Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 28 mai 2016

Nu există colesterol bun și colesterol rău


NU EXISTĂ COLESTEROL BUN ȘI COLESTEROL RĂU!

La fiecare 5 ani, Comisia consultativă de recomandări nutriționale din Statele Unite (DGACDietary Guidelines Advisory Committee) întocmește un raport care influențează semnificativ comunitatea științifică din întreaga lume, în ceea ce privește alimentația și sănătatea. Recomandările acestei comisii modifică în mod direct rapoartele privind nevoile nutriționale umane pentru menținerea stării de sănătate, prescripțiile date de medici și dieteticieni, alimentația din școli, rețetele firmelor care produc alimente și publicitatea produselor alimentare.


Liniile directoare din anul 2015 prezintă o schimbare radicală față de anii precedenți, în ceea ce privește colesterolul. Anterior, DGAC recomanda limitarea consumului de alimente care conțin colesterol la mai puțin de 300 mg/zi. În 2015, această comisie a modificat recomandarea, deoarece dovezile științifice au arătat că nu există o legătură între consumul de colesterol prin alimentație și nivelul acestuia din sânge. În conformitate cu concluziile raportului Asociației Americane de Cardiologie (AHA – American Heart Association) „colesterolul este un nutrient al cărui consum mărit nu reprezintă o problemă de sănătate”, adică nu afectează nivelul colesterolului din sânge! Practic, această concluzie contrazice recomandările anterioare, care au schimbat obiceiurile alimentare ale americanilor, și nu numai ale lor. Cu acest raport și cu noile instrucțiuni ale AHA, cea care eliberează aprobările privind utilizarea medicamentelor pentru colesterol, a căzut și bastionul statinelor și al recomandărilor nutriționale în acest sens.

Colesterolul este un factor bun. Este produs în proporție de 85% de însuși organismul nostru și este un element de bază pentru menținerea vieții. Asimilarea lui din alimente este de numai 15% și nu afectează nivelul lui în sânge. Ca urmare a implicării în unele funcții ale organismului, nivelul colesterolului în sânge poate crește, dar nu pentru că am absorbi mai mult din alimente, ci pentru că uneori este necesar pentru repararea unor defecțiuni ale celulelor și țesuturilor. Într-o astfel de situație, organismul nostru își crește producția endogenă de colesterol, pentru a ajuta mecanismele de reparare.

Fiecare dintre noi este diferit și are nivelul colesterolului determinat genetic. Nu există dovezi științifice care să ne permită să definim nivelul „normal”. Valorile acceptate ale colesterolului sunt acum între 150 și 320 mg/dl! Dacă o persoană are o valoare care de obicei este în jur de 220 ml/dl și aceasta crește la un moment dat, înseamnă că undeva, în organism, există o problemă și este nevoie de mai mult colesterol, pentru a o repara. Colesterolul mărit nu este un factor de risc, ci un mijloc de a corecta defecțiunea. Soluția ideală ar fi să identificăm inflamația cronică și să intervenim, ajutând organismul să finalizeze procesul.

Din păcate, această vânătoare a colesterolului a determinat populația să evite alimente cu o valoare nutritivă ridicată, cum ar fi ouăle, peștele, fructele de mare, untul biologic etc., și să-și crească în același timp consumul de zahăr și alimente procesate, ceea ce a provocat adevărate epidemii de obezitate, diabet, boli de inimă, cancere și boli autoimune.

Ce este, mai exact, colesterolul? Este o moleculă de grăsime produsă în ficat și care este necesară pentru o mulțime de funcții din organism. Este esențial pentru crearea de componente cheie, cum ar fi membranele celulelor, pentru funcționarea sistemului nervos și a unui număr mare de hormoni, printre care cei masculini și feminini. De asemenea, este folosit drept combustibil pentru mușchiul cardiac, cel mai important organ al corpului uman. De reținut este că 3/4 din colesterolul care circulă în sânge este produs de organism, și doar 1/4 este absoarbit din alimente.

