Gogorița militară

GOGORIȚA MILITARĂ

Pentru că de o bucată de vreme se tot vehiculează prin presă, mai ales cea digitală, niște articole care afirmă că, în contextul geopolitic actual, tinerii cu vârsta între 20 și 35 de ani devin apți de a fi mobilizați ca urmare a nu știu cărui ordin care îi obligă să completeze o anumită fișă medicală, cu care apoi să se prezinte obligatoriu la centrele militare locale, și mai ales pentru că am fost deja contactat de tineri îngrijorați c-ar putea fi mobilizați pentru a participa la războiul altora (americanii cu rușii) împotriva voinței lor, am luat hotărârea să expun pe scurt cauzele pentru care acest lucru nu are temei legal.

Și voi începe pur și simplu cu răspunsul dat cuiva pe una dintre rețelele de socializare, la afirmația acestuia cum că statul român actual ar avea dreptul să te ia la armată/război de oriunde ai fi, indiferent că ești în țară sau în străinătate, cam cum se luau tinerii cu arcanul acum două secole:

«Domnule D., aici vă-nșelați: Organele statului actual nu au absolut niciun temei legal de a obliga tinerii să se prezinte sub arme, pentru simplul motiv că:

1. Statul român actual este unul ilegitim și ilegal... nu există lege de înființare a lui (reamintesc că Constituția nu este lege de înființare a unui stat, ci lege care stabilește liniile directoare de funcționare și guvernare ale unui stat);

2. Ca o continuare a punctului 1, atâta timp cât legea 363 din 30 dec. 1947 este în vigoare, niciun tânăr născut înainte de 1989 nu poate fi obligat să se prezinte sub arme;

3. Deoarece schimbarea formei de guvernământ a țării după 1 ianuarie 1990 nu s-a făcut în urma unui referendum popular, ea nu are acceptul poporului și, ca urmare, iarăși orice cetățean născut înainte de 1989 are dreptul să nu recunoască autoritatea statului actual...

4. Deoarece intrarea în UE și în NATO s-au făcut tot fără acordul poporului (și în aceste cazuri era obligatorie organizarea câte unui referendum care nu s-a făcut) iar situația geopolitică actuală n-are nimic de-a face cu poporul român și cu uneltirile clasei politice mafiote dedicate interesului propriu, n-au decât să plece la război cei care au adus țara în situația actuală...

5. Un motiv mai puțin legal dar nu lipsit de bun simț și conform dreptului elementar este faptul că tinerii de azi nu au niciun motiv să meargă la război, pentru a apăra ce? Fosta avere a poporului român, care între timp a devenit a unor corporații multinaționale care, culmea, sunt la originea declanșării majorității războaielor din ultima sută de ani?

6. Conform regulamentelor militare, dacă te declari pacifist și împotriva oricăror forme de agresiune asupra altor ființe, ești catalogat de către regulamentele militare „neîncorporabil” (respectiv „nemobilizabil”). Există, de asemenea, o serie de alte temeiuri legale, prevăzute de regulamentele militare ale oricărei armate din lume, care dau dreptul oricărui cetățean să refuze mobilizarea (cauze de ordin religios, de sănătate, de instabilitate psihică - ești fricos congenital - sau declarația pe propria răspundere că ești un cetățean suveran și nu accepți ordin din partea nimănui și, ca urmare, vei folosi arma împotriva celor care (în această accepțiune) te înrobesc psihic și fizic.

7. Orice mobilizare fără acceptul persoanei mobilizate este o încălcare a celui mai important drept fundamental prevăzut de Carta Internațională a Drepturilor Omului, anume dreptul la libertate și la a-ți hotărî singur soarta.

Iată o scurtă listă a motivelor pentru care nimeni nu poate fi înrolat sau mobilizat de către statul român actual (și, de fapt, de către niciun stat), indiferent ce declară ei prin presă... Dacă vor să poarte războaie, să și le poarte ei între ei cei care le-au declarat și declanșat... În altă ordine de idei, referitor la cei care au apucat să facă armata înainte de 1989, însuși jurământul militar depus atunci impune acestor cetățeni să nu recunoască autoritatea statului actual...»

