-->
CONCEPTUL DE FRUMUSEȚE ÎN DIFERITE EPOCI
Nu se poate vorbi de
canoane estetice înainte de secolul V î.e.n., când sculpturile grecești ilustrau
concepția potrivit căreia corpul uman este frumos atunci când fiecare parte a
sa este perfect proporționată. Atletul a devenit subiectul preferat al
sculptorilor clasici și model pentru reprezentările divinității, fiind
identificate în el calități atribuite zeilor, precum autocontrolul, curajul,
echilibrul interior. Toate aceste trăsături au dus la stabilirea unui canon al perfecțiunii
umane. Filozofii greci s-au întrebat îndelung ce este frumusețea feminină. Platon
a scris primul despre „proporțiile de aur“, în care, printre altele, lățimea
chipului ideal a fost stabilită ca fiind două treimi din lungimea acestuia. După
ce au cucerit Grecia, romanii au învățat și ei să aibă grija de aspectul
exterior, adoptând multe din elementele culturii elene. Alături de pasiunea pentru
simetrie, ei au mai importat și obsesia
grecilor pentru părul blond. Rețetele romane de vopsire a părului constau la
acea vreme din amestecuri stranii de cenușă de lemn de fag, grăsime de capră, oțet,
găinaț de porumbel și șofran, a căror utilizare avea ca efect, în multe cazuri,
pierderea completă a podoabei capilare.
În Evul
Mediu, se considera de prisos tot ce nu reprezenta o necesitate primară,
iar modelele estetice clasice și-au pierdut sensul. În apusul Europei, cuvântul-cheie
al noii viziuni asupra frumuseții feminine devenea puritatea, așa încât,
interesul feminin pentru haine și găteli – interpretat ca o dovadă a provocării
carnale – era aspru condamnat de mai-marii bisericii. Acuzate adesea că, prin cochetăria
lor, îi duc pe bărbați la pierzanie, femeile căsătorite au început să-și
acopere capul, iar blondele să-și închidă culoarea părului cu leșie.
Un strop de bun-gust și recuperare a unor valori ale frumuseții feminine au renăscut în feudalism (secolul X), când modelul cultural „de curte“ al castelelor provensale a început să se răspândească, restituind vieții un pic de senzualitate. În călătoriile de la o curte regală la alta, trubadurii au răspândit prin cântecele lor faima unor frumoase castelane, contribuind astfel, involuntar, la crearea unui nou canon estetic feminin. Modelul care s-a impus a fost cel al frumuseții nordice: carnație albă, păr blond și ochi albaștri. Astfel, caracteristicile fizice ale normanzilor și scandinavilor au devenit semne de distincție socială, iar cele tipic mediteraneene au început să fie disprețuite.
În timpul Renașterii,
admirația pentru frumusețea înțeleasă ca perfecțiune fizică a readus în prim-plan
canoanele estetice antice; de aici și necesitatea de a găsi metode care să facă
să pară perfect ceea ce nu era. În 1562, italianul G. Mariniello a scris primul
tratat de cosmetică al Occidentului, intitulat „Podoabele femeilor”. În aceeași
perioadă, paloarea feței a fost desemnată drept simbol incontestabil al purității
interioare, în timp ce un obraz rumen era socotit semn al păcatului și desfrâului.
Pielea neatinsă de razele soarelui a continuat să fie un atribut al frumuseții
până în secolul XX. Tot Renașterea a zămislit și o altă obsesie: cea a
pieptului femeii. Sânii goi au început să apară tot mai des în operele de artă
ale epocii, în contextul unor imagini religioase sau materne.
Dar dacă
puritanii au lăudat rotunjimile exagerate ale corpului femeiesc, sfârșitul de
secol XVIII a consemnat o tendință de subțiere a formelor feminine, după cum
reiese și din portretele pictorilor Reynolds și Gainsborough. Poetul John
Hall-Stevenson încorpora idealul feminin într-un trup nici gras, nici slab, cu
pieptul nu prea proeminent și cu talia subțire.
Cât despre
moda secolului al XIX-lea, trăsătura caracteristică a fost talia de viespe,
încătușată și scoasă în evidență de corset – o modă care le-a chinuit amarnic
pe cochetele epocii victoriene. Chiar mai dăunătoare au fost însă alte
găselnițe ale vremii, precum un dispozitiv din metal pentru îndreptarea
nasului, montat în jurul capului și ajustat cu șuruburi.
Dacă statutul social și averea
au fost de-a lungul istoriei două dintre criteriile majore după care erau judecați
oamenii de către semenii lor, frumusețea a fost privită adeseori ca periculoasă
– cauză a nenumărate neplăceri, în special pentru tineri, ademeniți de fetișcane
în căsătorii dezastruoase din punctul de vedere al castei lor. În prezent,
istoricii preocupați de felul în care a evoluat în timp conceptul de frumusețe
admit că, în anumite împrejurări, frumusețea i-a ajutat pe oameni să urce pe
scara socială, le-a adus putere politică și averi. Pentru ei, cu adevărat
fascinantă nu este măsura în care standardele de frumusețe s-au schimbat în timp,
ci indiciile pe care acestea le-au dat despre cultura societății respective. Există
totuși un numitor comun al tuturor culturilor: întotdeauna oamenii frumoși au
beneficiat de reacții binevoitoare din partea celor din jur și de mai multe
șanse în comparație cu semenii lor mai puțin înzestrați de natură.
Dar, de-a lungul timpului, nu numai femeile au știut să profite de farmecul lor. De pildă, în secolul al XVIII-lea, niciun gardian al Ecaterinei a II-a a Rusiei nu avea mai mult de 23 de ani, iar cei mai frumoși dintre ei erau promovați în postul de adjutant general. În Europa, țăranii tineri și frumoși, dar lipsiți de avantajele unui „pedigree“, puteau beneficia de avantajele unei cariere de valet de „casă mare“, post ce presupunea doar ca aceștia să fie înalți și prezentabili.
Dar, de-a lungul timpului, nu numai femeile au știut să profite de farmecul lor. De pildă, în secolul al XVIII-lea, niciun gardian al Ecaterinei a II-a a Rusiei nu avea mai mult de 23 de ani, iar cei mai frumoși dintre ei erau promovați în postul de adjutant general. În Europa, țăranii tineri și frumoși, dar lipsiți de avantajele unui „pedigree“, puteau beneficia de avantajele unei cariere de valet de „casă mare“, post ce presupunea doar ca aceștia să fie înalți și prezentabili.
Cum arătau fetele sexy în 1890
Femeia văzută de pictori
-->
de-a dreptul interesant! Am citit cap coada! E parte din istorie... o istorie interesanta! Mersi pentru informatii!
RăspundețiȘtergereCu multă plăcere, Pishky! Mă bucur ca ți-am putut fi de ajutor.
RăspundețiȘtergereFrumoase pozele, cred ca pe vremea aceea erau chiar sexi. Ce s-a mai schimbat lumea !
RăspundețiȘtergereDa frumoase unde ai gasit toate pozele alea.Interesante pentru ani aia.
RăspundețiȘtergere