PORUMBUL NE AJUTĂ SĂ TRĂIM MAI MULT
Porumbul
este parte constantă a hranei noastre, fie că preparăm mămăligă, folosim
boabele în salate, sau îl mâncăm copt pe jar. Totodată, porumbul este inclus în
lista alimentelor sănătoase, utile pentru buna funcţionare a organismului
nostru. Provenind din America Centrală, porumbul este una dintre cele mai vechi
cereale din lume, făcând parte din alimentaţia oamenilor de acum 7000 de ani. În
sfârşit, alături de grâu, porumbul este cea mai cultivată cereală din lume.
Proprietăţile
de bază
O porţie de 150 gr de boabe de porumb aduce
aproape 25% din necesarul zilnic de vitamina B1, 20% din cel de acid folic,
plus fibre. Alţi nutrienţi esenţiali care se găsesc în porumb sunt vitamina C,
fosforul, manganul, vitamina B5. Principalele contribuţii aduse de porumb la sănătatea
noastră sunt fibrele şi acidul folic. Aceste elemente menţin unui sistem
cardiovascular sănătos, previn mai multe tipuri de cancer (cel de plămâni în
special), îmbunătăţesc memoria, facilitează tranzitul intestinal şi creşterea nivelului
de energie din organism. Betacarotenul din porumb creşte
rezervele de hemoglobină, o proteină care transportă oxigenul la celule şi
ajută la prevenirea oboselii.
Cele
mai frecvente întrebuinţări culinare
Porumbul are o multitudine de întrebuinţări
culinare. În primul rând, el se poate transforma în mălai şi aşa, ajungem la cel mai drag nouă
preparat casnic – mămăliga. În starea
lui naturală, porumbul este consumat fie sub formă de boabe, fie întreg,
ca ştiulete. Dacă dorim boabe, cel mai probabil îl vom găsi
prefiert şi conservat. În această stare ne e foarte util la salate sau
alte reţete dietetice. Știuletele de porumb este consumat în două feluri, unul
mai gustos decât altul: fiert şi presărat cu puţină sare, sau copt pe jar. În ambele
cazuri, sarea trebuie pusă la final, fiindcă altfel întăreşte bobul şi-i
alterează gustul iniţial. În fine, celebrele floricele, numite mai recent şi popcorn, sunt foarte
tentante dar nu şi foarte sănătoase. Industrial, boabele sunt transformate în făină
de porumb (celebrele tortilla mexicane sunt făcute din făină de
porumb). Tot pe cale industrială, este fabricat uleiul de porumb, folosit la gătit
în multe bucătarii din lume, precum şi popularii fulgi de porumb, pentru
amatorii de diete.
La ce
trebuie să fim atenţi când cumpărăm şi depozităm porumbul
În magazine, nu vom cumpăra porumb proaspăt decât
dacă este depozitat în spaţii răcoroase, deoarece la căldură, zahărul din
porumb se transformă rapid în amidon. Porumbul proaspăt se verifică prin apăsarea
cu vârful degetului a unei boabe de pe ştiulete, care trebuie să lase o zeamă lăptoasă.
Porumbul proaspăt trebuie consumat cel mai bine în ziua în care l-aţi achiziţionat.
Îl mai puteţi ţine 2-3 zile în frigider, însă doar învelit în frunzele lui
naturale şi băgat într-o pungă de plastic. De cele mai multe ori, cel puţin în ultimii
ani şi în mediul urban, porumbul se găseşte mai uşor conservat, în cutii
metalice. Nu e un lucru rău, atâta timp cât verificaţi pe ambalaje să nu conţină
alte elemente în afară de boabele de porumb, sucul propriu şi puţină sare. Totuşi,
este indicat ca nici cutiile de porumb să nu stea în soare sau lângă surse de
căldură. Din păcate, în ultimii ani, porumbul a devenit o cereală puternic
modificată genetic, iar România deţine un loc fruntaş şi ruşinos în Europa, din
acest punct de vedere. Prin urmare, e bine să citiţi pe etichetă din ce sursă
provine porumbul. Supermarketurile au obligaţia de a afişa aceste informaţii. Galbenul
nu este singura culoare a porumbului, deşi e cea mai cunoscută. Trebuie să ştiţi
că porumbul violet, albastru sau negru conţine cantităţi mai mari de pigmenţi antioxidanţi.
Din păcate, porumbul e folosit mai mult conservat decât natural, deoarece
conservele se distribuie mai uşor. Dacă aveţi ocazia să puneţi mâna pe porumb proaspăt,
natural şi nemodificat genetic, nu rataţi această ocazie.
