Rasismul evoluționist + documentar (RO)

-->

RASISMUL EVOLUȚIONIST

Cei care susţin evoluţionismul refuză, de obicei, orice confruntare deplină cu faptele. Acceptă doar ceea ce le convine şi se feresc de restul. Astfel, faptul că toate bazele teoriei lui Darwin au fost demolate nu-i împiedică pe mulţi să continue să-l adore. Şi asta, chiar dacă se ştie că Darwin a folosit în mod conştient speculaţii şi afirmaţii fără acoperire.

De asemenea, faptul că nu există nicio „lege a evoluţiei” demonstrată ştiinţific şi nicio dovadă ştiinţifică de „speciaţie” (apariţia unei specii noi), nu-i trezeşte pe susţinătorii evoluţionismului. De fapt, evoluţionismul este susţinut în principal de o majoritate de oameni fără cultură ştiinţifică serioasă, îndoctrinaţi în şcoală şi prin mass-media să creadă în evoluţionism. Aceşti credincioşi ai evoluţionismului, care ajung în fanatismul lor la injurii şi chiar la violenţă fizică dacă le combaţi credinţa, sunt cei pe care se bazează mai-marii evoluţionismului. Prin aceşti credincioşi evoluţionişti se justifică realizarea de filme, cărţi, emisiuni şi conferinţe mai degrabă fantastice decât ştiinţifice. Şi astfel, înşelăciunea merge mai departe. Credincioşii evoluţionişti nu-şi dau seama cât se câştigă prin aceste filme, cărţi, emisiuni şi conferinţe, ca şi prin acordarea de premii, pretindere de fonduri „de cercetare”, burse evoluţioniste ş.a.m.d. Bani care sunt luaţi din buzunarele lor, pe diferite căi. Pentru a realiza această înşelare, se foloseşte o propagandă abilă şi complicată, care determină pe un amator ce caută adevărul să renunţe, extenuat. Prin această propagandă sunt acoperite şi falsurile evoluţioniste, se asigură şi fanatismul evoluţioniştilor şi se ascund şi consecinţele, cel puţin criminale, ale doctrinei evoluţioniste.

Un exemplu privind aceste consecinţe criminale îl constituie rasismul ştiinţific. Ideea e simplă şi dacă evoluţionismul e ştiinţă, e extrem de ştiinţifică: dacă există evoluţie prin lupta pentru supravieţuire şi selecţie naturală (ba chiar şi artificială) înseamnă că e firesc să existe şi la oameni acest fenomen; deci există grupuri de oameni care, fiind înzestraţi mai bine genetic, sunt calea spre o rasă umană superioară, ori chiar către o nouă specie. Această ideea a fost formulată şi propagată de mulţi „filozofi”, politicieni, artişti, de la Nietzsche până la cei de azi, sub diferite forme.

În cultura contemporană, această idee se regăseşte în „Mutant X”, în celebrul serial SF „Andromeda”, în „Războiul stelelor”, în scrierile SF ale unor autori ca Arthur Clarke, Gerard Klein, Norman Spinard, Robert Sheckley, Arcadie şi Boris Strugaţki etc. Totuşi, politica actuală interzice şi condamnă rasismul. Ca urmare, evoluţioniştilor „de rând” li se ascunde adevărul despre rasismul ştiinţific evoluţionist prin cele mai diverse metode, de la ignorare la persecutarea celor care încearcă să arate adevărul, sau măcar să-l afle. Multe din teribilele războaie rasiste ale secolelor XIX-XX, ca şi din conflictele secolului XXI au la bază religia evoluţionistă, ideile lui Darwin şi ale urmaşilor lui. Pentru o mărturie occidentală în această privinţă, oferim următorul material, preluat de la Asociaţia PROVITA Bucureşti:

