Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 17 septembrie 2014

Comercianții de boli fabricate




COMERCIANŢII DE BOLI FABRICATE

Buy-ologia – Ştiinţa manipulării consumatorilor

Cu 30 de ani în urmă, părea o glumă. În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic Merck, se confesa revistei Fortune, arătându-şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat exclusiv bolnavilor. El visase ca Merck să devină un fel de Wrigley şi, după modelul marelui producător de gumă de mestecat, să vândă la toată lumea, inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate. Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv spre oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare şi din ce în ce mai mulţi oameni normali ajung bolnavi peste noapte.


În cartea sa „Vânzarea bolii. Cum ne transformă companiile farmaceutice pe toți în pacienți” (Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients, 2005), Alain Cassels, cercetător în politica medicamentelor la Universitatea Victoria din Canada, şi Ray Moynihan, jurnalist specializat în sănătate, fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente. Cei doi dezvăluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o cifră de vânzări de cca 500 miliarde dolari anual, exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului: şubrezire fizică, boală, moarte. Campaniile publicitare îi transformă pe cei grijulii cu sănătatea lor în panicaţi. Probleme minore sunt descrise ca tulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Astfel, timiditatea se transformă în „anxietate socială”, iar tensiunea de dinaintea ciclului menstrual devine „tulburare disforică premenstruală”. Epicentrul acestui tip de comerţ este SUA. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii 6 ani, deoarece preţurile la medicamente cresc dramatic, dar și pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult.

Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat uluitor „Arta de a cataloga starea de sănătate”, apărut în Medical Marketing & Media, Londra, 2003, Parry explică metodele prin care firmele sale favorizează crearea tulburărilor medicale:
- reevaluarea stării de sănătate;
- redefinirea unor boli cunoscute de mult şi rebotezarea lor;
- crearea unor disfuncţii din nimic (preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual).
Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse precum Viagra sau Prozac. Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşează la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre boli şi stări de sănătate”. Totul e ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră nouă, inedită. Un raport al Business Insights destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este şi mai clar: Capacitatea de „a crea pieţe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cele mai performante, potrivit raportului, este aceea de a schimba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie convinşi că probleme acceptate până acum ca „un uşor disconfort” necesită intervenţia medicului. Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: „Anii ce vor veni vor fi martorii creării de boli năşite de firme”.

Evident că e greu să trasezi o linie între omul sănătos şi omul bolnav. Dar la fel de evident este că, cu cât se extinde aria de definire a unei patologii, cu atât ea va atinge mai mulţi bolnavi potenţiali și vor creşte vânzările de medicamente. Deseori, spun Cassels şi Moynihan, experţii medicali care redactează protocoalele de tratament sunt în acelaşi timp plătiţi de industria farmaceutică. Iar industria prosperă dacă protocoalele le favorizează vânzările. Potrivit acestor experţi, 90% dintre americani suferă de hipertensiune arterială; aproape jumătate dintre americance suferă de disfuncţia botezată FSD (disfuncţie sexuală feminină); iar 40 de milioane de americani ar trebui urmăriţi atent din cauza nivelului ridicat al colesterolului. Bineînţeles, toate aceste boli sunt vindecabile doar cu medicamente, metodele de prevenţie fiind trecute în plan secundar.

Racolarea medicilor agenţi publicitari

Medicul generalist Des Spencer povesteşte în British Medical Journal din iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o boală născocită de imaginaţia industriei. Universitatea la care preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care se scria: „Căutăm lideri de opinie a căror muncă va trebui să influenţeze gestionarea şi terapia viitoare a disfuncţiei sexuale feminine prin dorință hipoactivă”. Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă  de marketing cu scopuri prestabilite, în care slujitorii lui Hipocrate n-au niciun fel de libertate de mişcare. Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului și notorietăţii pe care o asemenea campanie o aduce.
„Dar partea cea mai neplăcută în această poveste, continuă Spencer, este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. Industria trebuie să transforme această disfuncţie bănuită în boală gravă. Iar pentru asta, e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales sacrosancţi experţi medicali care legitimează totul. ‘Experţii’ estimează că 40% dintre femei suferă de această boală. De fapt, este vorba doar de o manipulare cinică. Urmările pe care le produce acest tip de activitate farmaceutică vă otrăvesc viaţa prin mesajul pe care-l vehiculează. O slăbiciune a dv. este automat simptom de boală”, conchide Spencer.

