Faceți căutări pe acest blog

luni, 29 septembrie 2014

Dr. Matthias Rath - Sfârșitul ignoranței în privința bolilor




SFÂRȘITUL IGNORANȚEI ÎN PRIVINȚA BOLILOR
Discursul dr. Matthias Rath din Kerkrade, Olanda, 4 aprilie 2009


«În această săptămână am fost cu toţii martori la conferinţa G-20 de la Londra, la cât de puternică este bătălia globală dintre statu quo şi forţele schimbării. Statu quo-ul, reprezentat de afacerile de investiţii de multe trilioane de dolari ale produselor petrochimice şi farmaceutice (pe scurt, cartelul petrolului şi medicamentelor) este reprezentat de acţionarii săi politici actuali, Nicolas Sarkozy - Franţa şi Angela Merkel - Germania. Forţele schimbării la G-20 sunt conduse de preşedintele Statelor Unite - Barack Obama, care tocmai a fost ales de cetăţenii americani cu un mandat clar pentru a pune capăt tiraniei petrolului şi a o înlocui cu forme de energie regenerabile. Disputa G-20 nu se referă doar la stăpânirea crizei economice. Problema în discuţie pentru cartel şi acţionarii săi politici este mult mai mare. Este în discuţie însăşi supravieţuirea afacerii lor cu petrol, de investiţii de multe miliarde de dolari. Nu trebuie să fii economist ca să înţelegi ce se va întâmpla dacă sub noua administraţie a SUA oraşul de automobile Detroit va începe o producţie de masă de maşini cu hidrogen, care folosesc apa ca sursă de energie. Odată ce acest lucru se va întâmpla, oamenii vor înţelege că aceeaşi formă de energie le poate încălzi casele, lumina oraşele şi alimenta transportul public.

Energia din hidrogen nu este nouă. Fiecare plantă, fiecare animal şi fiecare celulă a corpului uman utilizează această formă de energie pentru a-şi furniza energia biologică. Mai mult, acum 40 de ani, primii oameni care au ajuns pe lună au folosit hidrogen pentru a propulsa rachetele Apollo. Tranziţia de la energia carbonului (petrol) la energia hidrogenului (apă), va rezolva criza energetică a acestei planete pentru generaţiile viitoare. Dacă poporul american şi noua sa administraţie vor lansa cu succes această tranziţie, se va pune capăt dependenţei globale de petrol, ca şi profiturilor nelimitate ale lui Rockefeller şi ale altor baroni ai petrolului. Dar încă şi mai mare decât consecinţele economice ale acestei tranziţii va fi colapsul politic. Popoarele lumii deja se trezesc, realizând că energia nu este singurul domeniu unde necunoașterea lor a fost folosită pentru a-i exploata.

Milioane de oameni vor să ni se alăture în misiunea care ne-a reunit la această întâlnire - nevoia de a depăşi consecinţele devastatoare ale „afacerii cu boala” a industriei farmaceutice. Cartelul ştie că odată ce cei doi piloni economici ai săi – afacerile cu petrol şi cele cu medicamente – vor fi recunoscute de întreaga lume ca înșelătorii, guvernarea lor pe această planetă se va sfârşi. Nicio fraudă de o asemenea magnitudine nu poate supravieţui într-o societate democratică. Singurul mod în care aceste tipuri de afaceri frauduloase pot continua este o dictatură globală.

Eradicare prin educaţie

Mai întâi, să aruncăm o privire  asupra dimensiunii sarcinii pe care o avem în faţă pentru anii care vin: În secolul al XVIII-lea, medicul britanic James Lind a descoperit că boala marinarilor, scorbutul, putea fi prevenită şi chiar vindecată cu ajutorul sucului de lămâie verde. Această descoperire a salvat în final vieţile a zeci de mii de marinari. Un secol mai târziu, chimistul francez Louis Pasteur a descoperit că epidemiile nu sunt un blestem al cerului, ci acțiunea unor microorganisme. Acestea au fost contribuţii majore la medicină şi la progresul umanităţii. Dar scopul nostru nu este să controlăm o singură boală sau un grup de boli, ci reducerea semnificativă şi posibila eradicare a celor mai comune boli ale zilelor noastre. Cele mai importante dintre aceste boli sunt infarctul miocardic, accidentele vasculare cerebrale, hipertensiunea, stopul cardiac, diabetul, cancerul, osteoporoza, deficienţele imunitare. Aceste maladii sunt responsabile de 80% din decesele lumii industrializate. Astfel, sarcina noastră este enormă: salvarea vieţilor a zeci de milioane de oameni.

Descoperirile ştiinţifice care ne permit să atingem acest scop au fost făcute. Substanţele naturale necesare pentru prevenirea şi controlul acestor boli sunt disponibile. Singurul obstacol care ne separă de atingerea acestui ţel este factorul educaţie. Analfabetismul în domeniul sănătăţii este principala cauză pentru care aceste boli încă mai există. Educaţia în domeniul sănătăţii ar pune capăt acestei ignoranţe şi ar pava drumul către eradicarea bolilor. Pe scurt: educaţie = eradicare. În ultimele două decenii am contribuit deja la eradicarea analfabetismului în privinţa multor boli, ca şi la demascarea adevăratei naturi a afacerilor farmaceutice cu boala. Voi sublinia câteva dintre aceste analfabetisme care au prevalat timp de decenii şi pe care le putem înlătura prin educaţie.

Sfârşitul ignoranţei în privința bolilor cardiovasculare

Timp de secole, oamenii de pe planeta noastră au murit de boli cardiovasculare. Totuși, în decursul secolului XX, aceste boli au atins proporții epidemice, ucigând un om din doi în întreaga lume industrializată. Când anumite boli ating asemenea proporții, acest lucru se întâmplă din două motive: cauza bolii nu a fost identificată și deci nu este disponibilă nicio terapie eficientă, sau oamenii sunt ținuți în ignoranță în ceea ce privește cauza bolii, pentru a menține în mod deliberat boala ca piață globală pentru medicamentele patentate. În ceea ce privește bolile cardiovasculare, ignoranța a luat sfârșit în 1991. În două publicații științifice [1], [2], am reușit să rezum noua înțelegere asupra acestor boli. Primul care a susținut aceste descoperiri a fost colegul și prietenul meu, defunctul dr. Linus Pauling. Pentru prima oară, omenirea a primit răspunsuri în legătură cu ucigașul numărul unu din lumea industrializată.

