Personalități românești despre evrei

-->

PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI DESPRE EVREI

Vasile Conta: „Noi, dacă nu vom lupta în contra elementului jidovesc, vom pieri ca naţiune”. (din discursul Chestia evreiască împotriva revizuirii art. 7 din Constituţie, ţinut în Camera Deputaţilor, şedinţa din 4 septembrie 1879, publicat în Monitorul Oficial nr. 201/1879). „[Ţinta supremă a evreilor este să] robească toate celelalte popoare poporului jidovesc [pentru a asigura] stăpânirea lumii întregi de către jidani. […] pretutindenea pe unde au trecut au ruinat, au corupt şi au ajuns chiar până a nimici poporul în mijlocul cărora au trăit [...] Trei din patru părţi din jurnalistica lumii se află în mâna jidanilor”. (din Vasile Conta, Opere complecte, Bucureşti, 1914, pp. 652, 657)

Vasile Alecsandri: „Cine sunt năvălitorii, de unde vin şi ce vreau? [...] adepţii celui mai orb fanatism religios, cei mai esclusivişti din toţi locuitorii pământului, cei mai neasimilabili cu celelalte popoare ale lumei! [...] dorind a face din ţara întreagă o proprietate izraelită? [...] Puterea lor e nemăsurată, căci se reazămă şi se întemeiază pe două alte puteri: francmasoneria religioasă şi aurul!”.

„Blamul s-ar cuveni nouă, Românilor, dacă [...] prin aplicarea unor teorii umanitare, am da înşine o mână de ajutor la îndeplinirea acestui plan. Ţara şi-ar întoarce ochii cu durere de la noi”. (din discursul împotriva revizuirii art. 7 din Constituție, ţinut în Senatul României, în şedința din 10 octombrie 1879, publicat în Monitorul Oficial nr. 230/1879 şi republicat în forma Discurs ţinut în şedinţa Senatului la 10 oct. 1879, cu ocasiunea revisuirei art. 7 al Constituţiunei, Ed. Socec, Bucureşti, 1879)

Mihai Eminescu: „Noi, din nefericire, suntem convinşi că Europa oficială ştie întreaga stare de lucruri de la noi, că agenţii consulari au date statistice mai exacte decât noi înşine, că diplomaţia europeană ştie că noi suntem cei ameninţaţi şi persecutaţi şi evreii cei ameninţători şi persecutori. Un exemplu: D-nul Flaislan ne spune în raportul general al Consiliului de igienă că în anul 1878, în Iaşi, au murit 1.454 creştini şi s-au născut 1.093, adică au murit cu 361 mai mulţi decât s-au născut, pe când din mult persecutaţii evrei s-au născut 1.602 şi au murit 1.428, adică s-au născut cu 174 mai mulţi decât au murit”. Eminescu îşi încheie articolul din ziarul Timpul din 25 mai 1879 cu blestemul lui Vasile Lupu: „Cine-şi vicleneşte moşia şi neamul, mai rău decât ucigaşii de părinţi să se certe [...] Aceste uneltiri au făcut pe evrei să piarză până şi pe puţinii lor amici sinceri dintre români. Din momentul însă ce-i vedem aliaţi cu străinii contra ţării în care trăiesc pentru a căpăta drepturi de la străini, capete-le!” (1 aug 1879). „Goniţi din marea Împărăţie Rusească, persecutaţi în Germania, rău văzuţi în Austro-Ungaria, evreii trec în cârduri marginile ţării noastre”.

„… naţionalitatea română, ca oricare alta, are dreptul înnăscut de a-şi apăra moştenirea istorică. Alegerea armelor şi mijloacelor atârnă de timp şi împrejurări”. (13 octombrie 1881)

Din alte articole: „De câte ori se discută cestiunea israelită, scriitorul român are teamă de a vedea vorbele sale interpretându-se ca ură de rasă, ca prejudiţiu naţional ori religios. Întrebăm acum de ce folos, de ce necesitate pot fi evreii, economic şi politic, pentru o ţară a cărei populaţie se stinge din momentul în care ei intră în contact cu ea. Românul e leneş, e imoral, e vicios. De ce însă nu e imoral şi vicios acolo unde nu sunt evrei?”.

„…evreul nu merită drepturi nicăiri în Europa, pentru că nu munceşte. El e vecinic consumator, niciodată producător”.

