-->
ȚEAPA H2O
– CUM SE ÎMBOGĂȚESC
COMERCIANȚII DE APĂ PLATĂ –
Consumatorii de apă minerală naturală
necarbogazoasă din comerț sunt manipulați prin reclame mincinoase. În loc de
sănătatea promisă, românii primesc o apă seacă, mult mai dăunătoare decât cea
de la robinet. Publicitatea excesivă determină, pentru o familie, costuri
lunare de aproximativ 300 de lei, față de 75 de bani, cât ar plăti pentru
aceeași cantitate de apă, luată din rețelele publice. Etichetele de pe
recipientele din plastic nu corespund cu realitatea și ascund cantitățile de
substanțe cu factori de risc pentru sănătate.
Comercializarea apelor minerale naturale
necarbogazoase a devenit o afacere cu un câștig mai mare decât cel obținut prin
rafinarea și vânzarea benzinei, pentru care se percep accize. Cei care extrag
apa din așa-numitele „surse de sănătate”, o îmbuteliază și obțin profit din
comercializarea ei, suportă costuri de aproximativ 10 bani per litru, în timp
ce o vând cu un preț de 1-2 lei pentru aceeași cantitate. Persoanele implicate
în afacerile cu apă plată ne „vând” sănătate doar prin reclame, menite să
influențeze comportamentul social. Românii sunt, practic, mințiți de acești comercianți
prin spoturi difuzate excesiv pe canalele TV, în care ni se promite „sănătate”
în formă pură. În același timp, cetățenii gătesc cu apă de la robinet, crezând
că, prin fierbere, scapă de orice substanță ce ar putea provoca afecțiuni,
neștiind însă că, de exemplu, clorul – cel de care se tem toți – se evaporă
natural, la temperatura camerei, și nu prin fierbere.
Am analizat cât de „sănătoase” sunt apele
minerale naturale necarbogazoase din comerț, comparativ cu apa de la robinet.
Concluzia este una alarmantă: toți comercianții de apă plată îi mint pe români
cu știrea autorităților (care câștigă bani din taxe), manipulează prin reclame
și vând apă seacă, la un preț fabulos. De exemplu, pentru o familie compusă din
trei membri, costurile lunare pentru cumpărarea din comerț a apei plate
depășesc 300 de lei – calculând 5 litri pe zi, adică 150 de litri lunar – în
timp ce 1 metru cub de apă de la robinet, adică 1.000 de litri, costă 5 lei.
Practic, comercianții înregistrează un câștig de 1.000 de ori mai mare față de
costul unui litru de apă luat din rețeaua publică.
Pe etichetele recipientelor din plastic nu se
regăsesc toate informațiile care ar trebui citite de cumpărătorii pe care îi
interesează sănătatea lor. Graba cotidiană, fuga prin magazine și cumpărarea
produselor pe care le reținem din spoturile publicitare, fără să verificăm
informațiile care ne sunt servite, ajută producătorii să-și sporească
veniturile. Nu ne-am propus o campanie de denigrare a comercianților de apă
plată, ci tragerea unui semnal de alarmă. Iată concluziile anchetei jurnalistice,
care îi privesc pe toți cei implicați în comerțul cu apă minerală naturală
necarbogazoasă: apa din magazine este o apă chioară, depozitată în recipiente
de plastic care pot provoca malformații și chiar cancer, iar etichetele ascund
informații esențiale pentru sănătatea oamenilor.
Apa curgătoare din izvoarele de unde
comercianții susțin că o procură devine, în drumul ei către casele românilor,
apă stătută. Practic, apa vie se transformă în apă moartă, care nu mai prezintă
proprietățile inițiale. Filtrarea acesteia înseamnă, de fapt, folosirea mai multor
„site” de mărimi diferite (micro și nanometrice) care, cu cât devin mai mici
pentru a reține impuritățile, cu atât lasă să se piardă mai multe minerale. Tot
procedeul poate fi imaginat ca o pâlnie, prin care la început trece apă
sănătoasă, iar la final se obține apă seacă, „moartă” din punct de vedere
biologic, păstrată cu săptămânile sau chiar cu lunile în recipientele din
plastic extrem de periculoase, care, la rândul lor, schimbă proprietățile apei.