Și pentru că nu e prima oară când, având această atitudine, sunt catalogat ca fiind comunistoid și extremist nostalgic al regimului Ceaușescu, subliniez faptul că nu l-am iubit în mod deosebit pe Nicolae Ceaușescu, nu am fost membru de partid, în schimb am suficientă minte ca să înțeleg că regimul socialist ( România nu a fost stat comunist ci socialist, la fel cum este și o altă republică, mult mai veche și mai recunoscută pe plan mondial, anume Franța) a fost și va rămâne consemnat în istorie ca fiind net superior celui actual... Și ca să răspund întrebării ulterioare, atât a celui căruia i-am dat răspunsul de mai sus cât și altora care m-au chestionat cu privire la temeiurile legale ale afirmațiilor mele, iată-le:

În privința legalității și legitimității statului actual: Legea 363 din 30 decembrie 1947 este legea de înființare a Republicii Populare Române și este încă în vigoare. Legea a rămas în vigoare și după 1965, când s-a schimbat numele țării, deoarece forma de guvernământ a rămas aceeași. Această lege fiind în vigoare, face ca întregul eșafodaj legislativ și instituțional al statului actual să fie unul ilegal. Acesta este și temeiul legal pentru care evenimentele din decembrie 1989 nu au constituit o revoluție, așa cum s-a mințit și se minte în continuare în presă, ci o lovitură de stat, regizată și pusă-n operă de către puteri străine intereselor României („agenturile străine”, cum le numea Nicolae Ceaușescu) prin intermediul trădătorilor de neam care, ulterior, au ajuns la conducerea actualului stat...

Totalul celor ieșiți în stradă în acel moment la nivelul întregii țări nu a fost mai mare de 10, cel mult 15% din populația de atunci a României, care era de aproximativ 23.500.000 locuitori. Aceasta este categoric o minoritate. Pentru ca evenimentele de-atunci să fi constituit cu adevărat o revoluție – care reprezintă interesul și acțiunea voinței întregului popor – ar fi trebuit ca imediat după constituire, FSN-ul să organizeze un referendum național, prin care să ceară acordul poporului român privind schimbarea formei de guvernământ a țării. Admițând că s-ar fi obținut acest acord, ulterior trebuia ca legea 363/1947 să fie abrogată prin emiterea unei legi care să stipuleze în mod explicit acest lucru și care să aibă două articole: unul prin care să se anunțe înființarea noului stat român, cu noua sa denumire, având ca formă de guvernământ pe cea pentru care s-a obținut acordul poporului prin referendum... și al doilea articol, cel prin care se declară explicit că, o dată cu intrarea în vigoare a acelei legi, legea 363/1947 se abrogă...

Nu s-a făcut acest lucru – după părerea mea, din cauza însăși ilegitimității și ilegalității acțiunilor din decembrie 1989, poate și de teama că nu s-ar fi obținut acordul poporului privind schimbarea formei de guvernământ și, ca atare, riscul de a pierde „ciolanul” pe care tocmai se pusese mâna și, nu în ultimul rând, poate din cauza incompetenței celor care conduceau acel FSN... Pe de altă parte având în vedere ce urma să fie, există și posibilitatea (eu am, de fapt, convingerea) că s-a urmărit în mod expres a se realiza un stat ilegal, cu scopul de a putea declanșa ulterior un război civil, care ar fi avut ca protagoniști pe cei care au construit țara în ultimii 50 de ani și care, în majoritatea lor depunând și un jurământ militar, s-ar fi văzut nevoiți să ia atitudine împotriva celor care au distrus țara în acești ani... Nu s-a reușit asta, cu toate încercările din primii ani de după 1989 (mineriade și așa zisele revolte ale maghiarilor). În schimb, s-a mers „pe șipcă”, și din această cauză ne-am ales cu un stat ilegitim și cu o formă de guvernare unică-n lume... (care, fie vorba între noi, nu este în niciun caz democrat-capitalistă, așa cum se declară, ci o formă de organizare de tip hai să-i spunem capitalist-mafiot-neoliberal).

