-->
CE ESTE BIBLIA?
Cuvântul
„biblie” provine din limbile greacă şi latină şi înseamnă „carte”. Biblia este
o culegere de texte antice în care sunt cuprinse 66 de cărţi diferite. Ele
includ cărţi ale legii precum Leviticul şi Deuteronomul, cărţi istorice precum
Ezra şi Faptele apostolilor, cărţi poetice precum Psalmii şi Ecleziastul, cărţi
profetice precum Isaia şi Apocalipsa, biografii precum Matei şi Ioan, şi
epistole precum Tit şi Evrei.
În
jur de 40 de autori diferiţi au contribuit la scrierea Bibliei, de-a lungul a 1.500
de ani. Autorii au fost regi, pescari, preoţi, oficiali din guvern, fermieri,
păstori, medici. Din toată această diversitate, în mod extraordinar, a rezultat
o unitate incredibilă, cu teme comune întreţesute. Se spune că unitatea Bibliei
se datorează până la urmă faptului că ea are un singur autor – însuşi Dumnezeu.
Biblia este „insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16). Autorii umani ar fi scris
ceea ce Dumnezeu a vrut ca ei să scrie, iar rezultatul a fost Cuvântul sfânt şi
perfect al lui Dumnezeu (Psalmul 12:6; 2 Petru 1:21).
Biblia
este împărţită în două părţi mari: Vechiul şi Noul Testament. Pe scurt, Vechiul
Testament este istoria unui popor, iar Noul Testament – istoria unui om. Poporul
era calea prin care Dumnezeu l-a adus pe omul Iisus Hristos în lume. Vechiul
Testament descrie naşterea şi păstrarea poporului Israel. Dumnezeu a promis
să-l folosească pe Israel pentru a binecuvânta întreaga lume (Geneza 12:2-3).
Odată ce Israel a fost stabilit ca naţiune, Dumnezeu a ridicat o familie din
popor prin care să vină binecuvântarea, şi anume familia lui David (Psalmul
90:3-4). Din această familie a fost promis un Om care va aduce binecuvântarea
promisă (Isaia 11:1-10). Noul Testament descrie în amănunt venirea Omului
promis. Numele lui este Iisus. El a împlinit profeţiile Vechiului Testament
trăind o viaţă fără păcat, murind pentru a deveni Mântuitorul nostru şi înviind
din morţi.
Așadar,
Iisus este personajul central al Bibliei. Într-adevăr, întreaga carte este
despre el. Vechiul Testament îi prezice venirea şi stabileşte scena pentru
intrarea lui în lume. Noul Testament descrie venirea şi lucrarea lui pentru a
aduce mântuire lumii noastre păcătoase. Iisus este mai mult decât o figură
istorică și mai mult decât un om. El este Dumnezeu în trup, iar venirea lui a
fost cel mai important eveniment istoric din lume. Cu alte cuvinte, însuşi
Dumnezeu a devenit om, pentru ne oferi o imagine clară şi inteligibilă despre sine.
Cum este Dumnezeu? El este ca Iisus. Iisus este Dumnezeu într-un trup uman (Ioan
1:14; 14:9).
În
rezumat: Dumnezeu l-a creat pe om şi l-a pus într-un mediu perfect. Totuşi,
omul s-a răzvrătit împotriva lui şi a decăzut din ceea ce Dumnezeu a
intenţionat să fie. Atunci, el a plasat întreaga lume sub blestem din cauza
păcatului, însă imediat a pus în mişcare un plan de restaurare a omenirii şi a
întregii creaţii la gloria ei de la început. Ca parte a planului de
răscumpărare, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam din Babilon în Canaan (cu cca 2.000
de ani î.Hr.). Dumnezeu i-a promis lui Avraam, fiului său Isaac şi nepotului său
Iacov (numit şi Israel) că va binecuvânta lumea printr-un urmaş al lor. Familia
lui Israel a emigrat din Canaan în Egipt, unde s-a înmulţit şi a crescut atât
de mult, încât a devenit o naţiune.
În
jurul anului 1400 î.Hr. Dumnezeu i-a scos pe urmaşii lui Israel din Egipt sub
conducerea lui Moise şi le-a dat Ţara Promisă - Canaanul, ca să fie al lor.
Prin Moise, Dumnezeu a dat poporului Israel „Legea” şi a făcut un legământ cu ei.