În schimb, datorită consumului mare și permanent,
apa de la robinet este, practic, curgătoare, fără a se putea învechi până
ajunge a fi consumată. Numai prin acest fapt, ea devine mai sănătoasă decât apa
îmbuteliată. Cât despre adaosul de clor, acesta este cu mult mai mic decât cel
conținut în sarea (clorura de sodiu) pe care o consumăm frecvent la masă. În
plus, clorul nu este stabil în apă, ci se evaporă. Clorul dintr-un litru de apă
de la robinet „iese” dacă apa este lăsată într-un vas deschis timp de o oră.
Există foarte multe firme care își desfășoară
activitatea în sectorul apelor plate care recunosc pe etichetă că o procură din
rețelele publice, dar fără să dea mai multe informații. Procedeul de filtrare
la care aceste companii susțin că apelează poate fi făcut de către fiecare
consumator, la costuri de sute de ori mai mici. Comercializarea apelor minerale
naturale necarbogazoase atrage venituri de 1.000 de ori mai mari față de
cheltuielile celor implicați în aceste afaceri. Un singur transport presupune
24 de tone de apă, vândută ulterior cu 1-2 lei per litru, cu un cost infim
pentru transportul unui litru de apă.
Cei mai mulți dintre români nu verifică
adevărul informațiilor prezentate pe etichetele ambalajelor, întrucât costul
unei analize de laborator este de cca 250 de lei pentru o singură probă. Așa că
acordăm încredere spoturilor publicitare sau cumpărăm apa produsă de firmele
proprii ale lanțurilor de magazine, fără să analizăm riscurile la care ne supunem.
În schimb, companiile care distribuie apă prin rețelele publice prezintă lunar
consumatorilor un buletin de analize.
În urma analizelor efectuate pe diverse tipuri
de apă minerală necarbogazoasă existente pe piață, am descoperit că majoritatea
prezintă aceleași cantități de nitrați și nitriți cu cele găsite în apa de la
robinet, respectiv de 5 mg/l nitrați și 0,005 nitriți. Însă multe dintre
companiile care au afaceri cu apă plată nu specifică pe etichete aceste
cantități. În schimb, toate înscrisurile fac referire la un volum ridicat de
minerale – calciu, magneziu, fier – care nu mai corespund cu datele obținute
din analiza apelor stătute în recipientele din plastic, deoarece toți
comercianții publică informațiile rezultate din verificarea apelor înainte de
îmbuteliere (la sursă), proprietățile acestora pierzându-se prin filtrare și
depozitare îndelungată în pet-uri.
Românii care acordă o încredere deosebită
companiilor care comercializează apa minerală naturală necarbogazoasă datorită
faptului că acestea folosesc filtre, pot face același lucru acasă, la un cost
mult mai mic. Prin filtrele de uz casnic atașate la robinet, apa este din nou
curățată de compușii considerați a fi periculoși. Astfel, cu 5 lei plătiți
lunar pentru un filtru, apa ar deveni la fel de sănătoasă cum este prezentată a
fi cea din comerț. Un simplu calcul arată că, dacă o familie consumă lunar 150
de litri de apă potabilă de la robinet, plătește 0,75 lei pe lună, la care se
adaugă costul de 5 lei al unui filtru, ceea ce înseamnă 5,75 lei pentru apa pe
care o bea lunar o familie cu 3 membri, în loc de 300 de lei, cât costă aceeași
cantitate cumpărată din comerț, sau 5 lei – prețul zilnic.