Mămăliga - sănătate la ceaun
Mălaiul
e un înlocuitor de nădejde al produselor de panificaţie, numit de specialişti
„prietenul intestinului subţire”. Dispreţuit pe nedrept, acest medicament
tradiţional aduce numai beneficii, atât omului sănătos, cât şi celui care
suferă de boli grave. Cura cu mămăligă este foarte sănătoasă şi o putem încerca
în Postul Paştelui, pentru hrănirea organismului şi curăţirea intestinelor.
De
ajutor ficatului şi intestinelor
Un
aliment tradiţional cum e mămăliga a fost de multe ori subiect de cercetare al
specialiştilor, fără a i se putea găsi o contraindicaţie. Fierturile de porumb
au fost apreciate încă din vremea lui Columb. Ulterior, au ajuns să fie
considerate hrana săracilor. Studiile recente au scos în evidenţă faptul că
media de viaţă a triburilor amerindiene care se hrăneau cu porumb crud sau
fiert era mult mai mare decât a altor comunităţi învecinate, cărora le lipsea
din dietă acest aliment. Recent, s-a descoperit în boabele de porumb prezenţa
unor substanţe derivate ale acizilor arahidic şi palmitic, extrem de importante
pentru sănătatea organismului. Aceşti acizi se absorb în intestin cu mare
uşurinţă, fără a suferi transformări chimice decât în proporţie de 22-28%.
Ajunşi în sânge, se transformă în hidroxiacizi, care purifică sângele de unele
substanţe toxice. Efectul detoxifiant al substanţelor din porumb uşurează
efortul ficatului de neutralizare a substanţelor toxice, reducând considerabil
riscul la insuficienţe şi ciroze hepatice. La populaţiile care consumă zilnic
terci de mălai, incidenţa bolilor hepatice este de 10 ori mai mică, iar copiii
au o dezvoltare mai bună.
Ne
ajută să trăim mai mult
Endocrinologii spun că un consum zilnic de mămăligă scade cu 60% riscul de
boli psihice generate de disfuncţii tiroidiene. De asemenea, reglează
concentraţia de glucoză în sânge, fiind de folos diabeticilor şi reduce
cantitatea de colesterol din sânge, scăzând astfel riscul de ateroscleroză şi,
implicit, de infarct. Mai mult, banala mămăligă revitalizează funcţiile
sexuale, în special feminine. Rezultatele cercetărilor româneşti efectuate de
antropologi în regiunea Bran-Rucăr (unde mămăliga e mai des pe masa românilor),
arată că 9% din femeile de peste 65 de ani au avut o activitate ovariană foarte
intensă, manifestată şi prin prelungirea vieţii sexuale chiar şi după vârsta de
72 de ani. De asemenea, consumul de mămăligă este răspunzător şi de longevitate.
Multă lume crede că mămăliga îngraşă. Ei bine, mămăliga moale are de patru ori
mai puţine calorii faţă de pâine. Iar mămăliga vârtoasă are jumătate din
caloriile pâinii. Încă din cele mai vechi timpuri, românii au folosit mămăliga
ca leac. De exemplu, doar pentru a evita pelagra, era suficient consumul zilnic
de mămăligă cu lapte crud şi un ou. Această terapie a dat rezultate sute de
ani.
Cataplasme
aplicate pe piept
Tratamentele
pe care ni le aplicau bunicile noastre în copilărie ne vindecau şi ne fereau de
utilizarea abuzivă a antibioticelor. Mămăliga era la loc de cinste printre
leacurile vechi. Pentru durere în gât şi răceală, se pun pe o tablă încinsă
două linguri de mălai şi se stă cu nasul deasupra fumului produs, amestecând
continuu. Apoi se bea seara înainte de culcare un terci (o mămăligă subţire)
în care se pune o bucăţică de unt. A doua zi vă veţi simţi infinit mai bine.
În popor, unul din adjuvantele cu o eficienţă incredibilă în pneumonie e tot
faimoasa mămăligă românească. Se lasă să se răcească cât poate suporta pielea,
după care se întinde pe zona pieptului într-un strat de două degete
şi se ţine 15 minute, după care se înlătură, iar pielea se şterge cu un tampon
înmuiat în spirt camforat. Cataplasma cu mămăligă caldă e bună şi în bronşite,
gripă, tuse cronicizată. Aceeaşi aplicare se face în zona rinichilor pentru
tratarea colicilor renale şi a nefritelor şi pe zona inferioară a abdomenului,
ca remediu rapid pentru anexite şi cistite.
