Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Tărâțele de grâu - un leac natural pentru o mulțime de boli




TĂRÂȚELE DE GRÂU 
- UN LEAC NATURAL PENTRU O MULȚIME DE BOLI -

Eugen Giurgiu - biochimist

Tărâţele de grâu sunt produse naturale, care se pot folosi în foarte multe cazuri de boală, cu rezultate uimitoare pentru organism. Se cunoaşte faptul că tărâțele opărite amestecate în hrana animalelor le ajută să se îngraşe. Această metodă este folosită de sute de ani în gospodăriile ţărăneşti de la noi din ţară. Cea mai importantă parte a cerealelor se află în tegumentul lor şi în germene, care se regăsesc în tărâţe. Prin cernere sau alte metode, acestea se îndepărtează din făină, astfel încât ele nu mai fac parte din alimentaţia modernă. Cercetările au relevat că cerealele integrale conţin inhibitori de proteaze şi antioxidanţi, care au un rol foarte important în inactivarea substanţelor carcinogene și, în consecință, un regim alimentar bazat pe cereale integrale ajută la vindecarea cancerului. Dar tărâțele sunt benefice în rezolvarea multor alte afecțiuni: colesterol crescut, depuneri de grăsime pe anumite organe, constipație etc. Ca efect general, tărâţele echilibrează funcțiile organismului.


Tărâțele de grâu se pot lua în orice cantitate, dar numai măcinate fin cu râşniţa de cafea. Nu se vor adăuga în alimente și băuturi care au temperaturi mai mari decât cea a corpului. Se pot lua cu apă, ceai sau ca atare, înainte sau după masă, indiferent de perioada zilei. Cel mai bine este să se ia de 3-5 ori pe parcursul unei zile, în cure de lungă durată. De reținut că sunt ideale în regimurile de slăbire, deoarece echilibrează organismul. Dacă se vor consumă suficiente tărâţe de grâu, bine măcinate, organismului nu-i va mai lipsi decât calciul, care poate fi luat din orice legume cu frunze verzi, fructe și semințe (mai ales cele de susan). În acest fel, o persoană poate slăbi fără riscul unui dezechilibru vitaminic și mineral, iar rezultatele vor fi vizibile în scurt timp.

Conţinutul tărâţelor de grâu

Vitamine: beta-carotene, B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E (alfa-tocoferol, beta-tocoferol).
Aminoacizi: alanină, arginină, acid aspartic, cisteină, acid glutamic, glicină, histidină, leucină, izoleucină, lizină, metionină, fenilalanină, prolină, treonină, triptofan, tirozină, valină. Dacă unul dintre aceşti 18 aminoacizi lipsește din alimentaţie, se produc perturbări mari la nivelul întregului organism, pentru că acesta nu are cum să-l primească altfel decât prin hrană. Or, tărâţele le conţin pe toate, în proporţii judicios dozate și asimilabile de către organism. Aceşti aminoacizi ajută la sinteza proteinelor în corp.
Aminoacizi graşi esenţiali: acid palmitic, stearic, palmitoleic, oleic, linoleic, linolenic.
Carbohidraţi: acid fitic și poliuronic, amidon, celuloză, fructoză, sucroză.
Purine: adenină, guanină.
Fosfolipide: fosfatidilcolină, fosfatidiletanolamină.
Steroli: beta-sitosterol.
Minerale: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, fosfor, cobalt, cupru, zinc, nichel, crom, molibden, fosfor, clor, fluor, iod, bor, seleniu, siliciu.

Proprietăţi medicinale: antimicrobian, antiinflamator, reglator al digestiei, emolient pentru stomac şi intestine, laxativ, nutritiv, reconfortant, remineralizant, tonic general.

Se indică la următoarele afecţiuni: demineralizare, afecţiuni endocrine (reglează glandele datorită conţinutului mare în minerale, aminoacizi şi vitamine), afecţiuni ale ovarelor, prostatei, sânilor etc., adenopatii, anemie, cancer, dermatoze, diabet, epilepsie, obezitate, afecţiuni neuro-musculare, neurologice, cardiace și ale sistemului neurovegetativ, ateroscleroză (în acest caz se ia şi usturoi zilnic), boli digestive, boli de ficat, colită, constipaţie cronică, dispepsie, dureri epigastrice, hemoroizi, meteorism, adenom de prostată, fibrom uterin, impotenţă, prostatită, sterilitate, afecţiuni renale, cistită, retenţie urinară, laringită, rahitism, depresie, nevroză, astenie, sarcină, tumori cu diferite localizări, reumatism, afecţiuni degenerative, convalescenţă.
Tărâțele de grâu sunt de asemenea indicate în majoritatea afecţiunilor denumite cu hipo- sau hiper- adică mai mult sau mai puţin din anumite substanţe, pentru că ele contribuie la reglarea întregului organism.

