Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 17 decembrie 2014

Fast-food dă aceeași dependență ca și drogurile


FAST-FOOD DĂ ACEEAȘI DEPENDENȚĂ CA ȘI DROGURILE

Într-un studiu publicat de Institutul Scripps Research din Florida, SUA, oamenii de știință au demonstrat pentru prima oară că același mecanism molecular care-i face pe oameni dependenți de cocaină sau heroină stă și la baza supra-alimentării obsesive, care duce la obezitate. Cercetările au fost conduse de profesorul Paul J. Kenny și de proaspătul absolvent Paul M. Johnson, și publicate pe 28 martie 2010, în ediția online a revistei Nature Neuroscience.

Descoperirile surprinzătoare (ca să nu spunem alarmante) ale celor doi au beneficiat de o publicitate extinsă imediat după ce rezumatul studiului a fost prezentat în cadrul unei sesiuni de comunicări a Societății pentru Științe Neuronale, informațiile fiind preluate imediat de numeroase publicații științifice și medicale din întreaga lume. Motivul interesului pentru rezultatele acestui studiu a fost acela că el confirmă ceea ce pacienții obezi spun de multă vreme, anume că le este imposibil să renunțe la alimentele de tip fast-food sau junk-food, hipercalorice și extrem de gustoase.


[n.n.: Termenul „junk-food” se referă la alimentele comercializate prin supermarketuri, McDonald’s, KFC etc., care sunt bogate în calorii, grăsimi, zahăr, sare sau cafeină. Acestea sunt îmbogățite cu diverși aditivi chimici, care le fac extrem de apetisante, dar au o valoare nutritivă foarte scăzută. În cadrul preparatelor junk-food intră hamburgerii, crenvurștii, salamurile, bomboanele, chipsurile, prăjiturile, cartofii prăjiți, sosurile, înghețata, jeleurile, sucurile răcoritoare și chiar cerealele pentru micul dejun].

Experimentele echipei de cercetare Scripps Research au arătat că la șoarecii de laborator obezitatea a apărut concomitent cu alterarea progresivă a balanței chimice a circuitului de recompensă din creier implicat în dependenţe. Pe măsură ce centrii plăcerii reacționau din ce în ce mai slab, șoarecii mâncau din ce în ce mai mult junk-food, foarte apetisant și înalt caloric, până când deveneau obezi. Iar modificările chimice la nivelul creierului lor erau similare cu cele ale grupului de șoareci cărora li se administrase, experimental, cocaină sau heroină.

Prof. Kenny spune că acest studiu, întins pe 3 ani, confirmă proprietățile adictive ale alimentelor de tip junk-food: „Studiul aduce cea mai clară dovadă că dependența de droguri și obezitatea au la bază același mecanism neuro-biologic. În studiul nostru, animalele și-au pierdut total controlul, continuând să mănânce chiar și atunci când știau că vor primi un șoc electric. Aceasta arată cât de motivați erau să consume alimentele delicioase”.

În cadrul studiului, cercetătorii au hrănit șoarecii cu aceleași alimente care contribuie la îngrășarea oamenilor: hamburgeri, cârnați, slănină, dulciuri. Curând după demararea experimentelor, animalele au început să ia proporții în mod spectaculos. „La început, le-am pus șoarecilor în față ambele tipuri de hrană – povestește prof. Kenny – cea vegetală, nutritivă, cu care fuseseră obișnuiți, și cea de tip junk-food. În același timp, grupul de control primea numai hrana vegetală cu care fuseseră obișnuiți. Ei bine, grupul de experiență alegea întotdeauna hrana de calitate proastă. Iar când le-am scos-o din meniu și le-am lăsat numai hrana de tip salată, pur și simplu au refuzat să mai mănânce. Schimbarea preferințelor lor alimentare a fost atât de drastică, încât, practic, s-au înfometat timp de două săptămâni după ce am încetat să le mai oferim junk-food. Animalele ne-au arătat în felul acesta că distrugerea circuitului de recompensă din creier a dus la o schimbare profundă a gusturilor, în favoarea dietei apetisante, dar nesănătoasă. Gândiți-vă numai, acești șoareci continuau să mănânce chiar dacă știau că vor fi electrocutați!”

