descrie venirea şi lucrarea lui pentru a aduce mântuire lumii noastre păcătoase. Iisus este mai mult decât o figură istorică și mai mult decât un om. El este Dumnezeu în trup, iar venirea lui a fost cel mai important eveniment istoric din lume. Cu alte cuvinte, însuşi Dumnezeu a devenit om, pentru ne oferi o imagine clară şi inteligibilă despre sine. Cum este Dumnezeu? El este ca Iisus. Iisus este Dumnezeu într-un trup uman (Ioan 1:14; 14:9).

În rezumat: Dumnezeu l-a creat pe om şi l-a pus într-un mediu perfect. Totuşi, omul s-a răzvrătit împotriva lui şi a decăzut din ceea ce Dumnezeu a intenţionat să fie. Atunci, el a plasat întreaga lume sub blestem din cauza păcatului, însă imediat a pus în mişcare un plan de restaurare a omenirii şi a întregii creaţii la gloria ei de la început. Ca parte a planului de răscumpărare, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam din Babilon în Canaan (cu cca 2.000 de ani î.Hr.). Dumnezeu i-a promis lui Avraam, fiului său Isaac şi nepotului său Iacov (numit şi Israel) că va binecuvânta lumea printr-un urmaş al lor. Familia lui Israel a emigrat din Canaan în Egipt, unde s-a înmulţit şi a crescut atât de mult, încât a devenit o naţiune. 

În jurul anului 1400 î.Hr. Dumnezeu i-a scos pe urmaşii lui Israel din Egipt sub conducerea lui Moise şi le-a dat Ţara Promisă - Canaanul, ca să fie al lor. Prin Moise, Dumnezeu a dat poporului Israel „Legea” şi a făcut un legământ cu ei. Dacă îi rămân credincioşi lui şi nu aderă la idolatria popoarelor înconjurătoare, vor prospera. Dar dacă-l părăsesc şi se închină unor idoli, atunci Dumnezeu le va distruge naţiunea.

Aproape 400 de ani mai târziu, în timpul domniei lui David şi a fiului său, Solomon, Israel a devenit o împărăţie mare şi puternică. Dumnezeu le-a promis lui David şi lui Solomon că un urmaş al lor va domni veşnic. Dar după domnia lui Solomon, poporul lui Israel s-a divizat. Zece seminţii din nord au fost numite „Israel” şi au dăinuit în jur de 200 de ani înainte ca Dumnezeu să-i judece pentru idolatrie. Asiria l-a luat pe Israel în robie în jurul anului 721 î.Hr. Celelalte două seminţii din sud s-au numit „Iuda” şi au existat separat ceva mai mult, dar în cele din urmă, şi ei i-au întors spatele lui Dumnezeu. Babilonul i-a luat în robie în jurul anului 600 î.Hr. 70 de ani mai târziu, prin mila şi îndurarea sa, Dumnezeu a adus o rămăşiţă de robi înapoi în ţara lor. Capitala Ierusalim a fost reconstruită în jurul anului 444 î.Hr. şi Israelul şi-a instituit încă o dată identitatea naţională. Astfel se încheie Vechiul Testament.

Noul Testament începe 400 de ani mai târziu, cu naşterea lui Iisus Hristos în Bethleem. Iisus era urmaşul sau sămânţa promisă lui Avraam şi lui David, unul care să împlinească planul lui Dumnezeu de răscumpărare a omenirii şi de restaurare a creaţiei. El și-a încheiat lucrarea cu credință: a murit pentru păcat şi a înviat din morţi. Moartea lui Hristos este baza unui nou legământ cu lumea. Toţi cei care au credinţă în Iisus vor fi mântuiţi de păcat şi vor avea viaţă veşnică. După înviere, Iisus i-a trimis pe ucenicii lui să răspândească în întreaga lume vestea despre viaţa şi puterea lui de a mântui oamenii. Ucenicii au mers peste tot, răspândind vestea mântuirii prin credinţa în Iisus. Ei au călătorit prin Asia Mică, Grecia şi întregul Imperiu Roman. Noul Testament se încheie cu profeţia întoarcerii lui Iisus, pentru a judeca lumea necredincioasă şi a elibera creaţia divină de blestem.

Sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/Ce-este-Biblia.html

VECHIUL TESTAMENT LA UNIVERSITATEA YALE

 Izraeliții - o scurtă introducere (RO)

Originile Vechiului Testament (RO)

Cinci mituri despre Biblie (RO)

-->