Administrare

Tărâţele măcinate fin (pentru a fi asimilate mai uşor de către organism) se pot lua aşa cum sunt, în orice cantitate.
- Pulbere de tărâţe, câte 1-2 linguri adăugate în mâncare, de 3-5 ori pe zi.
- Apă de tărâţe (utilă pentru anemii şi boli nervoase). Se pun 3 linguri de tărâţe într-un litru de apă și se lasă de seara până dimineaţa. Se strecoară şi se bea această apă în locul oricărei alte ape, fiind mult îmbogăţită cu vitaminele din complexul B. Îi ajută mai ales pe cei stresați sau cu anumite dereglări la nivelul creierului.
Apa de tărâțe este bună şi pentru cei ce vor să-şi îmbunătăţească memoria, de pildă în preajma examenelor, când o suplimentare cu vitamine este binevenită.
Persoanele în vârstă sau cele care au suferinţe grele, cronice, pot folosi permanent această apă.
Pentru a fi mai plăcută la gust, dar și mai bogată în vitamine, în apa de tărâțe se poate adăuga zeamă de lămâie şi miere. Rețineți că mierea, cu cât este mai proaspătă, cu atât are mai multe proprietăţi medicinale. De asemenea, în loc de pâine, folosiți grâu încolțit; este mult mai sănătos, iar în obezitate, mult mai eficient.
Tărâţele de grâu conţin substanţe care fac digestia rapidă şi uşoară. Puneți pulbere de tărâţe în ciorbe, ceai sau orice alt lichid; important este ca acesta să nu fie la o temperatură mai mare de 40°C, ca să nu distrugeți vitaminele şi enzimele. Ar fi bine ca orice om să consume cel puţin câte 1 linguriţă de tărâțe de grâu de 3 ori pe zi, și nu doar dacă este supraponderal sau bolnav, ci şi când este perfect sănătos, pentru a-și păstra starea de sănătate.

Apă de tărâţe cu pulberi din plante medicinale

La 1 litru de apă de tărâțe, se pot adăuga diferite pulberi de plante medicinale. De pildă:
- Dacă aveţi o dereglare glandulară, puneţi 4 linguriţe de praf de obligeană.
- Dacă sunteți nervos şi agitat, puneți 4 linguriţe de rădăcină de ciuboţica cucului.
- Dacă aveți o infecție, puneți 4-8 linguriţe de praf de cimbru sau flori de gălbenele.
- În afecţiuni cardiace sau venoase, puneți 4 linguriţe de vâsc.
- În lipsa poftei de mâncare, puneți 3-4 linguriţe de praf de ţintaură.
- Pentru afecţiuni renale, puneți 4 linguriţe de osul iepurelui.
- Pentru afecţiuni pancreatice, puneți 4 linguriţe de seminţe măcinate de schinduf.
- Pentru afecţiuni ale ficatului, puneți 4-8 linguriţe de anghinare.
- În anemie, slăbiciune, puneți 4-8 linguriţe fructe măcinate de cătină, coacăz negru sau măceşe.  - În diabet sau afecţiuni digestive cu diaree, puneți 4-8 linguriţe de fructe de afine.
- În cancer, puneți 4-8 linguriţe de fructe de coacăz negru şi 2 linguriţe de coajă de ulm.
- În obezitate, puneți 4-8 linguriţe de fructe de soc.

Se poate face același lucru cu foarte multe alte plante medicinale, în funcţie de afecţiunea care o aveţi. Apa de tărâțe cu adaos de plante medicinale, suc de lămâie și miere după gust se bea zilnic cel puţin o lună de zile (bineînțeles că diabeticii și obezii vor renunța la miere). După o pauză de 7 zile, tratamentul se poate relua. Această băutură plăcută la gust vă va ajuta să vă recăpătaţi starea de sănătate.

