-->
POVESTEA CÂINELUI SCHOEP
– O POVESTE DE DRAGOSTE ȘI COMPASIUNE –
Povestea din spatele
fotografiei unui bărbat și a câinelui său a strâns milioane de vizualizări pe Internet.
Știrea a fost difuzată de Fox News în august 2012 și în momentul în care a fost
dată pe post nimeni n-a reușit să-și stăpânească lacrimile, nici măcar
prezentatoarea TV. Despre ce era vorba? Schoep, un câine ciobănesc în vârstă de
19 ani, bolnav de artrită, avea dureri atât de mari, încât nu putea dormi în
nicio poziție. Atunci, din dragoste pentru fidelul lui prieten de-o viață, americanul
John Unger, stăpânul lui Schoep, a găsit o soluție extraordinară pentru a-i
alina durerile și a-i permite să se odihnească. În fiecare zi îl ducea până la
Lacul Superior (situat la granița SUA cu Canada), intra cu el în apă și-l ținea
așa în brațe câteva ore. În apă dispare presiunea asupra oaselor și a
încheieturilor, și asta îi permitea câinelui să doarmă.
John Unger le-a mărturisit prietenilor că era
conștient că fiecare zi cu Schoep petrecută în felul acesta poate fi ultima
pentru prietenul lui iubit. Fotografia a fost făcută și postată pe Facebook de Hannah
Stonehouse, o prietenă de-a lui John, fotograf profesionist, care a vrut să
imortalizeze momentul, ca mărturie a legăturii puternice dintre un om și
câinele lui. Într-adevăr, imaginea arată încrederea totală a lui Schoep în
stăpânul lui. „Schoep adoarme imediat, în fiecare seară când este dus la lac”,
spune Hannah. „Lacul Superior este foarte cald în iulie, așa că temperatura
apei e perfectă, iar plutitul îi domolește durerile. Am fost foarte fericită că
am putut să surprind acest moment pentru John”.

Ei bine, această unică fotografie a unui om și
a câinelui său a reușit să strângă peste 25.000 $ în mai puțin de o lună. „Reacția
oamenilor m-a lăsat fără cuvinte”, spune John.

Dr. Erik Haukaas, de la Spitalul veterinar din
Ashland, Wisconsin, primul care l-a examinat pe Schoep, a fost intervievat de
reporteri în legătură cu starea lui de dinainte de tratament. „Progresele
făcute de Schoep sunt uimitoare. Se simte bine, e fericit și activ și-i place
să iasă la plimbare noaptea. I-a revenit pofta de mâncare, ține urechile în sus
și dă din coadă. Înfățișarea lui de azi este în contrast total cu aceea jalnică
de acum două luni, când a intrat în cabinetul nostru. Artrita degenerativă de
care suferă este din cauza vârstei. În momentul acela, eutanasierea era o
opțiune și am discutat asta cu John. Îl însoțea un prieten care a fost dispus
să plătească radiografia, analizele la sânge și analgezicele. Urma să-l
reevaluăm peste două săptămâni și să luăm decizia finală, care ar fi fost
probabil cel mai bun lucru”, mărturisește doctorul Haukaas.

Speranța de viață pentru un câine ciobănesc
este de 14-16 ani. Schoep a depășit-o deja cu 3 ani și John este conștient că
bravul său prieten nu poate trăi veșnic: „O să mi se sfâșie inima când o să
vină timpul să-mi iau la revedere de la el, dar când va veni momentul, Schoep
va ști că a avut o viață minunată și va pleca împăcat. Între timp, prețuiesc
fiecare moment petrecut cu el”.
Povestea emoționantă a lui John Unger și a
câinelui său are deja un al doilea rezultat fericit. Schoep e pe cale să-i
ofere stăpânului lui (care are 49 de ani și lucrează la o fermă) șansa la o
nouă carieră, odată cu lansarea fundației non-profit Schoep Legacy Foundation, al cărei scop este salvarea câinilor fără
stăpân și ajutorarea oamenilor care nu-și pot permite o asigurare medicală
pentru animalele pe care le îngrijesc. „Tot ce-am intenționat prin crearea
acestei fundații a fost să fac și eu pentru alții ceea ce unii au făcut pentru
mine. Este felul meu de a da înapoi din ceea ce mi s-a dat”, spune John Unger
în încheierea interviului acordat publicației Radar Online.
Surse:
http://www.radaronline.com/exclusives/2012/09/arthritic-dog-photo-recovery-details-schoep
Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)
-->
Din cauza avertismentului, vei avea puţine comentarii. Păcat, e un material foarte bun.
RăspundețiȘtergereAveam o mătuşă care locuia la casă cu curte. Avea un motan negru,Mişu.
Într-o zi, am vizitat-o din nou şi am văzut motanul. Dar parcă era ceva diferit la el. Mi-am întrebat mătuşa dacă-i Mişu. Da, e Mişu. Dar parcă-i mai mic. Păi ăsta-i alt Mişu. Celălalt a murit!
Asta va trebui să facă şi stapânul lui Schoep...