„[Evreii] sunt o armie economică, o rasă de asociaţi naturali contra a tot ce nu e evreu [...], autoritatea ocultă a statului în stat [...], arma străinilor în contra noastră…”.

Din articolul Camerele actuale de revizuire: „Cine n-a avut drepturi, nu le are nici astăzi. Evreii, consideraţi pururea ca străini în ţară şi fiind străini în realitate, căci nu vorbesc româneşte în familie, au o lege deosebită de aceea a celorlalţi locuitori şi nu s-amestecă cu ei prin căsătorie, vor rămâne străini până ce nu vor deveni români”.

„… deşi evreii – în numărul lor mare ce a inundat ţara dar mai cu seamă Moldova – constituie un pericol imediat pentru existenţa economică şi naţională a ţării, totuşi, ei constituie mai mult o boală acută decât organică. Evreii se grămădesc în ţările unde semicivilizaţia e unită cu pseudo-liberalismul şi fug de civilizaţia adevărată şi de libertatea adevărată”. (Citate extrase din Opera politică semnată de Mihai Eminescu, publicistică între nov. 1877 şi 31 dec. 1881 în ziarul Timpul, Ed. Academiei, 1985).

 „… străini de rit necreştin [evreii] nu pot pretinde mai mult decât a fi suferiţi [şi] n-au nici o cauză de a se plânge de toleranţa noastră”.

„Ei [evreii] au introdus şi exploatat viciul beţiei în sate, au amestecat băuturile cu materii otrăvite, au înveninat fiziceşte, au corupt moraliceşte populaţiunile noastre. Ca rasă străină, ne-au declarat război pe moarte, întrebuinţând în locul cuţitului şi pistolului băuturi falsificate cu otrăvuri”. (Mihai Eminescu, Chestiunea evreiască, ediţie de D. Vatamaniuc, Bucureşti, Ed. Vestala, 1998, pp. 132, 139, 149-150)

Bogdan Petriceicu Haşdeu: „Aşadară, Talmudul prevede pentru jidani purtare împotriva noastră: ‘Dacă sunteţi mai puternici decât creştinii, exterminaţi-i’ [...] Peste puţin timp, evreii se înavuţesc, fiind lesne a se înavuţi pentru cine câştigă lesne, pe când industria naţională urmează a merge cu greu, căci păşeşte muncind. [...] Bătându-şi joc de respectul altora, Jidanul se îngraşă pe specule, oprite de legislator sau dezaprobate de conştiinţa popoarelor: uzură, contrabandă, prostituţiune. Bătându-şi joc de respectul altora, Jidanul împrăştie în juru-i seminţele corupţiunei: bancrută, spionaj, mită. Bătându-şi joc de respectul altora, Jidanul se usucă în zgârcenie şi mucezeşte în murdărie. Ş-apoi administraţiunile cele mai bune sunt neputincioase contra perfidiei Judaice, căci legile pot pedepsi pe unii indivizi criminali, dar crima unui popor niciodată”. (din Studiu asupra iudaismului. Industria naţională, industria străină, industria evreiască, faţă cu principiul concurenţei, ed. I, Bucureşti, 1866, Tipografia Th. Vaidescu, pp. 30-1 şi ed. a II-a, pp. 110-1).

Nicolae Iorga: „Evreii s-au aşezat... în pâlcuri răzleţe abia în secolul al XVIII-lea”.

„Românul poate face orice şi concura pe oricine, cu o singură condiţie: să fie ajutat de ţara lui”.

„Evreii n-au adus nici un meşteşug care să reprezinte o creaţiune şi o tradiţie a lor. În domeniul micii industrii ei erau cârpaci, în domeniul comerţului, au fost numai mijlocitori, fără folos, nici-o tovărăşie cu alţii n-a fost admisă decât aceia pentru un act de corupţie”.

„Confundaţi politic cu noi, care am făcut şi mărit Statul, ei, Evreii, aveau datoria de a ieşi din ghetou. Au făcut-o? Nu. Trăiesc mai departe între ei, ca naţie năvălitoare [...] ei ne dau, pur şi simplu afară din ţara noastră. Dându-şi seama de puterea lor în creştere, ei ne sugrumă şi, ce e mai pierzător, ne falsifică sufletul, ne degradează moralitatea prin opiul ziaristic şi literar”. (Iudaica).

