Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 23 iulie 2014

Cele mai periculoase toxine pentru creier

-->

CELE MAI PERICULOASE TOXINE PENTRU CREIER

Să-ți pierzi sănătatea mintală este unul dintre cele mai îngrozitoare lucruri. În prezent, acest risc este foarte mare, din cauza numeroaselor combinații chimice produse de om, și la care ne expunem mai mult sau mai puțin voluntar. Iată care sunt cele mai periculoase substanțe chimice care ne pot afecta integritatea creierului și căile prin care le putem evita:

Fluorul. Decizia de a adăuga fluor în rețeaua publică de apă potabilă, ca mijloc de a combate cariile dentare, are probabil cel mai răspândit și insidios efect asupra creierului americanilor. Organizația FAN (The Fluoride Action Network) a efectuat un studiu, în urma căruia a concluzionat că consumul de apă fluorurată este asociat cu un IQ scăzut, chiar și în cantitățile mici adăugate în rezervoarele locale. FAN menționează de asemenea alte 34 de studii care au ajuns la același rezultat, precum și câteva studii care leagă fluorul de deteriorarea memoriei, afectarea creierului nou-născuților și alterarea funcțiilor neuromotorii. Mai mult, un studiu sponsorizat de UNICEF a arătat că IQ-ul se reduce prin adăugarea a numai 0,88 mg de fluor per litru de apă, adică nivelul considerat optim care se adaugă în apa potabilă din Statele Unite, și de care „beneficiază” 200 de milioane de americani zilnic. În aceste condiții, ce putem face pentru a înlătura fluorul? Pur și simplu, să ne instalăm la chiuvetă un filtru de calitate. Și, în același timp, să evităm pastele de dinți fluorurate.

Metalele grele. Acestea sunt niște toxine sinistre, greu de înlăturat din organism, și care se instalează în creierul și organele a milioane de oameni din cauza vaccinurilor, procedurilor dentare, pesticidelor folosite în agricultură, poluării atmosferice și marine. Cu toții avem o adevărată colecție de neurotoxine în corpurile noastre, între care mercurul este cel mai periculos. Cei mai susceptibili de vătămarea creierului din cauza mercurului sunt nou-născuții, la care nu s-a dezvoltat încă o barieră cerebrală, și care mai sunt și supuși unui program intens de vaccinări repetate. Dacă nu știați, toate vaccinurile conțin mercur (numit „timerosal”), introdus pe post de conservant. La bebeluși, cărora le lipsește enzima responsabilă cu detoxifierea de metale grele, expunerea prenatală sau postnatală la mercur duce la vătămări neurologice, exprimate cel mai adesea prin autism. La adulți, efectele toxice ale mercurului se regăsesc într-un spectru larg de boli neurologice, care includ Alzheimer, scleroza laterală amiotrofică, scleroza multiplă, Parkinson și altele. Pentru a vă asigura că nu veți fi otrăviți cu metale grele, evitați vaccinurile antigripale, refuzați plombele dentare pe bază de mercur și aveți grijă ce fructe de mare și pești marini consumați.

Îndulcitorii artificiali. Dorința unora de „zero calorii” i-a făcut pe producătorii de dulciuri și băuturi răcoritoare să apeleze tot mai des la îndulcitorii artificiali, deși efectele negative ale acestor chimicale asupra creierului au fost bine documentate de-a lungul timpului. Îndulcitorii chimici se pot găsi în fulgii de cereale, iaurturi, băuturi răcoritoare, gumă de mestecat, sosuri pentru gătit... și în toate celelalte produse îndulcite pe care se specifică „diet” sau „sugar-free” (fără zahăr). Aspartamul este o combinație de substanțe chimice, și anume: acid aspartic (un aminoacid cu efecte excitante asupra celulelor creierului), metanol și fenilanalină, iar oamenii de știință îl plasează printre primele locuri între substanțele considerate toxice. Odată ajuns în organismul uman, aspartamul se descompune, producând un compus chimic care este un puternic cauzator de tumori cerebrale. Cercetările efectuate de-a lungul timpului au relevat 90 de diferite simptome, ca rezultat al consumului de aspartam. Între acestea, se regăsesc: anxietate (stare de neliniște), dificultăți de vorbire, depresii și migrene. Citiți întotdeauna ingredientele produselor pe care doriți să le cumpărați și ocoliți-le pe cele care conțin îndulcitori artificiali. Mai rețineți că FDA a aprobat recent redenumirea aspartamului ca AminoSweet, așa că feriți-vă de el.

