Misterioasa legătură dintre Sirius și istoria omenirii

-->

MISTERIOASA LEGĂTURĂ

DINTRE SIRIUS ȘI ISTORIA OMENIRII

În multe civilizații străvechi de pe glob, Sirius sau Steaua câinelui a fost înconjurată de mister. Învățăturile ezoterice din toate timpurile i-au atribuit, în mod invariabil, un statut special, iar importanța ei în simbolismul ocult este binecunoscută. Dar ce-o face pe Sirius atât de deosebită între stele? Simplul fapt că este cea mai strălucitoare stea de pe cer? Faptul că în Egiptul Antic răsăritul ei marca începutul unui nou an? Pentru că romanii o foloseau ca punct de orientare în navigație? Sau pentru că omenirea are o veche și misterioasă legătură cu ea? Ca să găsim răspunsul, să urmărim împreună importanța lui Sirius de-a lungul istoriei umanității, precum și în cadrul societăților secrete și să încercăm să descifrăm simbolismul care o înconjoară:

Sirius este o stea din constelația Câinele Mare și de aceea mai este numită și Steaua câinelui. Se află în partea de jos stânga a constelației Orion. Este de două ori mai mare decât Soarele nostru, de 23 de ori mai strălucitoare și emite o lumină alb-albăstruie, care i-a fascinat dintotdeauna pe privitorii bolții cerești. Nu-i de mirare că a fost adorată de toate civilizațiile. Se pare însă că pentru oamenii din antichitate Sirius era mai mult decât o stea deosebită prin mărime și frumusețe. Ea avea o mare importanță în astronomie, mitologie și ocultism. Școlile misterelor o considerau „soarele din spatele soarelui”, și prin urmare, adevărata sursă de putere a soarelui nostru. Acestea mai spuneau că soarele nostru menține vie lumea fizică, considerată a fi o mare iluzie, în timp ce Sirius menține vie lumea spirituală, cea adevărată. Asocierea lui Sirius cu divinul și cu locul de naștere al umanității nu se regăsește doar în mitologia câtorva civilizații vechi. Este o credință larg răspândită, care s-a menținut și chiar s-a intensificat în zilele noastre.

Sirius în civilizațiile antice

În Egiptul Antic, Sirius era văzută ca cea mai importantă stea de pe cer. De fapt, ea stătea la baza întregului sistem religios al egiptenilor. Era venerată sub numele de Sothis și asociată cu Isis, zeița-mamă din mitologia egipteană. Isis este aspectul feminin al trinității formate din ea, Osiris și fiul lor, Horus. La egipteni, Sothis era o stea atât de importantă, încât cele mai multe zeități ale lor erau asociate, într-un fel sau altul, cu ea. Anubis, zeul morții (cel cu cap de șacal sau de câine) și Toth, marele învățător al umanității, erau și ei asociați cu Sirius. Sistemul calendaristic egiptean era bazat pe apariția lui Sirius pe cer, care se petrecea vara, chiar înainte de revărsarea anuală a Nilului.

Traseul lui Sirius pe cer a fost observat și onorat și de către grecii antici, sumerieni, babilonieni și nenumărate alte civilizații. Steaua era considerată sacră, iar apariția ei pe cer era însoțită de petreceri și festinuri. Steaua câinelui vestea venirea zilelor fierbinți și secetoase ale lui iulie și august. Aţi auzit vreodată expresia „zilele câinelui”? Dacă spuneți nu, vă întreb: cunoașteți expresia „zile caniculare”? Acum o să răspundeți: da, sunt cele mai sufocante zile ale verii. Ei bine, romanii le numeau dies caniculares, adică „zilele câinelui”, întrucât credeau că Sirius, vecină cu Soarele, e responsabilă de acele zile fierbinți („caniculă” derivă din canis = câine).