De ce aproape toate ființele umane dezvoltă arterioscleroză (îngroșarea arterelor) dar aproape nimeni nu suferă de „veno-scleroză” (îngroșarea venelor)? De ce suferim de atacuri de inimă, dar nu și de atacuri de nas sau urechi? De ce numai oamenii fac infarct și animalele nu? Deoarece dezvoltarea depozitelor aterosclerotice, considerate o lovitură a destinului, este de fapt o reacție predictibilă a corpului nostru față de instabilitatea pereților vaselor sanguine, cauzată de deficiența de vitamine. În 1996, am oferit prima dovadă clinică asupra faptului că suplimentarea cu vitamine poate opri – și în anumite cazuri chiar da înapoi – dezvoltarea depozitelor aterosclerotice pe arterele coronare. Pentru prima dată în istoria medicinii, dispariția naturală a depozitelor de calciu de pe arterele coronare umane a fost ilustrată în imagini. Totuși astăzi, la aproape două decenii de la ridicarea vălului ignoranței în privința bolilor cardiovasculare, 15 milioane de oameni continuă să moară anual de aceste boli. Acest număr înseamnă cât populația combinată a orașelor New York și Londra sau Hong Kong și Mexico City. Aceste milioane de oameni dispar în fiecare an din cauza unor boli care ar fi putut fi de domeniul trecutului de mult. Ei sunt sacrificați în numele afacerii cu boala a industriei farmaceutice, care își hrănește lăcomia insațiabilă cu sănătatea și viața victimelor sale. Pentru a păstra bolile cardiovasculare ca piață, această industrie menține o armată de promotori în medicină, media și politică. Ei sunt „paznicii ignoranței în domeniul sănătății”.

Sfârșitul ignoranței cu privire la cancer

Timp de decenii, paznicii ignoranței au ascuns oamenilor adevăratele cauze ale cancerului. Ignoranța în ceea ce privește cancerul a fost o precondiție pentru a menține această boală ca piață de miliarde de dolari pentru medicamente toxice, promovate în mod înșelător ca „chimio”- terapie. Spre deosebire de alte boli, cancerul a fost menținut strategic, timp de decenii, ca un instrument psihologic pentru subjugarea populației planetei în favoarea lipsitei de scrupule afaceri cu boala. Ca rezultat al acestei strategii, diagnosticul „cancer” este încă perceput pe scară largă ca o condamnare la moarte. Piața cancerului cu chimioterapie toxică este un exemplu perfect pentru expansiunea strategică a bolilor. Pacienții bolnavi de cancer, intimidați de „condamnarea la moarte” dată de diagnostic, acceptă infuzia de chimicale toxice în corpul lor, ca o așa-numită terapie. Din cauza extremei toxicități a acestor produse, cel mai frecvent efect secundar al lor este generarea de noi cancere în corp. Acestea sunt induse de „chimio”- terapie. Învingătorii și învinșii acestei strategii vicioase se cunosc: milioanele de pacienți cu cancer hrănesc cu sănătatea și viața lor lăcomia fără limite a companiilor producătoare de medicamente. Dar această lipsită de scrupule afacere de investiții în cancer funcționează cu o singură condiție: ca publicul să fie ținut în ignoranță privind alternativele. În 1992 vălul ignoranței a fost ridicat. După publicarea noilor moduri de control natural al cancerului s-a dat șansa ca această boală să nu mai fie o sentință de moarte.

Controlul natural al cancerului se bazează pe următoarele fapte: Toate celulele canceroase folosesc enzime care digeră colagenul pentru a se răspândi în corp. Spre deosebire de alte boli, cancerul evită sistemul de apărare al organismului, pentru că aceleași enzime sunt folosite și de corpul nostru în condiții normale, de exemplu în timpul ovulației, al apărării imunitare și altor procese fiziologice. Blocajul natural al acestor enzime prin aminoacidul lizină și alți micronutrienți permite și blocarea naturală a răspândirii celulelor canceroase și a metastazelor. Este clar că prin aplicarea acestor cunoștințe cancerul n-ar mai fi o condamnare la moarte și într-o zi ar putea ajunge să nici nu se mai știe de el. Piesele centrale necesare pentru ridicarea vălului ignoranței în ceea ce privește cancerul sunt enzimele care digeră colagenul, numite și colagenaze sau metaloproteinaze. Cunoștințele despre aceste enzime sunt un secret atât de bine păzit, încât până și cea mai răspândită carte de medicină la nivel mondial, Harrison’s Principles of Internal Medicine (Principiile lui Harrison despre medicina internă) evită să le menționeze când vorbește viitoarelor generații de doctori despre procese elementare, cum ar fi ovulația.

Confirmarea clinică a venit curând. Această imagine CT a unei tumori a creierului care a dispărut prin mijloace naturale este unul dintre multele cazuri care au dovedit conceptul științific publicat în 1992 că posibilitatea controlului natural al cancerului este o realitate. În condițiile în care astăzi încă mai mor de cancer 7 milioane de oameni (ceea ce înseamnă populația orașelor Londra sau Tokyo) sarcina noastră de a pune capăt ignoranței în ceea ce privește această boală ar putea salva milioane de vieți.