Glutamatul monosodic (MSG) este o substanță concentrată, adăugată alimentelor pentru a le îmbunătăți gustul. La început, a fost folosit în rațiile soldaților, ca să le facă mâncarea mai gustoasă, dar a fost adoptată rapid de către întreaga industrie alimentară. Dr. Russell Blaylock, un neurochirurg renumit și o autoritate în ceea ce privește excitotoxinele, a descoperit că MSG este o otravă tăcută, care în timp distruge porțiuni mari din creier, cauzând boala Alzheimer, boala Parkinson și alte afecțiuni cerebrale. Singurul mod prin care puteți evita ingerarea acestei substanțe toxice este să încetați să mai consumați fast-food și alimente procesate și să citiți etichetele produselor înainte de a le cumpăra. Și mare atenție! Pentru că mulți oameni au aflat deja cât de dăunător sănătății este glutamatul monosodic și au început să se ferească de el, unii producători îl trec sub denumirea de „extract de drojdie”, pentru ca produsul lor să pară natural.

-->

vineri, 18 iulie 2014

Țeapa H2O + VIDEO

-->

 ȚEAPA H2O   

– CUM SE ÎMBOGĂȚESC COMERCIANȚII DE APĂ PLATĂ –

Consumatorii de apă minerală naturală necarbogazoasă din comerț sunt manipulați prin reclame mincinoase. În loc de sănătatea promisă, românii primesc o apă seacă, mult mai dăunătoare decât cea de la robinet. Publicitatea excesivă determină, pentru o familie, costuri lunare de aproximativ 300 de lei, față de 75 de bani, cât ar plăti pentru aceeași cantitate de apă, luată din rețelele publice. Etichetele de pe recipientele din plastic nu corespund cu realitatea și ascund cantitățile de substanțe cu factori de risc pentru sănătate.


Comercializarea apelor minerale naturale necarbogazoase a devenit o afacere cu un câștig mai mare decât cel obținut prin rafinarea și vânzarea benzinei, pentru care se percep accize. Cei care extrag apa din așa-numitele „surse de sănătate”, o îmbuteliază și obțin profit din comercializarea ei, suportă costuri de aproximativ 10 bani per litru, în timp ce o vând cu un preț de 1-2 lei pentru aceeași cantitate. Persoanele implicate în afacerile cu apă plată ne „vând” sănătate doar prin reclame, menite să influențeze comportamentul social. Românii sunt, practic, mințiți de acești comercianți prin spoturi difuzate excesiv pe canalele TV, în care ni se promite „sănătate” în formă pură. În același timp, cetățenii gătesc cu apă de la robinet, crezând că, prin fierbere, scapă de orice substanță ce ar putea provoca afecțiuni, neștiind însă că, de exemplu, clorul – cel de care se tem toți – se evaporă natural, la temperatura camerei, și nu prin fierbere.

Am analizat cât de „sănătoase” sunt apele minerale naturale necarbogazoase din comerț, comparativ cu apa de la robinet. Concluzia este una alarmantă: toți comercianții de apă plată îi mint pe români cu știrea autorităților (care câștigă bani din taxe), manipulează prin reclame și vând apă seacă, la un preț fabulos. De exemplu, pentru o familie compusă din trei membri, costurile lunare pentru cumpărarea din comerț a apei plate depășesc 300 de lei – calculând 5 litri pe zi, adică 150 de litri lunar – în timp ce 1 metru cub de apă de la robinet, adică 1.000 de litri, costă 5 lei. Practic, comercianții înregistrează un câștig de 1.000 de ori mai mare față de costul unui litru de apă luat din rețeaua publică.

