-->
ENIGMELE DE LA CERNOBÎL ȘI FUKUSHIMA
Multe enigme legate
de catastrofa de la Cernobîl din 26
aprilie 1986 au rămas şi astăzi neexplicate. Profesorul Georges Lochak,
preşedinte al Fundaţiei Louis de Broglie pentru cercetare fundamentală în
domeniul fizicii, aduce în discuţie unele dintre acestea:
„Prietenul
meu, cercetătorul rus Urutskoïev mi-a mărturisit că nu ştie ce forţă a
propulsat capacul reactorului Elena, care cântărea aproape 2000 de tone și care
a căzut alături de reactor. Nu există nicio explicaţie rezonabilă în această
privinţă, iar cei ce pretind că ar şti, mint. Ipotezele vehiculate în presa
ştiinţifică afirmă că incidentul s-ar fi datorat creşterii presiunii vaporilor
din reactor. Dar această explicaţie e prostească! Dacă presiunea vaporilor ar
fi fost suficient de mare pentru a ridica un capac de o asemenea greutate, cu
siguranţă ea ar fi determinat şi explozia pereţilor reactorului, iar aşa ceva
nu s-a petrecut. Pereţii reactorului nu au fost nici măcar deformaţi”.
Profesorul Lochak mai spune: „Toată lumea a fost de acord că explozia din
sala maşinilor a precedat-o pe cea a reactorului. Dar în ceea ce priveşte
aprecierea intervalului de timp dintre cele două explozii, s-a înregistrat un
fapt inexplicabil. Toţi cei care se găseau la faţa locului au estimat că acest
interval a fost de 3 secunde. Totuşi, exploziile au putut fi auzite la mulţi
kilometri depărtare de jur împrejur, iar martorii aflaţi la distanţă au afirmat
că intervalul dintre ele a fost de cca 30 de secunde. Diferenţa dintre aceste
aprecieri e mult prea mare pentru a o pune pe seama impreciziei subiective
fireşti. Ne putem înşela cu 2-3 secunde, dar nu cu 30!”
Profesorul Georges Lochak afirmă în continuare:
„O altă enigmă: măsurând magma răcită
din jurul bazei reactorului, grupul condus de Urutskoïev a estimat că după
explozie n-a mai rămas decât 10-20% din combustibilul nuclear. Ce s-a petrecut
deci cu cea mai mare parte din cantitatea de combustibil? Aceasta nu a putut fi
disipată de norul de la Cernobîl. În acelaşi timp ştim, chiar dacă nu s-a
dezvăluit niciodată publicului larg, că au avut loc tot felul de transmutaţii
în interiorul reactorului în momentul accidentului. De exemplu, s-au găsit în
jurul reactorului 10 tone de aluminiu, metal care n-are nimic de-a face cu
construcţia unui reactor...”.
Explozia centralei nucleare de la Cernobîl din
fosta Uniune Sovietică a provocat o emisie de câteva tone de materii
radioactive în atmosferă. Din fericire, această explozie de mari proporţii n-a
fost decât termică. Nu a avut loc o explozie nucleară. Reactorul distrus
conţinea 180 tone de uraniu îmbogăţit. Dacă s-ar fi produs o explozie nucleară,
consecinţele ar fi fost cumplite. Numeroase teorii au căutat să explice această
desfăşurare norocoasă a evenimentului. Una din ele spune că ar fi existat
un ajutor venit din partea unui OZN. În momentul în care s-a declanşat catastrofa,
martorii au putut vedea un obiect misterios planând deasupra celui de-al
patrulea reactor al centralei nucleare. Sute de persoane au văzut acest obiect
care a staţionat un timp în acea zonă. Iată ce ne spune
Mikaïl Varitsky:
„Împreună cu alte persoane
din echipa mea am mers la locul exploziei noaptea. Am văzut un glob de foc cu
diametrul de 6-8 metri, care se mişca lent pe cer. Când a ajuns la vreo 300 de
metri de cel de-al patrulea reactor, două raze de lumină purpurie s-au
îndreptat către acesta. Totul a durat cam 3 minute. Apoi, luminile ce porneau
din acest obiect s-au stins şi acesta a zburat în direcţia nord-vest”. După aceasta, nivelul
reactoarelor a scăzut la un sfert, fapt care, probabil, a făcut să fie evitată
explozia nucleară.
După aceste evenimente, în zonă au fost
observate în repetate rânduri obiecte zburătoare neobişnuite, care au putut fi
chiar fotografiate. Mărturiile, venite din partea unor oameni a căror credibilitate
nu poate fi pusă la îndoială, vin să confirme interesul acordat de
civilizaţiile extraterestre fenomenelor care au avut loc la Cernobîl. La ora actuală există certitudinea unei
intervenții extraterestre pentru a atenua natura acestei catastrofe.