Sfârșitul ignoranței cu privire la SIDA

Deoarece ascunderea adevărului în privința cancerului nu a fost atacată de public timp de decenii, industria farmaceutică a fost încurajată să deschidă noi piețe, îndreptându-și atenția spre țările slab dezvoltate. În ultimele două decenii, au construit o piață de multe miliarde de dolari cu medicamentele“chimio” pentru SIDA în Africa și țările în curs de dezvoltare. Și, întocmai ca și în cazul epidemiei cancerului, cartelul medicamentelor înșeală, cu nume fanteziste, milioane de pacienți. În cazul SIDA, ei și-au botezat chimicalele toxice medicamente antiretrovirale”, sau ARV, dând impresia că aceste medicamente pot vindeca infecțiile virale. Schema de marketing a medicamentelor pentru SIDA este o copie fidelă a afacerii cu epidemia de cancer. Au folosit chiar și același truc, pentru a crea o spirală a bolii în continuă creștere: promovarea de medicamente toxice care cauzează boala însăși – imunodeficiența – pe care ei în mod înșelător promiteau să o vindece. În ultimii 5 ani am reușit să smulgem vălul ignoranței și de pe această boală.

Iată faptele despre afacerea farmaceutică cu epidemia de SIDA: Toate medicamentele „chimio” sau ARV disponibile pentru SIDA trebuie să aibă, conform legii, o avertizare pe prospectul de instrucțiuni din fiecare ambalaj: „Acest medicament nu reprezintă un tratament pentru HIV sau SIDA”. În același timp, companiile producătoare de medicamente sunt obligate să listeze efectele secundare toxice ale acestor medicamente. Unul dintre cele mai importante efecte secundare menționat ca avertizare pe prospectul de instrucțiuni pentru pacient al medicamentelor ARV este leucopenia. Acest termen înseamnă „o scădere drastică a globulelor albe din sânge”, cărăușii celulari ai sistemului imunitar. Producătorilor de medicamente ARV li se cere prin lege să avertizeze pacienții că medicamentele lor nu vindecă SIDA și că ele pot crea și mai multă imunodeficiență. Pentru a ascunde aceste fapte științifice care ar trezi la realitate, cartelul medicamentelor plătește o armată întreagă de promotori în medicină, media, politică și chiar în rândul starurilor de la Hollywood, pentru a întoarce pe dos, în public, datele științifice și a promova medicamentele ARV ca „salvatoare de vieți” în combaterea SIDA.

Sunt multe de spus despre afacerea ARV. Aceste medicamente sunt unealta perfectă pentru fostele puteri coloniale – Marea Britanie, Franța, Germania și altele – pentru a ține lumea în curs de dezvoltare într-o dependență economică sufocantă. În Africa și în alte regiuni slab dezvoltate, cartelul finanțează sute de organizații care promovează medicamentele ARV, operând generos sub paravanul carității. Acestea sunt plătite de cartelul medicamentelor pentru a forța guvernele respective să cheltuiască miliarde de dolari pentru a importa medicamente care, în ultimă instanță, le ucid oamenii.
Sunt și alte fapte șocante în legătură cu afacerea ARV. În 1974, Henry Kissinger, pe atunci secretar de stat al SUA, consilier de securitate națională și omul lui Rockefeller, a elaborat un document numit NSSM 200, avertizând asupra faptului că suprapopularea lumii în curs de dezvoltare reprezintă una din cele mai mari amenințări strategice la adresa securității SUA: www.nt-2.org/nssm200. Cu alte cuvinte, dacă națiunile industriale nu întreprind eforturi viguroase pentru a decima oamenii din Africa și alte regiuni similare, populația în continuă creștere de acolo își va cere într-o zi locul la masa țărilor bogate.

Sfârșitul ignoranței cu privire la adevărata natură a industriei farmaceutice

În decursul secolului XX, o armată de promotori plătiți a făcut industria farmaceutică să strălucească precum un Rolls-Royce al tuturor industriilor. Au apărut critici la adresa anumitor medicamente și companii producătoare, dar publicul a rămas neștiutor în ceea ce privește natura fundamental frauduloasă a afacerii lor cu boala. Această stare de lucruri s-a schimbat la 21 iunie 1997. Într-un discurs public la Primăria din Chemnitz, Germania, am descris industria farmaceutică așa cum este: cel mai mare obstacol în calea sănătății oamenilor. În acea zi, masca de buni samariteni a companiilor producătoare de medicamente a căzut și grimasa urâtă a afacerii cu boala și moartea a devenit vizibilă lumii. Această expunere publică a declanșat o avalanșă de cărți, prelegeri și rapoarte media privitoare la natura frauduloasă a afacerii cu boala a industriei farmaceutice.

Cele mai importante informații care pot pune capăt ignoranței în ceea ce privește natura afacerii cu boala a industriei farmaceutice sunt următoarele:
- Industria farmaceutică nu este o industrie a sănătății ci o afacere dedicată profitului acționarilor săi.
- Prevenirea și eradicarea bolilor micșorează piețele globale pentru medicamente farmaceutice și de aceea, acest lucru nu este în interesul acestei industrii, care chiar se opune acestei strategii.
- Micronutrienții se adresează cauzelor bolii la nivel celular. Prin prevenirea bolilor de la rădăcină, această abordare naturală, nepatentabilă, amenință piața de miliarde de dolari a medicamentelor și, în ultimă instanță, continuarea afacerii cu boala a industriei farmaceutice.
- Industria farmaceutică, una dintre cele mai mari industrii de investiții din lume, este o formă de crimă organizată: promite sănătate dar livrează boală și se hrănește din înșelăciune la nivel global.

Odată cu expunerea ei ca fraudă, afacerea cu boala a pierdut din credibilitate. Este doar o problemă de timp până când popoarele lumii vor pune capăt acestui model imoral de afaceri și vor trece asistența medicală sub control public. Popoarele lumii vor acuza arhitecții, profitorii și promotorii afacerii cu boala pentru crimele împotriva umanității pe care le-au comis timp de decenii. Fără îndoială că oamenii vor convoca în acest scop un tribunal internațional, similar cu cel pentru crime de război de la Nuremberg.»