Tărâţe cu ceaiuri medicinale. Se face 1 litru de ceai, în funcţie de afecţiunea care o aveţi. După răcire (nu înainte) şi strecurare, se adaugă 5-8 linguri de tărâţe de grâu. Se lasă de seara până dimineaţa, când se strecoară. Opțional, se adaugă suc de lămâie și miere. Se poate consuma zilnic 1 litru din acest ceai îmbogăţit cu apă de tărâţe, timp de 30 zile, după care se face o pauză de 7 zile şi se reia.
Tărâţe, apă şi tincturi. În cazul în care aveţi o anumită afecţiune pentru care se indică un tratament cu tincturi, acestea se pot foarte bine amesteca cu apă de tărâţe. La un litru de apă de tărâțe se adaugă 4 linguriţe de tinctură. Se agită bine înainte de a se lua. În acest fel, tratamentul va fi mult mai eficient, datorită substanţelor care sunt conţinute de tărâţele de grâu.
Constipaţie. Multe persoane suferă de constipaţie cronică. La 1 litru de apă, se pun 5-8 linguri de tărâţe de grâu şi 6-8 prune uscate şi mărunţite, sau 4 linguriţe de stafide mărunţite. Se lasă de seara până dimineaţa, când se strecoară prin tifon şi se consumă acest lichid în cursul zilei. Este un tratament foarte simplu și eficient pentru constipaţia cronică, și care se poate lua fără efecte secundare pe perioade lungi de timp. Cei care nu suferă de diabet sau obezitate pot adăuga şi 2 linguri de miere de albine.
Diaree. 1 litru de apă, 5 linguri de tărâţe şi 4 linguri de afine mărunţite (sau ceai de cerenţel, creţişoară, sau alte plante astringente, în locul apei simple). Se poate consuma zilnic. Un mic secret: dacă se adaugă 2 linguri de miere, este un foarte bun laxativ, dar în cantitate mai mare, mierea este utilă contra diareii. Deci 3-4 linguri de miere pe zi combat diareea. În plus, mierea ajută la multe alte afecţiuni, inclusiv cele intestinale, distrugând o serie de germeni patogeni.
Prostată. Apă de tărâţe zilnic făcută cu ceai de seminţe de dovleac. Se iau 8 linguri de semințe şi se mărunţesc cu coajă cu tot (neprăjite şi nesărate). Se pun la 1 litru de apă şi se fierb 15 minute. Se lasă să se răcească. Se scurge apa de la suprafață şi se păstrează până a doua zi (conţine un ulei de bostan). Restul se va turna nestrecurată peste 5 linguri de tărâţe de grâu. Se lasă de seara până dimineaţa, apoi se strecoară. Se adaugă apa care conţine uleiul (acest valoros ulei va fi absorbit de tărâţele de grâu). Se poate adăuga sucul de la 2 lămâi şi eventual miere. Este un tratament simplu, care se poate lua în locul altor tratamente, mult mai costisitoare.
Laringită, faringită. Apă de tărâţe cu miere și cu ceai de nalbă. Rezolvă rapid această afecţiune.
Impotenţă sexuală, frigiditate. La apa de tărâţe preparată ca mai sus se adaugă suc de ţelină în cazul impotenţei (50 ml la litru), sau 50 ml suc de pătrunjel pentru frigiditate.
Cistită. Dintr-un litru de apă se face un ceai din 2 linguri cerenţel, 2 linguri flori de gălbenele și 2 linguri brusture. Plantele se fierb 5 minute și se lasă să se răcească. Se adaugă 5 linguri de tărâţe de grâu şi se lasă de seara până dimineaţa. Se strecoară şi se consumă în cursul unei zile.
Cancer de colon. Se pun 5 linguri tărâţe de grâu la 1 litru de apă sau de ceai din plante antitumorale. Se lasă de seara până dimineaţa, când se strecoară şi se bea îndulcit cu miere (opțional). Acest lichid se poate folosi și la clisme, zilnic.
Clisme. 100 g de tărâţe se lasă într-un litru de apă de seara până dimineaţa. Se strecoară şi apoi se încălzeşte la temperatura corpului şi se fac clisme emoliente, utile în cancer de colon sau afecţiuni intestinale grave.
Balonare. Dacă nu suportați anumite alimente, presăraţi puţin praf de tărâţe deasupra şi consumaţi-le fără teamă. Nu se mai produc balonări dureroase ca altădată, întrucât enzimele din tărâţe şi-au făcut datoria, ușurând digestia. Nu există absolut nicio contraindicaţie, nici măcar pentru copii şi nu creează obişnuinţă. Tărâțele vor regla digestia şi vor înlătură problemele intestinale.

Borșul de tărâțe este o altă variantă de consumare a tărâțelor. Se beau 3 pahare pe zi între mese, timp de 1-3 luni, de preferat primăvara. Acest preparat ajută digestia, este fortifiant, stimulent nervos și endocrin, antiseptic, antihipertensiv, diuretic și depurativ. Trebuie consumat cu prudență de persoanele cu aciditate gastrică ridicată.

Acestea sunt doar câteva dintre modalităţile în care vă pot ajuta tărâţele de grâu, dar se pot folosi foarte bine şi tărâţe din alte cereale (orz, ovăz, secară...). Le-am descris pe acestea pentru că sunt foarte uşor de procurat de către oricine, indiferent de cât de puţini bani dispune. Comparativ cu medicamentele, mult mai scumpe și mai puţin eficiente, tărâţele de grâu aduc beneficii enorme organismului. Iar efecte adverse sau contraindicaţii nu se cunosc, deși se folosesc de sute de ani, sub diferite forme de administrare.

Sursa: aici

joi, 20 noiembrie 2014

Care e problema cu mâncarea gătită? + VIDEO (RO)


CARE E PROBLEMA CU MÂNCAREA GĂTITĂ?

Cercetările recente au arătat că ceea ce mâncăm ne determină în mare măsură calitatea vieţii. Ştim cu toţii că motoarele merg bine sau prost în funcţie de calitatea combustibilului folosit. Un combustibil de calitate inferioară duce la uzura prematură a motorului şi depunerea de reziduuri pe căile de evacuare. În mod similar, alimentele naturale, pure şi combinate adecvat, asigură funcţionarea optimă a corpului. Alimentele nepotrivite fiziologiei corpului uman şi cele preparate necorespunzător sunt nocive, deoarece consumă resursele organismului în procesul de digestie, depun toxine în ţesuturi şi duc la apariţia bolilor de tot felul. Puţini dintre noi realizăm că alimentaţia ne determină performanţele fizice, emoţionale şi mentale. Un mod radical de a stopa introducerea de toxine în corp şi de a-i asigura acestuia o energie debordantă este renunţarea la consumul de alimente prelucrate termic. Acest nou mod de hrănire a fost adoptat în ultimii ani de tot mai mulți oameni decişi să-şi ofere o viaţă sănătoasă şi un corp armonios. Rezultatele obţinute de ei sunt încurajatoare.


