SERVICIUL SECRET AL STATELOR UNITE
ÎN SLUJBA PREŞEDINTELUI
Un jurnalist a reușit să
pătrundă pentru prima oară dincolo de zidul gros care înconjoară Serviciul
Secret al Statelor Unite, corpul de elită care este gata să încaseze în orice
moment un glonț pentru a-l proteja pe președinte și familia sa. După obținerea
unor interviuri în exclusivitate cu vreo sută de foști și actuali agenți ai
Serviciului Secret, Ronald Kessler, autor de bestseller-uri și reporter care a câștigat
mai multe premii prestigioase, dezvăluie în această carte, pentru prima dată, unele
secrete ale președinților Statelor Unite ale Americii. Deoarece agenții din
Serviciul Secret sunt obligați să păstreze confidențialitatea, alegătorii află
foarte rar cum sunt de fapt președinții, vicepreședinții, candidații la președinție
sau membrii cabinetului acestora. „Dacă ar afla, spune un fost agent al Serviciului
Secret, s-ar îngrozi”. Ronald Kessler a fost reporter la The Washington Post și Wall
Street Journal și este în prezent unul dintre cei mai bine vânduți autori
din SUA. New York Times îi recomandă
cu căldură și romanele: The Terrorist
Watch, The Bureau, Inside the White House și CIA at War. Iată câteva extrase interesante
din cartea lui Kessler:
JOHN ȘI JACQUELINE KENNEDY
El era un „crai” în
adevăratul sens al cuvântului. Ea poruncea ajutoarelor de la bucătărie să „recupereze”
tot vinul rămas de la dineurile oficiale, să-l amestece cu vinul proaspăt și să-l
servească la următoarea ocazie festivă de la Casa Albă.
LYNDON B. și LADY BIRD JOHNSON
LBJ era și el un
„crai”, poate chiar mai mare decât JFK, deoarece era unul neomenos. LBJ, ca și JFK,
care, însă o făcea mai pe ascuns, ținea o mulțime de femei la Casa Albă pentru
legături extraconjugale. Ambii au fost bărbați hipersexuali. Au trăit în
promiscuitate și au avut dispozitive de avertizare care îi alertau când/dacă soțiile
lor se aflau prin apropiere. Ea, fie era naivă, fie pur și simplu se prefăcea
că nu știe nimic despre numeroasele infidelități ale soțului.
RICHARD și PATRICIA NIXON
El a fost un om
moral, dar foarte bizar, tăcut și retras în cea mai mare parte a timpului. Unii
credeau chiar că e paranoic. Avea o relație îngrozitoare cu familia lui. Ea, ca
și soțul ei, rămânea calmă și tăcută, indiferent de situație.
GERALD și BETTY FORD
Un adevărat domn,
care trata Serviciul Secret cu respect și demnitate. Avea un deosebit simț al
umorului. Ea bea foarte mult și a ajuns chiar să se alăture unui grup de
„reabilitare”.
JIMMY și ROSALYN CARTER
El s-a dovedit a fi un
om complet fals. Înfățișa o imagine bună în public, dar era cu totul altul în
privat. De exemplu, ca să fie surprins de fotografi, își căra singur prima
valiză din propriul bagaj, dar aceasta era întotdeauna goală. Voia ca oamenii
să-l vadă ca un om pios, cumpătat, care nu bea alcool, dar el și familia lui
beau foarte mult! Manifesta dispreț față de Serviciul Secret și a fost iresponsabil
în privința codurilor nucleare. Credea că acestea nu erau „mare lucru” și-i ținea
pe consilierii militari la distanță. De multe ori desconsidera activitatea agenților
Secret Service care-i asigurau paza. Ea, în cea mai mare parte a timpului, și-a
văzut de treburile ei.
RONALD și NANCY REAGAN
El a fost un om adevărat,
moral, cinstit, respectuos și demn. Ambii tratau cu respect Serviciul Secret și
pe toți cei din jur, mulțumindu-le tot timpul. El și-a rezervat timp pentru a cunoaște
personal pe toată lumea. O poveste celebră a fost cea de la începutul președinției
lui, când a ieșit din cameră cu un pistol ascuns la șold. Agentul de serviciu
l-a întrebat: „De ce purtați pistol, domnule președinte?” El a răspuns: „Pentru
ca atunci când băieții nu se descurcă singuri să-i pot ajuta”. Pentru el era
ceva obișnuit să poarte pistol. Când s-a întâlnit cu Gorbaciov, avea unul în
servietă. Ea era amabilă cu toată lumea și foarte protectoare cu soțul ei,
încercând din greu să controleze ce mânca acesta, iar Serviciul Secret era de
multe ori prins la mijloc, căci el era nevoit mereu să-i spună agentului de
pază: „Hai, trebuie să mă ajuți”. Familia Reagan bea vin doar la cocteiluri de
stat și ocazii speciale. Un membru al Serviciului Secret a confirmat că beau
rar vin în timpul cinelor de familie și că evitau alcoolurile tari. După toată
fanfaronada familiei Carter, cei doi Reagan și-au trăit viața ca niște oameni
morali în adevăratul sens al cuvântului.