Epidemia de marketing

În bestseller-ul Die Krankheitserfinder (Inventatorii de boli), Jorg Blech, biochimist german stabilit în America şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică în ce mod industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului, pentru ca indivizi perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi; explică cum, de vreo două decenii, femeile aflate la menopauză sunt terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile; explică tehnicile de manipulare a opiniei publice pentru a crea o piaţă a pilulelor care tratează impotenţa.
Între 1984 şi 1987, DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder – Manualul bolilor mentale), care este biblia psihiatrilor americani, a introdus în ediția a 4-a 77 de noi boli mentale, scrie Jean-Claude St-Onge în cartea „Reversul pilulei”, publicată la Montreal în 2004. Pentru a introduce aceste boli, a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine simte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează ironic St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva exemple de boli noi:
- timiditatea este reciclată sub numele de „anxietate socială”;
- regurgitarea naturală la bebeluşi devine „reflux esofagian patologic”;
- îmbătrânirea firească se transformă în „insuficienţă circulatorie cerebrală”;
- până şi stresul de la loterie este definit ca „traumatismul biletului necâştigător”.
În aprilie 2004, o anchetă bine documentată şi aprofundată realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la Universitatea din Massachusetts, Boston, şi publicată în prestigioasa revistă Psychotherapy and Psychosomatics, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiţi de firmele care fabrică exact medicamentele care tratează aşa-zisele boli noi introduse în manual.

Impresia de depresie

Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă profesorul canadian Jean-Claude St-Onge. În Statele Unite, numărul de consultaţii în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între 1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise masiv. Două sunt motivele pentru care medicii o fac totuşi:
1. În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să permită medicilor să pună rapid un diagnostic, pornind de la ghidurile clinice. Permisiunea acordată astfel medicilor generalişti de a trata depresia a dus la multiplicarea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive.
2. Societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor este vina lor, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive. Lobiştii au lansat chiar ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresii netratate. Potrivit lui St-Onge, mai ales femeile sunt vizate de eforturile de medicalizare a vieţii. Altădată, ele mergeau la medic când erau gravide, acum îl consultă în chestiuni de contracepţie şi menopauză. De altfel, se vorbeşte deja şi de „perimenopauză” (perioada de dinainte de instalarea menopauzei şi până la instalarea ei propriu-zisă), o nouă afecţiune ce se încearcă a fi popularizată. Ca urmare, femeile devin consumatoare de pastile pe perioade mari de timp.

Cherchez la femme malade! [Căutați femeia bolnavă!]

Hormonoterapia substitutivă este un pas uriaş în medicalizarea vieţii femeii. Cu toate că 75% dintre femei nu manifestă niciun simptom deranjant când ajung la menopauză, producătorii farmaceutici şi experţii lor de marketing apelează la frica lor de îmbătrânire pentru a-şi vinde produsele. Şi asta, în ciuda deselor efecte secundare ale tratamentului: dureri de cap, greţuri, infecţii genito-urinare, varice, sensibilitate mamară etc. Cu atât mai mult, cu cât comunitatea medicală nu a ajuns la un consens privind eficienţa hormonoterapiei substitutive, mulţi avertizând asupra utilizării iresponsabile a tratamentului.
Osteoporoza, procesul normal de scădere a densităţii osoase odată cu vârsta, face şi ea din femeia de vârsta a doua o ţintă de marketing. Dar probabil cel mai josnic tertip al firmelor farmaceutice este deja pomenita disfuncţie sexuală la femei (DSF). Peste 40% dintre femeile între 18 şi 59 de ani ar suferi de ea. De unde această cifră? St-Onge ne lămureşte: un studiu făcut în SUA cerea unui număr de 1.500 de femei să răspundă cu da sau nu la 7 întrebări. Dacă răspundeau cu da fie şi numai la una din întrebări, erau catalogate ca suferind de DSF. Printre ele, se numărau cele care declarau că timp de mai mult de două luni în ultimul an nu au simţit dorinţă sexuală, au simţit anxietate faţă de propria performanţă sexuală sau au avut probleme de lubrifiere. (Journal of the American Medical Association, 1991).