Toate alimentele care trec prin diferite stadii de prelucrare, cum ar fi încălzirea, conservarea, procesarea tehnologică, adăugarea de substanţe nenaturale etc., ajung să fie distruse în diferite grade. Deşi o astfel de hrană poate da pe moment senzaţia de saţietate, după ce este consumată, produce diferite dereglări în organism şi solicită excesiv resursele acestuia pentru digestie şi eliminarea toxinelor. Din păcate, în mare parte, alimentaţia omului modern are aceste caracteristici. Practicieni renumiţi în domeniul terapiilor naturale, precum dr. W. Kollath, R. Breuss, E. Günter, au prezentat în lucrările lor importanţa alimentaţiei corecte. Deşi în moduri diferite, fiecare cercetător a descoperit acea categorie de alimente numite „vii”. Este vorba despre aşa-numita „hrană vie”, considerată a fi singura potrivită omului. Hrana vie înseamnă alimente pure, aflate cât mai aproape de starea lor naturală, neprelucrate sau prelucrate doar prin mijloace mecanice. Aceste alimente conţin substanţe vii: aminoacizi, oligoelemente, enzime, fermenţi şi vitamine, necesare pentru a întreţine procesele metabolice din organism.

Modul greşit de gândire în ceea ce priveşte viaţa în general şi hrana în special este cauza generală a unor vieți nefericite, măcinate de boli. Suntem fiinţe biologice, prin urmare, modul de hrănire trebuie să fie cel natural. Iată, în acest sens, câteva aspecte esenţiale, de care ar trebui să ţinem cu toţii seama: 

- dieta umană normală este cea frugivoră; fructele, plantele crude, suculente şi seminţele sunt o hrană delicioasă şi sănătoasă – hrană vie pentru oameni vii;
- folosirea focului pentru prepararea hranei este un act de distrugere, care creează toxine; carnea, seminţele şi cerealele prăjite sau coapte sunt cancerigene;
- toţi nutrienţii de care avem nevoie se găsesc în fructe, legume şi seminţe; nu este nevoie să omorâm animale şi să le mâncăm cadavrele ca să funcţionăm în parametri normali;
- un măr este mai hrănitor decât orice aliment pregătit la foc;
- alimentaţia simplă nu e deloc plictisitoare; ne eliberează de senzaţiile tari, care îmbătrânesc prematur organismul;
- corpul nostru ştie singur cum să se vindece, noi trebuie doar să-i dăm ocazia, prin hrănirea cu sucuri integrale de fructe şi legume şi apoi odihnă, pentru a-i permite să elimine toxinele;
- nu ne putem vindeca de o boală dacă ne poluăm corpul cu medicamente şi alimente moarte; majoritatea substanţelor din medicamente sunt otravă pentru corp şi nu determină însănătoşirea reală, ci doar forţează organismul să se comporte într-un anume fel, pentru ca simptomele bolii să nu se mai manifeste, boala continuând să lucreze nevăzută; doar corpul poate să-şi facă ordine în ograda lui, iar pentru asta are nevoie de o hrană pură şi de condiţii propice;
- nimeni nu trebuie să intre în panică atunci când se îmbolnăveşte; boala este modul natural prin care corpul ne semnalează că trebuie să-l curăţăm de toxine;
- o sănătate perfectă şi o viaţă fericită sunt drepturile noastre dobândite prin naştere şi ni le putem asigura în fiecare zi printr-o hrană vie.

Beneficiile sunt evidente. Hrana vie ne dă o permanentă stare generală de bine, pentru că aduce în corpul nostru energie pură, vitală. Somnul devine odihnitor şi eficient, ceea ce înseamnă că în mai puţine ore de somn, corpul se reface repede şi bine. Hrana vie ne măreşte capacităţile intelectuale - atenţia devine mai ascuţită şi gândirea mai clară. Cei care adoptă o dietă bazată pe hrană vie devin treptat mai activi şi mai entuziaşti, capătă o gândire pozitivă şi încredere în ei înşişi. De asemenea, stresul şi tensiunile vieţii de zi cu zi se reduc, sistemul imunitar se întăreşte şi îmbolnăvirile aproape dispar.


Care este problema cu mâncarea gătită? Gătitul este un proces care distruge structura alimentelor în momentul în care sunt supuse la căldură. Cu mult înainte de a apărea arsura pe suprafaţa alimentului, valorile lui hrănitoare sunt anihilate. Orice hrană vie devine moartă odată ce este încinsă. Proteinele încep să se coaguleze sau să se delamineze (îşi pierd structura care le menţinea forma). Ajunse în tractul digestiv, proteinele gătite intră repede în putrefacţie şi dau naştere unor otrăvuri periculoase: ptomaina, leucomaina, mercaptanii, amoniacul, sulfura de hidrogen, putrescina, cadaverina. Toate acestea sunt absorbite în sânge şi provoacă numeroase boli.