Aşa cum am spus, deocamdată nu există nicio
explicaţie plauzibilă pe care ştiinţa contemporană să ne-o ofere pentru a
înţelege cum a fost posibilă ejectarea unui capac de 2000 de tone, fără deteriorarea
pereţilor reactorului. Ar putea fi însă vorba de o forţă antigravitaţională,
necunoscută oamenilor de ştiinţă. Această forţă misterioasă s-a manifestat în
ansamblul spaţiu-timp din apropierea exploziilor, influenţând curgerea timpului
local, fapt care ar putea explica modul diferit în care a fost perceput timpul
în interiorul şi în exteriorul centralei: s-a înregistrat o diferenţă temporală
de cca 27 de secunde. În plus, dispariţia a 90% din combustibil şi descoperirea
a 10 tone de aluminiu inofensiv nu pot fi atribuite unei banale întâmplări. Şi
în acest caz, tentativele ştiinţei de a explica fenomenele nu sunt convingătoare.
Însă este clar că acolo s-a produs o transmutaţie controlată, care a blocat
orice posibilitate de explozie nucleară. În plus, mărturiile cu privire la
razele de lumină purpurie orientate de un OZN către reactorul 4 sunt asociate
cu fotografii care confirmă fără echivoc acest lucru.
De-a lungul timpului,câțiva membri ai armatei
americane care se ocupau de rachete balistice nucleare au declarat că mai multe
ogive nucleare au fost neutralizate de OZN-uri. E foarte posibil ca în anumite
cazuri, încărcăturile de uraniu să fi fost transmutate şi în locul lor să se fi
găsit doar reziduuri de aluminiu. Însă armata SUA, ca de altfel şi cea rusă,
franceză şi israeliană nu au făcut niciodată declaraţii publice în legătură cu
acest subiect.
Explozia
din 11 martie 2011 de la centrala din Fukushima
este fără îndoială cel mai mare accident nuclear de pe planetă, contaminând întreaga Japonie şi punând în pericol, într-o măsură mai mare sau mai
mică, viaţa din emisfera nordică. S-a estimat că nocivitatea acestei catastrofe a fost de 30 de ori mai mare decât cea de la Cernobîl. Niciodată o
cantitate atât de mare de combustibil nuclear (uraniu, plutoniu, mox) nu s-a
aflat fără control în aer liber.
Am vorbit mai sus despre fenomenul de
transmutaţie care a avut loc în interiorul reactorului de la Cernobîl. Ştim că
transmutarea uraniului în aluminiu este posibilă, dar ştim noi oare să provocăm
acest fenomen? Ne îndoim, căci altfel, sisteme de securitate bazate pe acest
tip de transmutaţie ar echipa toate centralele nucleare terestre. Fără a avea
vreo explicaţie ştiinţifică viabilă şi pe baza intervenţiei fotografiate, chiar
filmate, a OZN-urilor la Cernobîl, ideea că acest fenomen inedit de
transmutaţie este strâns legat de intervenţia extraterestră este demnă de luat
în considerare. Ca urmare a acestei intervenţii, poluarea survenită în urma
accidentului nuclear de la Cernobîl a fost de zece ori mai mică. În acest fel,
ne putem face o idee despre amploarea distrugerilor ce ar fi avut loc dacă nu
s-ar fi produs transmutarea combustibilului nuclear. Cunoscând aceste aspecte
şi ţinând cont de tonele de combustibil nuclear aflate în joc în Japonia,
accidentul de la Fukushima ar fi trebuit să fie de 300 de ori mai grav decât
cel de la Cernobîl. Dar n-a fost aşa.
În numărul 53 al revistei Sortir du nucleaire, care militează pentru renunţarea la
tehnologiile nucleare şi adoptarea unei noi politici energetice, se menţionează
că la Fukushima s-a emis de 10 ori mai puţin cesiu 137 decât la Cernobîl şi de 100
de ori mai puţin stronţiu 90. Emisia de iod 131 de la Fukushima a fost de
asemenea inferioară celei de la Cernobîl. Luând în consideraţie masele de
combustibil, numărul de reactoare afectate și bazinele cu uraniu de la
Fukushima, aceste cifre sunt de neînţeles. E absurd să punem în discuţie
probitatea revistei antinucleare care a furnizat aceste cifre. Şi atunci care
este explicaţia? Nici dispoziţiile inadecvate date de compania de energie
electrică locală (TEPCO), nici măsurile luate de guvernul japonez n-ar fi putut
avea un asemenea impact. E vorba de ceva cu totul diferit. N-am fi departe de
realitate dacă am afirma că 99% din efectele nocive de la Fukushima au fost şi
continuă să fie anihilate. În plus, activitatea OZN de deasupra Fukushimei este
extraordinar de intensă. Toate acestea converg spre concluzia că aceste
fenomene nu se petrec la întâmplare, și că sunt dovada unei intervenţii masive
asupra zonei sinistrate şi a împrejurimilor.
Agenţia Reuters, proprietate a familiei Rothschild,
afirma pe 6 aprilie 2012 că nucleul reactorului 4 ar fi intrat în fuziune şi ar
fi traversat soclul reactorului. Este ceea ce se numeşte sindromul chinezesc.