Pe etichetele recipientelor din plastic nu se regăsesc toate informațiile care ar trebui citite de cumpărătorii pe care îi interesează sănătatea lor. Graba cotidiană, fuga prin magazine și cumpărarea produselor pe care le reținem din spoturile publicitare, fără să verificăm informațiile care ne sunt servite, ajută producătorii să-și sporească veniturile. Nu ne-am propus o campanie de denigrare a comercianților de apă plată, ci tragerea unui semnal de alarmă. Iată concluziile anchetei jurnalistice, care îi privesc pe toți cei implicați în comerțul cu apă minerală naturală necarbogazoasă: apa din magazine este o apă chioară, depozitată în recipiente de plastic care pot provoca malformații și chiar cancer, iar etichetele ascund informații esențiale pentru sănătatea oamenilor.

Apa curgătoare din izvoarele de unde comercianții susțin că o procură devine, în drumul ei către casele românilor, apă stătută. Practic, apa vie se transformă în apă moartă, care nu mai prezintă proprietățile inițiale. Filtrarea acesteia înseamnă, de fapt, folosirea mai multor „site” de mărimi diferite (micro și nanometrice) care, cu cât devin mai mici pentru a reține impuritățile, cu atât lasă să se piardă mai multe minerale. Tot procedeul poate fi imaginat ca o pâlnie, prin care la început trece apă sănătoasă, iar la final se obține apă seacă, „moartă” din punct de vedere biologic, păstrată cu săptămânile sau chiar cu lunile în recipientele din plastic extrem de periculoase, care, la rândul lor, schimbă proprietățile apei.

În schimb, datorită consumului mare și permanent, apa de la robinet este, practic, curgătoare, fără a se putea învechi până ajunge a fi consumată. Numai prin acest fapt, ea devine mai sănătoasă decât apa îmbuteliată. Cât despre adaosul de clor, acesta este cu mult mai mic decât cel conținut în sarea (clorura de sodiu) pe care o consumăm frecvent la masă. În plus, clorul nu este stabil în apă, ci se evaporă. Clorul dintr-un litru de apă de la robinet „iese” dacă apa este lăsată într-un vas deschis timp de o oră.

Există foarte multe firme care își desfășoară activitatea în sectorul apelor plate care recunosc pe etichetă că o procură din rețelele publice, dar fără să dea mai multe informații. Procedeul de filtrare la care aceste companii susțin că apelează poate fi făcut de către fiecare consumator, la costuri de sute de ori mai mici. Comercializarea apelor minerale naturale necarbogazoase atrage venituri de 1.000 de ori mai mari față de cheltuielile celor implicați în aceste afaceri. Un singur transport presupune 24 de tone de apă, vândută ulterior cu 1-2 lei per litru, cu un cost infim pentru transportul unui litru de apă.

Cei mai mulți dintre români nu verifică adevărul informațiilor prezentate pe etichetele ambalajelor, întrucât costul unei analize de laborator este de cca 250 de lei pentru o singură probă. Așa că acordăm încredere spoturilor publicitare sau cumpărăm apa produsă de firmele proprii ale lanțurilor de magazine, fără să analizăm riscurile la care ne supunem. În schimb, companiile care distribuie apă prin rețelele publice prezintă lunar consumatorilor un buletin de analize.

În urma analizelor efectuate pe diverse tipuri de apă minerală necarbogazoasă existente pe piață, am descoperit că majoritatea prezintă aceleași cantități de nitrați și nitriți cu cele găsite în apa de la robinet, respectiv de 5 mg/l nitrați și 0,005 nitriți. Însă multe dintre companiile care au afaceri cu apă plată nu specifică pe etichete aceste cantități. În schimb, toate înscrisurile fac referire la un volum ridicat de minerale – calciu, magneziu, fier – care nu mai corespund cu datele obținute din analiza apelor stătute în recipientele din plastic, deoarece toți comercianții publică informațiile rezultate din verificarea apelor înainte de îmbuteliere (la sursă), proprietățile acestora pierzându-se prin filtrare și depozitare îndelungată în pet-uri.