EUGENIA ŞI ALTE RELE

Dale Ahlquist

În al doilea deceniu al secolului XX, a devenit foarte la modă o idee printre cei care considerau că este dreptul lor să creeze tendinţe sociale. Familiile bogate au luat-o ca pe o cauză măreaţă, finanţând cu generozitate cercetările în domeniu. Ziarul The New York Times o lăuda, numind-o „noua ştiinţă” minunată. Oameni de ştiinţă, ca celebrul biolog Luther Burbank, o ridicau în slăvi, fără ruşine. Profesori renumiţi ca Charles Elliot, rectorul Universităţii Harvard, o promovau ca pe o soluţie la bolile sociale. Şcolile publice  din America şi-au jucat şi ele rolul. În 1920, manualele de ştiinţă socială din învăţământul preuniversitar includeau predarea principiilor acestei noi idei. Ca să nu se lase mai prejos, judecătorii şi medicii cereau ca asemenea principii să devină legi. Congresul american a fost de acord, adoptând în 1924 Legea imigrării, pentru a-i îndepărta de America  pe oamenii veniţi din Europa de sud şi de est, pe ideea că sunt „inferiori”. În 1927, Curtea Supremă a SUA s-a alăturat acestui cor de voci, votând cu o majoritate de 8 la 1 ca sterilizarea bărbaţilor şi femeilor „nedoriţi de societate” să devină constituţională. Ideea se numea „eugenie” şi nu şi-a găsit critici în rândul mass-media din ţările anglofone. Când a scris această carte, Chesterton se afla singur în faţa elitei intelectuale din epoca sa. Totuşi, spre eterna sa cinste, nu a lăsat niciun semn c-ar fi fost intimidat de prestigiul potrivnicilor săi.

Eugenia este un cuvânt care sună frumos, deoarece combină cuvintele greceşti „bun” şi „naştere”, adică „naştere bună”. Francis Galton, care a creat şi cuvântul şi ideea, propunea prin eugenie „îmbunătăţirea omenirii”. Dar iată cât de departe poate ajunge acest cuvânt care sună atât de bine. Definiţia actuală a eugeniei este înspăimântătoare: înmulţirea selectivă şi controlată a rasei umane. Galton şi-a fundamentat ideile pe teoriile vărului său, Charles Darwin. Cam la începutul secolului XX, când teoria lui Darwin a fost îmbrăţişată cu toată încrederea de către ştiinţă, eugenia a avut parte de o bună mediatizare. Ziarul The New York Times a publicat constant articole pozitive despre eugenie. Luther Burbank şi alţi oameni de ştiinţă au promovat eugenia. George Bernard Shaw a declarat că nimic altceva n-ar putea salva civilizaţia, decât o religie a eugeniei. Un singur scriitor a scris o carte împotriva eugeniei: G.K. Chesterton. Eugenia şi alte rele este cel mai profetic volum al său.

Eugenia a condus direct la mişcarea pentru controlul naşterii. Aici au fost implicaţi actori ca Margaret Sanger, care era membră al Societăţii Americane de Eugenie şi editor al revistei Birth Control Review. Filozofia primordială a grupului era trâmbiţată prin sloganele de pe coperta acestei reviste: „Mai mulţi copii pentru cei potriviţi şi mai puţini pentru cei nepotriviţi”. Sanger nu ascundea pe cine îi considera „nepotriviţi”: „evrei, slavi, catolici şi negri”. Ea îşi înfiinţa clinicile de control al naşterilor chiar în vecinătatea acestora şi promova deschis ideea că asemenea oameni ar trebui să facă o cerere pentru a li se permite în mod oficial să aibă copii, la fel cum „imigranţii fac cerere pentru vize”.

De ce nu auzim acum nimic despre această legătură a lui Margaret Sanger, fondatoarea organizaţiei Planned Parenthood, cu eugenia? [n.tr.: Planned Parenthood este cea mai mare organizaţie de planificare familială din SUA].

Două cuvinte: Adolf Hitler. Acesta a instituit oficial eugenia, făcând ca o ţară întreagă să-i pună în aplicare principiile, care spuneau nu numai să înmulţească numărul celor pe care el îi considera că fac parte dintr-o rasă superioară, ci să-i elimine pe toţi cei pe care-i credea inferiori. Unde a găsit Hitler susţinere pentru ideile sale eugenice? La Margaret Sanger şi la cercul său. Oamenii de ştiinţă din Germania nazistă  scriau articole în revista lui Margaret Sanger, Birth Control Review, iar membrii Ligii pentru Controlul Naşterilor a lui Margaret Sanger au vizitat Germania nazistă, au participat la şedinţele Curţii Supreme de Eugenie şi s-au întors în America cu studii despre modul în care Legea sterilizării din această ţară „stârpea cele mai rele tendinţe moştenite ale rasei germane într-un mod ştiinţific şi uman cu adevărat”.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, când lumea a aflat despre ororile Holocaustului şi lagărele de concentrare, termenul de eugenie a fost discreditat total. Margaret Sanger s-a distanţat rapid de eugenie şi a început să scoată în evidenţă ideea controlului naşterilor ca fiind o chestiune feministă. Nu s-a mai auzit nimic despre eugenie. Din păcate, filozofia din spatele eugeniei există astăzi printre noi. În general vorbind, toate argumentele iniţiale în favoarea eugeniei au devenit aceleaşi argumente în favoarea controlului naşterilor, a avortului, a eutanasiei şi chiar a clonării. Chesterton a înţeles acest lucru. L-a înţeles din 1910, când a început scrierea cărţii sale, publicată abia în 1922. Chesterton vedea în eugenie exact ceea ce vedem noi azi în controlul naşterilor, avort, eutanasie. Doar că el a prevăzut asta cu mult înainte de a se întâmpla.