Gătitul face ca hrana să devină toxică. Toxicitatea este confirmată de dublarea (uneori triplarea) celulelor albe din sânge imediat după ce începe asimilarea hranei gătite. Celulele albe (leucocitele) sunt componente ale sistemului imunitar şi acţionează pentru a izola toxinele. Din păcate, ele nu reuşesc asta întotdeauna...

Numeroasele cercetări publicate în reviste științifice demonstrează că gătitul prin încălzire generează substanţe mutagene şi cancerigene, care ajung în corpul uman. Fructele şi legumele în stare proaspătă conţin enzime, pe care organismul le foloseşte în cursul proceselor metabolice. Însă la temperaturi de peste 40°C enzimele încep să se deterioreze, iar la 54°C se distrug total. Astfel, dacă ne hrănim predominant cu mâncarea gătită, nu vom avea suficiente enzime în corp.

Vitaminele sunt distruse cel mai uşor de căldură. Mineralele îşi pierd imediat contextul organic (viu) şi se întorc în starea moartă, inactivă. Într-o astfel de stare, ele sunt inutilizabile de către organism, care le elimină ca pe nişte deşeuri. Mineralele anorganice sunt foarte toxice. Iodul, de exemplu, este un nutrient esenţial, cu condiţia să fie în forma lui biologică, vie. În stare anorganică, chimic pură, afectează craniul şi oasele. Fierul, în starea lui anorganică, provoacă hepatită şi hemocromatoză. Grăsimile încinse suferă transformări, generând acroleină, radicali liberi şi alte substanţe mutagene şi cancerigene.

Hrana gătită nu numai că necesită un timp îndelungat de digestie (consumând astfel enorm din energia corpului) dar de multe ori este şi indigestă, ca în cazul proteinelor încălzite. Mâncarea gătită fermentează foarte repede şi, odată ajunsă în intestine, intră în putrefacţie, în timp ce hrana vie este aproape în totalitate absorbită înainte ca fermenţii bacterieni să înceapă procesul de putrefacţie. Acest lucru a fost pus în evidenţă de faptul că o persoană care se hrăneşte cu mâncare gătită are de câteva ori mai multe bacterii intestinale decât una care foloseşte exclusiv hrană vie. Aproape 20% din conținutul fecalelor celor hrăniţi cu alimente gătite reprezintă bacterii moarte, în timp ce hrana vie face ca acest procent să fie uimitor de mic.

Dacă fierbeţi un cartof şi-l puneţi alături de unul crud, acesta din urmă va rămâne neschimbat câteva săptămâni, după care va începe chiar să încolţească, în timp ce cartoful fiert va fermenta în două zile. Asta vă poate da o idee despre ce se întâmplă cu mâncarea gătită ajunsă în intestine, unde timpul de două zile, necesar putrefacţiei în aer liber, este redus la numai două ore.

Dacă tot nu v-am convins de ceea ce se întâmplă în intestin cu mâncarea gătită, nu-mi rămâne decât să vă întreb: aţi vomitat vreodată? Hrana moartă aduce boală şi apropie momentul morţii. Dar nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt! Dacă sunteţi curioşi, puteţi cumpăra câţiva şoricei sau hamsteri şi să hrăniţi o parte din ei numai cu hrană vie, iar cealaltă parte cu aceeaşi hrană, dar fiartă. Va dura numai câteva săptămâni până semnele vor deveni evidente, pentru că oricine poate face diferenţa între un hamster viu şi unul mort. Dar mai bine vă schimbaţi dieta chiar din acest moment şi folosiţi numai hrană vie. Veţi vedea că ceea ce aţi citit aici devine realitate. Atenţie însă la primele săptămâni, când corpul va avea tendinţa să se descotorosească de toxinele acumulate de-a lungul anilor. Veţi avea la început simptome de boală aparentă şi stări de disconfort. Trecerea la noul tip de alimentaţie trebuie să se facă treptat.

- Alimentele bogate în vitamina A sunt: morcovul, roşiile, spanacul, salata, pătrunjelul verde, ceapa verde, mărarul – adică legumele galbene, portocalii şi verde închis.
- Alimentele bogate în vitamina E sunt: germenii de cereale, uleiurile presate la rece din soia, porumbul, floarea soarelui, măslinele.
- Alimentele bogate în vitamina C sunt: citricele, ardeiul gras, hreanul, măceşele. Una din cele mai mari concentraţii de vitamina C o are pătrunjelul verde.
- Alimentele bogate în calciu sunt: seminţele de susan, nucile, morcovii, varza, guliile, merele, coada-calului, soia, smochinele.
- Alimentele bogate în fier sunt: spanacul, gălbenuşul de ou, cacaoa, stafidele, brânza tofu, migdalele şi caju.
- Alimentele bogate în Omega-3 sunt: alunele, seminţele de in, uleiul de soia sau de rapiţă.

Cum preparați mâncarea crudă? Prin stoarcere, pasare, înmuiere sau deshidratare. Aşa că, o să vă descurcaţi de minune doar cu un storcător, un blender şi câteva borcane.