De
folos şi în obezitate
Mămăliguţa
e utilă şi celor care suferă de obezitate, deoarece dă senzaţia de saţietate foarte repede, datorită fibrelor alimentare din compoziţia sa. Studiile de
specialitate au arătat că la persoanele care consumă regulat porumb, anumite
probleme generate de hipotiroidie, cum ar fi îngrăşarea, somnolenţa, lipsa de
tonus fizic şi mental, sunt reduse considerabil. Gastrita hiperacidă şi ulcerul
sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul având,
pe lângă efectul de reducere a acidităţii, şi o acţiune uşor calmantă,
sedativă. Studii de nutriţie şi biochimie alimentară au arătat că mămăliga consumată
frecvent ameliorează afecţiuni cum ar fi reumatismul, diabetul, menstruaţiile
dificile cu sângerări abundente, anexita, litiaza renală, hepatita.
Pentru
urcior: se pune mămăligă caldă pe pleoape, schimbând-o des. În caz de lipom, se
poate face un tratament cu cataplasme cu mămăligă tare. Se pune în strat de 3-4
cm pe locul lipomului, având grijă ca partea care vine în contact cu pielea să
fie presărată cu tămâie fin pisată, aşa cum se pune sare pe o felie de pâine cu
unt. Se aplică fierbinte, cât suportă pielea, şi se acoperă cu un obiect de
lână, pentru a menţine temperatura locală ridicată. Tratamentul se face în
fiecare seară şi se ţine până se răceşte mămăliga.
De
la mămăligă, la terci şi bulz
În
mod tradiţional, mălaiul se poate prepara în multe feluri: turtă în spuză,
mălai în ţest (mălăiaş), mălai în tavă, terci, păsat, bulz, chiţac, cocârţău.
Porumbul ca atare se mai mănâncă şi fiert (în oală), fript (la spuză) sau făcut
floricele (la ceaun). Mămăliga e şi ea de două feluri: pripită şi fiartă. Pe
cea pripită o mănâncă mai mult orăşenii și se prepară punând mălai puţin câte
puţin în apa sărată fierbinte, aşa încât mămăliga să fiarbă în mod egal toată.
Fierberea durează mai puţin decât la mămăliga vârtoasă, preferată mai mult la
ţară. În acest caz, mălaiul se pune tot dintr-odată în apa sărată, se lasă să
fiarbă până încearcă de mai multe ori să dea în foc, ca laptele. Atunci, se
sparge cu făcăleţul. La sate, mămăliga vârtoasă nu se taie cu cuţitul, ci cu
sfoara. Terciul de mălai nu e altceva decât mămăliga pe jumătate lichidă, pe
care o mâncau copiii cu plăcere cu felii de brânză sau zeamă de prune. Păsatul
este tot un fel de terci, însă mălaiul din care e făcut e mai grunjos, mai mare
şi mai tare. Cocoloşul sau bulzul se face din brânză învelită în mămăligă şi
coaptă apoi pe cărbuni. În unele locuri, mălaiul se amestecă cu dovleac fiert.
Ştiaţi
că?
- 100 g făină de porumb are
351 calorii, 100 grame de pufuleţi au 520 calorii.
- Mămăliga se taie perfect dacă lama cuţitului se umezeşte cu apă.
- Mămăliga nu mai face cocoloaşe dacă înainte de a pune mălaiul la fiert îl stropiţi cu apă rece.
- Zahărul vanilat poate fi secretul mămăligii perfecte.
- Mămăliga nu îngraşă, dar combinată cu smântână şi brânză grasă, efectul va fi acelaşi ca în cazul unei cine copioase. În curele de slăbire, se recomandă iaurtul şi brânza de vaci.
- Mămăliga se taie perfect dacă lama cuţitului se umezeşte cu apă.
- Mămăliga nu mai face cocoloaşe dacă înainte de a pune mălaiul la fiert îl stropiţi cu apă rece.
- Zahărul vanilat poate fi secretul mămăligii perfecte.
- Mămăliga nu îngraşă, dar combinată cu smântână şi brânză grasă, efectul va fi acelaşi ca în cazul unei cine copioase. În curele de slăbire, se recomandă iaurtul şi brânza de vaci.
Dieta
cu mămăligă
Micul dejun: mămăligă fierbinte, cât mai crudă, amestecată tradiţional cu un ou moale
şi lactate;
Prânz: alimente obişnuite, dar înlocuiţi pâinea cu mămăligă;
Prânz: alimente obişnuite, dar înlocuiţi pâinea cu mămăligă;
Cină: lapte bătut sau iaurt cu mămăligă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.