Porumbul ne ajută să trăim mai mult

PORUMBUL NE AJUTĂ SĂ TRĂIM MAI MULT

Porumbul este parte constantă a hranei noastre, fie că preparăm mămăligă, folosim boabele în salate, sau îl mâncăm copt pe jar. Totodată, porumbul este inclus în lista alimentelor sănătoase, utile pentru buna funcţionare a organismului nostru. Provenind din America Centrală, porumbul este una dintre cele mai vechi cereale din lume, făcând parte din alimentaţia oamenilor de acum 7000 de ani. În sfârşit, alături de grâu, porumbul este cea mai cultivată cereală din lume.

Proprietăţile de bază

O porţie de 150 gr de boabe de porumb aduce aproape 25% din necesarul zilnic de vitamina B1, 20% din cel de acid folic, plus fibre. Alţi nutrienţi esenţiali care se găsesc în porumb sunt vitamina C, fosforul, manganul, vitamina B5. Principalele contribuţii aduse de porumb la sănătatea noastră sunt fibrele şi acidul  folic. Aceste elemente menţin unui sistem cardiovascular sănătos, previn mai multe tipuri de cancer (cel de plămâni în special), îmbunătăţesc memoria, facilitează tranzitul intestinal şi creşterea nivelului de energie din organism. Betacarotenul din porumb creşte rezervele de hemoglobină, o proteină care transportă oxigenul la celule şi ajută la prevenirea oboselii.

Cele mai frecvente întrebuinţări culinare

Porumbul are o multitudine de întrebuinţări culinare. În primul rând, el se poate transforma în  mălai şi aşa, ajungem la cel mai drag nouă preparat casnic – mămăliga. În starea lui naturală, porumbul este consumat fie sub formă de boabe, fie întreg, ca ştiulete. Dacă dorim boabe, cel mai probabil îl vom găsi prefiert şi conservat. În această stare ne e foarte util la salate sau alte reţete dietetice. Știuletele de porumb este consumat în două feluri, unul mai gustos decât altul: fiert şi presărat cu puţină sare, sau copt pe jar. În ambele cazuri, sarea trebuie pusă la final, fiindcă altfel întăreşte bobul şi-i alterează gustul iniţial. În fine, celebrele floricele, numite mai recent şi popcorn, sunt foarte tentante dar nu şi foarte sănătoase. Industrial, boabele sunt transformate în făină de porumb (celebrele tortilla mexicane sunt făcute din făină de porumb). Tot pe cale industrială, este fabricat uleiul de porumb, folosit la gătit în multe bucătarii din lume, precum şi popularii fulgi de porumb, pentru amatorii de diete.

La ce trebuie să fim atenţi când cumpărăm şi depozităm porumbul

În magazine, nu vom cumpăra porumb proaspăt decât dacă este depozitat în spaţii răcoroase, deoarece la căldură, zahărul din porumb se transformă rapid în amidon. Porumbul proaspăt se verifică prin apăsarea cu vârful degetului a unei boabe de pe ştiulete, care trebuie să lase o zeamă lăptoasă. Porumbul proaspăt trebuie consumat cel mai bine în ziua în care l-aţi achiziţionat. Îl mai puteţi ţine 2-3 zile în frigider, însă doar învelit în frunzele lui naturale şi băgat într-o pungă de plastic. De cele mai multe ori, cel puţin în ultimii ani şi în mediul urban, porumbul se găseşte mai uşor conservat, în cutii metalice. Nu e un lucru rău, atâta timp cât verificaţi pe ambalaje să nu conţină alte elemente în afară de boabele de porumb, sucul propriu şi puţină sare. Totuşi, este indicat ca nici cutiile de porumb să nu stea în soare sau lângă surse de căldură. Din păcate, în ultimii ani, porumbul a devenit o cereală puternic modificată genetic, iar România deţine un loc fruntaş şi ruşinos în Europa, din acest punct de vedere. Prin urmare, e bine să citiţi pe etichetă din ce sursă provine porumbul. Supermarketurile au obligaţia de a afişa aceste informaţii. Galbenul nu este singura culoare a porumbului, deşi e cea mai cunoscută. Trebuie să ştiţi că porumbul violet, albastru sau negru conţine cantităţi mai mari de pigmenţi antioxidanţi. Din păcate, porumbul e folosit mai mult conservat decât natural, deoarece conservele se distribuie mai uşor. Dacă aveţi ocazia să puneţi mâna pe porumb proaspăt, natural şi nemodificat genetic, nu rataţi această ocazie.