Pentru mai multe informații privind personalitatea și activitatea dr. Rath vă invităm să consultați categoria Dr. Matthias Rath de pe blogul nostru.

vineri, 26 septembrie 2014

OSHO - Ambiție înseamnă nefericire + VIDEO (RO)

-->

AMBIȚIE ÎNSEAMNĂ NEFERICIRE
OSHO

Dacă nu vei renunța la ambiție, vei trăi într-o suferință permanentă. Ambiția este sursa tuturor frământărilor și regretelor. De fapt, ce înseamnă ambiție? A vrea să fie B, săracul vrea să fie bogat, urâtul vrea să fie frumos și așa mai departe. Fiecare tânjește să fie altcineva, să fie altceva decât ceea ce este. Nimeni nu este mulțumit cu el însuși. Oricine ar fi, el va vrea o versiune îmbunătățită a lui însuși. Aceasta este ambiția.

Dacă gândești în felul acesta despre tine, te condamni singur la o nefericire perpetuă, pentru că n-ai să poți niciodată să fii altcineva. Nu poți să fii decât tu însuți, iar strădaniile tale de a te transforma în modelul visat vor fi zadarnice, chinuitoare și periculoase. Îți risipești pur și simplu viața. Oricine ai fi, ăsta ești tu. Acceptă-te! Nu dori să fii altfel. Aceasta este non-ambiția.


Renunțarea la ambiție stă la baza tuturor transformărilor spirituale, pentru că, din momentul în care te accepți așa cum ești, multe lucruri bune încep să ți se întâmple. Dar să începem cu începutul. Dacă te accepți total, primul lucru benefic care ți se va întâmpla va fi o viață lipsită de tensiuni: nu mai ești obsedat să te schimbi, să fii altfel, să te îndrepți în direcția aleasă de un altul. Poți fi aici și acum. Comparația dispare. Tu ești unic și nu te mai gândești ce sunt și ce fac alții. În al doilea rând, viitorul nu mai există. Ambiția are nevoie de viitor, de spațiul în care ideile tale să se materializeze. Ambiția nu poate da roade aici și acum; nu există spațiu pentru asta. Prezentul este minuscul, atomic. Ambiția are nevoie de viitor, și cu cât este mai mare, cu atât viitorul de care are nevoie este mai mare.

În plus, dacă ambiția ta este atât de mare, încât nu poate fi împlinită în această viață, îți vei crea o viață de apoi. Vei crea raiul, vei crea conceptul de „renaștere”, vei crea „moksha” [n.tr.: izbăvirea de suferințele și limitele impuse de existența corporală]. Nu spun că nu există renaștere. Spun că tu crezi în renaștere nu pentru că există, ci pentru că ambițiile tale sunt atât de mari, încât nu pot fi împlinite într-o singură viață. Credința ta în renaștere, în reîncarnare, este rezultatul ambiției, al dorințelor, și nu al convingerii tale obiective. S-ar putea ca reîncarnarea chiar să fie un fapt, dar pentru tine, omul încărcat de ambiții, este doar rodul imaginației, un viitor care-ți va oferi în continuare spațiul în care să te desfășori și să-ți împlinești ambițiile.

Reține, deci: nu poți fi ambițios în momentul prezent, pentru că nu ai spațiu. Este imposibil, pentru că prezentul înseamnă clipa de față. Poți fi în el, dar nu-ți poți realiza dorințele cât timp ești în el. Când îți dorești ceva, ai nevoie de viitor, adică de timp. De fapt, timpul există doar datorită dorinței. Pentru copaci, timpul nu există. Pentru păsările care ciripesc în jurul nostru nu există timp. Pentru stele, pentru soare și pentru pământ nu există timp. Timpul există doar pentru oameni. Dacă omenirea ar dispărea, n-ar mai exista timp pe această planetă; n-ar mai exista nici trecut și nici viitor.

Dorințele tale creează viitorul, iar memoria ta creează trecutul. Ambele concepte sunt părți ale minții tale. Încearcă să nu-ți mai dorești nimic și viitorul va dispărea. Când viitorul nu există, nici posibilitatea să trăiești în tensiune nu există. Iar dacă viitorul nu există, nici trecutul nu mai există, rămânând doar o simplă amintire, câteva fire de praf prinse de tine în drumul tău.

Odată cu noțiunea de viitor, în mintea ta intră planuri, proiecte imaginate, țeluri ambițioase, care toate înseamnă multă tensiune. Odată cu noțiunea de trecut, în mintea ta intră neliniștea, frica, panica, stresul, care toate înseamnă multă nefericire. În schimb, când ștergi trecutul din mintea ta și nu deschizi poarta viitorului, ești aici, acum, fără tensiuni, fără angoase.

Am spus că non-ambiția înseamnă să te accepți așa cum ești, dar asta nu înseamnă că nu există posibilitatea să evoluezi. Dimpotrivă, când te accepți așa cum ai fost creat, transformarea vine de la sine. Începi să crești, dar dimensiunea diferă. Dimensiunea nu este în viitor, ci în etern. Încearcă să înțelegi această diferență. Tu te poți mișca în două direcții. Dacă te miști spre viitor, te miști în mintea ta, adică într-o ficțiune, într-o lume visată de tine. Dacă nu te miști spre viitor, o altă dimensiune ți se deschide în față: te miști în etern. Iar dacă poți fi aici, acum, în acest moment, ai intrat în etern.

Dacă continui să te gândești la trecut și la viitor, trăiești în temporal. Temporalul este lumea, iar eternul este nirvana. Se spune că Buddha a afirmat de nenumărate ori că dacă un om poate fi cu mintea doar în prezent, nu mai are nevoie de nicio tehnică de meditație. E suficient. Dar cum poți să fii mental exclusiv în prezent dacă ești ambițios? Mintea ambițioasă poate fi oriunde altundeva, dar nu în prezent. Mintea ambițioasă se îndepărtează întotdeauna de prezent. Se gândește la ce va fi, la ziua de mâine, la ce se va întâmpla peste un an, la viața de apoi. Mintea ambițioasă nu este interesată de prezent, de viața care este aici, acum, ci de cea care ar trebui să fie. Acest fel de interes este unul non-religios.