Dacă îi rămân credincioşi lui şi nu aderă la idolatria popoarelor
înconjurătoare, vor prospera. Dar dacă-l părăsesc şi se închină unor
idoli, atunci Dumnezeu le va distruge naţiunea.
Aproape
400 de ani mai târziu, în timpul domniei lui David şi a fiului său, Solomon,
Israel a devenit o împărăţie mare şi puternică. Dumnezeu le-a promis lui David
şi lui Solomon că un urmaş al lor va domni veşnic. Dar după domnia lui Solomon,
poporul lui Israel s-a divizat. Zece seminţii din nord au fost numite „Israel”
şi au dăinuit în jur de 200 de ani înainte ca Dumnezeu să-i judece pentru
idolatrie. Asiria l-a luat pe Israel în robie în jurul anului 721 î.Hr.
Celelalte două seminţii din sud s-au numit „Iuda” şi au existat separat ceva
mai mult, dar în cele din urmă, şi ei i-au întors spatele lui Dumnezeu.
Babilonul i-a luat în robie în jurul anului 600 î.Hr. 70 de ani mai târziu,
prin mila şi îndurarea sa, Dumnezeu a adus o rămăşiţă de robi înapoi în ţara
lor. Capitala Ierusalim a fost reconstruită în jurul anului 444 î.Hr. şi
Israelul şi-a instituit încă o dată identitatea naţională. Astfel se încheie
Vechiul Testament.
Noul
Testament începe 400 de ani mai târziu, cu naşterea lui Iisus Hristos în Bethleem.
Iisus era urmaşul sau sămânţa promisă lui Avraam şi lui David, unul care să
împlinească planul lui Dumnezeu de răscumpărare a omenirii şi de restaurare a
creaţiei. El și-a încheiat lucrarea cu credință: a murit pentru păcat şi
a înviat din morţi. Moartea lui Hristos este baza unui nou legământ cu lumea.
Toţi cei care au credinţă în Iisus vor fi mântuiţi de păcat şi vor avea viaţă
veşnică. După
înviere, Iisus i-a trimis pe ucenicii lui să răspândească în întreaga lume
vestea despre viaţa şi puterea lui de a mântui oamenii. Ucenicii au mers
peste tot, răspândind vestea mântuirii prin credinţa în Iisus. Ei au călătorit
prin Asia Mică, Grecia şi întregul Imperiu Roman. Noul Testament se încheie cu
profeţia întoarcerii lui Iisus, pentru a judeca lumea necredincioasă şi a
elibera creaţia divină de blestem.
VECHIUL TESTAMENT LA UNIVERSITATEA YALE
Izraeliții - o scurtă introducere (RO)
Izraeliții - o scurtă introducere (RO)
Originile Vechiului Testament (RO)
Cinci mituri despre Biblie (RO)
-->
Daca tinem cont insa si de Evangheliile apocrife si de alte surse istorice care contrazic adeseori viziunea biblica s-ar putea sa nu mai vedem coerenta si mana lui „Dumnezeu” la lucru. Daca mai analizam si povestea lui Iisus, care a fost impanata de-a dreptul si infolrita cu o mitologie solara foarte asemanatoare unor zei solari pagani (gen Mithra) atunci s-ar putea sa mai vedem inca odata mana lui „Dumnezeu” la lucru. De parca o gasca de smecheri cu pretentii de mijlocitori „divini”, popi, papi si alte titluri „divine” menite sa smenozeasca istoria nu ar fi putut sa dea aceasta aparenta coerenta ... Era in interesul lor sa para coerenta ... normal. Nu uitati, istoria este scrisa de invingatori (se aplica si Bibliei - Vaticanul e inca la putere in ciuda aparentelor). Au acumulat putere, influenta, cunoastere si resurse mii de ani ... Nu subestimati asta ...
RăspundețiȘtergereFreeYourMind, ai perfectă dreptate și mulțumim pentru comentariu. Cred că multe din postările noastre arată că suntem în cunoștință de cauză. Articolul de față a fost ales pentru că este o descriere mai pe scurt sau o definiție mai pe larg a Bibliei și-atât. Nu știu dacă ai remarcat tonul absolut neutru al explicațiilor. Iar dacă-l mai citești o dată cu atenție, vei remarca și tonul ușor ironic. Se potrivește perfect cu prelegerea profesoarei de la Yale, care este și ea pur obiectivă. E tipul de informație binevenită mai ales în preajma Crăciunului, când n-are rost să-ți atragi ura furibundă a credincioșilor habotnici. Hai să-i lăsăm pe aceștia să creadă că Moise a scris după dictare, dacă asta-i face mai fericiți. Iar alte mii de români să afle, în sfârșit că Biblia n-a fost scrisă nici de Eminescu, și nici de popa din satul lor.