Românii care acordă o încredere deosebită companiilor care comercializează apa minerală naturală necarbogazoasă datorită faptului că acestea folosesc filtre, pot face același lucru acasă, la un cost mult mai mic. Prin filtrele de uz casnic atașate la robinet, apa este din nou curățată de compușii considerați a fi periculoși. Astfel, cu 5 lei plătiți lunar pentru un filtru, apa ar deveni la fel de sănătoasă cum este prezentată a fi cea din comerț. Un simplu calcul arată că, dacă o familie consumă lunar 150 de litri de apă potabilă de la robinet, plătește 0,75 lei pe lună, la care se adaugă costul de 5 lei al unui filtru, ceea ce înseamnă 5,75 lei pentru apa pe care o bea lunar o familie cu 3 membri, în loc de 300 de lei, cât costă aceeași cantitate cumpărată din comerț, sau 5 lei – prețul zilnic.

Românii se tem cel mai mult de cantitatea de clor aflată în apa de la robinet, neștiind însă că și apa minerală naturală necarbogazoasă din comerț este tratată cu aceeași substanță și că, de fapt, clorul se descompune în prezența luminii. Acest lucru a fost demonstrat de chimiști, care susțin că „sub influenţa luminii, apa de clor se descompune, degajând oxigen. Datorită oxigenului format, apa de clor are acţiune de decolorare şi sterilizare, deoarece distruge microorganismele. Pe această proprietate se bazează folosirea clorului la sterilizarea apei potabile şi la decolorarea fibrelor textile”.

Toți cei implicați în afacerile cu apă potabilă folosesc clorul pentru ca apa să reziste, lucru recunoscut și pe etichetele recipientelor din plastic. Analizele de laborator ale apei de la robinet au demonstrat că volumul de clor este mult mai mic față de valorile maxime admise. Un alt argument al specialiștilor care ne îndeamnă să nu ne temem de clorul din apa de la robinet este acela că, prin consumul zilnic de sare (NaCl - clorură de sodiu) românii ingerează mai mult clor decât cel prezent în apa de la robinet. Până acum, nu s-au înregistrat în țara noastră cazuri de îmbolnăvire din cauza substanțelor din apa care curge la robinet, însă, în ceea ce privește apele din comerț, au fost nenumărate cazuri de dizenterie, provocată de tulpini ca Salmonella, Campylobacter sau Shigella.

Autoritățile din România nu sunt străine de modul în care apele minerale naturale necarbogazoase sunt luate din surse, îmbuteliate, transportate și vândute. Dar tot acest „drum” parcurs de bidoanele cu apă plată reprezintă o sursă de venit pentru stat. Practic, extracția, îmbutelierea, transportul și vânzarea sunt operațiuni purtătoare de TVA, care se varsă în bugetul statului. Din acest motiv, spoturile publicitare prin care se manipulează comportamentul consumatorului curg pe bandă rulantă, fără să vedem vreo măsură, cel puțin preventivă, din partea autorităților.

În urma ultimului control al ANPC (Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor) care a avut loc în perioada iulie-august 2012, din 657 operatori economici de apă minerale verificați, la 357 s-au constatat abateri: „393.000 de litri din cantitatea controlată nu respectă prevederile legale în vigoare privind protecția consumatorilor”. S-a constatat că recipientele erau depozitate în condiții improprii sau erau expirate, aveau înscrisuri incorecte, inexacte sau de natură să creeze confuzii, altele aveau trecute două surse sau surse incorecte, nerecunoscute de autoritatea competentă, sau nu aveau înscris termenul de valabilitate. În reclamațiile primite de ANPC privind apa din comerț, principalele aspecte semnalate de către consumatori au fost: apă cu impurități, calitate neconformă, depuneri pe sticlă, miros de stătut.