O minte, o conștiință cu adevărat religioasă este interesată de existență așa cum este ea. Anihilează-ți orice ambiție, ca să fii aici, acum, și ca să poți intra în etern.

Sursa: Osho - The New Alchemy to Turn You On (Noua alchimie care te va schimba)
http://www.satrakshita.com/Books/Osho,%20The%20New%20Alchemy%20to%20Turn%20You%20On.pdf

OSHO - Eu trăiesc spontan (I live spontaneously) (RO)


-->

marți, 23 septembrie 2014

Medicina alopată și imaginea confuză a microbilor




MEDICINA ALOPATĂ
ŞI IMAGINEA CONFUZĂ A MICROBILOR

Acolo unde este viaţă, sunt şi microbi. Robinson Verner, bacteriolog

Oamenii sunt deosebit de receptivi la ideea că anumiţi microbi veniţi „din afara” organismului sunt răspunzători pentru afecţiuni grave cum ar fi SARS (inflamaţia plămânilor) sau hepatita C (inflamaţia ficatului). Două lucruri ştiu psihologii de mult: că omul are tendinţa de a accepta soluţiile comode şi că încearcă întotdeauna să dea vina pe altcineva sau altceva, foarte greu acceptând incomodul adevăr că el însuşi este vinovat. „Omul mai degrabă se distruge pe el însuşi, decât să-şi schimbe obiceiurile!” spunea scriitorul rus Lev Tolstoi. De multe ori în istoria omenirii, dorinţa de a găsi un ţap ispăşitor a dus la grave erori, fie că vorbim de domeniul privat, economic sau politic. Pescarii şi politicienii sunt convinşi că focile şi delfinii sunt de vină pentru scăderea populaţiilor de peşti din mări. Astfel, în Canada, în fiecare an sunt măcelărite mii de foci, în timp de japonezii masacrează delfinii. Conform aceluiaşi model de logică, microbii sunt vinovaţi pentru toate bolile.

Microbul: ţapul ispăşitor

A da vina pe microbi este o soluţie simplistă la o problemă complexă. Lumea vie este foarte complexă. Dorinţa de simplificare are rădăcini adânci în ştiinţa medicală. În 1916, filozoful Ludwig Wittgenstein remarca în jurnalul său: „Omenirea a căutat întotdeauna o ştiinţă care să conţină simplex sigilium veri [pecetea adevărului simplu]”. În această schemă se potriveşte de minune și teoria microbilor, sau a germenilor: o boală→un agent patogen→o terapie minune. O astfel de simplificare este complet falsă, mai ales atunci când avem de-a face cu lumea invizibilă a celulelor şi a moleculelor. Lumea vie – atât în mic, cât şi în mare – este cu mult mai complexă decât ne-o prezintă medicina. De aceea „încercarea de a găsi simetrie şi simplitate în ţesătura lumii vii a dus deseori la concluzii eronate, remarcă biochimistul Erwin Chargaff. Există chiar persoane care cred că ceea ce azi numim biologie moleculară cuprinde întreaga complexitate a vieţii. Să fie asta totul? Putem descrie muzica prin totalitatea instrumentelor care au capacitatea de a emite sunete? Să ne gândim doar că biologia, ştiinţa vieţii, nu are nici măcar o definiţie clară a obiectului ei de cercetare: viaţa. În realitate, cercetările cele mai exacte sunt făcute doar pe celule şi ţesuturi moarte”.

În cercetarea farmaceutică această practică pentru crearea de noi medicamente ridică o problemă enormă, deoarece experimentele în laborator pe probe de ţesuturi tratate cu tot felul de chimicale reactive nu permit să se tragă o concluzie pertinentă asupra realităţii vii. Cu toate acestea, se trag tot felul de concluzii, care duc la crearea de noi medicamente şi vaccinuri. În fapt, noi nu ştim exact cum acționează microbii la nivel celular şi molecular, atât în omul viu cât şi în animalul viu. Ar însemna ca fiecare microb să fie urmărit şi filmat în acţiune cu o micro-cameră, ceea ce la ora actuală este imposibil. Şi chiar dacă ar fi, tot n-am putea cuprinde întreaga situaţie din corp. Prin concentrarea asupra microbilor şi condamnarea lor a priori ca unici cauzatori ai bolilor, se ignoră complexitatea corpului uman. Este o simplificare iresponsabilă. De la acţiunea factorilor de mediu și influenţa nocivă a toxinelor sau a medicamentelor, până la factorii de natură psihică şi nutritivă, totul are o influenţă asupra organismului. Dacă, în loc de fructe şi legume, o mare perioadă de timp vom mânca dulciuri, fast-food, băuturi răcoritoare, cafea şi alcool, vom fuma intens şi/sau vom lua droguri, ne vom ruina sănătatea. N-avem nevoie de niciun microb şi nici de cunoştinţe ştiinţifice pentru a înţelege acest lucru. Ne demonstrează asta un foarte interesant film realizat în 2004, Super Size Me [pe care-l puteți viziona cu subtitrare aici] în care Morgan Spurlock – regizor şi cobai în acelaşi timp – ne arată concret o astfel de situaţie. Timp de 30 de zile, Spurlock a mâncat numai la McDonald’s. Rezultatul: 12 kg greutate corporală în plus, valorile ficatului identice cu cele ale unei persoane bolnave, afecţiuni ale cordului, depresie, dureri de cap şi probleme de erecţie. În doar 30 de zile de consum exclusiv de fast-food! Pe deasupra, omul nostru a devenit şi dependent... de McDonald!  