Farmacoterapia fricii

Cea mai eficientă strategie de marketing pentru „vânzarea bolilor” este frica. Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criza cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat, s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol, s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbește deja de „farmacoterapia fricii”.
Medicul Martin Winkler constată în postfața lucrării „Inventatorii de boli” de Jorg Blech: „Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, astăzi negustorii de sănătate par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat. Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet limitele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc.) pentru a crește astfel numărul pacienţilor susceptibili a fi trataţi. Căci a-i face pe nişte oameni perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se îngrijească pe viaţă reprezintă pentru fabricanţi o veritabilă rentă viageră”.


duminică, 14 septembrie 2014

Secretele unei vieți sănătoase




SECRETELE UNEI VIEȚI SĂNĂTOASE

Motto: Ai grijă de corpul tău. Este singurul loc în care ești obligat să trăiești. Jim Rohn

Mâncați alimente cu un conţinut ridicat de apă

70% din suprafaţa planetei noastre este acoperită cu apă. 70% din organismul vostru este apă. Ce credeţi că trebuie să conţină un mare procent din alimentaţia voastră? Trebuie să vă asiguraţi că 70% din alimentele pe care le mâncați conţin multă apă. Aceasta înseamnă fructe şi legume proaspete sau suc proaspăt, obţinut prin stoarcerea lor. Unii recomandă să bem 8-12 pahare cu apă pe zi pentru a „spăla cu jet organismul”. Ştiţi ce nebunie e asta? Mai întâi că, în cele mai multe cazuri, apa nu este aşa de bună de băut. Există riscul să conţină clor, fluor şi alte substanţe toxice. O idee mai bună ar fi să beţi apă distilată. Dar indiferent de ce fel de apă beţi, nu vă înecați organismul! Cantitatea de apă pe care o beţi trebuie să fie dictată de sete.


În loc să vă inundați organismul, mai bine mâncați alimente care conţin apă în mod natural. Nu sunt decât de trei feluri pe planeta noastră: fructe, legume şi seminţe încolțite. Toate acestea vă vor furniza din abundenţă apă – substanţa care curăţă şi care este dătătoare de viaţă. Alimentația voastră ar trebui să vă ajute organismul în procesul de curăţare, nu să vi-l împovăreze cu o hrană nedigerabilă. Acumularea reziduurilor în organism favorizează apariţia bolilor. Pentru a avea cât mai puţine reziduuri şi substanţe toxice în circuitul sanguin şi în organism am putea, pe de-o parte, să limităm ingerarea acelor alimente sau substanţe care îngreunează funcţionarea organelor de eliminare, iar pe de altă parte, ar trebui să alimentăm organismul cu suficientă apă, pentru a ajuta la diluarea şi eliminarea reziduurilor. Apa este cel mai bun solvent din câți există.

De ce boala de inimă este ucigaşul vostru numărul unu? De ce auzim de oameni căzând pe neaşteptate din picioare şi murind pe terenul de tenis la vârsta de 40 de ani? Unul dintre motive ar putea fi că şi-au petrecut viaţa înfundându-și organismul. Țineți minte: calitatea vieţii voastre depinde de calitatea celulelor voastre. Dacă circuitul sanguin este încărcat cu produşi reziduali, restul organismului nu poate asigura o viaţă celulară sănătoasă şi înfloritoare și nici o biochimie capabilă să genereze o viaţă afectivă echilibrată pentru un individ. Dr. Alexis Carrel, deţinător al Premiului Nobel în 1912 şi membru al Institutului Rockefeller, a pornit să demonstreze această teorie prelevând ţesuturi de la pui (care în mod normal au o medie de vârstă de 11 ani). A păstrat celulele în viaţă eliberându-le de propriile reziduuri şi alimentându-le cu substanţele hrănitoare de care aveau nevoie. Aceste celule au putut fi ţinute în viaţă timp de 34 de ani, după care cei de la Institutul Rockefeller s-au convins că puteau să le ţină în viaţă la nesfârșit şi au încheiat experimentul.

Ce procent din dieta voastră îl formează alimentele cu conţinut ridicat de apă? Dacă ar fi să faceţi o listă cu tot ce aţi ingerat în ultima săptămână, ce procent de apă aţi găsi? Ar fi 70%? Mă îndoiesc. Când pun această întrebare la seminarele mele, constat că majoritatea oamenilor mănâncă alimente care conţin 15-20% apă. Să vă spun ceva: 15% este un procent sinucigaş. Dacă vă uitaţi la natură, la animalele cele mai mari şi mai puternice, veţi descoperi că acestea sunt erbivore. Gorilele, elefanţii, rinocerii mănâncă doar hrană bogată în apă. Erbivorele trăiesc mai mult decât carnivorele. O construcţie poate fi doar atât de solidă pe cât sunt părţile din care este făcută. Acelaşi lucru este valabil şi pentru organismul vostru. Dacă vreţi să vă simţiţi plin de viaţă, mâncați alimente vii/proaspete, cu un conţinut ridicat de apă. Cum să vă asiguraţi că 70% din dieta voastră este formată din alimente cu conţinut ridicat de apă? Foarte simplu. Aveţi grijă ca de acum încolo să mâncați o salată la fiecare masă. Ca gustare, să aveţi întotdeauna la îndemână un fruct, în loc de un baton de ciocolată. Vă veţi da seama cât de mult contează asta atunci când veţi vedea că organismul vostru funcţionează mai eficient, făcându-vă să vă simţiţi cât se poate de bine!