Dacă v-aţi hotărât să mâncaţi numai hrană vie, trebuie să aveţi în vedere că, de îndată ce renunţaţi total la hrana gătită, corpul începe procesul de detoxifiere. Cât durează acest proces? Depinde de câte toxine aţi acumulat și de ce fel de viaţă aţi dus până în acel moment. În acest proces natural de eliminare a toxinelor pot apărea diverse manifestări, care vor dispărea de obicei după o scurtă perioadă de timp. Este recomandabil să faceți o trecere gradată, prin creşterea treptată a procentului de hrană vie şi scăderea corespunzătoare a alimentelor gătite la foc. Unii acuză o foame continuă, care este însă de natură psihică.

Specialiştii în nutriţie recomandă luarea mesei într-un cadru plăcut, nestresant. Alimentele consumate în grabă sau sub stres nu satisfac foamea fizică şi nici pe cea psihologică. Dieta vie nu trebuie să se limiteze la fructe şi legume. Adăugaţi cereale, nuci, seminţe şi mieji. Consumaţi şi hrană vie bogată în proteine (germeni de fasole, linte, soia, cereale) şi uleiuri extravirgine.

La început, va persista nevoia de alimente nesănătoase. În locul dulciurilor, mâncaţi fructe uscate (caise, prune, curmale, smochine), fructe dulci (mango, piersici, struguri, banane) şi miere. Pentru cei care simt nevoia de alimente grase, se recomandă pasta de susan sau untul de arahide. O bună măsură pentru a păcăli mintea care tot cere alimente nesănătoase este gândul „ce consecinţe are consumul acestui aliment şi cât de rău mă voi simţi după aceea”.

Pentru cei care se plâng de frig, acest simptom va dispărea cu timpul, pentru că hrana vie aduce energie direct asimilabilă de către organism, iar digerarea ei nu consumă cantităţi uriaşe de energie, ca în cazul mâncării gătite. Un asemenea simptom indică o secreţie biliară insuficientă şi o digestie greoaie. Exerciţiile fizice, mersul pe jos timp de 20 de minute zilnic sau masajul cu uleiuri vegetale nerafinate sunt doar câteva dintre metodele de remediere. Condimentele (cimbru, ghimbir, turmeric, piper, chimen, coriandru) pot şi ele rezolva senzaţia de frig. Reducerea numărului de mese duce la creşterea focului digestiv, pentru că astfel, stomacul are timp să se odihnească între mese.

Oboseala cronică şi slăbiciunea sunt simptomele acumulării de toxine în organism. Oare dormiţi suficient? Sunteţi stresat? Aveţi o activitate sexuală haotică şi epuizantă? Toţi aceştia sunt factori care determină oboseala cronică. Evaluaţi-vă viaţa obiectiv şi eliminaţi cauzele oboselii. Consumul zilnic de zahăr rafinat duce la o oboseală continuă. Înlocuiţi zahărul cu miere, fructe dulci şi suc de morcovi, iar dacă nici acestea nu vă rezolvă problema, consultaţi medicul. Hipocrate spunea: „Alimentele trebuie să fie medicamentele voastre”. El recomanda atât celor bolnavi, cât şi celor sănătoşi, o alimentaţie alcătuită din crudităţi bine alese. Acestea ajută la eliminarea toxinelor. Astfel se recapătă forţa vitală, pierdută din cauza unui stil de viaţă nesănătos.

În încheiere, câteva sfaturi pentru un succes deplin cu hrana vie: Evitaţi obsesiile şi emoţiile negative precum ura, frica, egoismul, invidia, gelozia, pentru că acestea sunt adevărate otrăvuri pentru minte şi implicit pentru corp. Conştientizaţi-vă motivele puternice pentru care vreți să treceți la această dietă. Cel mai bine este să aveţi o relaţie emoţional-mentală bună cu hrana vie. Veţi fi răsplătiţi înzecit!

Sursa: aici

Pam Warhurst - Cum putem să ne mâncăm spațiul verde
How we can eat our landscape (RO)


luni, 17 noiembrie 2014

Absurditatea predării religiei în școli + documentar (RO)


ABSURDITATEA PREDĂRII RELIGIEI ÎN ŞCOLI

Predarea religiei în şcolile româneşti este cvasi-obligatorie, prin faptul că părinţii sunt obligaţi să ceară explicit, în scris, scutirea copiilor de un astfel de „beneficiu” cultural. Ce se întâmplă însă dacă anumiţi părinţi nu sunt efectiv conştienţi de gravitatea îndoctrinării odraslelor lor sau sunt pur şi simplu dezinteresaţi? Viitorii adulţi pot căpăta convingerea, chiar împotriva relatărilor evanghelice, că evreii l-au ucis pe Iisus, sau că homosexualii sunt „păcătoşi”, deci, dacă nu trebuie exterminaţi (nu, nu suntem extremişti!), în varianta paşnică trebuie musai să fie ocoliţi, adică penalizaţi, pentru că sunt altfel. În paranteză fie spus, îmi pare şi mai greţoasă atitudinea celor care scuză doar homosexualitatea creatorilor iluştri, ca André Gide, Garcia Lorca sau Freddie Mercury, și nu admit dreptul anonimilor la ce orientare sexuală poftesc să aibă.