Studiile efectuate în laborator pe şoareci arată că produse cum ar fi hamburgerii sau cartofii prăjiţi creează dependenţă, întocmai ca şi heroina! „Zahărul poate deveni un deschizător de drum pentru alte droguri, legale sau ilegale”, afirmă Thomas Kroiss, preşedintele Societăţii pentru medicină integrală din Austria. Zahărul este un „hoţ de vitamine”, care în plus influenţează şi dispoziţia psihică. Ar trebui să fim conştienţi că zahărul sub formă rafinată nu există în natură, şi de aceea creează un dezechilibru în organism atunci când este consumat în mod regulat şi în cantitate mare.

Aici ar fi interesant de aflat câţi oameni au cunoştinţă de existenţa unei plante care creşte în America de Sud, Stevia rebaudiana (foto) ale cărei frunze sunt mai dulci decât zahărul, fără însă a conţine hidrați de carbon, fără a aduce prejudicii organismului şi care este îndulcitorul ideal pentru diabetici. Această plantă este folosită de mii de ani în America de Sud ca îndulcitor, dar Comunitatea europeană a interzis-o. Numai în Elveţia se poate găsi pe piaţă. De ce? Interesele monopoliste ale industriei zahărului!  În Japonia şi Israel, 40% din piaţa îndulcitorilor este ocupată de Stevia. Tot în Japonia (şi nu numai) este interzisă prin lege comercializarea zaharinei, a cărei substanţă activă de bază, ciclamatul, este toxică pentru ficat. Adică tocmai pentru acel organ care este în principal afectat de deficienţa pancreasului în sintetizarea insulinei, adică de diabet.

Revista New Scientist solicita într-unul din numerele ei ca: „acelaşi gen de avertismente de pe pachetele de ţigări să fie afişate obligatoriu şi în magazinele fast-food”. Cu toate acestea, culmea ironiei, McDonald’s sponsorizează fără jenă competiţii sportive, cum ar fi campionatele mondiale de fotbal. O mișcare inteligentă, căci uriaşul număr de vizitatori, nefiind acasă, unde să mănânce?

„Zahărul rafinat este un mediu nutritiv ideal pentru ciuperci şi bacterii dăunătoare”, afirmă medicul Thomas Kroiss. Iar o serie de studii confirmă faptul că o alimentaţie lipsită de fructe şi legume nu este adecvată unei flore intestinale optime. Stilul de viaţă influenţează flora intestinală şi poate duce la creşterea volumului de ciuperci Candida de pildă, care pot apoi favoriza apariţia unor boli.

Corpul uman este asemenea unui ecosistem, unei păduri. Are plămâni, rinichi și glande sudoripare, cu ajutorul cărora elimină surplusul de substanţe acide. Echilibrul bază-acid al corpului este foarte important pentru ecosistemul numit om. O alimentaţie predominant acidă, cum este cea compusă din carne, ouă, peşte, brânză, pâine, unt şi dulciuri, în detrimentul unor alimente bazice, cum sunt fructele şi legumele, practicată pe o perioadă lungă de timp, va perturba balanţa bază-acid a organismului, fapt ce nu poate rămâne fără urmări asupra sănătăţii. „În recuperarea sănătății, pH-ul este hotărâtor”, afirmă nutriţionistul american Gary Tunsky.

De mult timp se ştie că celulele canceroase și tumorile sunt extrem de acide şi n-ar fi deloc complicat să se facă studii care să pună în evidență rolul alimentaţiei în evoluţia cancerului. Din păcate, astfel de studii nu se fac. Cui i-ar folosi? Totuşi, la Congresul Internaţional al Oncologilor, care a avut loc în 2009, au fost făcute publice şi analizate rezultatele unui asemenea studiu, studiul EPIC (European Prospective Investigation into Cancer and Nutrition = Cercetare europeană prospectivă privind cancerul și alimentația). În cadrul acestui studiu, desfăşurat pe o durată de 35 de ani, au fost cercetate şi sistematizate statistic obişnuințele nutriţionale a peste 500.000 de persoane din diferite ţări europene, în raport cu frecvenţa apariţiei diferitelor forme de cancer. „De necrezut, a exclamat profesorul francez Michel Boiron, preşedintele fondator al Congresului Internațional al Cancerului. Scepticismul nostru este învins. Cifrele studiului EPIC sunt de necombătut: legătura dintre cancer și alimentaţie este dovedită”. Concluzia oncologilor participanţi la congres a fost una clară: „Deşi în trecut au fost sugerate o serie de posibile cauze provocatoare de cancer, ca urmare a studiului EPIC putem afirma cu certitudine: cancerul este o afecţiune nutriţională”.

Într-o altă direcţie, cea a influenţei alimentației asupra formării oaselor şi afecţiunilor acestora, s-au făcut, de asemenea, foarte multe studii, concluziile fiind şi aici clare: „Pentru menţinerea unui schelet osos în bună stare de sănătate şi preîntâmpinarea unor afecţiuni, îndeosebi a osteoporozei, trebuie evitate alimentele cu conţinut înalt de acizi fosfatici şi oxalici (substanţe care fură calciu) cum ar fi carnea, cârnaţii, Coca-Cola, brânza, cacaoa sau ciocolata”.

„Alături de echilibrul pH-ului din organism, flora intestinală este şi ea un factor major care contribuie la menţinerea unui corp sănătos”, constată  prof. Wolfgang Kruis, expert în probleme de digestie. Iar colegul său, cercetătorul Francisco Guarner, confirmă încă o dată: „Flora intestinală este relevantă pentru sănătatea unei persoane. Printre altele, ea joacă un rol esenţial în aprovizionarea cu energie a organismului şi în formarea celulelor epiteliului. Când flora intestinală este dereglată sau distrusă, prelucrarea elementelor nutritive şi a substanţelor vitale pentru organism este puternic afectată, fapt care are urmări grave asupra sănătăţii: formarea de colonii de ciuperci şi bacterii în ţesuturi. În acest sens, administrarea abuzivă de antibiotice puternice, de multe ori nejustificat, duce la dereglarea până la distrugerea florei intestinale”.  

