-->
MERITOCRAȚIA
Primo Laurențiu
Despre Primo Laurențiu am
aflat absolut întâmplător, într-o zi când cercetam Internetul în cu totul alt
scop. A scris o carte care a făcut furori, mai ales că se preciza că, după ce a
fost publicată de Editura Antet, a fost imediat retrasă din librării, prin
urmare, interzisă. Normal că am fost intrigat. Norocul meu a fost că am găsit-o
cu ușurință, în format electronic. Am citit-o și n-am înțeles de ce s-ar fi
vrut să fie ascunsă cunoașterii publice. Domnul Primo nu face decât să promoveze
un concept de organizare socială și guvernare vechi de când lumea. Bineînțeles
că are și idei originale, cu aplicabilitate în lumea actuală. Unele te pot
entuziasma, altele sunt îndoielnice, iar altele imposibil de acceptat. Dar,
fiind doar convingeri personale și nefăcând nicio dezvăluire periculoasă, nu
văd de ce n-ar fi citită și însușită sau respinsă, la nivel teoretic, de către
oricine. Prin urmare, vă invit s-o citiți – este o lectură interesantă,
interpretabilă atât în registru pozitiv, cât și negativ – și să vă spuneți
părerea. Dar mai înainte, să ne înarmăm cu câteva cunoștințe preliminare despre
conceptul de „meritocrație”:
«Meritocrația este o formă de
guvernământ sau de organizare în care nominalizarea este făcută și sarcinile sunt
atribuite pe baza meritelor și talentului, nu pe baza averii, originii, legăturilor
de familie, privilegiilor de clasă, dreptului primului ocupant, popularității
sau a altor factori determinanți. Termenul descrie un tip de societate în care
bogăția și poziția socială sunt obținute prin competiție sau talent și competență
demonstrate. Principiul este că o poziție învestită cu responsabilități și
prestigiu social trebuie dobândită, nu moștenită sau obținută prin criterii arbitrare.
Termenul „meritocrație” a fost
folosit pentru prima oară în sens peiorativ de Michael Young în 1958, în cartea sa „Ascensiunea meritocrației”, care descrie un viitor în care
poziția socială este determinată de coeficientul de inteligență (IQ) plus
efort. În carte, acest sistem social duce la o revoluție socială, în care
masele răstoarnă elita devenită arogantă și ruptă de restul lumii.
- Voltaire și H.G. Creel
au subliniat o idee inovatoare a lui Confucius:
înlocuirea nobilimii de sânge cu una a virtuții. Un om din popor care își
cultivă calitățile poate deveni un om superior, în timp ce un fiu nevolnic de
rege poate rămâne un om de nimic. Ideea de meritocrație a dus la introducerea
sistemului de Examinare Imperială în China. Acest sistem permitea ca oricine
trece examenul să fie oficial guvernamental, funcție care aducea onoare și
bogăție întregii familii. Sistemul a început în 165 BC , când anumiți candidați
pentru funcții publice trebuiau să se prezinte la capitală pentru examinarea
calităților morale de către împărat.
- Meritocrația a fost
principala formă de selecție a generalilor din Imperiul Mongol. Ginghis Han a ales oameni talentați
pentru comanda trupelor sale. A avut încredere chiar și în generali și soldați
din armatele adverse, dacă și-au demonstrat loialitatea față de stăpâni.
- Franța napoleoniană este și
ea considerată meritocratică. După Revoluția franceză au rămas puțini din
vechea elită. Când Napoleon a ajuns
la putere, nemaiexistând vechea bază, a ales oamenii pe care i-a considerat
potriviți pentru un anume rol dintre ofițerii armatei lui, revoluționari din Adunarea
Constituantă și chiar foști aristocrați, ca prim-ministrul Talleyrand. Această
politică a fost rezumată în sloganul „Carieră
deschisă talentelor”. Un exemplu este instituirea ordinului „Legiunea de
onoare”, prima decorație de merit accesibilă tuturor (chiar și femeilor), nu doar
celor nobili sau bogați, pe baza faptelor de arme sau a meritelor într-un
domeniu. Totuși mai târziu el adoptă o atitudine ne-meritocratică, numindu-și
frații în funcții de guvernatori, caz în care loialitatea e mai importantă ca
meritul, fapt obișnuit în politică.
- Thomas Jefferson a susținut ferm forma de guvernământ meritocratică,
considerând-o superioară altor forme și crezând într-o „aristocrație naturală”,
care să se ocupe de binele public.
- Pe la mijlocul anilor 1980,
maestrul spiritual Osho a sugerat că
atât democrația, cât și comunismul, ar trebui înlocuite de meritocrație. Potrivit
acestuia, doar persoanele având calificarea necesară ar trebui să poată vota.
De asemenea, toți politicienii ar trebui să aibă grade universitare adecvate
domeniilor de competență. Osho sugera guvernarea de către genii. Viziunea lui
era ca diverse națiuni să devină meritocrații, după care să se unească într-o
meritocrație globală.»
-->
M-ai facut curios. Deci avem de-a face cu o carte ce prezinta o metoda veche de alegere a elitei (conducatoare), deja testata, dar cu aplicabilitate in prezent; carte apoi retrasa din librarii din motive obscure, de teama probabil sa nu dea oamenilor idei revolutionare in plina criza mondiala. Pare preludiul unei viitoare lecturi incitante. Recomandarea mi se pare grozava.
RăspundețiȘtergereVlad, te rog chiar să-ți faci timp și să citești cartea, după care să revii cu un comentariu. Eu, în prezentarea de la început, am încercat să fiu neutru, ca să nu influențez de la început opiniile celor care o citesc. Dar aș vrea să le aflu, pentru că și eu mi-am format o părere și sunt curios dacă aceasta concordă cu a altora.
Ștergere