OSHO despre relația dintre mamă și copil + documentar (RO)

-->

OSHO despre relația dintre mamă și copil

Să devii mamă este una dintre cele mai mari responsabilități din lume. Lumea e plină de oameni dezechilibrați... Iar dacă veți pătrunde adânc în nevrozele umanității, o veți descoperi întotdeauna pe mamă. Multe femei vor să fie mame, dar nu știu cum s-o facă. Dacă relația dintre mamă și copil e greșită, toată viața copilului va merge pe un curs greșit. Dacă primul pas e greșit, toți ceilalți vor fi un continuu șir de greșeli. O femeie ar trebui să devină mamă în cunoștință de cauză, căci nu există responsabilitate mai mare decât statutul de mamă. De aceea, deveniți mame, dar nu cădeți în iluzia că puteți fi cu ușurință mamă numai pentru că sunteți femeie. A fi mamă e o artă ce trebuie învățată. Există câteva lucruri pe care aș vrea să vi le spun în acest sens:

- În primul rând, nu-l tratați niciodată pe copil ca și cum l-ați poseda. Gândiți-vă că Dumnezeu s-a folosit de voi ca de un vehicul, pentru a aduce copilul pe lume, dar asta nu înseamnă că el este proprietatea voastră. Iubiți-l, dar nu-l posedați, pentru că va începe să se simtă ca un prizonier. O mamă posesivă îi distruge personalitatea și caracterul copilului și-l transformă într-un obiect. Numai un obiect poate fi posedat. Puteți poseda o casă, dar nu și o persoană. Aceasta este prima lecție și trebuie să fiți pregătite pentru ea. Când copilul vine pe lume, priviți-l ca pe o ființă independentă, cu drepturi depline, nu ca pe una care vă aparține.

- În al doilea rând, tratați întotdeauna copilul ca și când ar fi un om mare. Arătați-i cel mai profund respect. Dumnezeu v-a ales să-i fiți gazdă. El a intrat în ființa voastră în calitate de oaspete. Știu, e foarte greu să respecți un copil fragil, neajutorat. În schimb, e foarte ușor să-l umilești, deoarece, fiind neajutorat, nu poate reacționa. Tratați copilul ca pe un adult căruia nu trebuie să-i impuneți nimic. Acordați-i toată libertatea, mai ales aceea de a explora lumea exterioară. Ajutați-l s-o descopere, dar nu-i dați directive. Dați-i energie, protecție, siguranță, împliniți-i nevoile, dar în același timp ajutați-l să plece departe de voi și să exploreze lumea. Este evident că libertatea include și dreptul de a greși. E greu pentru o mamă să înțeleagă că libertatea acordată copilului nu se rezumă la a face totul bine. El are nevoie și de libertatea de a face prostii, de a greși. Ca să devină conștient și inteligent, nu-i dați copilului porunci; în fond, nimeni nu le respectă, iar copilul va învăța să fie ipocrit. De aceea, dacă vă iubiți copilul, nu-l forțați să devină un ipocrit.

- În al treilea rând, nu vă luați după morala oficială – după religie sau după cultura populară – ascultați de glasul naturii. Tot ce e natural e bun, chiar dacă vi se pare greu să acceptați asta. Și vă e greu tocmai pentru că nu ați fost crescute după principii naturale. Ați crescut cum vi s-a impus. De pildă, orice băiețel începe la un moment dat să se joace cu organele lui sexuale. Tendința mamei e să-l împiedice, căci a fost învățată că acest lucru e greșit. Iar dacă de față mai e cineva, se simte stânjenită. N-aveți decât! Copilul n-are nicio vină. Nu interferați cu naturalețea copilului. Lăsați natura să-și urmeze cursul firesc.

Acestea sunt cele trei aspecte asupra cărora am vrut să insist. Meditați asupra lor.

Câtă vreme copilul se află în pântecul vostru, vibrația voastră îl va afecta. Dacă sunteți mânioase, copilul va simți imediat; dacă sunteți triste, copilul se va deprima și el. Starea lui de spirit va fi aceeași cu starea voastră de spirit. De aceea, în timpul lunilor de sarcină trebuie să fiți foarte precaute. După ce se naște copilul, puteți să vă înfuriați, dar nu înainte. Este ceea ce eu numesc înțelegere senzorială. Gata cu tristețea, ura sau certurile cu partenerul de cuplu. Amândoi trebuie să vă gândiți la copil, el capătă întâietate. Se va naște o nouă viață și ea va fi fructul produs de voi. Dacă mânia, ura, conflictele pătrund în mintea copilului încă de la început, îi veți face viața un iad. Faceți tot posibilul să dați viață unui copil care să-i dăruiască lumii râsul și iubirea lui. De aceea, în perioada în care sunteți însărcinate adoptați o atitudine de sărbătoare. Dansați, cântați, ascultați muzică, iubiți. Nu faceți nimic în pripă, în tensiune. Încetiniți ritmul. În casa voastră va veni un oaspete important, pregătiți-vă să-l întâmpinați cum se cuvine.