Respectați principiul combinării eficiente a alimentelor

Nu demult, un doctor în medicină pe nume Steven Smith a sărbătorit 100 de ani de viață. Când a fost întrebat cum de-a reuşit să trăiască atât de mult, a răspuns: „Ai grijă de stomacul tău în primii 50 de ani şi el va avea grijă de tine în următorii 50”. Nu s-au spus vreodată vorbe mai adevărate.


Numeroşi savanţi au studiat combinarea alimentelor. Dr. Herbert Shelton este cel mai cunoscut în acest domeniu. Ştiţi însă cine a fost primul savant care avea studii vaste în acest domeniu? Dr. Ivan Pavlov, devenit celebru prin studiul său de avangardă despre stimul/răspuns. Unii oameni fac din combinarea alimentelor o problemă foarte complicată, când, de fapt, ea e foarte simplă: unele alimente pur şi simplu nu trebuie mâncate împreună cu altele. Fiecare tip de hrană are nevoie de un anumit tip de suc gastric şi nu toate sucurile gastrice sunt compatibile. De exemplu, mâncați carne în combinaţie cu cartofi? Dar brânză cu pâine, sau lapte cu cereale sau peşte cu orez? Ce-aţi zice dacă v-aş spune că aceste combinaţii sunt distructive şi vă vlăguiesc de energie? Probabil că mi-aţi răspunde că tot ce am spus până acum a avut sens, dar că acum nu sunt în toate minţile.

Să vă explic de ce aceste combinaţii sunt distructive şi cum să faceţi să economisiţi cât mai multă energie. Fiecare aliment este digerat diferit. Alimentele care conţin amidon (orez, pâine, cartofi etc.) au nevoie de un mediu digestiv alcalin (bazic), care este furnizat iniţial în gură de enzima ptialină. Alimentele care conţin proteine (carne, lactate, alune, seminţe şi altele de acest fel) au nevoie de un mediu acid pentru digerare – acidul clorhidric şi pepsina. Există în chimie o lege care spune că două medii cu efect contrar (acizi şi baze) nu pot acţiona în acelaşi timp. Se neutralizează unul pe celălalt. Dacă mâncați o proteină împreună cu un amidon, digestia este îngreunată sau complet blocată. Hrana nedigerată este un mediu fertil pentru bacterii, care o fermentează şi o descompun, dând naştere la tulburări digestive şi gaze.

Combinaţiile de alimente incompatibile vă secătuiesc de energie şi orice fenomen care provoacă pierdere de energie este potenţial generator de boală. Creează acid în exces, care face ca sângele să se îngroașe şi să circule mai greu prin vase, consumându-i astfel oxigenul. Aveţi grijă să nu mâncați carbohidraţi cu amidon şi proteine la aceeaşi masă. Nu mai mâncați carnea cu cartofi. Dacă nu puteţi trăi fără amândouă, mâncați una la prânz şi alta seara. Nu-i prea greu să faceţi aşa, nu? Puteţi să mergeţi la restaurant din lume şi să spuneţi: ,,Aş vrea friptura fără cartofi, dar cu o salată mare şi nişte legume fierte în abur”. Astfel nu-i nicio problemă: proteinele merg cu salată şi legume pentru că sunt alimente cu conţinut ridicat de apă. Puteţi comanda şi cartofii, dar fără carne, cu o salată mare şi cu legume fierte în abur. Credeţi că plecaţi de la o asemenea masă fără să vă săturaţi? Nicidecum.

Vă sculaţi obosiţi dimineaţa, chiar şi după 7-8 ore de somn? Ştiţi de ce? Pentru că atunci când dormiţi, organismul lucrează peste program ca să digere combinaţiile incompatibile de alimente pe care vi le-aţi băgat în stomac. Cei mai mulţi oameni consumă pentru digestie mai multă energie decât pe orice altceva. Atunci când alimentele sunt combinate necorespunzător în tractul digestiv, timpul necesar digestiei este de 8, 10, 12 sau chiar 14 ore. Atunci când alimentele sunt combinate corect, organismul este capabil să-şi facă datoria eficient, iar digestia durează 3-4 ore, astfel încât nu trebuie să vă risipiţi energia pe digestie.

