Serviciul Secret al Statelor Unite în slujba președintelui

SERVICIUL SECRET AL STATELOR UNITE

 ÎN SLUJBA PREŞEDINTELUI

Un jurnalist a reușit să pătrundă pentru prima oară dincolo de zidul gros care înconjoară Serviciul Secret al Statelor Unite, corpul de elită care este gata să încaseze în orice moment un glonț pentru a-l proteja pe președinte și familia sa. După obținerea unor interviuri în exclusivitate cu vreo sută de foști și actuali agenți ai Serviciului Secret, Ronald Kessler, autor de bestseller-uri și reporter care a câștigat mai multe premii prestigioase, dezvăluie în această carte, pentru prima dată, unele secrete ale președinților Statelor Unite ale Americii. Deoarece agenții din Serviciul Secret sunt obligați să păstreze confidențialitatea, alegătorii află foarte rar cum sunt de fapt președinții, vicepreședinții, candidații la președinție sau membrii cabinetului acestora. „Dacă ar afla, spune un fost agent al Serviciului Secret, s-ar îngrozi”. Ronald Kessler a fost reporter la The Washington Post și Wall Street Journal și este în prezent unul dintre cei mai bine vânduți autori din SUA. New York Times îi recomandă cu căldură și romanele: The Terrorist Watch, The Bureau, Inside the White House și CIA at War. Iată câteva extrase interesante din cartea lui Kessler:

JOHN ȘI JACQUELINE KENNEDY

El era un „crai” în adevăratul sens al cuvântului. Ea poruncea ajutoarelor de la bucătărie să „recupereze” tot vinul rămas de la dineurile oficiale, să-l amestece cu vinul proaspăt și să-l servească la următoarea ocazie festivă de la Casa Albă.

LYNDON B. și LADY BIRD JOHNSON

LBJ era și el un „crai”, poate chiar mai mare decât JFK, deoarece era unul neomenos. LBJ, ca și JFK, care, însă o făcea mai pe ascuns, ținea o mulțime de femei la Casa Albă pentru legături extraconjugale. Ambii au fost bărbați hipersexuali. Au trăit în promiscuitate și au avut dispozitive de avertizare care îi alertau când/dacă soțiile lor se aflau prin apropiere. Ea, fie era naivă, fie pur și simplu se prefăcea că nu știe nimic despre numeroasele infidelități ale soțului.

RICHARD și PATRICIA NIXON

El a fost un om moral, dar foarte bizar, tăcut și retras în cea mai mare parte a timpului. Unii credeau chiar că e paranoic. Avea o relație îngrozitoare cu familia lui. Ea, ca și soțul ei, rămânea calmă și tăcută, indiferent de situație.

GERALD și BETTY FORD

Un adevărat domn, care trata Serviciul Secret cu respect și demnitate. Avea un deosebit simț al umorului. Ea bea foarte mult și a ajuns chiar să se alăture unui grup de „reabilitare”.

JIMMY și ROSALYN CARTER

El s-a dovedit a fi un om complet fals. Înfățișa o imagine bună în public, dar era cu totul altul în privat. De exemplu, ca să fie surprins de fotografi, își căra singur prima valiză din propriul bagaj, dar aceasta era întotdeauna goală. Voia ca oamenii să-l vadă ca un om pios, cumpătat, care nu bea alcool, dar el și familia lui beau foarte mult! Manifesta dispreț față de Serviciul Secret și a fost iresponsabil în privința codurilor nucleare. Credea că acestea nu erau „mare lucru” și-i ținea pe consilierii militari la distanță. De multe ori desconsidera activitatea agenților Secret Service care-i asigurau paza. Ea, în cea mai mare parte a timpului, și-a văzut de treburile ei.

RONALD și NANCY REAGAN

El a fost un om adevărat, moral, cinstit, respectuos și demn. Ambii tratau cu respect Serviciul Secret și pe toți cei din jur, mulțumindu-le tot timpul. El și-a rezervat timp pentru a cunoaște personal pe toată lumea. O poveste celebră a fost cea de la începutul președinției lui, când a ieșit din cameră cu un pistol ascuns la șold. Agentul de serviciu l-a întrebat: „De ce purtați pistol, domnule președinte?” El a răspuns: „Pentru ca atunci când băieții nu se descurcă singuri să-i pot ajuta”. Pentru el era ceva obișnuit să poarte pistol. Când s-a întâlnit cu Gorbaciov, avea unul în servietă. Ea era amabilă cu toată lumea și foarte protectoare cu soțul ei, încercând din greu să controleze ce mânca acesta, iar Serviciul Secret era de multe ori prins la mijloc, căci el era nevoit mereu să-i spună agentului de pază: „Hai, trebuie să mă ajuți”. Familia Reagan bea vin doar la cocteiluri de stat și ocazii speciale. Un membru al Serviciului Secret a confirmat că beau rar vin în timpul cinelor de familie și că evitau alcoolurile tari. După toată fanfaronada familiei Carter, cei doi Reagan și-au trăit viața ca niște oameni morali în adevăratul sens al cuvântului.