Cum este posibil așa ceva explică tot prof. Kenny: „Ceea ce duce la dependență este cât se poate de simplu: circuitul recompensei din creier a fost stimulat în așa măsură, încât, practic, sistemul s-a blocat singur, adaptându-se noii realități – dependența – fie că vorbim de cocaină sau de prăjituri. Marea problemă e că organismul se adaptează în mod remarcabil la orice schimbare. Atunci când animalul își supra-stimulează centrii plăcerii cu alimente extrem de gustoase, sistemele își încetinesc activitatea. Și atunci, pentru a nu intra în starea negativă, de depresie, animalul are nevoie de o stimulare constantă, pe care o obține din hrana gustoasă”.

Cei doi cercetători au mers mai departe cu studiul fenomenului, punând în evidenţă stimularea continuă a receptorilor de dopamină la șobolanii obezi. Dopamina este o substanţă chimică eliberată în creier de experienţele plăcute, cum ar fi hrana, sexul sau drogurile. Ea joacă un rol complex în controlul comportamentului. Fiind un neurotransmiţător puternic, dopamina reglează senzația de plăcere, capacitatea cognitivă şi apetitul. Atunci când nivelul dopaminei e mic, pofta de viaţă e scăzută şi devenim predispuşi la afecţiuni neuro-degenerative, precum Alzheimer şi Parkinson. Ingerarea de droguri, cum ar fi cocaina, blochează retragerea dopaminei, care astfel supra-stimulează receptorii, inundând creierul, ceea ce, în cele din urmă, duce la modificări ale modului în care acesta răspunde la drog. Studiul demonstrează clar că aceleași procese chimice au loc în dependența de junk-food. Consumarea constantă de alimente înalt calorice și foarte bune la gust declanșează în creier un răspuns adaptiv, care determină mâncatul obsesiv compulsiv. Acest mecanism, care duce invariabil la obezitate, este similar cu cel care creează dependența de droguri.


CALENDAR FAST-FOOD

Fetelor, dacă sunteți cliente împătimite ale restaurantelor de tip fast-food, cu siguranță acest calendar o să vă demotiveze să le mai frecventați. Uitați-vă bine la aceste femei! Aveți toate șansele ca nu peste multă vreme să arătați la fel ca ele, dacă nu vă schimbați acum preferințele alimentare. Da, preparatele fast-food au un aspect atrăgător și sunt extrem de gustoase, dar asta, pentru că au în compoziție coloranți și aditivi, și nu pentru că bucătarii companiilor respective ar fi niște genii ale artei culinare. De fapt, geniul lor constă în adăugarea în aceste așa-zise alimente de substanțe chimice care ne fac să mâncăm de șase ori mai mult decât necesarul real al organismului. Și de tot atâtea ori mai repede să ne urâțim și să ne îmbolnăvim...


duminică, 14 decembrie 2014

Medicul din Dublin care învinge cancerul + documentar (RO)


MEDICUL DIN DUBLIN CARE ÎNVINGE CANCERUL

„Nu-ți mai hrăni cancerul!” Pare un sfat ciudat, având în vedere miliardele cu care companiile farmaceutice și ministerele de resort finanțează cercetările în domeniul cancerului. Însă cartea cu acest titlu, recent apărută, a unui medic generalist dintr-o suburbie a Dublin-ului, ar putea oferi o dovadă reală că a fost găsită calea de a învinge această boală cumplită. Dr. John Kelly, fiul unui psihiatru renumit și cu studii făcute în Irlanda, Africa și Statele Unite, nu vine cu un leac minune. El prezintă dovezi, rezultate în urma experiențelor sale medicale cu propriii pacienți, care arată că boala canceroasă poate fi stopată din evoluția ei și chiar dată înapoi, permițând suferinzilor să-și recapete sănătatea și să trăiască o viață normală.