Respectați legea consumului controlat

Vă place să mâncați? Şi mie. Vreţi să învățați cum puteţi mânca mult? Vă spun eu: mâncați puţin. În felul acesta veţi trăi destul ca să puteţi mânca mult. Nenumărate studii medicale au arătat acelaşi lucru. Cel mai sigur mod de a prelungi viaţa unui animal este să-i daţi să mănânce mai puţin.


Dr. Clive McCay a condus un studiu celebru la Cornell University. În experimentul său a folosit şobolani de laborator, cărora le-a micşorat raţia de hrană la jumătate. Acest lucru le-a dublat durata de viaţă. Dr. Edward J. Masaro de la Universitatea din Texas a continuat studiul precedent cu unul şi mai interesant. El a folosit trei grupe de şobolani: celor din prima grupă li s-a dat hrană la discreţie; celor din a doua grupă li s-a redus raţia la 60%, iar celor din a treia li s-a dat hrană la discreţie, dar conţinutul de proteine al acesteia a fost redus la jumătate. Vreţi să ştiţi ce s-a întâmplat? După 810 zile, doar 13% din prima grupă mai erau în viaţă. Din a doua grupă, a celor cu reducerea hranei, 97% mai erau în viaţă. Din a treia grupă, unde hrana a fost la discreţie, dar consumul de proteine a fost redus la jumătate, doar 50% mai erau vii.

Există oare un mesaj aici? Dr. Ray Walford, un celebru cercetător UCLA, trăgea următoarea concluzie: „Subnutriţia este până în prezent singura metodă despre care ştim că întârzie procesul de îmbătrânire şi împinge la maximum durata de viaţă a animalelor cu sânge cald. Aceste studii sunt, fără îndoială, aplicabile şi fiinţelor umane, pentru că s-au verificat la toate speciile studiate până în prezent”. Ele au arătat că degradarea fiziologică, inclusiv degradarea firească a sistemului imunitar, a fost vizibil întârziată prin restricţii alimentare. Aşadar, mesajul este simplu şi limpede: mâncați mai puţin și veţi trăi mai mult. Şi eu sunt ca voi. Îmi place să mănânc. Poate fi o formă de distracţie. Dar aveţi grijă să nu vă omoare distracţia asta. Dacă vreţi să mâncați mult, puteţi s-o faceţi. Dar aveţi grijă să fie alimente cu conţinut ridicat de apă. Mâncați mult mai des salată și mai rar friptură şi veți rămâneți sănătoși şi plini de viaţă.

Mâncați fructe

Fructele constituie hrana perfectă. Pentru digerarea lor este nevoie de cea mai mică cantitate de energie, oferind în schimb răsplata cea mai mare. Singura hrană de care are nevoie creierul este glucoza. Fructele constau în primul rând din fructoză (care poate fi transformată cu uşurinţă în glucoză), şi cel mai adesea conţin 90-95% apă. Aceasta înseamnă că ele pot curăţa şi hrăni în acelaşi timp. Singura problemă cu fructele este că cei mai mulţi oameni nu ştiu cum să le mănânce pentru ca organismul să folosească eficient substanţele lor hrănitoare.


Întotdeauna mâncați fructele pe stomacul gol. De ce? În primul rând, pentru că fructele nu sunt digerate în stomac, ci în intestinul subţire. Fructele trec prin stomac în câteva minute şi ajung în intestine, unde își eliberează zaharurile. Dar dacă în stomac se află deja carne, cartofi ori amidon, fructele rămân prinse acolo ca într-o capcană şi încep să fermenteze. Aţi mâncat vreodată fructe ca desert după o masă copioasă şi vi s-a întâmplat să regurgitaţi izul neplăcut tot restul serii? A fost din pricină că nu le-aţi mâncat când trebuia. Fructele se mănâncă totdeauna pe stomacul gol. E bine să mâncați fructe și sub formă de suc proaspăt stors. Băut pe stomacul gol, este digerat atât de repede, încât puteţi mânca după numai 15-20 de minute. Nu beţi suc dintr-un recipient de aluminiu sau plastic. În procesul de îmbuteliere, sucul este încălzit și devine acid. Vreţi să faceţi cea mai valoroasă achiziţie? Cumpăraţi-vă un storcător de fructe! Aveţi maşină? Vindeţi-vă maşina şi cumpăraţi-vă un storcător. Cu storcătorul veţi ajunge mult mai departe.

După ce aţi mâncat o masă combinată corect, trebuie să aşteptaţi cel puţin 3 ore şi jumătate până să mâncați orice altceva. De asemenea, este important să ştiţi că dacă beţi lichide înainte, în timpul sau imediat după mese, acestea diluează sucurile gastrice şi încetinesc procesul de digestie.

