A fi sau a nu fi... longeviv + VIDEO

A FI SAU A NU FI… LONGEVIV

În sens larg, longevitate înseamnă lungimea vieții unei ființe. Particularizând, ne putem referi la longevitatea potențială, adică durata maximă de viață pentru care este programată o specie biologică, longevitatea medie, care corespunde speranței de viață și care este variabilă în sânul fiecărei specii, depinzând de numeroși factori – condiții de mediu și socio-culturale, hrană, igienă, factori de stres, și recordul de longevitate, înregistrat la anumiți indivizi din cadrul aceleiași specii. De pildă, longevitatea potențială a unei pisici este de 20 de ani, dar o pisică ce trăiește liber în natură, fiind expusă la factorii de mediu, pericole și privațiuni, are o longevitate medie de 3 ani, în timp ce o pisică de companie poate depăși chiar vârsta de 30 de ani.

Cât privește longevitatea potențială umană, aceasta este estimată la 115 ani, longevitatea medie la 100 de ani, iar recordul de longevitate îi aparține, oficial, franțuzoaicei Jeanne Calment, care în 2009, când a decedat, atinsese vârsta de 122 de ani. Există însă numeroase exemple de indivizi care au depășit cu mult această vârstă, singura problemă fiind aceea că aceștia n-au fost înregistrați oficial, sau existența lor a fost ignorată de comunitatea științifică internațională (citiți aici despre ardeleanul Maftei Pop, care a trăit 148 de ani și al cărui act de deces s-a păstrat). În orice caz, numărul centenarilor și al super-centenarilor este mult mai mare decât raportările oficiale.

În sfârșit, atunci când ne referim la oameni, trebuie să recunoaștem că o speranță de viață ridicată n-are prea mare valoare dacă nu este dublată de o bună stare de sănătate. Cu toții cunoaștem cazuri de indivizi care au depășit vârsta de 90 de ani, dar care și-au trăit ultimele decenii din viață în suferință. De fapt, în prezent, societățile umane dezvoltate se confruntă cu un paradox: în timp ce speranța de viață este în creștere, speranța de viață sănătoasă este în scădere accentuată.

Prin urmare, care ar fi factorii asupra cărora am putea interveni, ca să ne creștem speranța de viață și în același timp să ne bucurăm de ea într-o deplină stare de sănătate? Cercetătorii sunt de acord asupra câtorva condiții esențiale: consumul preponderent de fructe și legume nepreparate termic, o activitate fizică regulată și renunțarea la vicii (alcool, tutun etc.). Chiar și numai acești trei factori ne-ar permite să trăim cu 14 ani mai mult, spun ei.

De regulă, longevitățile excepționale se întâlnesc în cadrul populațiilor restrânse, adesea insulare sau depărtate de marile orașe, și în comunitățile religioase. Câteva exemple concrete de populații longevive, studiate de o manieră științifică, sunt: locuitorii insulelor Okinawa (Japonia), Sardinia (Italia) și Ikaria (Grecia), provinciile Guanascate (Costa Rica) și Nova Scotia (Canada) și adventiștii de ziua a șaptea din Statele Unite. Factorii comuni care se regăsesc la toate aceste populații sunt cei alimentari și de mediu. În toate comunitățile care prezintă o longevitate excepțională se consumă foarte puțină carne sau deloc, multe fructe, legume, semințe, cereale, păstăioase, nuci, măsline, foarte rar lapte și nu de vacă, și deloc băuturi îndulcite cu zahăr. Unii beau moderat vin roșu, iar alții mănâncă pește și fructe de mare. În aceste comunități nimeni nu mănâncă mult (japonezii chiar se ridică de la masă înainte de a fi sătui) și nimeni nu ia suplimente nutritive, iar eventualele probleme de sănătate sunt tratate cu leacuri naturale, tradiționale.