Cum devine colesterolul un factor de risc pentru vasele noastre? Facultatea de medicină de la Harvard a afirmat într-un articol recent că tratarea colesterolului ca pe un sistem hidraulic, care ar duce la înfundarea arterelor noastre, nu mai este valabil. O mulțime de date arată că nivelul crescut al colesterolului este asociat cu prezența în corp a unor inflamații. Inflamația este un termen des întâlnit, dar care nu este foarte clar pentru unii dintre noi. Se asociază cu multe probleme de sănătate și mai ales cu bolile de inimă. De fapt, inflamația este un lucru bun, o funcționare normală. Este pregătirea organismului pentru a face față unei amenințări, interne sau externe. O inflamație în corpul nostru:
- determină constricția vaselor de sânge, pentru a reduce pierderile de sânge în caz de sângerare;
- crește coagularea sângelui, din același motiv;
- crește numărul de celule albe, pentru a împiedica dezvoltarea microbilor;
- multiplică celulele, pentru a repara defecțiuni;
- crește nivelul de colesterol din sânge, pentru a susține mecanismele de mai sus.
Așadar, nivelul crescut al colesterolului nu înseamnă că ceva nu merge bine în vasele noastre de sânge, colesterolul nu este personajul negativ al procesului. Dimpotrivă, nivelele foarte scăzute ale colesterolului sunt asociate cu un pericol crescut de sângerare, din cauza vaselor rupte.

Colesterolul este, de fapt, un indicator al riscului cardiovascular, nu cauza! Un indicator sigur al inflamației cronice este PCR (proteina C reactivă). Este folosit ca marker al inflamației vaselor de sânge și al riscului bolilor de inimă. Astfel:
- Cu PCR sub 1 mg/lt avem un risc mic de episoade cardiovasculare;
- Cu PCR între 1 și 3 mgr/lt avem un risc mediu;
- Cu PCR peste 3 mgr/lt riscul este mare.

Din cele de mai sus, deducem că nu există colesterol bun și colesterol rău. Acesta este și motivul pentru care unii oameni cu valori ridicate ale colesterolului pot trăi până la adânci bătrâneți, iar alții, cu valori scăzute, pot avea probleme cardiace serioase și o sănătate șubredă. Problema principală este dacă există o inflamație și dacă organismul nostru este capabil s-o gestioneze repede și eficient. Prin urmare, dacă organismul are nevoie de mai mult colesterol pentru a rezolva o problemă, nu este deloc util și benefic să-l reducem.

Cum au rezultat limitele actuale? În anul 2004, o comisie de specialiști din Statele Unite (US National Cholesterol Education Program) recomanda tuturor celor care prezintă un risc crescut de boli cardiovasculare să-și reducă cât mai mult nivelul colesterolului. În 2006, o revizuire publicată în Annals of Internal Medicine constata că nu există suficiente date care să susțină atingerea unui nivel scăzut al colesterolului, sau date care să justifice stabilirea unei valori țintă. Ce să mai crezi?

Ce se întâmplă dacă nivelul colesterolului scade foarte mult? E posibil să se întâmple o serie de lucruri neplăcute în corpul nostru. Așa cum am menționat mai sus, colesterolul este o moleculă importantă pentru funcționarea optimă a organismului. Suntem obișnuiți să auzim lucruri rele despre el, dar adevărul este că organismul are nevoie de colesterol pentru a funcționa corect. Prezența lui este o condiție de bază pentru viață. Membranele celulare ale tuturor organismelor vii de pe planetă au ca element de bază colesterolul. Dacă acesta n-ar exista, nici viața n-ar exista.

Nivelul scăzut al colesterolului este asociat cu:
- Depresie. Colesterolul este necesar pentru producerea de serotonină.
- Disfuncții sexuale. Colesterolul este necesar pentru producerea de testosteron și estrogen.
- Boli neurologice. Creierul conține 1/4 din tot colesterolul din organismul nostru.
- Nivel scăzut de vitamina D. Organismul nostru produce vitamina D din colesterol.