GEORGE H. și BARBARA BUSH
Erau mereu respectuoși
și plini de considerație. Îi preocupa confortul agenților de pază și le aduceau
chiar de mâncare. Odată, ea a adus niște haine groase agenților care păzeau
afară, în frig la Kennebunkport. Unuia i-a oferit o căciulă călduroasă, iar când
acesta, deși evident înghețat, a încercat să spună „nu, mulțumesc”, președintele
i-a spus: „Fiule, nu te pune cu prima doamnă. Pune-ți căciula pe cap!” El a fost
cel mai punctual dintre președinți și a menținut Casa Albă ca pe o mașină bine
unsă. Ea conducea treburile familiei și spunea întotdeauna ceea ce gândea, fără
ocolișuri.
BILL și HILLARY CLINTON
Pentru el, președinția
a fost ca o mare petrecere. Nu era demn de încredere. Era amabil mai ales
pentru că vroia să-l placă toată lumea, iar viața lui era doar un mare și amuzant
joc. Cât despre sexualitatea lui... știe toată lumea. Ea era mereu cu ochii pe
Bill Clinton. În rest, o falsă vedetă TV. Atitudinea ei se schimba radical de
îndată ce se apropiau camerele de luat vederi. În lipsa lor, manifesta un dispreț
nedisimulat pentru militari și pentru cei din Serviciul Secret, considerându-i niște
slugi care erau acolo doar ca s-o servească pe ea.
ALBERT GORE (vicepreședinte)
Un tip egoist, care la
un moment dat a fost auzit de omul din Secret Service aflat în preajmă
spunându-i fiului său, care nu avea rezultate prea bune la școală, să fie mai
sârguincios, pentru că altfel va ajunge ca acești băieți. Iar în timp ce spunea
asta, arăta spre agenții care-l aveau în grijă.
GEORGE W. și LAURA BUSH
El a fost președintele
în cea mai bună formă fizică, având un program strict de antrenament. Familia Bush
a cerut întregului personal administrativ să-i respecte pe membrii Serviciului
Secret, iar aceștia i-au îndrăgit pe amândoi. Ea a fost una dintre cele mai
agreabile prime doamne, poate chiar cea mai simpatică. N-a spus niciodată vreun
cuvânt aspru despre cineva din anturajul ei.
BARACK și MICHELLE OBAMA
El are un temperament
isteric, este egoist, viclean și prefăcut. Te privește în ochi și pare să fie
de acord cu tine, dar după ce pleacă face exact invers. Ca și Clinton, nu-i
poate suferi pe militari și se uită de sus la cei din Serviciul Secret. Ea este
o adevărată scorpie care, practic, urăște pe oricine nu este negru, urăște
militarii și-i tratează pe agenții Serviciului Secret ca pe niște slugi.
Apropo de Barack Obama, iată o întâmplare adevărată,
petrecută în biroul lui. Este vorba despre împrejurările demisiei generalului
Stanley A. McChrystal (foto dreapta),
povestite de acesta în cartea sa Never Stand
in Line Again, titlu care se poate traduce în două feluri: „Nu mai sta niciodată
în poziție de drepți” sau „Nu mai sta niciodată la coadă”, termenul in line având acest dublu sens. Fost
comandant militar în Afganistan, generalul McChrystal a fost chemat la un
moment dat de Obama în Biroul Oval. În cursul discuției, McChrystal a înțeles
repede că lucrurile nu merg bine, fapt confirmat în momentul în care Obama l-a
acuzat că nu-l sprijină destul în rolul său de președinte. McChrystal i-a răspuns:
„Domnule Președinte, nu e treaba mea să vă sprijin ca politician. Treaba mea este
să vă sprijin în calitatea dumneavoastră de comandant suprem al forțelor armate”.
După ce a spus aceste cuvinte, generalul McChrystal i-a înmânat lui Obama demisia.
Nemulțumit de demisia lui, pe care nu putea decât s-o accepte, Obama a făcut o
glumă ieftină, de despărțire: „Pun pariu că atunci când o să mor, o să fii fericit
să te ușurezi pe mormântul meu”. La care generalul a salutat militărește și i-a
răspuns: „Domnule președinte, eu m-am jurat ca, după ce o să părăsesc armata,
să nu mai stau niciodată... la coadă”. Unii oameni dau dovadă chiar de mai multă
diplomație decât diplomații.
Sursa: Ronald Kessler, Serviciul Secret al SUA în slujba
preşedintelui, Ed. Niculescu, 2010
NAMASTE !!! Ma asteptam la alte destainuiri dar nici picanteriile astea nu-s de ici de colo .
RăspundețiȘtergerePai, serviciile secrete nu au voie sa dezvaluie decat picanterii. Si astea chiar m-au stimulat sa merg la librarie sa cumpar cartea.
ȘtergerePresedintii americani de dupa cel de-al doilea razboi mondial au fost toti niste satrapi pentru restul lumii si au pus cumintel fiecare cate o caramida la dictatura in care se scalda acum marea democratie americana, AMIN!
RăspundețiȘtergere