Subliniez că Constituția actuală nu are temei legal, deoarece legea 363/1947 e în vigoare și, ca atare, contravine prevederilor ei, și atât timp cât Constituția actuală nu este sprijinită pe o lege de înființare a statului actual... așa cum spuneam, întregul eșafodaj legislativ și administrativ al statului actual este nul de drept... În privința ilegitimității acordurilor și alianțelor internaționale la care România este parte după 1989, această ilegitimitate decurge pe două căi... una tocmai din cauza celor pe care le-am spus în rândurile precedente, a doua cale referindu-se la principiul de drept internațional care spune că orice acțiune a conducerii unui stat care implică soarta acelei țări și a poporului respectiv trebuie să se facă cu acordul acelui popor. Iar acordul se obține numai și numai prin referendum.. de aceea toate statele europene au aderat la UE sau NATO doar în urma unor referendumuri naționale. La noi, aceste referendumuri nu au avut loc... Nici n-aveau cum, căci conducerea statului actual este, așa cum am subliniat ilegitimă și ilegală, atât potrivit normelor elementare de drept civil, comercial și penal intern și internațional, cât și în privința acordului poporului la schimbarea formei de guvernământ a țării. Ca urmare, obligațiile internaționale ale României atât față de UE, ca și față de NATO și de finanța mondială (FMI) sunt de fapt obligațiile clasei politico-mafiote, n-au nicio legătură cu voința sau acordul poporului român și sunt nule de drept.

De aici rezultă și faptul că poporul român a fost jefuit de către organismele internaționale respective, cu ajutorul conducerii ilegale și ilegitime, autointitulată stat din ultimii 25 de ani. Și cum orice jaf intră în sfera penalului, toți cei care constituie statul actual sunt pușcăriabili. Articolele de lege conforme acestei afirmații decurg din cele ceea ce am spus până acum și sunt o sumedenie... începând cu crime de înaltă trădare, subminarea economiei naționale și genocid, și terminând cu banala lipsă în gestiune...

Cum unii mai înguști la minte ar putea fi ofuscați de afirmația mea privind genocidul, le atrag atenția că, urmare a politicii duse de conducerea mafiotă din ultimul sfert de secol, populația româniei a scăzut sub 19 milioane de locuitori, în loc să crească, așa cum ar fi fost normal cu o conducere responsabilă. Eu personal am învățat la orele de geografie din școala primară că populația României în 2010, conform cu o probabilă menținere a indicelui natalității de la acea dată, va fi undeva la 30 de milioane de locuitori. Deci adevărata scădere a populației țării noastre nu este de doar 4 milioane de locuitori, așa cum afirmă mincinoșii din presă, care se referă la cei plecați din țară (care, atenție, sunt încă cetățeni români, cu acte românești, deci fac parte din populația actuală!) ci de peste 11 milioane locuitori. În această scădere intră și morțile premature prin spitale sau la domicilii ale oamenilor săraci, ca urmare a înrăutățirii condițiilor economice, și, de fapt, cifra reală este dată de totalul avorturilor care au avut loc în acești ultimi 25 de ani, care se apropie de 20 de milioane... Cele mai multe dintre aceste avorturi s-au petrecut ca urmare a conștientizării de către tinerele femei că, în condițiile socio-economice oferite de statul actual, acel copil nu poate fi crescut... Dacă ăsta nu e genocid, atunci ce e?

În privința argumentelor ce țin de legislația militară, țin să subliniez că regulamentele militare sunt într-o destul de mare măsură asemănătoare la toate armatele lumii. Ca atare, motivele pentru care un tânăr este declarat apt/inapt pentru serviciul militar sunt similare pe tot globul. În privința afirmației mele legate de jurământul militar, care el însuși nu-mi permite să recunosc autoritatea statului actual, e simplu. Iată acel jurământ pe care l-am depus în urmă cu 30 de ani:

Pentru îndeplinirea datoriei sacre de apărare a patriei, înscrisă în Constituţie, eu…, cetăţean al Republicii Socialiste România, intrând în rândurile forţelor armate, jur credinţă nestrămutată poporului român şi patriei mele socialiste. Jur să respect legile ţării, să execut întocmai ordinele comandantului suprem, cerinţele regulamentelor militare şi ordinele comandanţilor şi şefilor mei, atât în timp de pace, cât şi de război. Jur să nu-mi precupeţesc sângele şi viaţa pentru a apăra pământul strămoşesc, independenţa şi suveranitatea patriei, cauza socialismului. Dacă voi călca jurământul meu, să suport pedeapsa aspră a legilor Republicii Socialiste România.