Mămăliga - sănătate la ceaun

 

Mălaiul e un înlocuitor de nădejde al produselor de panificaţie, numit de specialişti „prietenul intestinului subţire”. Dispreţuit pe nedrept, acest medicament tradiţional aduce numai beneficii, atât omului sănătos, cât şi celui care suferă de boli grave. Cura cu mămăligă este foarte sănătoasă şi o putem încerca în Postul Paştelui, pentru hrănirea organismului şi curăţirea intestinelor.

De ajutor ficatului şi intestinelor

Un aliment tradiţional cum e mămăliga a fost de multe ori subiect de cercetare al specialiştilor, fără a i se putea găsi o contraindicaţie. Fierturile de porumb au fost apreciate încă din vremea lui Columb. Ulterior, au ajuns să fie considerate hrana săracilor. Studiile recente au scos în evidenţă faptul că media de viaţă a triburilor amerindiene care se hrăneau cu porumb crud sau fiert era mult mai mare decât a altor comunităţi învecinate, cărora le lipsea din dietă acest aliment. Recent, s-a descoperit în boabele de porumb prezenţa unor substanţe derivate ale acizilor arahidic şi palmitic, extrem de importante pentru sănătatea organismului. Aceşti acizi se absorb în intestin cu mare uşurinţă, fără a suferi transformări chimice decât în proporţie de 22-28%. Ajunşi în sânge, se transformă în hidroxiacizi, care purifică sângele de unele substanţe toxice. Efectul detoxifiant al substanţelor din porumb uşurează efortul ficatului de neutralizare a substanţelor toxice, reducând considerabil riscul la insuficienţe şi ciroze hepatice. La populaţiile care consumă zilnic terci de mălai, incidenţa bolilor hepatice este de 10 ori mai mică, iar copiii au o dezvoltare mai bună.

Ne ajută să trăim mai mult

Endocrinologii spun că un consum zilnic de mămăligă scade cu 60% riscul de boli psihice generate de disfuncţii tiroidiene. De asemenea, reglează concentraţia de glucoză în sânge, fiind de folos diabeticilor şi reduce cantitatea de colesterol din sânge, scăzând astfel riscul de ateroscleroză şi, implicit, de infarct. Mai mult, banala mămăligă revitalizează funcţiile sexuale, în special feminine. Rezultatele cercetărilor româneşti efectuate de antropologi în regiunea Bran-Rucăr (unde mămăliga e mai des pe masa românilor), arată că 9% din femeile de peste 65 de ani au avut o activitate ovariană foarte intensă, manifestată şi prin prelungirea vieţii sexuale chiar şi după vârsta de 72 de ani. De asemenea, consumul de mămăligă este răspunzător şi de longevitate. Multă lume crede că mămăliga îngraşă. Ei bine, mămăliga moale are de patru ori mai puţine calorii faţă de pâine. Iar mămăliga vârtoasă are jumătate din caloriile pâinii. Încă din cele mai vechi timpuri, românii au folosit mămăliga ca leac. De exemplu, doar pentru a evita pelagra, era suficient consumul zilnic de mămăligă cu lapte crud şi un ou. Această terapie a dat rezultate sute de ani.

Cataplasme aplicate pe piept

Tratamentele pe care ni le aplicau bunicile noastre în copilărie ne vindecau şi ne fereau de utilizarea abuzivă a antibioticelor. Mămăliga era la loc de cinste printre leacurile vechi. Pentru durere în gât şi răceală, se pun pe o tablă încinsă două linguri de mălai şi se stă cu nasul deasupra fumului produs, amestecând continuu. Apoi se bea seara înainte de culcare un terci (o mămăligă subţire) în care se pune o bucăţică de unt. A doua zi vă veţi simţi infinit mai bine. În popor, unul din adjuvantele cu o eficienţă incredibilă în pneumonie e tot faimoasa mămăligă românească. Se lasă să se răcească cât poate suporta pielea, după care se întinde pe zona pieptului într-un strat de două degete şi se ţine 15 minute, după care se înlătură, iar pielea se şterge cu un tampon înmuiat în spirt camforat. Cataplasma cu mămăligă caldă e bună şi în bronşite, gripă, tuse cronicizată. Aceeaşi aplicare se face în zona rinichilor pentru tratarea colicilor renale şi a nefritelor şi pe zona inferioară a abdomenului, ca remediu rapid pentru anexite şi cistite.