Eugenia, ca şi avortul, îşi sprijină avantajele pe negarea umanităţii unei clase întregi de oameni. Pentru eugenie, „nepotriviţii” erau de obicei cei săraci, cei slabi sau pur şi simplu etniile cu mulţi copii. În cazul avortului, există avantajul cuiva de a-l elimina pe cel mai slab şi mai lipsit de apărare dintre fiinţele umane: copilul nenăscut. Cum scria Chesterton: „Este căutată viaţa celui mai slab, ca să-i fie luată”.

Eugenia şi avortul sunt două idei ale tiraniei elitei, care decide cine trebuie să trăiască şi cine trebuie să moară. Şi dacă e vorba de elită, e vorba de bani. Rockefeller-ii şi Carnegie-ii şi alţi lorzi ai capitalului au finanţat cercetările eugenice din anii ’20. Ei au continuat să fie susţinătorii principali ai organizaţiei Planned Parenthood. Chesterton e de părere că bogăţia şi ştiinţele sociale susţinute de bogaţi încearcă experimente inumane, iar când eşuează, experimentele devin şi mai inumane. Aceşti oameni sunt inumani deoarece n-au nici un dumnezeu. Industriașul bogat a devenit agnostic, a declarat Chesterton „nu atât pentru că nu ştia unde se află, ci pentru că voia să uite unde se află. Mulţi bogaţi au luat calea scepticismului, aşa cum săracii iau calea băuturii, deoarece aceasta era pentru ei o ieşire din impas”.

Eugenia înseamnă tirania ştiinţei. Uitaţi de vechiul argument conform căruia religia persecută ştiinţa. Chesterton arată că în lumea modernă se întâmplă complet invers. Ştiinţa este cea care încearcă o tiranie prin intermediul statului. Cea care foloseşte într-adevăr arma seculară este Ştiinţa. Iar crezul care acaparează şcolile, crezul impus prin amenzi şi închisoare, crezul proclamat nu în predici, ci în statute, şi care este răspândit nu de pelerini, ci de poliţişti – acest crez este un sistem de gândire care a început cu Evoluţia şi a sfârşit cu Eugenia. Materialismul este cu adevărat Biserica noastră oficială, căci guvernul va ajuta realmente la persecutarea ereticilor săi.

Chesterton susţine că problema ştiinţei oficiale este aceea că ea devine treptat tot mai oficială, în timp ce devine tot mai puţin ştiinţifică. „Omul de pe stradă, spune el, trebuie să fie total la mila unei preoţimi academice”. Dacă oamenii cărora le pasă de adevărurile tradiţionale încearcă să obiecteze împotriva eugeniei, a controlului naşterilor sau a clonării, sunt îngrădiţi de ceea ce Chesterton numeşte „aceeaşi ştiinţă rigidă, aceeaşi birocraţie tirană şi acelaşi terorism al profesorilor de mâna a şaptea”.

Sursa: http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/articole/134-rasismul-evolutionist.html

Efectul Canar (The Canary Effect) (RO)

„Documentarul ne reaminteşte un subiect extrem de delicat al istoriei mondiale, drama seculară a populaţiei americane indigene, nelăsându-ne să uităm că lagărele de concentrare nu au fost inventate de nazişti sau de Stalin, ci de americani, în încercarea de a îndoctrina şi chiar extermina o populaţie incomodă, care le amintea permanent, prin simpla prezenţă, că-şi întemeiaseră ţara şi averile pe crimă şi jaf...”. Citiți întregul articol aici:

Scientific Racism: The Eugenics of Social Darwinism

-->