Agricultorii din România spun că recolta depinde în mare măsură de fenomenele climatice: dacă plouă, avem recoltă, dacă nu, cresc prețurile. În ciuda verilor tot mai toride și mai secetoase, niciun comerciant de apă minerală naturală necarbogazoasă nu s-a plâns vreodată de faptul că izvoarele ar putea seca pentru că nu mai este apă, în ciuda cantităților industriale vândute. O simplă comparație între debitul izvoarelor și cantitatea de apă minerală naturală necarbogazoasă comercializată arată că se vinde mult mai multă apă decât se găsește în izvor. Ceea ce înseamnă că producătorii folosesc apele din rețelele publice, care provin din apele curgătoare de suprafață. Practic, vând apa de la robinet, filtrată și rebrenduită.

Studiile chimiștilor au arătat că, prin consumul produselor depozitate în recipiente din plastic, oamenii sunt expuși la o serie de substanțe chimice care pot determina apariția de malformații congenitale, cancer (prin tulburări endocrine) toxicitate directă, suprimarea sistemului imunitar și probleme de dezvoltare a copiilor. Compusul chimic numit dioxină, care se găsește în foliile și ambalajele de plastic, poate duce la apariția acestor boli și afecțiuni. Dioxina este eliberată în cazul în care este încălzită la temperaturi mari, pe care le întâlnim în zilele călduroase de vară. În susținerea acestor afirmații, venim cu următorul exemplu: la întâlnirile care au loc la nivel înalt, cancelarul german Angela Merkel nu bea niciodată apa din sticlele de plastic, ci numai pe cea din în carafele din sticlă.

Iată și povestea Anei din Popeşti-Leordeni, care a avut o experienţă neașteptată cu o apă cumpărată dintr-un supermarket din Bucureşti: „Pentru că în apa furnizată prin reţeaua oraşului analizele de laborator au arătat că există o cantitate peste limita admisă de nitriţi şi nitraţi, de mai bine de un an, de când ne-am mutat aici, folosim pentru consum, inclusiv pentru gătit, apă îmbuteliată în bidoane mari. Cumpărăturile, deci şi apa, le facem la Cora Sun Plaza, iar în urmă cu o săptămână am avut o surpriză neplăcută. În bidonul de apă plată pluteau numeroase particule albicioase, pe care le-am observat abia atunci când am turnat lichidul într-o cană cu interiorul de culoare închisă. Bidonul era sigilat, iar conţinutul, în termen de garanţie. Pentru că m-am speriat, am mers la Cora pentru a semnala neregula. Acolo mi s-a spus că vina nu le aparţine lor ca distribuitori, ci firmei care a îmbuteliat produsul – SC Calipso SRL. Încercând să iau legătura cu firma producătoare, am constatat că adresa web menţionată pe ambalaj nu există. Apa despre care vă vorbesc este ambalată la bidon de 10 litri, iar pe etichetă scrie Apă de izvor plată, un produs al SC Calipso SA, SURSA: Foraj de mare adâncime, Voluntari, Ilfov”.


Adevărul despre apa îmbuteliată
(The Truth About Bottled Water)

Americanii cheltuiesc anual 4 miliarde de dolari pe apa de băut comercializată prin supermarketuri. În Statele Unite există chiar experți degustători de... apă îmbuteliată. De ce nu beau americanii apa de la robinet, care costă câțiva cenți, și aleg apa la pet, care este de 1000 de ori mai scumpă? Întrebați de reporteri, oamenii obișnuiți de pe stradă spun că apa furnizată prin rețeaua publică este poluată, conține metale grele și este rea la gust, în timp ce apa vândută la pet-uri de plastic este mai curată, mai sigură și are un gust mai bun, adică exact ceea ce firmele producătoare de apă i-au făcut să creadă. Consiliul Național pentru Protejarea Resurselor Naturale (NRDC - National Resources Defence Council) a realizat un studiu științific, desfășurat timp de 4 ani, analizând 1000 de brand-uri de apă. Rezultatul a fost de-a dreptul alarmant: 33% dintre firmele producătoare nu respectă standardele acestei industrii, apa lor conținând bacterii, arsenic și alte substanțe dăunătoare sănătății, iar cele mai multe mint în legătură cu sursa apei lor. Celebrul jurnalist Alex Jones și echipa sa au efectuat și ei un studiu... „neștiințific” printre locuitorii New York-ului: le-au dat să guste două mostre de apă – de la robinet și de la pet – și, fără să le dezvăluie proveniența, i-au întrebat care li se pare mai bună. Au mers apoi într-un local cu pretenții, unde, cu complicitatea personalului, au umplut câteva pet-uri de firmă cu apă de la chiuvetă, întrebându-i pe clienți pe care o preferă. Răspunsurile acestora, de râsu-plânsu, demonstrează indubitabil puterea manipulării companiilor producătoare de apă... chioară. Urmăriți acest film de câteva minute. Sigur o să vă scutească de o cheltuială inutilă pentru tot restul vieții.