Baza acestei abordări a cancerului de către dr. Kelly este descoperirea, cu 10 ani în urmă, a legăturii directe între consumarea de proteine animale și dezvoltarea cancerului. Ca să se dividă și să prospere, celulele canceroase au nevoie de proteine de origine animală. Suprimă aportul acestor proteine și vei stopa creșterea și răspândirea celulelor canceroase. Așadar, în acest fel poți înfometa cancerul până în punctul în care acesta va depune armele.    

Doctorul Kelly nu pretinde că a făcut el însuși această descoperire. De fapt, metoda lui se bazează pe rezultatul cercetărilor descrise în cartea Studiul China, a celebrului nutriționist american Colin Campbell, cercetător la Universitatea Cornell. Lucrarea a fost publicată pentru prima oară în anul 2005, iar până în prezent au fost vândute peste un milion de exemplare. Meritul doctorului Kelly este acela de a fi introdus în propria practică medicală descoperirile lui Campbell și ale echipei sale de cercetători. Și a început să facă asta acum 9 ani, adică la numai un an de la apariția cărții, documentând riguros rezultatele obținute. Astfel, se pare că el este primul medic generalist din această parte a lumii care a luat această inițiativă.

Cercetarea revoluționară a profesorului Campbell și a echipei sale internaționale, desfășurată timp de 40 de ani, a stabilit că există o legătură atât de evidentă între consumul de proteină animală (carne, lactate) și dezvoltarea cancerului, încât este greu s-o ignori. Cu toate acestea, până acum, medicii au ignorat-o, probabil și pentru că a părut o soluție prea simplă la o boală atât de complexă.

Cercetările lui Campbell au demonstrat că atunci când hrănea șoarecii cu proteină animală le declanșa cancere, iar când îi trecea pe dieta cu proteină vegetală, le stopa dezvoltarea. Trecându-i din nou pe o dietă cu proteină animală, celulele canceroase începeau iarăși să se înmulțească. În felul acesta, cancerul, pur și simplu, putea fi declanșat sau oprit – on/off.

O altă descoperire a prof. Campbell a fost făcută în Filipine, într-o perioadă în care cancerul avea o incidență ridicată printre copiii din această țară. El a remarcat că marea majoritate a copiilor din familiile sărace se vindecau de această boală, în timp ce copiii proveniți din familii înstărite, de obicei, mureau. Singura diferență dintre acești copii era dieta: numai familiile cu venituri mai mari își puteau permite să-și hrănească copiii cu carne și lactate.

Aceste cercetări de început ale lui Campbell au dus la studiul de mai târziu, desfășurat pe scară largă în China. Această țară vastă a fost aleasă datorită relativei uniformități a dietei locuitorilor pe tot cuprinsul ei și pentru ușurința cu care pot fi urmărite diferențele acestei diete în anumite zone. Astfel, aceeași legătură dintre proteina animală și cancer a fost confirmată, iar rezultatul acestor cercetări extensive a fost „Studiul China”, devenit celebru în întreaga lume.

Când un prieten care lucra la Universitatea Cornell i-a oferit un exemplar, John Kelly a fost profund impresionat. În loc să se mulțumească s-o citească și-atât, el a decis să pună în aplicare descoperirile descrise în carte, inițiind ceea ce el a numit un „studiu de teren”, pe pacienții lui care dezvoltaseră cancere. A făcut acest lucru timp de 9 ani, consemnând cu meticulozitate efectele noului tratament. Iar toate aceste cazuri și rezultatele obținute au fost descrise în detaliu în cartea sa, Stop Feeding Your Cancer, a cărei lectură te lasă cu gura căscată.

Ca și alți medici de familie din Irlanda, Kelly are în permanență un număr de pacienți care suferă de o formă sau alta de cancer. El a început prin a le explica acestora legătura dintre cancer și dieta axată pe alimente de origine animală, le-a oferit câte un exemplar din „Studiul China” și i-a sfătuit să treacă pe o dietă din care să excludă carnea și produsele lactate. În același timp, i-a sfătuit să meargă și la oncolog, deci nu i-a oprit de la tratamentul convențional recomandat oficial în aceste cazuri – operație, radioterapie, chimioterapie etc.