Mulți egiptologi susțin că alinierea și mărimea celor trei piramide egiptene de la Gizeh (piramida lui Kheops, piramida lui Kefren și piramida lui Mykerinos) au fost construite în aliniere perfectă cu stelele Centurii lui Orion și că lumina acestora era utilizată în ceremoniile ținute în școlile misterelor. Egiptenii știau că o dată pe an Soarele se află în linie dreaptă cu Steaua câinelui. De aceea, Marea Piramidă a fost construită în așa fel, încât în acel moment sacru, lumina stelei să cadă pe „piatra zeului suprem” prin capătul de sus al Marii Galerii și să coboare pe creștetul Marelui Preot, care primea astfel în trupul lui puterea solară supremă, pe care o transmitea apoi altor inițiați, în vederea evoluării lor ca ființe divine. Descoperirile recente din Marea Piramidă și misterioasele „guri de aerisire” le-au confirmat cercetătorilor importanța lui Sirius în planul arhitectural al piramidei: Camera regelui este aliniată cu Orion (asociat zeului Osiris), în timp ce Camera reginei este poziționată în linie dreaptă cu Sirius (asociat zeiței Isis).

Un aspect fascinant legat de Sirius este simbolismul ei bogat. Multe alte civilizații importante au asociat steaua cu figura unui câine și au văzut-o ca sursă a unei forțe misterioase. În astronomia chineză și în cea japoneză, Sirius este cunoscută ca „steaua lupului ceresc”. Două triburi native din America de Nord (Seri și Tohono O’odham) se referă la Sirius în termeni asemănători: „câinele care urmează oile muntelui”, iar triburile Blackfoot o numesc „față de câine”. Amerindienii Cherokee o identifică pe Sirius cu Antares, ca „steaua câinelui”, păzitoarea cărării sufletelor. Tribul lupului (Skidi) din Nebraska o cunoștea sub numele de „Steaua lupului”, în timp ce alte triburi din zonă îi spuneau „Steaua coiotului”. Mai la nord, inuiții din Strâmtoarea Bering, Alaska, numeau steaua Sirius „Câinele lunii”.

Tribul Dogon și Atlantida

În 1971, americanul Robert Temple a publicat o carte intitulată „Misterul lui Sirius” (The Sirius Mystery), în care povestește despre un trib african de lângă orașul Timbuktu (Mali) numit Dogon. De mai bine de 700 de ani, acest trib deține informații pe care oamenii de știința nu le-au accesat decât în urmă cu două decenii, când sateliții din spațiu le-au confirmat. Dogonii cunoșteau steaua Sirius în detaliu. Ei au spus că acolo mai există o stea micuță, care se rotește în jurul lui Sirius și care este alcătuită din cea mai densă materie din Univers. Această stea efectuează o rotație completă la fiecare 15 ani. Pentru că oamenii de știință n-o puteau vedea prin telescoapele lor, etnografii s-au gândit că e vorba de mitologie locală. În 1990, când telescopul Hubble a fost lansat în spațiu, acesta a depistat o stea pitică albă, care se rotește în jurul lui Sirius. Ca și cea din „mitul” dogonilor, este o stea foarte veche. S-a estimat că un inch² (2,54 cm²) din materia acestei stele are o greutate de cca 900 kg. Orbita stelei a fost calculată la 50,1 ani. Această stea a fost denumită Sirius B, prima fiind redenumită Sirius A.

Când o echipă de cercetători a vizitat tribul Dogon pentru a afla de unde au ei aceste informații, bătrânii tribului au spus că o navă din care ieșea foc și tunete a coborât pe pământ și din ea au apărut niște ființe care au făcut o gaură mare în pământ, pe care au umplut-o cu apă. Ființele, numite de dogoni Nommos și care arătau ca delfinii, au sărit în lacul făcut de ei, s-au îndreptat spre țărm și le-au vorbit. Le-au spus că sunt de pe o planetă care se rotește în jurul lui Sirius și le-au povestit multe lucruri legate de această stea, inclusiv faptul că acolo s-au născut și oamenii. Dogonii au furnizat și alte informații incredibile. Ei au descris mișcarea lui Sirius A și Sirius B, așa cum se putea vedea de pe Pământ în perioada 1912-1990, culminând cu imaginea exactă a locului unde trebuie să fie ele în prezent. Dogonii dețineau de asemenea multe informații despre planetele sistemului nostru solar. De unde puteau ei să știe toate aceste lucruri în detaliu fără ajutorul unui telescop? Robert Temple crede că dogonii au avut un contact direct cu ființe de pe Sirius. Pare incredibil, dar să ne gândim că un mare număr de societăți secrete (din rândul cărora fac parte cei mai influenți oameni ai planetei) afirmă legătura directă dintre Sirius și umanitate. Aceste povestiri l-au condus pe Robert Temple la ideea că Nommos erau locuitorii lui Sirius care la un moment dat, în trecutul îndepărtat, au venit pe pământ să transmită oamenilor cunoștințe despre soarele lor și sistemul nostru solar și să-i civilizeze.