Românii se tem cel mai mult de cantitatea de
clor aflată în apa de la robinet, neștiind însă că și apa minerală naturală
necarbogazoasă din comerț este tratată cu aceeași substanță și că, de fapt,
clorul se descompune în prezența luminii. Acest lucru a fost demonstrat de
chimiști, care susțin că „sub influenţa luminii, apa de clor se descompune,
degajând oxigen. Datorită oxigenului format, apa de clor are acţiune de
decolorare şi sterilizare, deoarece distruge microorganismele. Pe această proprietate
se bazează folosirea clorului la sterilizarea apei potabile şi la decolorarea
fibrelor textile”.
Toți cei implicați în afacerile cu apă potabilă
folosesc clorul pentru ca apa să reziste, lucru recunoscut și pe etichetele
recipientelor din plastic. Analizele de laborator ale apei de la robinet au demonstrat
că volumul de clor este mult mai mic față de valorile maxime admise. Un alt
argument al specialiștilor care ne îndeamnă să nu ne temem de clorul din apa de
la robinet este acela că, prin consumul zilnic de sare (NaCl - clorură de sodiu)
românii ingerează mai mult clor decât cel prezent în apa de la robinet. Până
acum, nu s-au înregistrat în țara noastră cazuri de îmbolnăvire din cauza
substanțelor din apa care curge la robinet, însă, în ceea ce privește apele din
comerț, au fost nenumărate cazuri de dizenterie, provocată de tulpini ca Salmonella, Campylobacter sau Shigella.
Autoritățile din România nu sunt străine de
modul în care apele minerale naturale necarbogazoase sunt luate din surse,
îmbuteliate, transportate și vândute. Dar tot acest „drum” parcurs de bidoanele
cu apă plată reprezintă o sursă de venit pentru stat. Practic, extracția,
îmbutelierea, transportul și vânzarea sunt operațiuni purtătoare de TVA, care
se varsă în bugetul statului. Din acest motiv, spoturile publicitare prin care
se manipulează comportamentul consumatorului curg pe bandă rulantă, fără să
vedem vreo măsură, cel puțin preventivă, din partea autorităților.
În urma ultimului control al ANPC (Autoritatea
Națională pentru Protecția Consumatorilor) care a avut loc în perioada
iulie-august 2012, din 657 operatori economici de apă minerale verificați, la
357 s-au constatat abateri: „393.000 de litri din cantitatea controlată nu
respectă prevederile legale în vigoare privind protecția consumatorilor”. S-a
constatat că recipientele erau depozitate în condiții improprii sau erau
expirate, aveau înscrisuri incorecte, inexacte sau de natură să creeze confuzii,
altele aveau trecute două surse sau surse incorecte, nerecunoscute de autoritatea
competentă, sau nu aveau înscris termenul de valabilitate. În reclamațiile
primite de ANPC privind apa din comerț, principalele aspecte semnalate de către
consumatori au fost: apă cu impurități, calitate neconformă, depuneri pe sticlă,
miros de stătut.
Agricultorii din România spun că recolta
depinde în mare măsură de fenomenele climatice: dacă plouă, avem recoltă, dacă
nu, cresc prețurile. În ciuda verilor tot mai toride și mai secetoase, niciun
comerciant de apă minerală naturală necarbogazoasă nu s-a plâns vreodată de
faptul că izvoarele ar putea seca pentru că nu mai este apă, în ciuda
cantităților industriale vândute. O simplă comparație între debitul izvoarelor
și cantitatea de apă minerală naturală necarbogazoasă comercializată arată că
se vinde mult mai multă apă decât se găsește în izvor. Ceea ce înseamnă că
producătorii folosesc apele din rețelele publice, care provin din apele
curgătoare de suprafață. Practic, vând apa de la robinet, filtrată și rebrenduită.