De ce, totuşi, este foarte periculoasă predarea obligatorie a religiei în şcolile laice? În primul rând, pentru că religia nu este nici ştiinţă, nici artă. Nu contribuie cu nimic (dimpotrivă) la educaţia raţională, ştiinţifică, a viitorului adult, și nici la cea estetică. Doar la formarea unor cohorte de cuvioşi, care se târăsc prin ploaie în jurul vreunei biserici moldovene, în speranţa că cine ştie ce deget „sfânt” îi va scuti de reumatismul pe care tocmai îl dobândesc cu creştinească râvnă. Și asta, doar în cazurile fericite...

În cazurile grave, care sunt destule, educaţia religioasă a pruncilor îi face la maturitate atleţi ai credinţei, deci viitori măcelari ai celor care nu mărturisesc aceeaşi credinţă. Istoria şi contemporaneitatea abundă în astfel de exemple. E suficient să privim spectacolul milioanelor de musulmani isterizaţi de cine ştie ce film de serie B, sau de excepţionala proză a unui Salman Rushdie (condamnat la moarte de un popă imbecil, nici nu mai contează că e popa lor, nu al nostru), pentru a ne da seama de pericolul îndoctrinării copiilor. Got mit uns (Dumnezeu este cu noi) a ucis milioane de nevinovaţi de-a lungul timpului, în timp ce Dubito ergo cogito (Mă îndoiesc, deci gândesc) n-a ucis pe nimeni. A creat oameni, în loc să-i elimine.

P.S. Departe de mine intenţia de a nega cuiva dreptul la credinţă, oricare ar fi aceasta. Credinţa trebuie să rămână însă la înţelesul termenului. E credinţă, subiectivitate, și prin urmare aparţine vieţii private. Și mai ales nu poate fi impusă. Nu e cunoaştere, cum e, de pildă, matematica. Ştiinţa nu are nevoie de apostoli. Lagrange sau Fermat n-au tras pe nimeni de mânecă pentru a-l convinge de adevărul lor. Şi nici n-am auzit până acum de războaie matematice, ci doar de cele religioase. În desfăşurare...

STATUTUL RELIGIEI ÎN ŞCOLI

Legea educației naționale nr. 1/2011 prevede la articolul 18: Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară. Această prevedere vine în contradicție flagrantă cu Constituţia României, cu Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (272/2004) și chiar cu Legea cultelor (489/2006).

Constituția României spune: Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă contrară convingerilor sale.

Legea drepturilor copilului stipulează: Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conștiință și de religie.

Legea cultelor afirmă: Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimțământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-și aleagă singur religia.

De asemenea, introducerea obligativităţii unui aviz din partea cultului la angajarea profesorilor de religie, pe lângă accentuarea caracterului confesional al orelor de Religie, încalcă flagrant prevederile art. 5 din Codului Muncii, și anume egalitatea de tratament: În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii. Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de [...] religie [...] este interzisă.

Astfel, lipsa unui mecanism de înscriere voluntară, pe baza unei decizii informate a părinţilor şi a elevilor, instaurează obligativitatea de facto a studierii Religiei în şcoală. Prevederea conform căreia se poate solicita ca elevul să nu frecventeze orele de Religie este insuficientă în condiţiile în care, în practică, şcolile, din motive administrative, sunt extrem de reticente în a informa elevii şi părinţii şi de a accepta o astfel de opţiune.


Avem de-a face cu îndoctrinare religioasă în şcoli?
- Dicţionarul BBC englez-român ilustrează concis esenţa îndoctrinării:
A îndoctrina pe cineva înseamnă a-l educa într-o credinţă anume cu scopul de a-l determina să nu ia în considerare şi alte credinţe.
- Enciclopedia britanică afirmă: A îndoctrina înseamnă a determina pe cineva să adopte un anume set de valori, mai ales prin blocarea accesului la alte puncte de vedere.

Maniera actuală de predare a religiei corespunde perfect definiţiei îndoctrinării: predarea se face de o manieră confesională, oferindu-se o singură viziune asupra fenomenului religios. Se urmăreşte izolarea copiilor de orice concepţie alternativă, prin sfaturi de genul Să ne alegem prieteni credincioşi! sau prin catalogarea drept „păcătoşi” a celor care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă Română. Profesorii de religie, fiind la cheremul cultului respectiv, trebuie să respecte întru totul dogma bisericească; în caz contrar, li se poate retrage avizul şi-şi pierd automat locul de muncă.

Şi mai grav, copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre păcat, iad şi diavoli, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a „poruncilor” îi condamnă la „osânda veşnică”. În acest context, nu-i de mirare că unii copii nu pot rezista presiunii psihologice şi clachează. Un fost ministru al educaţiei, profesorul de psihologie Mircea Miclea, afirma: „Modul în care se predă religia îi înspăimântă pe elevi. Și eu și alți colegi de-ai mei am făcut terapie cu elevi care erau traumatizaţi că vine diavolul”.