Este la fel de important şi când mâncați. Nu mâncați înainte de a merge la culcare. Nu mâncați altceva decât fructe după ora 9:00 seara. Să știți că nu vorbesc doar ca să mă aflu în treabă. Dr. William Castillo, conducătorul celebrului studiu asupra inimii efectuat pe rezidenții din Framington, Massachusetts, afirmă că fructele sunt cele mai bune alimente pe care ar trebui să le mâncăm pentru a ne proteja de bolile de inimă. Ele conţin flavonoizi care împiedică îngroșarea sângelui şi blocarea arterelor. Aceste substanţe fortifică şi capilarele, care, dacă devin fragile, favorizează hemoragiile interne şi atacurile de cord. Nu demult am stat de vorbă cu un maratonist la unul din seminarele despre sănătate pe care le ţin. Era un tip sceptic, dar a fost de acord să introducă fructele în dieta lui. Ştiţi ce s-a întâmplat? Timpul necesar pentru parcurgerea distanţei de maraton i-a scăzut cu 9,5 minute, şi-a redus la jumătate timpul de revenire după maraton şi s-a şi calificat pentru Maratonul din Boston pentru prima oară în viaţa lui.

Iată acum un ultim amănunt pe care aş vrea să-l ţineţi minte în legătură cu fructele. Cu ce trebuie să începeți ziua? Ce trebuie să mâncați la micul dejun? Credeţi că e o idee strălucită să săriţi din pat şi să vă înfundați organismul cu un maldăr de mâncare pentru care să vă trebuiască o zi întreagă să o digeraţi? Sigur că nu! Ceea ce vă trebuie e ceva uşor de digerat, care să vă furnizeze fructoză, pe care organismul vostru s-o poată folosi imediat şi care să ajute şi la curăţarea lui. Când vă treziţi din somn, nu mâncați altceva decât fructe proaspete sau beţi suc de fructe proaspăt stors. Ţineţi-vă de acest program zilnic, cel puţin până la ora prânzului. Cu cât rezistaţi mai mult doar cu fructe în organism, cu atât aveţi şanse mai mari să vi-l purificaţi. Dacă decideți să renunţaţi la cafea şi alte gunoaie cu care v-ați împovărat până acum organismul la începutul zilei, vă veţi simţi așa de plin de vitalitate, de n-o să vă vină să credeţi. Încercați acest regim timp de 10 zile şi vă veţi convinge singuri.

Vă amintiţi ce vă spuneam despre puterea apei? Aţi văzut vreodată un incendiu într-o clădire cu doar câteva intrări? Toată lumea se năpusteşte spre aceleaşi uşi. La fel se întâmplă şi cu corpul vostru. Va începe să elimine gunoiul care s-a adunat în grămezi în organismul vostru ani la rând şi-și va folosi noua energie pentru evacuare rapidă. Aşa că s-ar putea să începeți să strănutaţi tot mucusul în exces. Înseamnă asta că aţi răcit? Nu, aţi creat o „răceală” prin ani de proaste obiceiuri alimentare. S-ar putea ca corpul vostru să aibă acum energia necesară ca să scape de produşii reziduali depozitaţi în ţesuturi şi în sânge. Câțiva dintre voi s-ar putea să elimine atâta otravă din ţesuturi, încât să se aleagă cu dureri de cap. Veţi lua antinevralgic? Nu! Unde vreţi să fie otrava, înăuntru sau în afara organismului vostru? Unde vreţi să rămână acel mucus în exces, în batistă sau în plămâni? Este un preţ mic pe care-l plătiţi ca să vă curăţaţi după ani de obiceiuri proaste. Cei mai mulţi însă nu vor reacţiona negativ la toate astea, ci vor avea o senzație de bine.

Sursa: Anthony Robbins - Putere nemărginită, Ed. Amaltea, 2001

joi, 11 septembrie 2014

9/11 - Morți misterioase + documentar (RO)




9/11 – MORȚI MISTERIOASE


Foarte mulți martori ai evenimentelor din 11 septembrie 2001 au murit în mod misterios. Lucrul pe care majoritatea acestora l-au avut în comun a fost faptul că declarațiile lor contraziceau versiunea oficială, furnizând în același timp dovezi în favoarea mișcării „Adevărul despre 9/11”. Printre cele mai suspecte morți ale acestor martori, deveniți victime, se numără:

Barry Jennings - coordonatorul Serviciului pentru situații de urgență al World Trade Center. Imediat după primul atac asupra turnului de nord, Jennings a fost sunat și chemat de urgență în Building 7 (Clădirea nr. 7), de către Michael Hess, consilier al Primăriei New York-ului. Cei doi ar fi trebuit să se întâlnească într-un birou de la etajul 23 cu primarul Rudolf Giuliani și alți oficiali. Când au ajuns acolo, cafelele erau încă aburinde pe masă, dar încăperea era goală, ca și când ar fi fost părăsită în grabă. Jennings a dat un telefon și i s-a spus să plece din clădire imediat. În scurt timp, cei doi au rămas blocați între etaje, din cauza unei explozii puternice. Au fost salvați după o oră și jumătate de către o echipă a Departamentului de pompieri. Ulterior, Barry a povestit într-un interviu că a auzit mai multe explozii în interiorul Clădirii 7, înainte ca al doilea turn să se prăbușească. De asemenea, a raportat că în drumul său spre ieșire a pășit peste mai multe cadavre în holul central, care era literalmente distrus, contrazicând astfel afirmația oficială cum că nimeni nu a murit în Building 7. Barry a murit în mod misterios pe 19 august 2008 (avea 53 de ani), cu două zile înainte de publicarea primului raport al NIST (National Institute of Standards and Technology) asupra cauzelor prăbușirii acestei clădiri, care nu a fost ținta niciunui atac terorist. Cauza morții acestui erou nu a fost menționată, iar mass media nu a dat niciun fel de detalii în legătură cu decesul lui. Pur și simplu a murit...

Beverly Eckert și-a pierdut soțul în timpul atacurilor din 9/11. Ea nu a crezut nicio clipă în versiunea oficială. S-a numărat printre familiile care au organizat campanii de dezvăluire a faptelor petrecute pe 11 septembrie, inclusiv printre cei care au intentat procese Guvernului Statelor Unite. Sub pretextul compensației morale, dar de fapt ca să-i cumpere tăcerea, Guvernul SUA i-a oferit bani, dar Beverly i-a refuzat. A murit pe 12 februarie 2009, când avionul cu care mergea la o ceremonie organizată în memoria victimelor din 11 septembrie 2001 s-a prăbușit în mod misterios (în poziție verticală!), în Buffalo. Cu o săptămână înainte de accident, ea se întâlnise cu Barack Obama, în calitatea ei de purtător de cuvânt al familiilor afectate de evenimentele din 9/11.

Kenneth Johannemann a fost om de serviciu la World Trade Center. El a raportat că a văzut și a auzit mai multe explozii în subsol și la etajele de deasupra subsolului. A povestit că a salvat un bărbat care avea arsuri pe tot corpul, ca urmare a unei explozii puternice, petrecută în subsol, nu la etajele superioare. Pe 31 august 2008, Kenneth a murit în urma unei împușcături în cap, aparent sinucidere. Gestul său a fost explicat de autorități prin faptul că primise un ordin de evacuare din locuință. De fapt, Kenneth avea o familie numeroasă și iubitoare. Unul dintre verii săi se oferise deja să-l găzduiască până când își rezolva problemele financiare.

Michael H. Doran a fost avocatul victimelor atacurilor din 9/11. Și-a oferit voluntar serviciile pentru a ajuta familiile acestora să primească compensații, ceea ce a și reușit. A murit pe 28 aprilie 2009, când avionul său monomotor s-a prăbușit în Ohio, la scurt timp decolare.

Christopher Landis, fost coordonator de operațiuni al Patrulei de siguranță pentru Departamentul Transporturi al statului Virginia. El a pus la dispoziția realizatorilor documentarului „The PentaCon” un rolfilm și le-a răspuns la întrebări într-o stare de nervozitate și tulburare. Rolfilmul conținea o vedere neobstrucționată a zonei Pentagonului în care a pătruns „avionul deturnat de teroriști” și imagini inedite, uimitoare, indicând clar o mușamalizare. Fotografiile îi arătau, de asemenea, pe suspecții de implicare în atacurile din 9/11, în vehiculele lor guvernamentale. La o săptămână după ce realizatorii filmului au obținut imaginile, Christopher Landis s-a sinucis. Referitor la cauzele sinuciderii sale, în mass media nu s-a dat nicio informație.