-->

marți, 15 iulie 2014

Curiozități din lumea animalelor + documentar (RO)

-->

CURIOZITĂȚI DIN LUMEA ANIMALELOR


- Termitele australiene sunt cei mai ingenioși arhitecți din lume. Ele pot construi mușuroaie înalte de 6 metri și late de 30 de metri. Operele lor, comparate cu Empire State Building din New York, sunt de 25 de ori mai înalte. În interior, au un sistem de aer condiționat, camere speciale pentru larve, coridoare pentru transport, grădini unde cultivă ciuperci pentru hrană și chiar ieșiri de urgență, în cazul unui atac.

- Furnicile nu dorm niciodată. Ele nu au plămâni. Furnicile lucrătoare pot trăi 7 ani, iar regina mușuroiului poate trăi până la 15 ani. Pentru fiecare om de pe planetă există un milion de furnici și 200 de milioane de insecte.

- Țânțarii masculi nu înțeapă, doar femelele sunt cele care nu ne dau pace.

- Chiar și o cantitate mică de alcool pusă pe un scorpion îl face să înnebunească și să se înțepe singur, până moare.

- Albinele existau pe pământ acum 65 de milioane de ani. Ele au 5 ochi – 3 sunt mici și se află în vârful capului, și doi mai mari, în față. Albina poate distinge culorile verde, albastru și violet, dar roșu îi apare ca negru. Ea are două stomacuri – unul pentru mâncare și altul pentru miere. Pentru a face o lingură de miere, o albină trebuie să viziteze 4.000 de flori.

- Un gândac căruia i s-a retezat capul poate supraviețui o săptămână înainte să moară... de foame.

- Cornul rinocerilor este format din păr compactat și cheratină, și nu din os, cum s-ar crede. Pulberea din corn de rinocer este considerată în medicina asiatică drept unul dintre cele mai eficiente mijloace de combatere a febrei.

- Liliacul este singurul mamifer care poate zbura. Oasele picioarelor lor sunt atât de subțiri, încât nu se pot susține și nu pot merge. Când părăsesc o peșteră, liliecii virează întotdeauna la stânga.

- Tarantula (un păianjen mare și păros) poate supraviețui mai mult de doi ani fără să mănânce.

- Păianjeni fosilizați au fost descoperiți în straturi carbonifere vechi de cca 300 de milioane de ani. Organul sexual al păianjenului mascul se află la capătul unuia dintre picioarele lui.

- Efemeridele trăiesc mai bine de un an în stadiul de larvă, dar ca adulte, doar câteva ore.

- Durata de viață a unei muște este de 2-3 săptămâni.

- Anual, insectele mănâncă o treime din toate recoltele existente pe glob.

- Șarpele, chiar și cu ochii închiși, poate vedea prin pleoape.

- Șobolanii se înmulțesc atât de repede, încât în numai 18 luni, dintr-o pereche pot rezulta peste un milion de descendenți. Așa se explică de ce natura i-a făcut, în același timp, hrana preferată a multor păsări și animale carnivore.

- Aligatorii și rechinii pot trăi până la 100 de ani. Rechinul Marele alb poate rezista până la 3 luni fără să mănânce.

- Balenele ucigașe omoară rechinii izbindu-i de jos în sus în stomac și făcându-i să explodeze. De fapt, ele nu sunt balene, ci o specie de delfini.