Cum se predă, de fapt, religia? Deoarece majoritatea părinţilor, mai ales cei ai căror copii n-au început încă şcoala, n-au o idee prea clară privind conţinutul orelor de religie, vom aborda în continuare câteva dintre cele mai răspândite mituri privind această materie.

- La Religie se studiază Istoria religiilor. Fals! La orele de religie elevilor li se prezintă de o manieră insistentă doctrina unui singur cult. În practică, de cele mai multe ori, este vorba de doctrina BOR. Programa orelor de Religie pentru clasele I-IV prevede explicit: Noua formă a curriculum-ului de Religie - cultul ortodox pentru clasele I-IV – vine în întâmpinarea  idealurilor Bisericii noastre în ceea ce priveşte educaţia tinerilor în spiritul credinţei ortodoxe. Influenţele educative de la disciplina Religie completează misiunea Bisericii […]

- Legea învățământului prevede posibilitatea înlocuirii, la cerere, a orelor de Religie cu ore de Istoria Religiilor. Fals! Într-adevăr, proiectul legii prevedea o astfel de facilitate, dar în urma intervenţiei exprese a Patriarhului BOR, aceasta a fost eliminată din varianta finală.

- Religia se studiază începând cu clasa a V-a. Fals! Religia se studiază an de an, săptămână de săptămână, începând cu clasa I. Cu excepția Limbii române/materne și a Matematicii, Religia este singura materie care se studiază în absolut toţi anii de învățământ preuniversitar.


- Atmosfera de la orele de religie este relaxată, iar copiii învaţă doar principalele elemente ale cultului. Fals! Toate orele încep şi se termină cu o rugăciune, de obicei în faţa icoanelor aduse de profesor cu titlu de material didactic. Elevii învaţă despre „trupurile înviate” care sunt „nestricăcioase” sau despre Sfântul Mamant, cel pe care „au încercat în fel și chip să-l omoare; în cele din urmă, au înfipt în el o țepușă cu trei dinţi de fier şi aşa l-au omorât. Iar el s-a dus cu bucurie la sfinţii din rai, care îl strigau şi-l aşteptau”, apoi sunt evaluaţi şi primesc note în funcţie de răspunsul la întrebări cum ar fi: Ce se întâmplă cu trupurile sfinţilor? Cum se numesc ele? Răspuns: Nu putrezesc, miros foarte frumos şi fac minuni. Se numesc moaşte.

- Religia este prezentă în şcoală doar la orele de Religie. Fals! Treptat, începând cu 1990, religia s-a infiltrat în şcolile româneşti sub nenumărate forme, unele dintre ele frizând ridicolul. Portretul lui Ceauşescu a fost înlocuit cu crucifixuri, copiii sunt încurajați să picteze icoane, festivităţile şcolare sunt însoţite de slujbe religioase, de câțiva ani se organizează olimpiade de religie, iar şcolile au ajuns să se mândrească cu aşa-numitele „laboratoare de religie”! Mai mult, tematica religioasă este prezentă şi la alte materii: în abecedare şi în manualele de Limba română apar frecvent rugăciuni şi alte texte religioase, însoţite de fotografiile unor icoane; la Educaţie civică elevii pot întâlni teme de genul „Scrie despre lucrurile pe care le-ai învăţat la ora de religie sau la biserică şi care îţi sunt de folos în viaţă” sau „Precizează trei motive pentru care este bine să mergi la biserică”; iar în manualele de Educaţie muzicală rugăciunile şi scenetele religioase, însoţite de imagini evocative, sunt prezente în mod curent.

Recomandări pentru părinţi: În unităţile de învățământ finanţate de stat trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela. Pentru evitarea potenţialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiază totuşi religia, recomandăm părinţilor lor:
- să ceară referinţe despre persoana care predă orele de religie;
- să solicite planurile lecţiilor care urmează a fi predate copiilor;
- să discute periodic cu copilul şi să-i explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradicţie flagrantă cu cele învăţate la celelalte materii;
- să fie atenţi la apariţia unor modificări radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, păcat sau iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni etc.) şi, dacă este cazul, să apeleze la consiliere psihologică.

Surse: aici și aici

Pe aceeași temă recomandăm părinților un articol excelent argumentat, scris de profesoara Oana Moraru, aici.

Post scriptum:
Curtea Constituțională a decis pe 12 noiembrie 2014 că este neconstituțional articolul din Legea educației care spune că „La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal pentru minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie”. Argumentația Curții este aceea că cel care vrea să facă ceva trebuie să ceară acel lucru, și nu cel care nu vrea. Absolut corect! Iată o mică reparație binevenită, dar care nu rezolvă mai nimic. În școlile din România se va continua, ca și până acum, predarea religiei ortodoxe sub patronajul BOR, și nu o istorie obiectivă a tuturor religiilor existente pe pământ, așa cum ar fi normal să se studieze în orice sistem de învățământ. Iar această materie n-ar trebui în niciun caz predată de popi, ci de profesorii de istorie, cărora, pentru întocmirea planurilor de lecție, le-ar fi suficientă parcurgerea celebrei lucrări a lui Mircea Eliade, „Istoria religiilor”.

Richard Dawkins - Pericolul școlilor religioase
(Faith Schools Menace) (RO)