Interesant este că miturile dogonilor sunt izbitor de asemănătoare cu cele ale altor civilizații, ca sumerienii, egiptenii, izraeliții și babilonienii, și care toate includ mitul arhetipal al marelui învățător venit din cer. Acesta se numește fie Enoch, Quetzalcoatl, Toth, Mercur sau Hermes Trismegistul și este cel care le-a dat oamenilor cunoașterea științifică și arta magiei. În tradițiile oculte există credința că Hermes i-a învățați pe atlanți să creeze cea mai avansată civilizație de pe pământ de dinainte de Marele Potop. Referiri la potop se întâlnesc în mitologiile a nenumărate civilizații. Toate spun că supraviețuitorii Atlantidei au călătorit în ambarcațiuni spre toate continentele și le-au împărtășit oamenilor cunoașterea avansată pe care o dețineau. Ocultiștii sunt convinși că ciudata asemănare dintre civilizații aflate la mare distanță una de alta poate fi explicată prin contactul comun al acestora cu atlanții. Venerarea Soarelui, de exemplu, s-a transmis atât în ritualurile creștine, cât și în cele păgâne. La atlanți, crucea și șarpele erau simboluri ale înțelepciunii divine. Strămoșii divini ai popoarelor Maya și Quiché sunt atlanții supraviețuitori ajunși în America Centrală, care se presupune că au construit marele templu piramidal din orașul sfânt Teotihuacan (în traducere: „locul unde au fost creați zeii”), închinat zeului Quetzalcoatl sau Șarpele cu pene. Din acest punct ar fi plecat preoții atlanți inițiați spre celelalte continente, purtând cu ei cheile înțelepciunii universale. De la ei ar fi învățat oamenii meșteșugurile, științele, arta, filozofia, etica și religiile. Tot din știința ocultă aflăm că înainte ca Atlantida să se scufunde, inițiații iluminați, văzând că civilizația lor era sortită pieirii din cauza numărului tot mai mare de oameni care se îndepărtaseră de principiile morale, devenind conflictuali și perverși, s-au retras de pe continentul blestemat. Ducând cu ei doctrina sacră și secretă, acești atlanți s-au stabilit în Egipt, unde au devenit primii conducători „divini”.

Aproape toate marile mituri cosmologice care stau la baza cărților sacre ale diferitelor culturi de pe glob au ca personaje centrale figurile unor învățători divini și povestesc despre ritualuri misterioase. Toți marii înțelepți au venit de sus, din stele. Iar în cazul zeului Hermes al grecilor, Mercur al romanilor, Toth al egiptenilor sau Quetzalcoatl al amerindienilor, precizarea este că locul de unde au venit este steaua Sirius. Toți aceștia au coborât pe Pământ ca să-i civilizeze pe oameni, după care au urcat din nou la stele, lăsând în urmă indicii ale secretelor lor, care într-o zi, când oamenii vor atinge un nivel superior de conștiință, vor putea fi decodate.    

Simbolismul ocult al lui Sirius și societățile secrete

Interpretarea miturilor din culturile antice nu este o știință exactă și legăturile sunt greu de demonstrat. Totuși, legătura simbolică dintre Sirius și cunoașterea ocultă apare constant în istorie, traversând veacurile. De fapt, ceea ce este venerat astăzi de ocultiști era venerat și acum o mie de ani. Societățile secrete moderne, cum ar fi Francmasoneria, Zorii aurii sau Rozicrucienii, care sunt considerate ordine hermetice (deoarece învățăturile lor sunt bazate pe cele ale lui Hermes Trismegistul) îi atribuie stelei Sirius cea mai mare importanță. Simbolismul acestor societăți relevă o conexiune profundă între Sirius și filozofia ocultă. Steaua câinelui este punctul central al învățăturilor acestor societăți secrete. Ca dovadă, multe societăți secrete sunt numite după această stea.

