Misteriosul manuscris de la Sibiu

-->

MISTERIOSUL MANUSCRIS DE LA SIBIU

Pierre Carnac este pseudonimul scriitorului și conferențiarului francez de origine română Doru Dimitrie Todericiu, care în lucrările sale a explorat atât tema istoriei, cât și cea a falsei istorii. S-a născut la Piatra Neamț, pe 19 iunie 1921 și a murit la St-Langis, în Franța, pe 27 mai 2008. Mai întâi, a obținut o diplomă de inginer chimist la Școala politehnică din București. Cariera sa de scriitor de succes a început în 1961, când a descoperit între documentele Arhivelor din Sibiu schițele unor petarde gigant și ale unor rachete, creații ale artificierului Conrad Haas.

În 1970, Doru Todericiu se refugiază în Franța, unde devine cercetător la „Centrul național de cercetări științifice” din Paris (C.N.R.S). În 1985 obține un doctorat în litere și științe sociale, după care predă istoria științei și tehnicii la Școala de înalte studii și la Universitatea din Geneva. De asemenea, este ales membru în Comitetul Lavoisier al Academiei de științe din Paris.  Dar acest parcurs de inginer și profesor îl plictisește, așa că, în paralel, începe să scrie articole și cărți „heterodoxe”, inspirate de tezele lui Thor Heyerdahl, Francis Mazière, Serge Hutin și Robert Charroux. Temele abordate sunt megaliții, istoria navigației, aeronautica, descoperirile geografice, migrațiile. În cărțile sale, prof. Todericiu dezvoltă ipoteza că în mezolitic ar fi existat o civilizație mondială, avansată tehnologic, care ulterior s-a șters din memoria colectivă sau a fost ocultată de către știința oficială. Toate cărțile sale s-au bucurat de succes, iar editorii lui au prosperat. Ultimii ani ai vieții i-a consacrat cercetărilor legate de civilizația atlantă. În 2008, anul decesului, avea 89 de ani și lucra la o trilogie despre simbolurile majore ale culturii umane – cercul, triunghiul și pătratul – și la o enciclopedie intitulată „Știința înaintea Științei”, despre descoperiri și invenții realizate prea devreme și pe care istoria le-a uitat.

Sursa: http://fr.wikipedia.org/wiki/Pierre_Carnac

POVESTEA DESCOPERIRII MANUSCRISULUI DE LA SIBIU

Fragment din interviul pe care profesorul Todericiu l-a acordat „Jurnalului Național”

– Când ați ajuns la Sibiu, ce-ați găsit acolo?

– Mă revăd în 1963, acum mai bine de 40 de ani, la Sibiu, în depozitul Arhivelor sibiene... Parcurg cu atenţie manuscrisul lui Haas, filă cu filă. La fila 201 lucrurile se complică... Desene de necrezut, atât ca mod de execuţie tehnică şi subiect, cât şi prin faptul că – la fel ca toate desenele din manuscris – sunt datate şi marcate cu iniţialele în majuscule ale autorului lor, un C şi un H. (Conrad Haas). Încercam să înţeleg de ce nu se acordase importanţă manuscrisului. Mă găseam în faţa celor mai vechi imagini cunoscute până în prezent ale unor rachete cu mai multe trepte de aprindere succesivă, și ele proveneau din anul 1529!

– Ce ați făcut apoi?

M-am adresat directorului Arhivelor locale. Acesta a fost de acord cu studiul aprofundat al manuscrisului. Pentru a-i ajuta pe cei interesaţi, incluzându-i aici şi pe autointitulaţii „Sibieni pacifişti”, să afle cum am ajuns să fotografiez manuscrisul, doresc să amintesc că acest demers s-a bazat pe aprobarea Direcţiei Generale a Arhivelor Statului nr. 1515 din 26.02.1964. O zi mai târziu, în camera mea de hotel, pe o tavă de plastic negru pusă cu faţa în jos, în mijlocul triunghiului limitat de picioarele trepiedului aparatului de fotografiat, centrat sub obiectivul acestuia, manuscrisul Varia II 374 se oferea posterităţii...

– Meritele privind descoperirea volumului vă aparțin...

În ceea ce priveşte relevarea conţinutului, a importanţei pentru istoria ştiinţei şi tehnicii, cercetarea şi stabilirea aspectelor necunoscute ale fiecăreia dintre cele trei părţi ale manuscrisului sibian, acest merit îmi aparţine. „Enciclopedia britanică”, în ediţia din 1971, vol. 19, pag. 404 arăta că „în 1963, un om de ştiinţă român, D. Todericiu, a scos la lumină un manuscris a lui Conrad Haas, ofiţer de artilerie şi şef al Arsenalului de la Sibiu, România...”. Toate cercetările s-au concretizat în lucrarea „Preistoria rachetei moderne. Manuscrisul de la Sibiu (1400-1569)”, publicată în 1969 la Editura Academiei din Bucureşti – o lucrare voluminoasă, reprezentând o ediţie completă a preţiosului manuscris Varia II 374. Soarta ediţiei din 1969 a lucrării despre manuscrisul lui Conrad Haas a fost însă tragică. Lipsit de posibilitatea de a se răzbuna pentru părăsirea României socialiste în 1970, regimul de la Bucureşti a reacţionat în mod grotesc... s-a răzbunat pe Conrad Haas. În toamna lui 1970, cartea despre rachetă era retrasă de pe piaţă, iar stocul existent, distrus. Mă aflam deja în Franţa, la Paris, unde îmi începeam noua activitate ca specialist în domeniul ştiinţei şi tehnicii, în cadrul C.N.R.S.