De folos şi în obezitate

Mămăliguţa e utilă şi celor care suferă de obezitate, deoarece dă senzaţia de saţietate foarte repede, datorită fibrelor alimentare din compoziţia sa. Studiile de specialitate au arătat că la persoanele care consumă regulat porumb, anumite probleme generate de hipotiroidie, cum ar fi îngrăşarea, somnolenţa, lipsa de tonus fizic şi mental, sunt reduse considerabil. Gastrita hiperacidă şi ulcerul sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul având, pe lângă efectul de reducere a acidităţii, şi o acţiune uşor calmantă, sedativă. Studii de nutriţie şi biochimie alimentară au arătat că mămăliga consumată frecvent ameliorează afecţiuni cum ar fi reumatismul, diabetul, menstruaţiile dificile cu sângerări abundente, anexita, litiaza renală, hepatita.

Pentru urcior: se pune mămăligă caldă pe pleoape, schimbând-o des. În caz de lipom, se poate face un tratament cu cataplasme cu mămăligă tare. Se pune în strat de 3-4 cm pe locul lipomului, având grijă ca partea care vine în contact cu pielea să fie presărată cu tămâie fin pisată, aşa cum se pune sare pe o felie de pâine cu unt. Se aplică fierbinte, cât suportă pielea, şi se acoperă cu un obiect de lână, pentru a menţine temperatura locală ridicată. Tratamentul se face în fiecare seară şi se ţine până se răceşte mămăliga.

De la mămăligă, la terci şi bulz

În mod tradiţional, mălaiul se poate prepara în multe feluri: turtă în spuză, mălai în ţest (mălăiaş), mălai în tavă, terci, păsat, bulz, chiţac, cocârţău. Porumbul ca atare se mai mănâncă şi fiert (în oală), fript (la spuză) sau făcut floricele (la ceaun). Mămăliga e şi ea de două feluri: pripită şi fiartă. Pe cea pripită o mănâncă mai mult orăşenii și se prepară punând mălai puţin câte puţin în apa sărată fierbinte, aşa încât mămăliga să fiarbă în mod egal toată. Fierberea durează mai puţin decât la mămăliga vârtoasă, preferată mai mult la ţară. În acest caz, mălaiul se pune tot dintr-odată în apa sărată, se lasă să fiarbă până încearcă de mai multe ori să dea în foc, ca laptele. Atunci, se sparge cu făcăleţul. La sate, mămăliga vârtoasă nu se taie cu cuţitul, ci cu sfoara. Terciul de mălai nu e altceva decât mămăliga pe jumătate lichidă, pe care o mâncau copiii cu plăcere cu felii de brânză sau zeamă de prune. Păsatul este tot un fel de terci, însă mălaiul din care e făcut e mai grunjos, mai mare şi mai tare. Cocoloşul sau bulzul se face din brânză învelită în mămăligă şi coaptă apoi pe cărbuni. În unele locuri, mălaiul se amestecă cu dovleac fiert.

Ştiaţi că?

- 100 g făină de porumb are 351 calorii, 100 grame de pufuleţi au 520 calorii.
- Mămăliga se taie perfect dacă lama cuţitului se umezeşte cu apă.
- Mămăliga nu mai face cocoloaşe dacă înainte de a pune mălaiul la fiert îl stropiţi cu apă rece.
- Zahărul vanilat poate fi secretul mămăligii perfecte.
- Mămăliga nu îngraşă, dar combinată cu smântână şi brânză grasă, efectul va fi acelaşi ca în cazul unei cine copioase. În curele de slăbire, se recomandă iaurtul şi brânza de vaci.

Dieta cu mămăligă

Micul dejun: mămăligă fierbinte, cât mai crudă, amestecată tradiţional cu un ou moale şi lactate;
Prânz: alimente obişnuite, dar înlocuiţi pâinea cu mămăligă;

Cină: lapte bătut sau iaurt cu mămăligă.