Sirius în cărțile de tarot

Cărțile de tarot au fost aduse în Europa în secolul al XV-lea. La început, era un simplu joc, ale cărui reguli au fost menționate în manuscrisul lui Martiano da Tortona, în 1425. Încetul cu încetul însă, tarotul s-a apropiat de ezoterism, ocultism și magie. În jurul anului 1750, la Bologna, tarotul era deja folosit pentru divinație. În secolul al XIX-lea a fost adoptat de mistici, ocultiști și societățile secrete, ca metodă de a ghici viitorul. Totul a început în 1781, când monahul francmason elvețian Antoine Court de Gébelin, a publicat „Lumea primitivă”, un studiu pe tema simbolurilor religioase și a modului în care au parvenit ele în lumea modernă. De Gébelin a fost primul care a susținut că tarotul conține simbolistică din miturile egiptene despre Isis și Toth, astfel încât jocul în sine poate fi interpretat ca o „cale regală” către înțelepciune. Cartea cu numărul 17, cel mai mare atu din cărțile de tarot, se numește „Steaua” și înfățișează o tânără îngenunchiată, cu un picior în apă și celălalt în spate, poziția trupului ei sugerând astfel o svastică. Ea ține în fiecare mână câte o urnă, din care varsă apa pe pământ și în mare. Deasupra capului fetei sunt figurate 8 stele, dintre care una este cu mult mai mare și mai strălucitoare. De Gébelin considera că steaua cea mare era Sirius, celelalte 7 fiind planetele sacre ale anticilor. El mai spunea că figura feminină din cartea cu numărul 17 este Isis, înfățișată în momentul în care declanșa inundațiile Nilului, însoțită de Sirius, care tocmai răsărea. Trupul gol al lui Isis semnifică Natura, care nu-și îmbracă veșmântul de verdeață până când Nilul nu se revarsă, făcând plantele să încolțească.

Sirius și Francmasoneria

În lojile masonice, Sirius este cunoscută ca „Steaua strălucitoare” (The Blazing Star) și dacă ne uităm la ponderea pe care o ocupă imaginea ei în simbolismul masonic, ne putem da seama de uriașa ei importanță. Scriitorul mason William Hutchinson a scris despre Sirius că „este cel mai glorificat obiect și necesită toată atenția noastră în cadrul Lojii. Așa cum lumina lui Sirius își croia drumul în Marea Piramidă în timpul inițierilor, tot așa este ea prezentă, în mod simbolic, în lojile masonice. Astronomii antici au văzut toate marile simboluri ale masoneriei în stele. Sirius strălucește în lojile noastre precum Sirius pe cer”.

Sirius, în centrul mozaicului masonic

Sirius răspândindu-și lumina asupra membrilor unei loji masonice

În francmasonerie se spune că Sirius este simbolul zeității creatoare, al omniprezenței (Creatorul este prezent pretutindeni) și al omniscienței (Creatorul vede și știe tot). Prin urmare, Sirius este locul sacru unde toți masonii trebuie să urce; este sursa puterii divine și destinația finală a creaturilor devenite divine. Pentru a atinge perfecțiunea, inițiatul trebuie să înțeleagă și să-și însușească natura duală a lumii (bun și rău, masculin și feminin, alb și negru etc.) prin metamorfoză alchimică. Acest concept este deseori reprezentat în arta masonică prin uniunea lui Osiris cu Isis (principiul masculin/feminin) care i-au dat naștere lui Horus, copilul stelelor, omul perfect al francmasoneriei, care este echivalat cu Sirius. Soarele și Luna, cele două mari principii ale francmasoneriei, își trimit lumina asupra odraslei lor – Steaua strălucitoare sau Horus. Hieroglifa egipteană pentru steaua Sirius (foto dreapta) este ezoteric interpretată ca ilustrând această trinitate cosmică, prin cele trei elemente: obeliscul falic (reprezentându-l pe Osiris), domul în formă de pântec (reprezentând-o pe Isis) și o stea (reprezentându-l pe Horus). Acesta este un concept crucial pentru francmasoni, fiind încorporat în cele mai importante construcții din lume.  