Extras din Legea nr.14 din 28 decembrie 1972, publicată în B.O. nr. 160 din 29 decembrie 1972.

Atâta timp cât am jurat credință patriei mele socialiste și comandantului suprem (care era Nicolae Ceaușescu, și care a fost asasinat) și deoarece schimbarea formei de guvernământ a țării nu s-a făcut printr-un referendum, iar legea de înființare a statului căruia i-am jurat credință nu a fost abrogată pentru a fi înlocuită cu alta, conform referendumului popular, nu am voie să recunosc autoritatea statului actual. E simplu! În privința impunerii ierarhice de credință față de popor și autoritățile statului, aici constatăm că poporul român nu mai este un bloc de populație monolitic, și ca urmare nu se mai poate numi popor, căci e răspândit prin toate colțurile Europei, iar cei rămași acasă deja sunt amestecați cu un număr din ce în ce mai mare de cetățeni de alte etnii, cei mai mulți fiind evrei sau arabi. De asemenea, între timp, suveranitatea țării a fost cedată unor puteri străine. Așadar, nu se mai pune problema că aș fi obligat față de ce a mai rămas din poporul actual, iar apărarea patriei o faci doar dacă patria are o conducere responsabilă față de țară și popor... nu una care are ca unic scop distrugerea țării și desființarea poporului. Ca urmare, singura obligație de apărare care-mi rămâne în virtutea acestui jurământ militar este nu împotriva unor puteri străine care ar veni să cucerească cu arma-n mână teritoriul strămoșesc, ci împotriva celor care în ultimul sfert de secol mi-au distrus patria căreia i-am jurat credință.

De asemenea celor care au creierul cât o nucă și unii dintre ei, culmea, cu grade militare mari prin armată, și care afirmă că renegarea jurământului militar depus înainte de 1989 ar fi un lucru normal, care chiar fac un titlu de onoare din asta, trebuie să le subliniez faptul că acest jurământ militar și-ar fi pierdut valabilitatea doar dacă statul român actual ar fi fost înființat cu acordul întregului popor, adică după acel referendum despre care am spus că n-a avut loc, și care ar fi adus după sine obligația abrogării legii 363/1947, a emiterii unei legi de înființare a noului stat și, ulterior acestui fapt, concentrarea tuturor rezerviștilor pentru prelucrarea privind noile norme militare și depunerea unui nou jurământ de credință. Altfel, afirmațiile unor generali și ofițeri de genul acelui Opriș, care-și făcea un titlu de onoare pe postul național de televiziune din faptul că după 1989 a depus nu unul, ci două jurăminte militare, nu sunt altceva decât recunoașterea oficială a sperjurului, adică a trădării, căci jurământul militar depus înainte de 1989 nu poate fi anulat decât în modul în pe care l-am descris mai sus.

Aș mai adăuga un comentariu pentru cei care nu o dată mi-au reproșat că statul am fi noi toți. NU E ADEVĂRAT! Noi toți suntem poporul. Statul e format din totalitatea celor numiți sau aleși în funcții administrative juridice și militare pe teritoriul întregii țări, și care sunt plătiți din taxele și impozitele noastre, ale tuturor (deci sunt slujitorii poporului) pentru a administra economic o țară și social un popor. Adică statul este un administrator aflat în slujba poporului. Dacă nu-și face bine treaba, trebuie să fie schimbat și să răspundă penal.

În privința atitudinii pe care o vor lua tinerii eventual confruntați cu posibilitatea de a fi mobilizați, deși argumentele aduse aici de mine sunt de ordin juridic, militar și de bun simț, asta nu implică și că statul actual le va recunoaște. Deci rămâne la latitudinea fiecăruia ce atitudine va adopta atunci când se va confrunta cu situația concretă...

Cătălin Dan Cârnaru