- Atunci când un delfin este bolnav sau rănit, el scoate niște sunete de suferință, ceea ce îi adună imediat pe ceilalți delfini din zonă, care îl împing spre suprafața apei, pentru a putea respira. Auzul unui delfin este atât de fin, încât poate recepționa în apă un sunet emis la 25 km depărtare.

- Rechinii sunt singurele animale care nu se îmbolnăvesc niciodată. Ei sunt imuni la orice tip de boală, inclusiv cancerul. Rechinii existau pe pământ înainte de apariția dinozaurilor.

- Un elefant cântărește mai puțin decât limba unei balene albastre, considerată cel mai mare animal  care a existat vreodată  pe pământ. Inima acestei balene este de mărimea unui automobil.

- Creveții înoată numai înapoi. Inima lor este localizată în cap.

- Un homar poate trăi 50 de ani și îi trebuie 7 ani ca să ajungă la greutatea de ½ kg.

- Stridiile își pot schimba sexul în funcție de oportunitatea de împerechere care li se ivește. De fapt, există mai multe specii de pești care își schimbă sexul în cursul vieții. Alții, în special cei de mare adâncime, pot avea și organe masculine și feminine.

- Oceanele dețin 99% din spațiul locuit de către ființele vii ale planetei.

- Un melc se împerechează o singură dată în viață și poate dormi 3 ani. Dacă melcului i se taie un ochi, îi va crește unul nou.

- Păsările nu dorm în cuiburile lor. Ocazional, pot să ațipească acolo, dar de obicei dorm în alte locuri. Ca o altă curiozitate, păsările nu urinează.

- Pasărea-spin, care trăiește în Australia, este cea mai rapidă zburătoare din lume. Ea poate atinge viteza (confirmată oficial) de 111,6 km pe oră.

- Ursul polar, pe care noi îl vedem alb și pufos, are pielea neagră. El nu poate fi detectat de camerele în infraroșu, deoarece blana lui este transparentă.

- Veverițele se urcă într-un copac mai repede decât pot alerga pe teren plat.

- Porcii trăiesc, în medie, 15 ani. Fizic, lor le este imposibil să privească cerul.

- O găină poate face într-un an, în medie, 250 de ouă.

- În timpul vieții sale, o vacă dă în jur de 200.000 de pahare de lapte.

- Ochii caprei au pupilele dreptunghiulare.

- Cămilele au trei pleoape, care le protejează ochii de furtunile de nisip.

 - Girafa are la gât același număr de vertebre ca și omul.

- Un elefant poate detecta prezența apei de la 5 kilometri depărtare.

- Bufnița poate prinde un șoarece într-un întuneric total, ghidându-se doar după chițăitul slab al victimei sale.

- Tigri nu au numai blana vărgată, ci și pielea.

- Răgetul unui leu poate fi auzit de la 8 km depărtare. Atunci când rage, el fie avertizează intrușii, fie vrea să reunească membrii haitei.

- Sângele mamiferelor este roșu, al insectelor este galben, iar al homarilor este albastru.

- Noi, oamenii, avem în comun cu cimpanzeii 98,4% din ADN-ul nostru.

- Dintre toate speciile de animale care au populat vreodată Pământul, numai 10% mai există azi.


Lumea minunată a animalelor
(Animals Are Beautiful People) (RO)

„Lumea minunată a animalelor” este un film documentar despre comportamentul animalelor din Africa, comentat într-o cheie amuzantă. A fost regizat de sudafricanul Jamie Uys și difuzat în anul 1974. Un an mai târziu, a primit premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film documentar al anului. Acest film excepțional surprinde momente inedite din viața de zi cu zi a animalelor care populează delta Okawango, deșertul Namibiei și deșertul Kalahari. Documentarul poate fi urmărit ca un veritabil film artistic, cu acțiune și suspans, interpretat într-un mod remarcabil de toți „actorii” implicați – animale și băștinași. Coloana sonoră a fost asigurată de celebrități precum: Brahms, Bach, Ceaikovski, Smetana, Grieg și Carl Maria von Weber. Vizionare plăcută!



-->