Istoria secretă a omenirii + documentar (RO)

ISTORIA SECRETĂ A OMENIRII

Pietrele gravate din Inca (Peru) stau mărturie că istoria omenirii a fost falsificată. Din cauza orgoliului de „cuceritori” ai planetei Pământ, oamenii refuză să admită că au mai existat pe Terra civilizații comparabile cu civilizația tehnologică actuală. În fapt, este vorba de o alternare a civilizațiilor tehnologice terestre. Legea nescrisă a vieții pe Pământ și pe alte planete din Univers presupune acumulări progresive de cunoștințe, după care urmează autodistrugerea civilizației tehnologice prin ea însăși. Nu trebuie să ne mire că au mai existat în vremi îndepărtate avioane, elicoptere, nave sofisticate și alte mijloace de transport și de luptă. N-ar trebui să ne surprindă nici faptul că  produsele tehnice ale speciei umane din toate timpurile seamănă între ele. Programul cerebral al omenirii a rămas același – invențiile tehnologice își urmează calea, potrivit programului existent pe hard disk-ul cerebral al omului.

Oamenii de știință se referă numai la un ciclu al civilizațiilor ce s-au succedat pe Pământ, și la modul superficial, de la era „primitivă”, până la apogeul tehnologic din zilele noastre, fără să se întrebe cum a ajuns omenirea în era primitivă. Restul dovezilor istorice existente le ignoră cu desăvârșire, trecându-le la capitolul „ciudățenii”. De pildă, elicoptere, avioane, nave maritime comparabile cu cele existente în zilele noastre, incizate în temple din vechime, sunt persiflate de către arheologi, pentru că, în opinia lor „așa ceva nu putea să existe la vremea respectivă”. (A se consulta în acest sens articolul Enigme ale preistoriei. Relicve aeronautice și astronautice).

Frapantă este asemănarea dintre elicopterul figurat pe pereții templului lui Seti I din Abydos și a lui Amon Ra din Karnak, Egipt, cu elicopterele zilelor noastre, folosite la ridicarea şi transportarea unor obiecte grele.

Pe același perete din templul lui Seti I, la înălțimea de 10 m există și alte vehicule tehnice, redate deasupra unor hieroglife indescifrabile.

Cât despre ipoteza lansată de arheologi, cum că ar fi vorba de reprezentările unor albine, pentru că faraonul Seti I ar fi fost poreclit la vremea sa „albină”, datorită hărniciei sale, iată cum arată o albină care există pe același perete. Arheologii nu se întreabă nici cum au lucrat vechii egipteni în interiorul piramidelor, realizând în piatră texte și imagini, fără să lase vreo urmă de fum de la „făcliile” folosite pentru iluminatul încăperilor.

În privința vechimii omului pe Pământ, lucrurile sunt și mai încurcate. Savanții au stabilit, în baza teoriei evoluțiilor speciilor elaborată de Charles Darwin (teorie expirată în prezent) și a unor fosile cu valoare documentară îndoielnică, că vechimea omului pe Terra este de circa 200.000 de ani. Drept pentru care, artefactele preistorice care vin în contradicție cu această ipoteză sunt, ca să folosim un eufemism, ignorate. În realitate, sunt distruse sau, în cel mai fericit caz, ascunse de ochii semenilor, în depozite secrete. Așa s-a întâmplat și cu pietrele gravate de la Inca (Peru), de o importanță majoră pentru istoria omenirii.

În anii ’70 ai secolului trecut, în urma secării râului Inca din Peru, a fost descoperită o așezare umană care prezenta un înalt nivel de cultură, cu  vechimea estimată la 65.000.000 de ani! Cele 10.000 de artefacte prelevate din așezare au fost luate în păstrare de un arheolog peruan renumit, dr. Javier Cabrera, și închise într-o încăpere secretă. Pentru că, după cum afirma savantul peruan, „Nu suntem pregătiți pentru astfel de secrete”. Este vorba de o civilizație necunoscută, dificil de încadrat din punct de vedere istoric, ale cărei artefacte depășesc imaginația arheologilor. Înainte de a muri, în anul 2001, Cabrera a destăinuit unor oameni de știință europeni că a ținut într-o camera aflată la subsolul muzeului, ”obiecte cu totul aparte, a căror semnificație este imposibil de deslușit cu cunoștințele actuale”. Să vedem despre ce este vorba. Cele peste  10.000  de pietre de diferite dimensiuni descoperite la Inca au suprafața neagră și fină, și pe ele sunt gravate diferite imagini. La același volum, pietrele au greutate mai mare decât rocile actuale.

Pe suprafața acestei pietre este incizat globul pământesc, probabil așa cum era el cu circa 65.000.000 de ani în urmă. De reținut că între cele două Americi și Africa, oceanul Atlantic a fost redat sub forma unei fâșii înguste (geologic vorbind), reprezentând perioada geologică în care începuse deriva continentelor. Pe rocă este înfățișat conturul Africii, desprins din America de Sud. În interiorul continentelor, printre meridiane și paralele, se văd imagini ce reprezintă figuri umane, locuințe și edificii publice, dinozauri și  alte animale de epocă.