Studiile chimiștilor au arătat că, prin
consumul produselor depozitate în recipiente din plastic, oamenii sunt expuși
la o serie de substanțe chimice care pot determina apariția de malformații congenitale,
cancer (prin tulburări endocrine) toxicitate directă, suprimarea sistemului
imunitar și probleme de dezvoltare a copiilor. Compusul chimic numit dioxină,
care se găsește în foliile și ambalajele de plastic, poate duce la apariția acestor
boli și afecțiuni. Dioxina este eliberată în cazul în care este încălzită la
temperaturi mari, pe care le întâlnim în zilele călduroase de vară. În susținerea
acestor afirmații, venim cu următorul exemplu: la întâlnirile care au loc la
nivel înalt, cancelarul german Angela Merkel nu bea niciodată apa din sticlele
de plastic, ci numai pe cea din în carafele din sticlă.
Iată și povestea Anei
din Popeşti-Leordeni, care a avut o experienţă neașteptată cu o apă cumpărată
dintr-un supermarket din Bucureşti: „Pentru că în apa furnizată prin reţeaua
oraşului analizele de laborator au arătat că există o cantitate peste limita
admisă de nitriţi şi nitraţi, de mai bine de un an, de când ne-am mutat aici,
folosim pentru consum, inclusiv pentru gătit, apă îmbuteliată în bidoane mari.
Cumpărăturile, deci şi apa, le facem la Cora Sun Plaza, iar în urmă cu o
săptămână am avut o surpriză neplăcută. În bidonul de apă plată pluteau
numeroase particule albicioase, pe care le-am observat abia atunci când am
turnat lichidul într-o cană cu interiorul de culoare închisă. Bidonul era
sigilat, iar conţinutul, în termen de garanţie. Pentru că m-am speriat, am mers
la Cora pentru a semnala neregula. Acolo mi s-a spus că vina nu le aparţine lor
ca distribuitori, ci firmei care a îmbuteliat produsul – SC Calipso SRL.
Încercând să iau legătura cu firma producătoare, am constatat că adresa web
menţionată pe ambalaj nu există. Apa despre care vă vorbesc este ambalată la
bidon de 10 litri, iar pe etichetă scrie Apă
de izvor plată, un produs al SC Calipso SA, SURSA: Foraj de mare adâncime, Voluntari,
Ilfov”.
Adevărul despre apa îmbuteliată
(The Truth
About Bottled Water)
Americanii cheltuiesc anual 4
miliarde de dolari pe apa de băut comercializată prin supermarketuri. În
Statele Unite există chiar experți degustători de... apă îmbuteliată. De ce nu
beau americanii apa de la robinet, care costă câțiva cenți, și aleg apa la pet,
care este de 1000 de ori mai scumpă? Întrebați de reporteri, oamenii obișnuiți
de pe stradă spun că apa furnizată prin rețeaua publică este poluată, conține metale
grele și este rea la gust, în timp ce apa vândută la pet-uri de plastic este
mai curată, mai sigură și are un gust mai bun, adică exact ceea ce firmele producătoare
de apă i-au făcut să creadă. Consiliul Național pentru Protejarea Resurselor
Naturale (NRDC - National Resources
Defence Council) a realizat un studiu științific, desfășurat timp de 4 ani,
analizând 1000 de brand-uri de apă. Rezultatul a fost de-a dreptul alarmant:
33% dintre firmele producătoare nu respectă standardele acestei industrii, apa
lor conținând bacterii, arsenic și alte substanțe dăunătoare sănătății, iar
cele mai multe mint în legătură cu sursa apei lor. Celebrul jurnalist Alex
Jones și echipa sa au efectuat și ei un studiu... „neștiințific” printre
locuitorii New York-ului: le-au dat să guste două mostre de apă – de la robinet
și de la pet – și, fără să le dezvăluie proveniența, i-au întrebat care li se
pare mai bună. Au mers apoi într-un local cu pretenții, unde, cu complicitatea
personalului, au umplut câteva pet-uri de firmă cu apă de la chiuvetă,
întrebându-i pe clienți pe care o preferă. Răspunsurile acestora, de
râsu-plânsu, demonstrează indubitabil puterea manipulării companiilor
producătoare de apă... chioară. Urmăriți acest film de câteva minute. Sigur o
să vă scutească de o cheltuială inutilă pentru tot restul vieții.