„[România] nu se putea sinucide dând politiceşte jumătate din ea în puterea evreilor moldoveni, despuind de capitaluri şi uniţi printr-o admirabilă solidaritate de rasă, dar lipsiţi de simţul ordinei de stat, ca şi de respectul faţă de drepturile populaţiei întemeietoare a statului”. (din cartea Istoria evreilor în ţările noastre, Bucureşti, 1913, p. 38)

„Iaşul este locuit pe trei sferturi de evrei. Bogăţia, viaţa, mişcarea este a lor. [...] oricât s-ar scurge la noi valul necurat al vânătorilor de câştig, pământul e al nostru. Şi vântul va lua odată pleava pe care el a adus-o, iar noi vom rămâne”. (în Sămănătorul, 10 noiembrie 1904).

„Evreii din România, mai ales cei din Moldova, trăiesc din comerţ, din schimb, din înşelăciune în paguba altora şi se feresc de orice muncă grea. Ei sunt inteligenţi, dar vicleni şi, urmărindu-şi numai interesele, caută să corupă moravurile. Sunt răzbunători şi cruzi, câtă vreme nu simt un pumn viguros apăsându-le pe ceafă”. (în ziarul pe care îl conducea, Neamul românesc, 5 iunie 1907)

Dr. N.C. Paulescu (savant, descoperitorul insulinei): „În Talmud se află legislația evreiască, iar Cahalul şi Francmasoneria sunt organizaţiile de lucru pentru stăpânirea omenirii”.

„În cuprinsul metodelor lor se găsesc sisteme perfide prin care naţiunile sunt puse să lucreze la propria lor ruină şi la propria lor nimicire”.

Din capitolul Scrisoare către evrei: „Un scriitor al vostru evreu: Bernard Lazare, spune în cartea sa Antisemitismul, Paris, 1894: Pretutindeni unde jidovii s-au stabilit, s-a dezvoltat antisemitismul. Şi după ce face această tristă constatare, el adaugă: Cauzele generale ale antisemitismului trebuie să se afle în însuşi Israel, iar nu în cei ce îl combat. De altfel, nu e vorba aici de o luptă religioasă. Popoarele politeiste, ca şi cele creştine, au combătut nu doctrina Dumnezeului Unul, ci pe jidov”.

„De ce oare ovreiul a fost rând pe rând şi egal maltratat sau urât de Egipteni şi de Romani, de Perşi şi de Arabi, de Turci şi de naţiile creştine? Pentru că pretutindeni şi până în zilele noastre, el a fost o fiinţă insociabilă, un exclusiv. În realitate, ovreiul e urât pentru că e sclavul hoţiei şi al trufiei”.

„Dar o chestiune radicală se pune pentru noi, românii: Ce trebuie să facem cu aceşti oaspeţi nepoftiţi care, hodoronc-tronc, s-au instalat în ţară – sau mai bine zis cu aceşti paraziţi rău-făcători cari sunt, în acelaşi timp şi hoţi şi asasini?”. (din cartea Sinagoga şi biserica faţă de pacificarea omenirei, Bucureşti, 1923, p. 55)

Mircea Eliade: „Ar fi absurd să te aştepţi ca evreii să se resemneze de a fi o minoritate cu anumite drepturi şi cu foarte multe obligaţii, după ce au gustat din mierea puterii şi au cucerit atâtea posturi de comandă. […] Ştiu foarte bine că evreii vor ţipa că sunt antisemit, iar democraţii că sunt huligan sau fascist”. (în Vremea, 19 sept. 1936)

„Cred în destinul neamului românesc, de aceea cred în biruinţa mişcării legionare… Poate neamul românesc să-şi sfârşească viaţa în cea mai tristă descompunere pe care ar cunoaşte-o istoria, surpat de mizerie şi sifilis, cotropit de evrei şi sfârtecat de streini, demoralizat, trădat, vândut pentru câteva sute de milioane de lei?”. (din articolul De ce cred în biruinţa Mişcării Legionare, în Buna Vestire, 17 dec 1937)

Emil Cioran: „Omeneşte, nu ne putem apropia de ei, fiindcă evreul este mai întâi evreu şi apoi om. […] În toate, evreii sunt unici: n-au pereche în lume, gârboviţi de un blestem de care nu e responsabil decât Dumnezeu. Dacă aş fi evreu, m-aş sinucide pe loc”.

„… regimul democratic al României n-a avut altă misiune decât să apere pe evrei şi capitalismul iudeo-român”. (din cartea Schimbarea la faţă a României, 1936, pp. 132, 133).

-->