Nu vă gândiți la statutul de mamă ca la o îndatorire. Uitați tot ce ați învățat de la mama voastră. Fiți originală. Ascultați de nevoile copilului și răspundeți-i cu o atitudine nouă, nu cu prejudecăți. Dăruiți-i iubire, dar fără să-i afectați în vreun fel libertatea. Nimeni nu pare să se gândească la faptul că un copil atât de mic are totuși dreptul la libertate. De fapt, majoritatea mamelor nu cred că pruncul lor este vreodată suficient de mare pentru a fi complet liber. Căci distanța dintre ele și copil rămâne întotdeauna aceeași. Dacă l-au făcut la 20 de ani, diferența dintre ele și copil va fi întotdeauna de 20 de ani. De aceea, acordați-i copilului vostru, chiar din acest moment, libertatea și respectul pe care le merită.

Dacă uneori plânge, nu vă îngrijorați. Nu trebuie să vă repeziți imediat și să-l luați în brațe. Această atitudine de răsfăț, frecvent confundată cu iubirea, interferează cu libertatea copilului. E posibil ca el să nu aibă nevoie de lapte; uneori, copiii plâng pur și simplu, căci deocamdată este singura cale prin care se pot exprima. Lăsați-i să plângă, nu-i nimic rău în asta. Plânsul e modul prin care ei încearcă să stabilească o punte de comunicare cu lumea exterioară. Nu încercați să-l consolați imediat, să-l alăptați. Când copilului nu-i e foame, alăptatul e un drog pentru el. Mamele se folosesc deseori de sânii lor ca de un drog. Dacă vedeți că nu-i e foame, lăsați-l în pace.

Permiteți-i totul copilului vostru, lăsați-l să devină din ce în ce mai mult el însuși. Hrăniți-l, ajutați-l, dar lăsați-l să crească singur. Dacă greșește, nu-l judecați aspru. Copilul nu se naște în această lume ca să urmeze opiniile voastre. E foarte ușor să-i impuneți opinii, căci este neajutorat. Supraviețuirea lui depinde de voi, e nevoit să vă asculte. O mamă adevărată îi dă copilului ei atât de multă libertate, încât dacă el vrea să treacă peste părerea ei, ea îi permite acest lucru. Este suficient să-i spuneți: „Uite, poți să faci ce vrei, dar părerea mea e că nu e bine ce faci”. Lăsați-l să învețe din propria experiență. Numai în acest fel se va putea maturiza. În caz contrar, va rămâne copilăros, așa cum sunt atâția adulți astăzi. Ei au crescut în vârstă, dar nu și în planul conștiinței. Dăruiți-le copiilor iubirea voastră, dar nu le impuneți niciodată nimic. În felul acesta, ei vor crește și se vor transforma în niște adulți frumoși.

Să dai naștere unui copil este una, să fii mamă este cu totul altceva. Orice femeie poate da naștere unui copil, procesul este destul de simplu. Dar să fii mamă este o artă. Dai naștere unei ființe umane: iată cel mai măreț act de creație! Femeia trece prin cele nouă luni de agonie și extaz. Dar când scapă de sarcină, munca ei nu s-a terminat. De fapt, abia atunci a început; abia după ce copilul se naște începe adevăratul efort. Când se naște, orice copil este un om primitiv, un animal, o sălbăticiune. Mama este cea chemată să-i ofere o cultură, o educație, să-l învețe cum să trăiască și să devină un om adevărat. Aceasta este, într-adevăr, o mare operă. Așadar, nu uitați că munca voastră nu s-a încheiat odată cu nașterea, ci dimpotrivă, abia a început. Bucurați-vă! Ați creat ceva de o imensă valoare. Ați dat naștere unei vieți, acum trebuie s-o protejați. Niciun sacrificiu nu este destul de mare pentru o asemenea operă.

Copilul este o mare șansă pentru voi. Nu veți mai găsi niciodată șansa unei implicări atât de profunde. De altfel, nu există o relație mai profundă decât cea dintre un copil și mama lui. Nici chiar cea dintre soț și soție, dintre iubit și iubită... Nimic nu se poate compara cu relația dintre o mamă și copilul ei, căci copilul a trăit nouă luni în pântecele mamei lui, fiind una cu ea. Mai târziu, copilul va deveni un individ complet separat de mama sa, dar la nivel subconștient, cei doi rămân legați. Dacă copilul va deveni un om frumos sufletește, voi veți fi cele care vor beneficia de pe urma lui, căci separarea nu se produce decât la nivel fizic, cea spirituală nu se rupe niciodată. Mulțumiți-i lui Dumnezeu! Maternitatea este o binecuvântare.

OSHO - Cartea despre femei, Editura Mix, 2012

Strigătul mut (The Silent Scream) (RO)

Filme ca acesta ar trebui să facă parte din informarea femeilor înainte de a face un avort, conform legislației. Din păcate, presiunea adepților avortului și a organizațiilor care promovează planificare familială fac ca puține femei să aleagă avortul în cunoștință de cauză, în ceea ce privește procedura, urmările și semnificația lui morală. Filmul este realizat și prezentat de dr. Bernard Nathanson, pe care „strigătul mut” al fătului de 12 săptămâni, în fața instrumentelor care se pregătesc să-i curme viața, l-a schimbat total. Din director al unei clinici de avorturi din New York și fondator al NARAL, organizație cu un rol crucial în legalizarea avortului în SUA, dr. Nathanson a devenit un mare luptător pentru cauza vieții.

-->