-->
Metalele grele. Acestea sunt niște toxine sinistre, greu de
înlăturat din organism, și care se instalează în creierul și organele a
milioane de oameni din cauza vaccinurilor, procedurilor dentare, pesticidelor
folosite în agricultură, poluării atmosferice și marine. Cu toții avem o adevărată
colecție de neurotoxine în corpurile noastre, între care mercurul este cel mai
periculos. Cei mai susceptibili de vătămarea creierului din cauza mercurului
sunt nou-născuții, la care nu s-a dezvoltat încă o barieră cerebrală, și care
mai sunt și supuși unui program intens de vaccinări repetate. Dacă nu știați, toate
vaccinurile conțin mercur (numit „timerosal”), introdus pe post de conservant.
La bebeluși, cărora le lipsește enzima responsabilă cu detoxifierea de metale
grele, expunerea prenatală sau postnatală la mercur duce la vătămări
neurologice, exprimate cel mai adesea prin autism. La adulți, efectele toxice
ale mercurului se regăsesc într-un spectru larg de boli neurologice, care
includ Alzheimer, scleroza laterală amiotrofică, scleroza multiplă, Parkinson și
altele. Pentru a vă asigura că nu veți fi otrăviți cu metale grele, evitați
vaccinurile antigripale, refuzați plombele dentare pe bază de mercur și aveți
grijă ce fructe de mare și pești marini consumați.
Îndulcitorii artificiali. Dorința unora de „zero calorii” i-a făcut pe
producătorii de dulciuri și băuturi răcoritoare să apeleze tot mai des la
îndulcitorii artificiali, deși efectele negative ale acestor chimicale asupra
creierului au fost bine documentate de-a lungul timpului. Îndulcitorii chimici
se pot găsi în fulgii de cereale, iaurturi, băuturi răcoritoare, gumă de
mestecat, sosuri pentru gătit... și în toate celelalte produse îndulcite pe
care se specifică „diet” sau „sugar-free” (fără zahăr). Aspartamul este o
combinație de substanțe chimice, și anume: acid aspartic (un aminoacid cu
efecte excitante asupra celulelor creierului), metanol și fenilanalină, iar
oamenii de știință îl plasează printre primele locuri între substanțele
considerate toxice. Odată ajuns în organismul uman, aspartamul se descompune,
producând un compus chimic care este un puternic cauzator de tumori cerebrale. Cercetările
efectuate de-a lungul timpului au relevat 90 de diferite simptome, ca rezultat
al consumului de aspartam. Între acestea, se regăsesc: anxietate (stare de
neliniște), dificultăți de vorbire, depresii și migrene. Citiți întotdeauna
ingredientele produselor pe care doriți să le cumpărați și ocoliți-le pe cele
care conțin îndulcitori artificiali. Mai rețineți că FDA a aprobat recent
redenumirea aspartamului ca AminoSweet, așa că feriți-vă de el.
Glutamatul monosodic (MSG) este
o substanță concentrată, adăugată alimentelor pentru a le îmbunătăți gustul. La
început, a fost folosit în rațiile soldaților, ca să le facă mâncarea mai gustoasă,
dar a fost adoptată rapid de către întreaga industrie alimentară. Dr. Russell Blaylock,
un neurochirurg renumit și o autoritate în ceea ce privește excitotoxinele, a
descoperit că MSG este o otravă tăcută, care în timp distruge porțiuni mari din
creier, cauzând boala Alzheimer, boala Parkinson și alte afecțiuni cerebrale.
Singurul mod prin care puteți evita ingerarea acestei substanțe toxice este să
încetați să mai consumați fast-food și alimente procesate și să citiți
etichetele produselor înainte de a le cumpăra. Și mare atenție! Pentru
că mulți oameni au aflat deja cât de dăunător sănătății este glutamatul
monosodic și au început să se ferească de el, unii producători îl trec sub
denumirea de „extract de drojdie”, pentru ca produsul lor să pară natural.