RăspundețiȘtergereMulte consemnări antice se contrazic între ele, chiar dacă au fost scrise în aceeaşi perioadă. Cărţile scrise de autori diferiţi, în locuri diferite şi în perioade diferite rareori se armonizează între ele. Însă Biblia afirmă că toate cele 66 de cărţi ale ei au un singur Autor, prezentând astfel un mesaj unitar şi armonios.V-aţi aştepta ca o carte scrisă de-a lungul a peste 1 500 de ani, de aproximativ 40 de bărbaţi să fie caracterizată de o armonie absolută?
RăspundețiȘtergereÎn plus cred că ar trebui remarcat și caracterul practic al Bibliei.Caracterul practic. Chiar dacă n-ar exista nicio altă dovadă cu privire la autenticitatea Bibliei, principiile ei drepte şi normele ei morale ar fi suficiente pentru a atesta că ea este o carte deosebită, rodul gândirii divine. În plus, principiile şi normele ei se aplică la toate aspectele vieţii cotidiene. Nicio altă carte nu explică atât de raţional originea tuturor lucrurilor, inclusiv a omului, şi scopul Creatorului cu privire la pământ şi om, cum face Biblia (Gen., cap. 1; Is. 45:18). Biblia ne spune de ce moare omul şi de ce există răutatea (Gen., cap. 3; Rom. 5:12; Iov, cap. 1, 2; Ex. 9:16). Ea stabileşte cele mai înalte norme de dreptate (Ex. 23:1, 2, 6, 7; Deut. 19:15–21). Ea dă sfaturi înţelepte cu privire la relaţiile de afaceri (Lev. 19:35, 36; Prov. 20:10; 22:22, 23; Mat. 7:12), puritate morală (Lev. 20:10–16; Gal. 5:19–23; Evr. 13:4), relaţiile cu semenii (Lev. 19:18; Prov. 12:15; 15:1; 27:1, 2, 5, 6; 29:11; Mat. 7:12; 1 Tim. 5:1, 2), căsătorie (Gen. 2:22–24; Mat. 19:4, 5, 9; 1 Cor. 7:2, 9, 10, 39), relaţiile de familie şi îndatoririle soţului, ale soţiei şi ale copiilor (Deut. 6:4–9; Prov. 13:24; Ef. 5:21–33; 6:1–4; Col. 3:18–21; 1 Pet. 3:1–6), atitudinea potrivită faţă de conducători (Rom. 13:1–10; Tit 3:1; 1 Tim. 2:1, 2; 1 Pet. 2:13, 14), munca cinstită, relaţiile stăpân-sclav şi şef-angajat (Ef. 4:28; Col. 3:22–24; 4:1; 1 Pet. 2:18–21), tovărăşiile bune (Prov. 1:10–16; 5:3–11; 1 Cor. 15:33; 2 Tim. 2:22; Evr. 10:24, 25), rezolvarea neînţelegerilor (Mat. 18:15–17; Ef. 4:26), precum şi cu privire la multe alte lucruri care ne influenţează puternic viaţa de zi cu zi.
Cititi Biblia cu mai multa atentie si fara idei preconcepute. Veti fi socati de indemnurile la violenta fata de toti cei care nu-l
RăspundețiȘtergereadorau pe Domnul. Biblia, „cartea sfântă”, de “inspiraţie divina”, este înţesata de astfel de îndemnuri ca venite din partea lui Dumnezeu. “1 Samuel 15 – 3,4,5,6,7,8,9,10,11″. “Du-te loveşte pe Amalec (probabil poporul despre care vorbeşte acest domn Rosen – amaleciţii) si distruge în întregime tot ce-i al lui; să nu-i cruţi si să omori bărbaţii si femeile, copii si pruncii, boii si oile, cămilele si măgarii.” Evenimentele actuale din Palestina sunt sustinute chiar de litera biblica.