Faptul că în ultimele decenii infecţiile fungice au devenit din ce în ce mai numeroase nu înseamnă că fungii au devenit mai agresivi, ci că obiceiurile noastre alimentare sunt dăunătoare ecosistemului numit „corpul uman”. Comparaţia cu o pădure ne poate ajuta să înţelegem mai bine această realitate. Într-o pădure intoxicată apar copaci bolnavi, atacaţi de fungi şi bacterii. Într-o pădure sănătoasă, ciupercile joacă rolul de sanitari, de sistem de salubritate pentru materia vegetală moartă, şi de formare a humusului. Într-o pădure bolnavă, aceleaşi ciuperci se dezvoltă invaziv şi distrug arborii sănătoşi. Totul în natură, indiferent că e vorba de nivelul celular sau de peisajul botanic, se desfăşoară în echilibru. În faţa unei plante sănătoase, ciupercile n-au nicio şansă. Un teren saturat cu substanţe acide duce la o dezvoltare anormală a ciupercilor şi la o slăbire a rezistenţei plantelor. Se întâmplă oare altfel cu noi înşine?

De milioane de ani, natura funcţionează ca un întreg, cu o precizie absolută. Microbii, la fel ca şi omul, sunt părţi componente ale naturii. Când omul rupe acest echilibru, întreaga natură (şi odată cu ea şi omul) devine bolnavă. Celebrul medic Rudolf Virchow (1821-1902) cerea încă în 1875 confraţilor lui să nu uite niciodată să trateze omul bolnav ca pe un întreg. Medicul nu va înţelege niciodată boala unui pacient dacă nu va înţelege relaţia lui cu natura şi cu mediul înconjurător. Prin simpla analiză a valorilor sângelui, niciun medic, niciodată nu va vindeca cu adevărat o boală. Eventual, va masca nişte simptome, ceea ce nu va duce la dispariţia afecţiunii.

Fără existenţa bacteriilor, viaţa omului este practic imposibilă. Bacteriile au stat de la bun început la baza evoluţiei vieţii. Și cred că e clar pentru toată lumea că bacteriile pot exista foarte bine și fără om, dar omul fără bacterii, nu. Concluzia este că bacteriile, a căror misiune primară este viaţa, nu pot fi făcute vinovate că ar fi principalul factor cauzator de boli şi moarte. Din păcate, tocmai pe această idee se bazează medicina alopată, începând cu cei doi „mari eroi”, Pasteur şi Koch, şi mergând până în zilele noastre.

La câteva ore după naştere, toate ţesuturile nou-născutului sunt populate de bacterii, care desfăşoară o activitate de protecţie esenţială. Fără aceste colonii de miliarde de bacterii şi germeni, un nou-născut, la fel ca şi un adult, nu poate supravieţui! Şi încă ceva, mai puţin ştiut de către omul obişnuit: doar 1% din bacteriile din organismul uman sunt cunoscute şi cercetate. Restul care mişună prin corpul uman nu sunt nici cunoscute şi nici cercetate. În schimb, pentru orice fleac de răceală, unii medici „harnici” prescriu antibiotice, care distrug fără discernământ nu numai eventualele bacterii „rele” ci toate bacteriile. Uneori chiar te întrebi dacă nu cumva aceștia n-au alt scop în viaţă decât acela de a omorî oameni.

„Bacteriile străine de corp au, de departe, supremaţia” constată în revista Nature Biotechnology, în 2004, un grup de cercetători de la Imperial College, Londra, sub conducerea biochimistului Jeremy Nicholson. În continuarea articolului, se afirmă că numai în intestine cercetătorii au identificat „cca 100 de miliarde de microorganisme, care împreună formează o masă în greutate de cca 1 kilogram!”. Nicholson şi colegii săi ajung la concluzia că superorganismul uman poate fi definit ca un ecosistem stăpânit de microorganisme. „Ştim deja de ceva vreme că o serie de afecţiuni sunt provocate de factori genetici sau de mediu. Alimentaţia în primul rând are o influenţă majoră asupra stării de sănătate, prin faptul că modulează relaţiile dintre cele 100 de miliarde de microorganisme din sistemul digestiv uman! Microorganismele sunt parte componentă a genomului nostru (moştenirea genetică) şi sunt la fel de importante ca și genele noastre”, concluzionează Nicholson.

Cât de mult poate influenţa echilibrul bacterian dezvoltarea normală a organismului putem constata la sugari. Copiii alăptaţi la sân au în flora intestinală o bacterie, Lactobacillus bifidus, care este foarte diferită de bacteriile care predomină în organism în urma unei diete a copilului cu lapte de vacă. Lactobacillus bifidus îi dă copilului hrănit la sân o rezistență mult mai mare la infecţiile intestinale. Și este doar unul dintre multele de exemple care certifică efectele pozitive ale convieţuirii dintre bacterie şi om.

Într-un experiment de laborator, femelele de şoareci gestante au fost ajutate să nască prin cezariană, într-un mediu complet steril. După câteva zile (timp în care au fost în continuare ţinuţi şi hrăniţi în mediu steril) absolut toţi puii au murit, iar autopsia a constatat prezenţa în intestinele acestora a unui mucus alb, cleios, amorf, total lipsit de bacterii!