O altă observație importantă făcută de cercetători este faptul că în comunitățile care prezintă o longevitate excepțională oamenii exercită, de regulă, o activitate fizică toată viața, merg mult pe jos și-și petrec majoritatea timpului în aer liber. În plus, întrețin relații de prietenie și de bună vecinătate și nu sunt expuși la stresul vieții moderne, cum ar fi orare fixe, zgomot sau lumină artificială. Și, nu în ultimul rând, niciun bătrân nu-și sfârșește viața într-un azil, ci acasă, înconjurat de familie, cu grijă, dragoste și respect.

Cam greu de îndeplinit toate aceste condiții, nu-i așa? Se pare că civilizația vine cu un preț: ani buni din viața noastră. Și nici cei care ne rămân nu sunt prea buni. Și atunci, cum am putea să ne prelungim viața, continuând să trăim în această societate „avansată”, pe care nu prea avem cum s-o părăsim? O idee demnă de luat în seamă ne-o dă Pavel Coruț, autorul atât de îndrăgit de generația tânără. Iată ce ne învață el în cartea lui, „Secretele vârstelor de aur”:

«Cercetările efectuate în ultimele decenii au descoperit că genomul uman este proiectat pentru 150-200 de ani de viață. Dar pământenii nu-și trăiesc întregul program genetic, deoarece se sinucid psihic înainte de vreme. Îmbătrânirea prematură a organismului uman este determinată de activarea unor gene ale bătrâneții, în mod inconștient și involuntar, pe baza obiceiurilor de gândire din societate. Concret, când atingem vârsta la care contemporanii ne consideră bătrâni, începem să gândim că suntem bătrâni. Acest gând trece din conștient în subconștient, dezactivează genele tinereții și activează genele îmbătrânirii.

Cum se poate prelungi tinerețea și viața activă peste suta de ani? În primul rând, ne imprimăm puternic în creier adevărul că omul este creat pentru a trăi peste 150 de ani. În al doilea rând, ne schimbăm concepțiile despre perioadele de vârstă din viața unui om. Dacă vrem să trăim peste suta de ani, ne însușim noile perioade de vârstă: copilăria până la 12 ani, adolescența până la 20 de ani, prima tinerețe până la 40 de ani, a doua tinerețe până la 60 de ani, iar maturitatea creatoare până la 90 sau 100 de ani.

Ce facem în continuare? Ne stabilim vârsta până la care vrem să trăim și o imprimăm în subconștient cu o formulă de autosugestie de tipul: „Eu, nume și prenume, voi trăi sănătos mintal și fizic, creator, moral, prosper și fericit 110 ani, până în anul...”. Subconștientul, convins de formulă, va menține active genele tinereții și va opri activarea genelor bătrâneții. Formula produce efecte sigure numai dacă îndeplinim în fapt cele două condiții: activitate creatoare și comportament moral.

Ce dușmani trebuie să învingem pentru a trăi exact ca în formula enunțată? În primul rând, să ne dispară din creier ideea că suntem bătrâni, pensionari, și nu mai avem nimic altceva de făcut, decât să ne așteptăm decesul. Ca atare, planificați-vă în scris, pe o agendă a programului vital, cât mai multe activități creatoare în viitorul apropiat, mediu și îndepărtat! Renunțați la gânduri de tipul: „La vârsta asta nu mai fac eu cutare lucru; e prea târziu pentru mine; să facă alții mai tineri” etc. Nu vă gândiți niciodată la moarte și nu faceți niciun fel de pregătiri în acest sens! Dezvoltați pasiuni creatoare și spuneți-vă mereu că vă simțiți excelent, ca la 30 de ani!»

Ei, ce ziceți, încercăm? În fond, nu ne costă nimic. Și nici măcar nu-i o idee originală. La urma urmei, toți marii înțelepți ai lumii au afirmat că gândul creează realitatea...

Ilie Stamate, olteanul care avea 138 de ani în 1966

Pe aceeași temă citiți și articolele: Cum să trăiești 100 de ani și Secretele longevității