Ceea ce a urmat a fost de-a dreptul extraordinar. Absolut toți pacienții cu cancer care au adoptat dieta fără proteine animale și s-au ținut de ea cu strictețe au fost informați, în urma analizelor ulterioare, că boala lor s-a oprit din evoluție. Tumorile au devenit inactive și chiar s-au micșorat. Cum toți acești pacienți au urmat și un tratament convențional, nu s-a putut spune categoric că au fost salvați doar prin dietă. Dar tratamentul convențional singur nu are nici pe departe această rată de succes, și oncologii înșiși au fost uimiți de însănătoșirea pacienților. Este de menționat că unii pacienți și-au informat specialistul că au trecut pe dieta fără proteină animală, alții nu. Bineînțeles că, invariabil, oncologii au pus vindecarea pe seama chimioterapiei sau a altor proceduri invazive.

În cartea sa, dr. Kelly detaliază șase cazuri diferite de cancer, incluzând profilul pacienților și stilul lor de viață. Cazurile lui sunt cancer de prostată, plămân, colon, intestin, creier și alte cancere. În unele cazuri, pacienții lui s-au ținut strict de dietă; în altele, au devenit mulțumiți când au văzut că merg spre bine și n-au putut rezista să nu mănânce din când în când o friptură cu cartofi prăjiți. Astfel, cancerul le-a revenit, aceștia trebuind s-o ia de la început.

John Kelly este un doctor carismatic, trecut de 70 de ani, un om cu zeci de ani de experiență ca medic de familie. Numeroșii lui pacienți din Howth, ținutul Sutton, îl privesc ca pe un fel de guru al sănătății. Aflat pe punctul de a se pensiona, cartea lui însumează tot ce a învățat el despre cancer în ultimii ani de practică. El critică viziunea îngustă a medicilor strict specializați, care ignoră tratarea simplă și eficientă a acestei boli mortale, care este cancerul. Despre profesia medicală, el spune că este dominată de medici care rareori se uită și dincolo de ramura în care s-au specializat. Aceștia refuză să introducă în practica lor noile descoperiri și, din acest motiv, Kelly consideră că scrierea acestei cărți este un demers important pentru bolnavi.

După cum povestește în carte, dr. Kelly și-a abordat pacienții cu delicatețe, încurajându-i, dar lăsându-i pe ei să ia decizia. Poveștile personale ale pacienților săi sunt foarte umane: unii n-au rezistat tentației de a mânca, din când în când, preparatele favorite. Cancerul le-a revenit, și așa au trecut de la exaltare la disperare. Apoi, dieta strictă a fost însoțită și de tratamentele invazive ale medicului oncolog, ceea ce a pus și mai mult stres pe bolnav. Niciun caz nu a semănat cu altul, dar numitorul comun a fost dieta lipsită de proteine animale, care a funcționat și i-a vindecat de cancer pe cei care au adoptat-o. Pe toți, în afară de unul – Brian Lenihan. Acesta avea un cancer la pancreas, o formă virulentă, care este de obicei fatală, și care în cele din urmă l-a ucis și pe el. Însă, departe de a subestima teoria dietei, dr. Kelly, care de-a lungul timpului pierduse mai mulți pacienți cu cancer pancreatic, inclusiv pe propriul frate, spune că acest tip de cancer este excepția care dovedește regula: motivul pentru care dieta lipsită de proteină animală nu funcționează la cancerul de pancreas și unele cancere gastrice este acela că pancreasul însuși produce proteină animală. Enzima implicată în acest proces, numită tripsină, poate constitui cheia rezolvării problemei și dr. Kelly face un apel către cercetători de a crea un medicament care să inhibe manifestarea tripsinei.

Citindu-i cartea, îl percepem pe John Kelly ca pe un medic bine informat în toate ramurile medicinii și ca pe un om cu înclinații filozofice, care crede în abordarea holistică a medicinii. Este scrupulos și în același timp cu mintea deschisă. Este sceptic și ezitant în a trage concluzii, dar experiența cu pacienții bolnavi de cancer l-a convins că dieta fără proteine animale este răspunsul. Este conștient că cercetarea lui de teren, chiar dacă este una largă, întinsă pe 9 ani, nu poate fi considerată concluzivă, și că este nevoie de mai multe studii clinice, la nivel național și chiar internațional. În cartea sa, el invită la astfel de cercetări.

