PUŢINĂ ISTORIE NE FACE MAI
DEŞTEPŢI
– FAMILIILE ROTHSCHILD, MORGAN ȘI ROCKEFELLER –


În
1910, Federal Reserve Act nu a fost semnat de legislatorii americani, aşa cum
era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizată în
casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi documentul i-a fost dat lui
Aldrich, care l-a prezentat Congresului. Iniţial, nu a avut sorţi de izbândă,
dar în 1913, când Woodrow Wilson a devenit preşedinte, a fost aprobat. În
schimbul susţinerii financiare şi politice în alegeri, Wilson le promisese
bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va aproba fără să clipească
constituirea FED. Cu două zile înainte de Crăciun, când o mare parte din
membrii Congresului american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat
în lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA.
După
mulţi ani, Woodrow Wilson avea să scrie cu regret: „Naţiunea americană este acum
controlată de sistemul de credit. Acest sistem este unul privat. Creşterea
naţiunii şi toate activităţile noastre sunt în mâinile câtorva oameni, care nu
fac altceva decât să controleze şi să distrugă libertatea economică. Am ajuns
să fim una dintre cele mai prost guvernate, complet controlate şi dominate guverne
din lumea civilizată. Nu avem un guvern cu opinie liberă, mânat de propriile
convingeri, ci unul aservit opiniei şi presiunilor unui mic grup de oameni care
îl controlează”.
Senatorul Louis McFadden spunea
în 1932 în Congresul american: „Prin constituirea Federal Reserve, a fost
construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de bancherii internaționali,
care acţionează împreună pentru a transforma lumea în sclava lor. Federal
Reserve a uzurpat guvernul”. Publicului i s-a spus atunci că FED este soluţia
ideală şi unică pentru a menţine stabilitatea economică. Străzile şi ziarele
erau pline de afişe în care americanilor li se arăta cum inflația, şomajul şi
criza economică sunt de acum de domeniul trecutului, datorită apariţiei FED. A
urmat însă Marea criză economică din 1929, care a predat SUA cu totul în mâinile
bancherilor. În 1944 a fost implementat sistemul Bretton Woods, pentru a
restabili economia după cel de-Al Doilea Război Mondial (o altă criză, generată
de aceiași bancheri). Cu acest prilej, au apărut alte instituţii financiare de
genul Federal Reserve, dar la scară mai extinsă: Fondul Monetar Internațional
şi Banca Mondială.
FED a
oprit în 1971 convertibilitatea dolarului în aur, producând o nouă criză pe
piaţă, care a transformat dolarul american în principala monedă de schimb a
planetei (mai ales pentru comerţul cu petrol). De fiecare dată s-a invocat
nevoia de stabilitate economică. Lista utilizării acestui scenariu este lungă
şi se încheie cu actuala criză financiară, orchestrată de aceiaşi bancheri din
umbră, prin intermediul organizaţiilor lor: FED, Banca Mondială, FMI şi băncile
centrale (naţionale) ale celor mai mari puteri ale lumii. Aplicând cu
scrupulozitate scenariul cunoscut, acestea au creat acum panica necesară
acceptării unei noi autorităţi financiare, unice la nivel mondial, condusă de același
grup restrâns, care vrea să domine întreaga planetă.
Poate
că toate aceste detalii financiare vă obosesc... Din păcate, guvernul mondial
ne-a obișnuit să lăsăm chestiunile
economice şi financiare, atât de complicate, pe seama „experţilor” (care sunt
instruiţi să gândească şi să acţioneze numai în interesul elitei mondiale, fiind nişte instrumente ale
guvernului din umbră). Cei ce vor să
se convingă, merită să citească următoarea poveste, care rezumă cum a fost
creată actuala criză financiară şi cum singurii care au avut de pierdut nu sunt nici instituțiile financiare aflate în
aşa-zis faliment, nici Banca
Mondială, ci fiecare dintre noi:
Într-un
sătuc de câmpie, a venit un investitor însoțit de secretarul lui. A bătut la
prima poartă întâlnită în cale şi
i-a spus proprietarului: „Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe. Dacă îmi aduci o broscuţă, am să-ţi dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit
repede la balta din spatele casei şi
a luat o broscuţă. I-a dat-o investitorului şi a primit cei 10 euro. Apoi le-a
povestit vecinilor ce afacere bună a făcut el. A doua zi, fiecare ţăran s-a dus
la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro. După câteva
zile, investitorul le-a spus sătenilor: „Văd că afacerea merge. De azi, pentru
fiecare broscuţă am să vă plătesc câte 20 de euro”. Ţăranii, bucuroşi nevoie
mare, au dat fuga la baltă, au cules câte broscuţe au putut, şi i le-au predat
investitorului, primind fiecare câte 20 de euro pe bucată. După alte câteva
zile, acesta s-a întors acasă la el şi l-a lăsat pe secretarul său să mai adune
broscuţe încă două săptămâni. Înainte
de a pleca, le-a spus: „Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent acasă, ca să mă ocup de afaceri. Vă promit
însă că la întoarcere, am să cumpăr de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata”. Şi a plecat, în uralele
sătenilor. A doua zi, secretarul
investitorului i-a adunat pe săteni şi le-a ţinut următorul discurs: „Fraţilor, m-am gândit la o afacere
pentru voi. Şeful meu se va întoarce peste două săptămâni Şi vă va plăti câte 60 de euro pe o broscuţă. Dacă
vreţi, eu vă pot vinde înapoi broscuțele
pe care mi le-ați dat, pentru 35 de euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60 şi veţi câștiga astfel câte 25 de euro.
Profitul vostru va fi frumușel şi fără niciun efort. Ce spuneţi?” Sătenii s-au
adunat la sfat şi au decis că aşa afacere nu mai prind ei. Au pus mână de la mână, s-au împrumutat care
pe unde a putut şi au cumpărat broscuţele
înapoi cu 35 de euro bucata. Secretarul investitorului a luat banii şi s-a
făcut nevăzut. Iar sătenii au rămas
cu broscuţele, cu banii daţi şi cu datorii la creditori.

Când Dumnezeu a creat un bancher (RO)
Toate războaiele sunt ale bancherilor
(All Wars Are Bankers’ Wars) (RO)
(All Wars Are Bankers’ Wars) (RO)
Am vazut un documentar despre familia ROCKEFELLER. Am ramas uimit ce putere financiara au...au pus monopol pe tot :)
RăspundețiȘtergere