Ce putem face? Trebuie să ne reducem riscul inflamațiilor – alimentația greșită, supragreutatea, lipsa de mișcare, stresul – și să ne preocupăm să existe toate elementele necesare corpului nostru, astfel încât acesta să funcționeze în parametrii optimi. Nu vom reuși să ne menținem sănătoși cu panica și dacă ne perturbăm echilibrul biochimic al organismului. Suntem sănătoși atunci când facem lucruri care creează și ameliorează starea sănătății noastre.

Surse: aici și aici


miercuri, 25 mai 2016

Cele patru picioare ale mesei sănătății




CELE PATRU PICIOARE ALE MESEI SĂNĂTĂȚII

Motto: Fiecare om este creatorul sănătății sau bolii sale. Buddha

S-ar putea să credeți că eu, ca medic cardiolog, îmi petrec timpul meu cu pacienții discutând chestiuni tehnice, într-un limbaj medical complicat. În realitate, cel mai mult le vorbesc despre cele patru picioare ale mesei: masa sănătății. Le explic pacienților că sănătatea lor este ca o masă. Și, întocmai ca o masă solidă, ea are patru picioare egale și solide. Iar dacă unul este mai lung sau mai scurt, masa se clatină și, în final, se rupe. Iată care sunt cele patru picioare care ne mențin sănătatea stabilă:

1. Alimentația
Primul meu sfat medical este să aibă grijă ce mănâncă. Să fie atenți la ce bagă în gură. Să-i fac pe pacienții mei cu probleme cardiace să se gândească la mâncare este primul meu pas.


De curând, am examinat abdomenul unui bărbat obez. L-am întrebat: „Ce-i asta?”, uitându-mă la burta lui imensă. A răspuns soția în locul lui: „E brânză, biscuiți, cipsuri”. Okay, mi-am spus eu, e și ăsta un progres. Apoi l-am sfătuit să elimine definitiv din alimentație preparatele de tip fast-food. La următoarea vizită pierduse deja câteva kilograme în greutate. „N-ar fi trebuit să mănânc atât de mult junk-food”, mi-a spus el. Atunci când începi să te gândești la ceea ce bagi în gură, alegerile sănătoase vin de la sine. De pildă, după ce reduci cantitatea de sare, nu după multă vreme, mâncarea de la restaurant nu ți se mai pare atât de gustoasă. Și același lucru se întâmplă cu alimentele dulci și cu porțiile uriașe pe care le comandai odată.

2. Exercițiul fizic
Studii după studii au demonstrat beneficiile exercițiului regulat. Notați că am folosit termenul „exercițiu”, nu „activitate fizică”. Exercițiul fizic este o activitate susținută, care vă face să respirați adânc și să transpirați. Am început să scriu „Exersați-vă corpul” pe panourile din cabinetul meu și pe foile de prescripții medicale. Le spun pacienților mei să considere exercițiul fizic ca pe un medicament pe care trebuie să-l ia în fiecare zi.


Fiind eu însumi un sportiv toată viața și participând la curse de biciclete, am învățat câteva secrete despre exercițiul fizic. Unul dintre ele este să alegi un tip de exercițiu fizic de care să nu trebuiască să te lași vreodată. Cei mai mulți oameni ajunși la vârsta a doua sau a treia nu vor să se supună zilnic unui program de antrenament de cazarmă. Tot în acest sens, un alt lucru pe care-l prescriu pacienților mei este să-și aloce zilnic un anumit timp pentru exersarea corpului. Aceasta însemnă că exercițiul fizic nu trebuie să fie ceva în plus, câteodată, când au timp, ci „asta-i ora mea din zi pentru sănătate”.

3. Somnul
Când îi întreb pe pacienții mei sănătoși cum dorm, toți îmi spun că își mențin un orar regulat și dorm bine. Oamenii sănătoși n-au probleme cu somnul, pentru că un somn bun este cheia sănătății. Cei care se odihnesc bine toată noaptea se duc la culcare întotdeauna la aceeași oră și nu au plasme TV în dormitor. Somnul trebuie să fie ca un medicament pe care-l iei zilnic, pentru sănătate. Foarte mulți cercetători leagă problemele cu somnul, mai ales apneea, de boli, precum hipertensiune, boli de inimă și depresii. Și tot mai mulți medici, înainte de a recomanda proceduri cardiace, întreabă pacientul și caută cauza tulburărilor de somn.