De fapt, principalul motiv pentru care dr. Kelly a scris această carte este dezinteresul de care s-a lovit în ultimii ani în relația lui cu specialiștii oncologi, care i-au respins din start teoria dietei, unii chiar până în punctul de a-l insulta. Aceștia se încăpățânează să rămână la metoda operației, radioterapiei și chimioterapiei, chiar dacă în multe cazuri acestea nu dau rezultate sau oferă un timp limitat de supraviețuire. Acești medici privesc soluția regimului alimentar ca pe o alternativă simplistă, facilă, la medicina „adevărată”. Ce știe un medic de familie? La urma urmei, ei sunt experții.

Aceasta este exact problema pe care o ridică această carte. Cât de orbi sunt specialiștii noștri? Poate că au devenit atât de specializați, încât nu mai văd nimic din ceea ce este în afara ariei lor de expertiză. Poate că e nevoie și de abordarea mai largă și fără idei preconcepute a unui medic generalist, mai ales a unuia ca John Kelly, ca să vadă ceea ce e evident.

Dacă această carte va reuși să scuture puțin elita noastră medicală, bine remunerată, din starea ei de automulțumire, înseamnă că și-a atins scopul. Dr. John Kelly lansează o provocare specialiștilor în cancer ai țării sale. Cartea sa, „Nu-ți mai hrăni cancerul”, este realizarea remarcabilă a unui medic care nu a uitat Jurământul lui Hipocrate.

Sursa:

Cancerul - o mare afacere
(Cancer Is Serious Business) (RO)

„Burzynski este un documentar în regia lui Eric Merola, care relatează povestea unui medic și biochimist extraordinar, Stanislaw Burzynski, care a reușit să câștige cel mai mare, mai ciudat și mai întortocheat război legal cu statul american. Este vorba de descoperirea sa din anii ‘70 a unei terapii anticancer bazată pe o serie de peptide naturale, denumite antineoplastoni. Să nu uităm că abordările curente, oficiale, în combaterea cancerului se bazează, în esență, pe folosirea chimicalelor și radiației, care sunt carcinogene ele însele...”
Marian Matei, traducătorul documentarului
Citiți întreaga prezentare a filmului aici.


vineri, 12 decembrie 2014

Diamantul memorial + VIDEO


DIAMANTUL MEMORIAL

Sub deviza „Noi imortalizăm iubirea”, compania elvețiană Algordanza livrează diamante fabricate din cenușa persoanei dragi, în amintirea frumoasei vieți trăite împreună (algordanza  = „amintire” în retoromană, una dintre cele patru limbi naționale ale Elveției). Deoarece un diamant este veșnic, în acest fel original de comemorare, producătorii prețioaselor pietre dau un sens cu adevărat concret expresiei „a trece în eternitate”.


Ideea lui Rinaldo Willy, fondatorul și directorul companiei, s-a transformat repede într-o afacere de succes. Înființată cu 15 ani în urmă, compania Algordanza are în prezent reprezentanțe în 24 de țări (printre care și România, din august 2008 - http://www.algordanza.ro/) și a primit certificatul ISO de înaltă calitate pentru diamantele sale funerare, compuse exclusiv din cenușa persoanei iubite, rezultată în urma incinerării.


Cum este realizat acest diamant? Cenușa umană este mai întâi supusă unei presiuni și temperaturi foarte înalte, asemănătoare condițiilor naturale în care s-au format sub pământ diamantele naturale, cu milioane de ani în urmă. Apoi, materia cristalină rezultată este comprimată până în punctul în care se transformă în piatră prețioasă. „Fie că a fost creat de natură, fie de către om, într-o fabrică, un diamant este un diamant”, spune Rinaldo Willy.