Obeliscul (principiul masculin) de lângă Monumentul Lincoln din Washington,

conectat în linie dreaptă cu domul Capitoliului (principiul feminin)

Asocierea zeului egiptean Horus cu steaua Sirius

În simbolismul masonic, „ochiul lui Horus” sau „ochiul atotvăzător”, plasat în interiorul unui triunghi, este adesea înfățișat înconjurat de razele strălucitoare ale lui Sirius. Lumina din spatele ochiului atotvăzător de pe bancnota de 1 dolar nu este cea a Soarelui, ci a lui Sirius. Marea Piramidă de la Gizeh a fost construită în aliniament cu steaua Sirius, care este reprezentată strălucind deasupra piramidei. Acest omagiu radiant adus lui Sirius se află acum în buzunarele a milioane de cetățeni.

Ordinul Steaua Orientului

Simbolul acestui ordin este o stea în cinci colțuri inversată, asemănătoare „Stelei strălucitoare” din francmasonerie. Considerată a fi versiunea feminină a francmasoneriei (deși sunt acceptați și bărbați), Ordinul Steaua Orientului este denumit direct după Sirius, steaua care apare pe cer de la est. Explicația pentru public a alegerii acestui nume pentru un ordin masonic al femeilor este aceea că ar face referire la „Steaua de la Răsărit”, care i-a ghidat pe cei trei magi spre locul unde se afla pruncul Iisus. Dar numai o scurtă privire aruncată asupra simbolismului ocult al ordinului arată clar că numele lui face referire la Sirius, cea mai importantă stea a organizației din care provine – francmasoneria.

Deși astăzi prezența femeilor în societățile oculte este considerată o raritate, inițierea lor s-a făcut începând din antichitate. De-a lungul istoriei, multe femei de excepție au ținut sus ștacheta francmasoneriei feminine. Printre acestea: Josephine de Beauharnais, soția lui Napoleon Bonaparte, scriitoarea George Sand, Clara Barton, fondatoarea Crucii Roșii americane, aviatoarea Edith Clark, cântăreața de culoare Josephine Baker, Ginette Eboue, reprezentanta Republicii Congo la UNESCO, Golda Meyr, prim-ministru al statului Israel și Margaret Thatcher, prima femeie din Europa și a patra din lume devenită șef de guvern, unicul prim-ministru britanic reales de trei ori consecutiv. Putem afirma astfel că femeile membre ale unei loji masonice au avut un impact important în domeniul spiritual, social, intelectual sau politic al țării lor.

Concluzii

Din zorii civilizației și până în timpurile noastre, de la triburile din Africa până la marile capitale ale lumii, steaua Sirius a fost și încă este văzută ca astrul dătător de viață. În ciuda diferențelor dintre culturi și epoci, Stelei câinelui îi sunt atribuite aceleași calități extraordinare, ceea ce ne facem să ne întrebăm: Cum a fost posibil ca toate culturile să se sincronizeze perfect în miturile lor despre această stea? A existat o sursă comună care i-a determinat pe toți oamenii de pe pământ să asocieze Steaua câinelui cu divinitatea, sursa cunoașterii, înțelepciunii și puterii? Aceste legături devin și mai evidente când examinăm simbolismul și învățăturile societăților secrete, ale căror credințe și ritualuri sunt în mod special legate de acest corp ceresc. Să existe oare cu adevărat o legătură între evoluția umanității și Sirius? Descifrarea acestui secret ar însemna dezlegarea celui mai mare mister: de unde venim și cum am ajuns unde suntem astăzi.

Sursa: http://vigilantcitizen.com/hidden-knowledge/connection-between-sirius-and-human-history/

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

-->