4. Atitudinea
Recent, un pacient mai vechi, cu probleme de ritm cardiac, mi-a spus la ultimului consult că i-au dispărut simptomele. Când l-am întrebat ce-a făcut diferit în acest timp, mi-a răspuns: „Am decis să-mi schimb atitudinea”. L-am întrebat ce vrea să spună cu asta. Mi-a spus: „Am abordat stresul zilnic diferit. Mi-am dat seama că supărarea și îngrijorarea mă omoară. Am început să muncesc mai puțin. Mi-am făcut timp pentru exerciții fizice și mi-am impus să văd și partea bună a lucrurilor. Cam după o lună, problema mea cu inima s-a rezolvat de la sine”.


Așadar, fiecare supărare, fiecare criză de nervi mai pune un lemn pe foc, iar în final focul mistuie totul. Nu vreau să sugerez aici că atingerea unei sănătăți mentale și a fericirii e ceva ușor. Vă spun doar că legătura creier-inimă este foarte puternică. Noi, cardiologii, nu tratăm doar o inimă fizică, ci și una umană. Și, deși medicamentele și aparatura domină specializarea medicală numită cardiologie, eu aș pune în capul listei metodelor de tratament ale inimii bunătatea, generozitatea, iertarea și iubirea.

Observați, vă rog, firul comun care leagă cele patru picioare ale mesei sănătății: fiecare necesită un plan. Credem că suntem o națiune de oameni mai norocoși decât alții. Avem acces la o abundență de alimente, la mijloace de transport rapide și la nenumărate distracții. Dar trebuie să ne facem un plan prin care să ne opunem acestui lux dăunător. Sănătatea, ca și construirea unei mese, necesită un plan de acțiune.

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

duminică, 22 mai 2016

Ce nu știați despre Vladimir Putin + VIDEO (RO) + documentare (RO)




CE NU ȘTIAȚI DESPRE VLADIMIR PUTIN

Acum doi ani, Stanislav Belkovski, jur­nalist, analist politic şi apropiat al Kremlinului, a publicat o carte prin care-şi propunea să schimbe imaginea pe care Occidentul o are despre Vladimir Putin. „Putin - biografia interzisă”, apărută prima oară în Rusia, avea să facă furori. Cartea oferea nu doar o poveste de viaţă plină de pi­canterii, ci şi una foarte bine documentată. O bio­grafie ironică şi impecabil scrisă, pe care unii co­men­tatori n-au ezitat s-o con­si­dere, totuşi, perfidă. Un lucru este cert: ver­siunea lui Belkovski este cel puţin savuroasă. O găsiţi tradusă şi în româneşte, a apărut la Edi­tura Corint.

- Deşi, conform biografiei oficiale, Putin s-a născut în 1952, la Leningrad, în familia mun­­­citorului Vladimir Spiridonovici, adevăratul loc de naştere al preşedintelui rus pare a fi satul Terehino din regiunea Perm, pe care mama lui l-a părăsit, fugind de desfrâ­narea şi alcoolismul soţului ei, Platon Privalov. Ajunsă în Gruzia, s-a căsătorit cu Gheorghi Osi­paşvili, cu care (ţineţi-vă bine!) a mai făcut încă zece copii. Numai că proaspătul tată de împrumut a refu­zat categoric să-l recunoască pe micul Vladimir drept copilul lui. Şi-a şicanat nevasta până când aceasta, exasperată, l-a trimis la Le­nin­grad, unde a fost înfiat de o rudă săracă. Ura lui Pu­tin pentru gruzini s-a născut, pare-se, în anii plini de frustrări ai copilăriei, şi-i explică orien­tarea antigruzină. Cât despre mama sa, Vera Nikolaevna, se spune că trăieşte şi azi, în uitare, pentru că fiul ei, ajuns președinte, n-a iertat-o niciodată că l-a înstrăinat.