Cea de-a doua perioadă de tăcere impusă lui Conrad Haas s-a sfârșit abia în iulie 2002, odată cu apariţia ediţiei bibliofile în 15 exemplare a cărţii din 1969, datorată prestigiosului grafician şi profesor universitar Mircia Dumitrescu, ca şi fiului meu. „Dicţionarul cronologic al ştiinţei şi tehnicii universale”, apărut în anul 1979 în România, postdatează, între alte erori, o parte din creaţia lui Haas cu un sfert de secol. În mod bizar însă, Haas a reuşit să apară în România socialistă a anului 1989 pe un timbru de 50 de bani.

Sursa: http://jurnalul.ro/special-jurnalul/romanul-care-a-descoperit-misteriorul-manuscris-de-la-1400-125679.html

Așadar, rachetele expediate de la Cape Kennedy și aripile Delta au fost inventate la Sibiu încă din 1555! Cercetătorul francez Robert Charroux a semnalat acest eveniment în cartea sa, Le livre de ses livres, cu toate amănuntele necesare şi cu o firească uimire că istoria oficială a reuşit să-l neglijeze. Racheta spaţială cu trei etaje de carburant solid (model Cape Kennedy) s-a născut în Transilvania, inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555, în prezenţa a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, șeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu între anii 1550 și 1570. Iată și capitolul din cartea lui Charroux, dedicat descoperirii prof. Todericiu:

1529 – La Sibiu (România) este inventată o rachetă

«O rachetă spaţială cu trei etaje, cu carburant solid, de tipul celei lansate de la Cape Kennedy, a fost inventată din punct de vedere tehnic în 1529. Ea s-a ridicat în spaţiu în anul 1555, din oraşul Sibiu, România. Mii de martori – la fel ca în cazul maşinii zburătoare a lui Gusmao, lansată în Portugalia în 1709 – au asistat la experienţa care a fost încununată de succes. Istoricii nu menţionează acest lucru „fără importanţă”, astfel încât el a fost uitat.

În ultimii 60 de ani, au fost scrise zeci de mii de lucrări despre aviaţie şi cucerirea spaţiului. Doar două sau trei menţionează maşina lui Gusmao şi niciuna nu vorbeşte despre racheta spaţială în 3 trepte. De aici, rezultă că „istoricii” sunt cu adevărat nişte bieţi anchetatori. Onoarea acestei invenţii îi revine lui Conrad Haas, „maestru al focului”. Meritul descoperirii îi revine lui Doru Todericiu, profesor de ştiinţă şi tehnică la Universitatea din Bucureşti, care în 1961 a scos la lumină un manuscris vechi, aflat în nişte cutii ale Arhivelor din Sibiu. Strânsă într-un volum după 1570, lucrarea este, în realitate, formată din mai multe caiete redactate de trei autori. Primul a fost Hans Haasenwein, a cărui participare datează din 1417; al doilea a fost scris în 1460; al treilea a fost Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie din Sibiu între anii 1550 şi 1570. Această ultimă parte a manuscrisului conţine raportul experienţei de lansare din 1555 a unei rachete cu mai multe trepte şi a unei „lănci zburătoare” cu rază mare de acţiune. Se vorbea (dar aparatul n-a fost construit) chiar despre o „căsuţă” propulsată în aer de o rachetă – naivă dar adevărată anticipare a cabinei spaţiale a cosmonauţilor secolului XX!

După cum vedem în imaginea de mai jos, racheta lui Conrad Haas avea două etaje de propulsie cu diametre diferite, una încastrată în cealaltă, dar exista şi un model cu trei etaje, cel care a fost experimentat în 1555. Carburantul folosit pentru ambele tipuri era solid, compus din prafuri special studiate, dar care putea fi înlocuit cu o mixtură pe bază de acetat de etil, amoniac, acid acetic şi alte substanţe chimice. Astfel, Conrad Haas a adus în invenţiile sale o soluţie modernă la problema menţinerii în echilibru şi ghidării unei rachete cu ajutorul aripilor „delta”.

Lista invenţiilor menţionate de manuscrisul de la Sibiu cuprindea următoarele:

- rachetă cu două etaje (cu două etaje de autoaprindere): 1529;

- rachetă cu trei etaje: 1529;

- baterie de rachetă: 1529;

- căsuţă zburătoare: 1536;

- experimentarea principiului de autoaprindere necesară rachetei cu mai multe etaje: 1555;

- folosirea aripioarelor de stabilizare în formă de delta: 1555.

Aceste două rachete, una cu două etaje, iar cealaltă cu trei, au fost inventate în 1529 la Sibiu, România. Ele au fost fabricate de „maestrul focului” Conrad Haas. Documentele autentice care dovedesc acest lucru se află la Arhivele din Sibiu. Toate aceste detalii sunt extrem de exacte şi le avem de la cea mai bună sursă: profesorul Doru Todericiu, descoperitorul manuscrisului.»

Sursa: Robert Charroux - Cartea cărților sale, Pro Editură și Tipografie, 2007

-->