Figuri umane: unele sunt îmbrăcate decent, altele sumar,

la fel ca în zilele noastre, pe diferite meridiane ale globului

Dinozaurii, animale dispărute cu circa 65 milioane de ani în urmă, incizate pe suprafața pietrelor de la Inca

Canguri de acum 65 milioane de ani, figurați pe pietrele Inca, identici cu cei din zilele noastre

Lupta oamenilor cu dinozaurii

Ființă umană călare pe un dinozaur erbivor (domesticit?)

Intervenții medicale umane

Intervenții medicale umane

Simbolul medicinii – șarpele încolăcit pe piciorul cupei cu venin, incizat pe rocile de la Inca. 
Veninul de șarpe se folosește și în zilele noastre în tratamente medicale.

Astronom studiind bolta cerului, incizat pe pietrele de la Inca

Viața spirituală a omului de acum circa 65 de milioane de ani. Incizie pe rocile din Inca

Figuri similare existente pe petroglifele de la Inca și geoglifele din deșertul Nazca, Peru. Unele dintre petroglife (desenele incizate pe roci) prezintă similitudini cu geoglifele (figurile uriașe trasate pe sol, vizibile îndeobște din aer) descoperite în deșertul Nazca (Peru). Ceea ce ar permite o estimare a vechimii desenelor de la Nazca la circa 65 milioane de ani. În continuare, prezentăm câteva exemple în acest sens. Maimuțele, păsările colibri, tarantulele figurate pe solul de la Nazca, sunt similare cu petroglifele de la Inca; și sunt identice cu cele ce trăiesc în zilele noastre.

Figuri de animale și siluete umane, incizate pe petroglifele de la Inca

Maimuță incizată pe pietrele descoperite la Inca

Aceeași figură de maimuță, existentă în deșertul Nazca

Pasăre colibri, incizată pe pietrele de la Inca

Aceeași pasăre colibri, realizată în deșertul Nazca

Pietrele din Inca. În stânga și în colțurile de jos, dreapta și stânga, se văd incizate tarantule.

Tarantulă similară, realizată în deșertul Nazca

Zid preincaș din pietre, fără mortar, în rosturile căruia nu se poate strecura nici o lamă de cuțit. Este practic indestructibil. Prin ce mijloace tehnice a fost realizat?

Istoria speciei umane, așa cum a fost concepută după teoria darwinistă, reprezintă un fals monumental. La ora actuală, darwinismul fost redus la o simplă ipoteză; și, ca toate prezumțiile, nu mai este obligatoriu a se preda în școli. Printr-un nefericit concurs de împrejurări, Darwin a stabilit filiația omului din maimuță. Cu teoria darwinistă și-au luat doctorate zeci de mii de oameni de știință, care i-au ținut isonul „părintelui teoriei evoluționiste”. De pildă, omul de știință român, prof. univ. dr. Marcian David Bleahu, declara în cartea sa căpătâi, intitulată Omul și peștera, apărută în anul 1978, că el e mândru că se trage din maimuță!

Artefacte Inca

Ce fac oamenii de știință nu este întotdeauna știință. Toată viața lor se străduiesc să-și apere titlurile științifice, luate nu rareori pe ipoteze ce se dovedesc ulterior a fi false. La rândul lor, conduc doctorate cu teze ce au ca obiect aceleași teorii fără acoperire științifică, școlind discipoli care să le ducă pe mai departe „învățăturile”, în pofida progresului științific. De pildă, cu teoria evoluției speciilor elaborată de Charles Darwin, savanții au ținut în loc omenirea peste un secol; și n-au de gând să renunțe, reputația și remunerația lor, rămânând în funcție cât vor reuși să-i păcălească pe semeni. La care se adaugă curentele religioase, care mențin de secole omenirea în cel mai crunt obscurantism.

Gestul făcut de dr. Javier Cabrera, cu cele peste 10.000 de artefacte de importanță excepțională pentru omenire, se încadrează în gesturile nefaste pe care le fac uneori oamenii de știință, pentru a-și păstra intactă reputația. Probabil că și titlul de doctor în științe pe care l-a avut Javier Cabrera s-a bazat tot pe teza darwinistă. Dar inciziile de pe pietrele din Inca, prin animalele pe care le au figurate – căprioare, canguri, girafe, păsări colibri etc., contrazic teoria evoluționistă a lui Darwin. La care se adaugă implacabil albinele, libelulele, țânțarii, peștii, ornitorincii, crocodilii, rechinii, crabii-potcoavă etc., toate găsite fosilizate de sute de milioane de ani, și care mai trăiesc bine-mersi și în zilele noastre.

La finalul acestui articol, merită reținută concluzia academicianului român Radu Vulpe, exprimată în cadrul unei discuții cu autorul acestor rânduri: „E greu pentru un om de știință când își dă seama, la sfârșitul carierei sale științifice, că a mers pe un drum greșit. Un om de știință adevărat ar trebui să-și recunoască greșeala. Dar câți au puterea s-o facă?” s-a întrebat meditativ istoricul octogenar. Prin urmare, ce-i de făcut într-o atare situație? Să defilăm în continuare în sens giratoriu – via Papua Noua Guinee – sau să apucăm taurul de coarne și să-i trezim pe săpătorii istoriei omenirii din letargia suficienței? 

Vasile Rudan

Extratereștri antici – sezonul 4, episodul 10

Extratereștrii și dinozaurii (RO)


Extratereștrii și dinozaurii (RO) de frumoasaverde