- Trecutul de agent KGB al lui Putin e destul de modest, deşi biografia oficială ţine să precizeze că, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, Vla­dimir Vladimirovici şi-ar fi oferit, la vârsta tinereţii, serviciile KGB-ului, care n-a ezitat să-l coopteze în faimoasa Direcţie Generală nr. 1 (Externe) şi să-l trimită la Dresda, în Republica Democrată Germană, ca director al Casei de Cultură So­vietice. Dar adevărul, mai pu­ţin poleit, se pare că e altul. An­gajat la mult mai mo­desta Di­recţie Gene­ra­lă nr. 5, care se ocu­pa de di­sidenţă şi de anchete politice, Putin avea sarcina să-i toar­ne pe studenţii sovie­tici ca­re aveau burse de stu­dii în RDG. Dar foar­te repede, tânărul ka­ghe­bist a făcut o gre­şeală fatală. S-a îm­prietenit, la o bere, cu Klaus Zuchold, de­mas­cat după 1989 ca agent special STASI şi agent BND (ser­viciul de informaţii vest-german), căruia i-a sifonat numele a 15 agenţi secreţi ruşi. Trădarea l-ar fi putut costa mult pe Putin, dacă nu l-ar fi salvat chiar prăbuşirea URSS. Rechemat de urgenţă în ţară, a fost numit consilier al pro­rec­torului Uni­ver­sităţii de Stat.



- La începutul anilor 1980, Pu­tin s-a căsătorit cu Liud­­mila Aleksan­drovna, pe care a cunos­cut-o la o agenţie de turism din Kaliningrad. O fată frumoasă şi zveltă, după cum arată fotografiile vremii, mai tânără decât Putin cu 6 ani, dar timidă şi lipsită de iniţiativă. Din interviurile luate Liudmilei de către ziaristul rus Oleg Bloţki, reiese că actualul sex-simbol al politicii ruse a fost un soţ mizerabil. Partener lipsit de afecţiune, îşi bruftuluia zdravăn nevasta dacă îndrăznea să danseze sau să râdă la vreo petre­cere, permiţându-şi, în schimb, să întârzie cel puţin o oră şi jumătate la întâlniri şi să-şi lase soţia, gravidă în luna a şaptea, să urce cele 5 etaje ale blocului cu un copil atârnat pe-un braţ şi o sacoşă pe celălalt. În preajma gloriosului an 2000, când Putin ajungea la putere, Liudmila se îngrăşase şi se urâţise de „traiul cel bun”. Mai mult, din cauza unui ne­fericit accident de maşină, începuse să bea şi să aibă probleme cu nervii. Oricât au în­cercat con­silierii preşedintelui s-o transforme într-o persoană publică, imaginea ei nu mai cadra cu „splendoarea” pre­şedintelui nou ales. Drept urmare, Liudmila a fost ştearsă din an­turajul oficial şi ţinută departe. S-a zvonit multă vreme că, tulbu­rată psihic grav, s-ar fi retras la o mânăstire. În 2013, însă, lucrurile s-au limpezit. După 15 ani de mariaj separat, Liudmila a cerut divorţul, iar Vla­dimir Putin i l-a oferit cu genero­zi­tate.


- Întoarcerea în Sankt Peters­burg după perioada petrecută la Dresda, l-a destabilizat grav pe Putin: avea 37 de ani, nevastă şi doi copii care ce­reau de mâncare. Forţat de îm­prejurări, viitorul lider politic a lu­crat o vreme ca taxi­me­trist par­ti­cu­lar pe un Za­po­rojeţ so­­vie­tic, pro­­­dus de fa­­­­brica u­crai­­neană ZAZ. O ma­şină rudi­men­tară, pe care statul o oferea gratis invalizilor de război.