În fiecare an, specialiștii companiei Algordanza procesează cenușa a 800-900 de oameni. Pentru sinteză, sunt necesare numai 500 de grame de cenuşă umană. Diferenţa se poate păstra sau, cine dorește, poate comanda până la patru diamante – ­atâtea se pot obţine din cenuşa unui decedat. După aproximativ 3 luni, cenușa decedatului este transformată în diamant, care este șlefuit cu măiestrie și prezentat într-o casetă sau montat ca bijuterie. Diamantele rezultate din cenușa umană au de obicei o nuanță albăstruie, datorată conținutului în elementul bor, care intră în compoziția oaselor umane. Nuanța finală nu este însă niciodată aceeași, ea variind în funcție de chimia persoanei decedate. Uneori, diamantele rezultate pot fi gri, galbene sau chiar albe, ceea ce dovedește că fiecare ființă este diferită și unică în felul ei.


După sintetizare, diamantul brut este tăiat, fațetat și lustruit, conform dorinței clientului. Astfel, diamantul poate fi expus într-o casetă transparentă, sau poate fi purtat sub formă de pandantiv, inel, broșă etc. De asemenea, cu ajutorul laserului, pe el se poate grava o inscripție de până la 75 de caractere. Textul gravat conține numele persoanei, data morții și câteva cuvinte care o definesc. Inscripția poate fi citită numai cu lupa.


Cine comandă aceste diamante și cât sunt dispuși clienții să plătească? Majoritatea clienților companiei Algordanza sunt rude ale decedaților, dar există și persoane care își plănuiesc singure, încă din timpul vieții, să fie transformate în diamante după ce vor trece în lumea celor drepți. Domnul Willy spune că 25% dintre clienții săi sunt japonezi. Cât despre preț, acesta este cuprins între 2.000 și 20.000 de Euro, în funcție de mărime, calitate, model sau montură, ceea ce acoperă costurile tehnologiei înalte, similară celei folosite în laboratoarele de diamante sintetice, ale prelucrării ulterioare și ale expediției. De menționat este și faptul că există clienți care vor să prefacă în diamante cenușa animalelor lor de companie.

De ce aleg unii oameni diamantul funerar atunci când se despart de o ființă dragă? Dl. Rinaldo Willy explică: Pentru că este cel mai personal și mai empatic mod de a-ți lua rămas bun de la aceasta și o formă de consolare după pierderea suferită. Pentru că unii oameni suportă greu ideea că ființa iubită putrezește în pământ. Pentru că este o alternativă mult mai bună la morminte, cavouri, monumente funerare sau urne. În iureșul vieții moderne, cu tendința crescândă de globalizare și mobilitate a forței de muncă, este din ce în ce mai dificil să îngrijești și să vizitezi un mormânt tradițional. În schimb, un diamant memorial îți oferă o continuare a legăturii cu cel drag, posibilitatea de a te afla tot timpul în compania spiritului lui. Mai mult, acest diamant este veșnic și poate fi transmis din generație în generație. În acest fel, amintirea persoanei respective nu se va stinge niciodată.

Nu după mult timp, originala idee a firmei Algordanza a trecut oceanul. Astfel, în prezent, compania LifeGem face față cu greu solicitărilor americanilor, care sunt încântați de această opțiune. Numai în anul 2007 profitul companiei a fost de 7,5 milioane de dolari, ceea ce i-a determinat pe patroni să reducă prețurile, câștigând astfel și mai mulți clienți. LifeGem sunt cei care au creat din părul lui Beethoven, vedeta canină a filmului cu același nume, trei frumoase diamante care au fost licitate la acțiuni de strângere de fonduri pentru ajutorarea copiilor defavorizați și a familiilor soldaților uciși în războaiele purtate de Statele Unite în Orient.

Cosmin Bodrean este partenerul companiei Algordanza pentru România. Iată ce spune el despre implicarea în această afacere: „Mi-a plăcut această idee, pentru că ea conţine mult respect şi multă dragoste pentru cei plecaţi. Ce poate fi mai frumos, atunci când ţi se rupe sufletul de moartea cuiva drag, decât să-l păstrezi pe cel pierdut într-un diamant, într-o bijuterie?” Dacă v-am dat idei cu acest articol, puteți lua legătura cu Cosmin Bodrean pe Facebook.

Algordanza Memorial Diamonds