GEORGE H. și BARBARA BUSH

Erau mereu respectuoși și plini de considerație. Îi preocupa confortul agenților de pază și le aduceau chiar de mâncare. Odată, ea a adus niște haine groase agenților care păzeau afară, în frig la Kennebunkport. Unuia i-a oferit o căciulă călduroasă, iar când acesta, deși evident înghețat, a încercat să spună „nu, mulțumesc”, președintele i-a spus: „Fiule, nu te pune cu prima doamnă. Pune-ți căciula pe cap!” El a fost cel mai punctual dintre președinți și a menținut Casa Albă ca pe o mașină bine unsă. Ea conducea treburile familiei și spunea întotdeauna ceea ce gândea, fără ocolișuri.

BILL și HILLARY CLINTON

Pentru el, președinția a fost ca o mare petrecere. Nu era demn de încredere. Era amabil mai ales pentru că vroia să-l placă toată lumea, iar viața lui era doar un mare și amuzant joc. Cât despre sexualitatea lui... știe toată lumea. Ea era mereu cu ochii pe Bill Clinton. În rest, o falsă vedetă TV. Atitudinea ei se schimba radical de îndată ce se apropiau camerele de luat vederi. În lipsa lor, manifesta un dispreț nedisimulat pentru militari și pentru cei din Serviciul Secret, considerându-i niște slugi care erau acolo doar ca s-o servească pe ea.

ALBERT GORE (vicepreședinte)

Un tip egoist, care la un moment dat a fost auzit de omul din Secret Service aflat în preajmă spunându-i fiului său, care nu avea rezultate prea bune la școală, să fie mai sârguincios, pentru că altfel va ajunge ca acești băieți. Iar în timp ce spunea asta, arăta spre agenții care-l aveau în grijă.

GEORGE W. și LAURA BUSH

El a fost președintele în cea mai bună formă fizică, având un program strict de antrenament. Familia Bush a cerut întregului personal administrativ să-i respecte pe membrii Serviciului Secret, iar aceștia i-au îndrăgit pe amândoi. Ea a fost una dintre cele mai agreabile prime doamne, poate chiar cea mai simpatică. N-a spus niciodată vreun cuvânt aspru despre cineva din anturajul ei.

BARACK și MICHELLE OBAMA

El are un temperament isteric, este egoist, viclean și prefăcut. Te privește în ochi și pare să fie de acord cu tine, dar după ce pleacă face exact invers. Ca și Clinton, nu-i poate suferi pe militari și se uită de sus la cei din Serviciul Secret. Ea este o adevărată scorpie care, practic, urăște pe oricine nu este negru, urăște militarii și-i tratează pe agenții Serviciului Secret ca pe niște slugi.

Apropo de Barack Obama, iată o întâmplare adevărată, petrecută în biroul lui. Este vorba despre împrejurările demisiei generalului Stanley A. McChrystal (foto dreapta), povestite de acesta în cartea sa Never Stand in Line Again, titlu care se poate traduce în două feluri: „Nu mai sta niciodată în poziție de drepți” sau „Nu mai sta niciodată la coadă”, termenul in line având acest dublu sens. Fost comandant militar în Afganistan, generalul McChrystal a fost chemat la un moment dat de Obama în Biroul Oval. În cursul discuției, McChrystal a înțeles repede că lucrurile nu merg bine, fapt confirmat în momentul în care Obama l-a acuzat că nu-l sprijină destul în rolul său de președinte. McChrystal i-a răspuns: „Domnule Președinte, nu e treaba mea să vă sprijin ca politician. Treaba mea este să vă sprijin în calitatea dumneavoastră de comandant suprem al forțelor armate”. După ce a spus aceste cuvinte, generalul McChrystal i-a înmânat lui Obama demisia. Nemulțumit de demisia lui, pe care nu putea decât s-o accepte, Obama a făcut o glumă ieftină, de despărțire: „Pun pariu că atunci când o să mor, o să fii fericit să te ușurezi pe mormântul meu”. La care generalul a salutat militărește și i-a răspuns: „Domnule președinte, eu m-am jurat ca, după ce o să părăsesc armata, să nu mai stau niciodată... la coadă”. Unii oameni dau dovadă chiar de mai multă diplomație decât diplomații.

Sursa: Ronald Kessler, Serviciul Secret al SUA în slujba preşedintelui, Ed. Niculescu, 2010