- După instalarea lui Putin la Kremlin, o pri­etenă a Liudmilei (Irene Pietsch) a făcut dez­văluiri într-o carte despre viaţa intimă a celor doi soţi. Lista picanteriilor cuprindea şi faptul că Putinii în­cetaseră orice legătură sexuală încă din anii ‘80. Ca­uza? Putin se implicase emo­ţional în „nişte prietenii băr­băteşti adevă­rate”. Cel puţin asta declară Liudmila despre relaţia stra­nie pe care Putin a între­ţi­nut-o cu Klaus Zuchold, cel care i-a distrus cariera de KGB-ist, şi cu Matthias Warnig, care azi a devenit un per­­sonaj cheie al com­plexu­lui energetic rusesc. Să fie Putin atras de bărbaţi? Unul dintre argumente ar fi chiar fap­tul că, deşi relaţia cu Liud­mila îngheţase, nu s-au auzit ni­cio­dată zvonuri c-ar fi interesat de alte femei. În afară, desigur, de cazul ce­le­brei gimnaste Alina Ka­bae­va. Numai că...

- ...povestea de dragoste cu Alina Kabaeva ar fi o cacealma. În 2002, când fata avea 19 ani, iar Putin 50, un înalt func­ţionar al Kremlinului a în­ceput să le susure jur­naliştilor la ureche despre o posibilă poveste de dra­goste între cei doi, presa n-a ezitat să preia ştirea şi s-o am­pli­fice, cu sprijinul activ al Alinei, care lăsa să se înţeleagă pretutindeni – la coafor, la cumpărături, prin lumea bună a Mos­covei – că e un oaspete obișnuit al casei lui Putin, în care e condusă frecvent (azi, o parte a presei susţine că Putin ar avea doi copii cu gimnasta, pe care-i as­cunde de ochii lumii la re­şedinţa lui din Novo Oga­riovo.) Ciudat este fap­tul că preşedintele rus n-a negat nicio­dată aceste zvonuri, tăcerea lui în­treţinându-le cu bună ştiinţă. Şi niciun ofi­cial n-a ieşit să infirme idila, nici chiar atunci când Kabaeva a decis să se mărite cu un căpitan de poliţie.

- Dac-ar fi să-i luăm de bună declaraţia de avere, acest „umil servitor al naţiunii” lu­crea­ză ca un ocnaş pentru doar 187.000$/an, are un apar­tament modest şi trei maşini ieftine. Însă fai­moasa listă de bunuri a președintelui Rusiei cu­prinde nu mai puţin de 15 elicoptere şi 43 de alte na­ve de zbor, inclusiv un Airbus, 2 business jeturi de lux şi un avion de pasageri Ilyushin, cu o cabină pentru  decorarea căreia a plătit 18 milioane de dolari. Mai are 20 de case, dintre care una – un palat luxos, cu vedere la Marea Neagră – a fost vândută recent pen­­tru suma de 380 de milioane de euro. Şi, bineîn­ţeles, câteva iahturi, vreo patru, dintre care unul, cumpărat din fonduri prezidenţiale, are şase cabine de lux şi a costat circa 30 de milioane de euro.


Și să nu uităm că noul monarh al Rusiei este rareori văzut fără unul dintre ceasurile sale de colecţie – un Patek Philippe de 80.000 $, sau un Breguet mai modest, de doar 20.000 $. În total, colecţia lui de ceasuri are o valoare estimată la 180.000 $, cam cât venitul lui anual de­clarat! În 2007, la cererea revistei germane Die Welt, Stanislav Belkovski, analist politic şi econo­mic rus şi autorul cărţii despre care vorbim, a estimat că averea lui Putin se ridica la 40 de miliarde de do­lari. El a luat în calcul acţiunile pe care le deţinea președintele Rusiei atunci, în mai multe companii petroliere, inclusiv în uriaşele Surgutneftegaz şi Gazprom. Dar asta era acum câţiva ani. Întrebat dacă crede că e posibil ca cifrele să se fi schimbat, Belkovski a spus că da. Astăzi, ave­rea lui Putin ar atinge 70 de miliarde de dolari, și asta în condiţiile în care cel mai bogat om al planetei, Bill Gates, este listat de Forbes cu 80 de miliarde.

Sursa: aici

Eu, Putin (RO)


Vladimir Putin – Vi se pare că sunt nebun? (RO)



Adevăratul Putin (RO)



Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.