Pisica - singurul animal care a reușit să îmblânzească omul

-->

PISICA

SINGURUL ANIMAL CARE A REUȘIT SĂ ÎMBLÂNZEASCĂ OMUL

Pisica - un animal filozofic, prieten al ordinii şi curăţeniei, care vrea să fie prietenul și nu sclavul nostru. Théophile Gautier

Cea mai mică dintre feline este o capodoperă. Leonardo da Vinci

În antichitate, pisicile erau venerate precum zeii, și ele n-au uitat niciodată acest lucru. Autor necunoscut

O casă fericită este o casă care are cel puțin o pisică. Proverb italian

Ce o face pe o pisică de casă atât de fascinantă și de adorabilă? Individualitatea și autonomia ei? Faptul că reușește să construiască o relație profundă cu stăpânii ei, fără însă să li se supună? Sau faptul că, de mii de ani, reușește de minune să împace cele două fațete ale personalității ei: să fie animal de pradă și, în același timp, animal domestic?

De-a lungul timpului, omul a îmblânzit numeroase animale. Până în zilele noastre, îi servesc ca surse de hrană, ca animale de lucru sau de pază. Pisica este singurul animal domesticit care nu se încadrează în niciuna din aceste categorii. Într-adevăr, este folositoare omului, pentru că stârpește dăunătorii, dar, spre deosebire de câine, nu este o primitoare de porunci. Faptul că prinde șobolani și șoareci este numai efectul instinctului ei natural de vânător, și nu dorința de a-și ajuta stăpânul. De fapt, nu cred că pisica a fost vreodată domesticită. Ea doar a profitat de prezența omului, care, observându-i utilitatea, i-a dat hrană și adăpost. Această relație reciprocă unică a început atunci când pisica și-a pierdut teama față de om și i-a căutat apropierea. În acest fel, ea de fapt s-a auto-domesticit. Cu totul altfel au stat lucrurile cu câinele. Prin natura lui, el nu a fost un singuratic, ci a trăit în haită, vânând împreună. Pentru el, apartenența la o familie era vitală. Câinele s-a acomodat cu omul și s-a domesticit pentru a-și păstra locul într-o familie. Pisica, dimpotrivă, vâna singură și nu avea nevoie de o comunitate pentru a supraviețui. Chiar și astăzi ea tratează de la egal la egal cu deținătorul ei, pe care nu-l recunoaște de stăpân, ci de prieten.

INSULA TASHIROJIMA - RAIUL PISICILOR

În anii 1950, mica insulă japoneză Tashirojima avea cca 1000 de locuitori, cei mai mulți dintre ei, pescari. În trecut, ei se ocupaseră cu creșterea viermilor de mătase și, cum inamicul numărul 1 al acestora erau șoarecii, localnicii le-au oferit pisicilor un loc special în viața lor, îndrăgindu-le pentru hărnicia și eficiența în eliminarea dăunătorilor. Iar când principala lor îndeletnicire a devenit pescuitul, pisicile au învățat să stea printre pescari pentru a le cere de mâncare, iar aceștia le-au observat comportamentul, interpretându-l drept prevestiri privind schimbarea vremii sau mișcările bancurilor de pești. Astfel, cu timpul, oamenii s-au obișnuit cu prezența lor și le-au îndrăgit și mai mult. Atât de mult, încât un pescar care a scăpat la un moment dat una dintre greutățile năvodului pe o pisică, omorând-o, i-a construit un altar în mijlocul insulei. Astăzi, pe Tashirojima există în jur de 50 de altare și pietre funerare dedicate pisicilor. Iar pisicile continuă să stăpânească insula, depășind cu mult numărul oamenilor, aici trăind acum cam 100 de persoane, majoritatea trecute de 65 de ani. Și tot pisicile par a fi cele care vor salva insula încă o dată: după ce câteva reportaje televizate au arătat că, în mod incredibil, după cumplitul tsunami din 2011 majoritatea oamenilor și pisicilor au scăpat cu viață, vizitatori din lumea întreagă au început să-și facă apariția pe insulă, transformând-o într-o destinație turistică pentru iubitorii de pisici.