Bine, bine, veţi spune, dar n-au salvat antibioticele viaţa atâtor oameni? Fără îndoială că da. Dar însuşi Alexander Fleming, descoperitorul penicilinei, avertiza la vremea respectivă asupra riscurilor pe care le presupune folosirea lor iraţională. Termenul de antibiotic vine din greacă şi se traduce prin „împotriva vieţii”! Antibioticele nu pot face deosebire între bacteriile bune, necesare organismului, şi cele rele. Ele distrug toate bacteriile! În SUA sunt prescrise anual în mod inutil milioane de antibiotice. Şi aceasta, cu consecinţe extrem de grave, ele fiind responsabile pentru aproape o cincime din cele 100.000 de decese anuale cauzate de medicaţie şi de efectele ei secundare. Microbul este în continuare etichetat ca „duşmanul de moarte”. La începutul secolului XXI, oamenii rămân încă prizonierii mentalităţii că germenii (microbi, bacterii) sunt duşmani externi, care pot fi combătuți numai cu ajutorul armatei de pilule oferite atât de generos de bunii noştri aliaţi, industria farmaceutică şi medicina alopată. O concepţie fixistă, depăşită demult, dar perpetuată de interese financiare, cu ajutorul mass mediei subordonate. De vreo 10 ani încoace, până şi infarctul miocardic este considerat de unii medici întreprinzători ca fiind provocat de o bacterie - Chlamydia pneumoniae. Şi iarăşi, în scop preventiv, medici grijulii prescriu antibiotice unor presupuşi candidaţi la infarct.

Bacteriile nu trăiesc de unele singure, izolate, plutind prin aer peste tot (cum îşi închipuia fantezistul Pasteur) ci în celule şi ţesuturi. O cultură de bacterii sau fungi nu constă din bacterii sau fungi puse frumos una lângă cealaltă. Pentru a se înmulți, ele au nevoite de un „mediu hrănitor”. Trebuie să înţelegem că două-trei bacterii singure n-au nicio şansă de a influenţa în vreun fel organismul uman; o concentrare masivă, da. Doar că pentru aceasta e nevoie de un substrat nutritiv adecvat. Orice formă de viaţă, pentru a se dezvolta şi reproduce, are nevoie de hrană. Acesta este singurul adevăr pe care l-a rostit Pasteur pe patul de moarte. Dar până şi acest adevăr a fost un plagiat, el fiind rostit anterior de Claude Bernard (1813-1878), unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai medicinii integrale: „Microbul nu este nimic, totul este mediul hrănitor” (terenul propice proliferării). Acest lucru fusese deja demonstrat în timpul vieţii lui Pasteur şi de către Antoine Béchamp.

„În funcţie de cauza morții unui ţesut, deci de toxicitatea mediului, îşi fac apariţia şi diferitele tipuri de bacterii. La o observare mai atentă a bolilor, mai ales în procesele inflamatorii, iniţial avem de-a face cu o cauză perturbatoare a organismului, și abia ulterior începe activitatea bacteriană, spune medicul Johann Loibner. Acest lucru îl poate observa fiecare om la sine însuşi. Dacă o rană proaspătă va intra în contact cu un material străin (murdărie, să zicem) abia atunci apar bacteriile. În momentul pătrunderii unui obiect străin în corp (un spin în deget) apar anumite bacterii, care duc la inflamarea locului respectiv; după ce obiectul a fost înlăturat, dispar şi ele. Dacă ne afectăm mucoasa căilor respiratorii prin aer rece, îşi fac apariţia anumite bacterii care, în funcţie de durata şi puterea răcelii, precum şi de starea generală de sănătate a persoanei, atacă (se hrănesc cu) respectivele celule bolnave, eliminându-le, fapt ce duce la guturai”. În fapt, bacteriile au în acest caz (ca în majoritatea cazurilor) rolul benefic de sanitari ai organismului. Acest fenomen poate lămuri ceea ce medicina alopată nu înţelege, și anume de ce atât de multe şi diferite microorganisme sunt prezente în permanenţă în corp (printre care „extrem de periculoşii” bacili ai tuberculozei, streptococii sau stafilococii) fără ca ele să producă daune vizibile: deoarece ele se vor înmulţi într-o măsură periculoasă și vor deveni active doar atunci când vor avea suficient material nutritiv la dispoziţie. Iar acest material nutritiv le poate fi oferit prin otrăvuri (substanţe toxice), prin hrană insuficient digerată şi prin mulţi alţi factori care le dau ceea ce au ele nevoie pentru a se hrăni și înmulți.

În ciuda acestor mecanisme de mult timp cunoscute, oamenii de ştiinţă visează mereu la medicamentul minune care să atace bacteriile selectiv, doar pe cele rele, cu arme chimice. Şi Paul Ehrlich (1854-1915) părintele chimioterapiei, visa acelaşi lucru: o boală→un agent patogen→un medicament. Aceasta este concepţia care s-a impus în detrimentul altora, deoarece concernele chimice şi farmaceutice au întrezărit aici posibilitatea unor câştiguri fabuloase. „Şi totuşi, promisiunile de vindecare prin crearea unui medicament minune nu s-au îndeplinit niciodată”, spune Allan Brandt, profesor de istoria medicinii la Harvard Medical School. Aceeași concepţie greșită despre bacterii şi ciuperci (teoria germenilor) se aplică și virusurilor, acești mini-monştri aducători de moarte. Cât de mult neadevăr conţine teoria virusurilor putem exemplifica prin binecunoscuta epidemie de variolă. Este variola o epidemie ce poate fi combătută prin vaccinare? Mulţi se îndoiesc. De altfel, contra ciumei nu s-a creat niciun vaccin, şi cu toate acestea, ea a dispărut.

Se pune întrebarea: Bine, dar de ce nu sunt toate aceste procese luate în considerare în cazul diferitelor afecţiuni? Răspuns: Pentru simplul fapt că, dacă domniilor voastre vi se spune că sunteți agresați de un corp străin, venit din exterior, veți fi convinși că nu aveţi nicio vină și deci nu trebuie să vă modificaţi obiceiurile; pe de altă parte, deveniţi dependenţi de aliatul extern – medicul alopat. Un lucru trebuie să țineți minte: obiectul muncii unui medic alopat (ca şi cel al unui concern farmaceutic) nu este sănătatea, ci BOALA! Dacă nu mai există bolnavi, nu mai vin pacienţi la cabinetul medical, iar medicii și chimiștii dau faliment. Simplu...

Sursa: Claus Köhnlein & Torsten Engelbrecht - Virus-mania, Trafford Publ., 2007
Traducător: Erasmus Minchevici, http://www.quibono.net/virus-mania.html