Aceasta este consecinţa cea mai gravă a fuziunii unui reactor nuclear, în care
elementele implicate în combustie străpung barierele ce le înconjoară şi se
scurg în pământ. Ținând însă cont de nivelul contaminării înregistrat,
informaţia transmisă de Reuters, deşi poate să pară logică, nu poate fi
adevărată! În realitate, ea ascunde fenomene ce scapă mondialiştilor iluminaţi.
Nu putem să nu remarcăm încă o dată că agenţiile de presă de acest gen au rolul
de a înfricoşa populaţia şi de a o menţine în ignoranţă, căci cine reuşeşte să
inspire teamă, controlează oamenii.
În realitate, este vorba de un cu totul alt
scenariu. O creştere bruscă a temperaturii nucleului se poate datora unui
fenomen de transmutaţie, similar celui de la Cernobîl. Acest fapt nu indică o
scurgere în pământ, scăpată de sub control, a combustibilului aflat în fuziune,
ci un fenomen controlat de transmutare. Pentru a stopa fuziunea nucleară, e
foarte probabil să regăsim în acest reactor o anumită cantitate de aluminiu,
rod al unei transmutări cu rol protector. O altă posibilitate ar fi realizarea
unei fuziuni controlate, asistată de mijloace tehnologice extraterestre. În
acest caz, fie că reactorul ar fi găurit sau nu, nu s-ar înregistra efecte
negative. Ceea ce s-ar scurge în pământ ar deveni inert, vitrificat. Toate
acestea implică un control asupra transmutării moxului (fluid nuclear), a
uraniului şi a plutoniului, ceea ce depăşeşte posibilităţile tehnologice
actuale ale omenirii. Este lesne de înţeles de ce TEPCO, cei câţiva membri ai
guvernului japonez şi clanul Rothschild nu vor difuza o asemenea informaţie,
chiar dacă sunt la curent cu ceea ce s-a petrecut. Aceasta ar implica
recunoaşterea existenţei unei civilizaţii extraterestre care a intervenit
pentru a repara distrugerile provocate de nebunia consorţiului transnaţional.
Totuşi, analiza incidentelor de la Fukushima nu
se poate opri aici, toate acestea neputând explica faptul că 99% din efectele
negative ale exploziei au fost limitate la zona de amplasare a centralei, la
atmosferă şi la oceanul Pacific. Având în vedere consecinţele reduse ca
amploare, ne putem gândi că a avut loc şi o curăţire a oceanului şi a
atmosferei prin transmutarea radionuclidelor. Dar cum s-a petrecut asta?
Misterul va continua să existe atâta timp cât informaţiile vor fi cenzurate.
Astfel, chiar dacă o treime din suprafaţa ei a fost puternic afectată de
poluarea radioactivă, Japonia este salvată. În continuare, forţa colectivă şi
spiritul civic al poporului japonez vor face ce trebuie pentru a redresa o ţară
care părea condamnată pentru mult timp de-acum înainte.
La Fukushima a fost observat un dublu fenomen:
a fost semnalată şi prezenţa aparatelor ASTRA TR-3B şi a altor sisteme
antigravitaţionale produse de forţele Noii Ordini Mondiale. Acestea au sosit
pentru a încerca să oprească intervenţia civilizaţiei extraterestre ce urmărea
să repare stricăciunile. Totuşi, tehnologia acestui consorţiului transnaţional
a rămas cu mult în urmă, așa că ei n-au putut decât să asiste neputincioşi
la ce se petrece, nedispunând de cele necesare pentru a bloca intervenţiile
venite din cosmos. Desigur, putem afirma că este vorba de un amestec în
evoluţia noastră. Dar el are loc doar în caz de riscuri majore. Strategiile şi
tehnologiile folosite de aceşti binefăcători necunoscuţi depăşesc de departe
tot ceea ce Noua Ordine Mondială a reuşit să pună în aplicare cu ajutorul
„exo-zbirilor” săi. După toate aparenţele, o inteligenţă necunoscută şi o
înţelepciune cosmică supraveghează sistemul nostru solar. Aceste informaţii
întăresc ipoteza că forţe dotate cu înţelepciune şi tehnologii extrem de
avansate veghează asupra noastră, intervenind atunci când există riscuri majore
pentru omenire şi pentru planeta Pământ.
Pentru mai multe informații
legate de cutremurul din Japonia din 11 martie 2011 citiți și:
„Cutremurul din Japonia a fost provocat”, aici:
http://frumoasaverde.blogspot.ro/2012/10/cutremurul-din-japonia-fost-provocat.html
http://frumoasaverde.blogspot.ro/2012/10/cutremurul-din-japonia-fost-provocat.html
Ora zero - Dezastrul de la Cernobîl (RO)
Bătălia Cernobîlului (RO)
Fukushima Tsunami
-->
Felicitari pentru blog!
RăspundețiȘtergereMulțumim pentru apreciere!
Ștergere