Bertha Champagne a fost bona familiei Marvin Bush, suspect și el de implicare în evenimentele din 9/11. Marvin P. Bush, fratele mai mic și mai puțin cunoscut al președintelui George W. Bush, a fost până în anul 2000 director al Securacom/Stratesec, o companie de servicii de securitate kuweitiano-saudită, președintele acestei companii fiind Wirt Walker III, vărul lui George W. Bush. Această companie a furnizat echipamentul electronic pentru asigurarea securității World Trade Center în zilele de dinaintea atacurilor, ca și securitatea aeroportului Dulles International, de unde a decolat Flight 77. La 11 septembrie 2001, Marv Bush făcea parte din consiliul director al HCC Insurance Holdings, Inc., care asigura securitatea unor părți din World Trade Center. Pe 29 septembrie 2003, Berta Champagne, în vârstă de 62 de ani, a fost găsită zdrobită în propria mașină, pe aleea din fața casei familiei Bush. Coborâse să ia ceva de pe bancheta din față, când, se pare, mașina a pornit-o la vale spre alee și s-a izbit de un copac. Explicația oficială în legătură cu acest accident a fost aceea că mașina fusese lăsată în viteză. Și mai ciudat este faptul că Washington Post a publicat știrea la o săptămână după eveniment, fiind de altfel singurul ziar care a menționat moartea Berthei, pe pagina 3.

Jim Smith a fost pilotul elicopterului 7 al ABC 9/11 International Shot. Acest elicopter a prins imaginea avionului care a intrat în cel de-al doilea turn. Pe 7 octombrie 2007, Paul Smith a fost călcat de un șofer de taxi, căruia i-a tăiat calea „o mașină neagră”. Jim a murit pe loc, iar mașina neagră nu a fost niciodată identificată. Cameramanul John Del Giorno s-a aflat în elicopterul „News Chopper 7” împreună cu Jim Smith, în 9/11. El este cel care a luat primele imagini aeriene live ale presupusului zbor United Airlines Flight 175, cel care a lovit al doilea turn. John a refuzat să vorbească despre ceea ce a văzut pe 9/11 și nu răspunde la nicio întrebare a reporterilor. Să-i fi spus oare cineva să-și țină gura și să nu dezvăluie realitatea la care a fost martor?

Deborah Palfrey, supranumită „DC Madam”, conducea o rețea de prostituate ce-i avea printre clienți pe unii dintre principalii suspecți de implicare în atacurile din 9/11. Wayne Madsen, un fost oficial al NSA (Agenția Națională de Securitate a SUA) a afirmat că unele dintre fetele lui Palfrey erau conduse în limuzine Sherlington la partide de poker la care participa și fostul director al CIA, Porter Goss, co-președinte al Comisiei de investigare „Joint 9/11 Intelligence Inquiry”. Unul dintre motive aduse în discuție pentru demisia lui neașteptată în mai 2006 a fost presupusa lui implicare într-un scandal de prostituție. În dimineața zile de 11 septembrie 2001, Goss își lua micul dejun împreună cu directorul Serviciului de securitate pakistanez Inter Services Intelligence (ISI), generalul Mahmud Ahmed, omul care a ordonat transferul a 100.000 $ către presupusul terorist Mohammed Atta. Conform fostului oficial NSA Wayne Madsen, Deborah Palfrey ar fi știut că Jack Abramoff, care a fost și el implicat în scandalul legat de prostituatele ei, a permis folosirea uneia dintre ambarcațiunile sale tip cazinou de către cel puțin doi dintre teroriștii 9/11. În zilele de după atacuri, Deborah Palfrey a spus: „Dețin informații care ar putea fi de mare importanță pentru Comisia 9/11. Sunt lucruri pe care le-am aflat înainte ca atacurile să aibă loc”. Realizatorul TV Alex Jones a intervievat-o la vremea respectivă pe Deborah în emisiunea sa „The Alex Jones Show”. Ea nu i-a spus lui Jones ceea ce urma să dezvăluie, pentru că voia să facă acest lucru la tribunal. Răspunzând la întrebări, a spus doar atât: N-am de gând să las pe nimeni să facă vreun târg cu mine și să-mi cumpere tăcerea... și nici n-am de gând să mă sinucid”. La scurt timp după acest interviu, pe 15 aprilie 2008, un TV breaking news titra: DC Madam dead. Police: Death is apparent suicide [DC Madam moartă. Aparent, este vorba de sinucidere, spune poliția]. Deborah a fost găsită de mama ei în magazia casei ei, spânzurată de tavan cu o funie de nailon. Fără îndoială că a fost omorâtă. În 99% din cazuri femeile nu se spânzură. Ele iau pastile.

General maior David Wherley (foto dreapta), comandantul Gărzii Naționale din Washington, a fost ofițerul care a trimis avioanele de luptă pe cerul Washington-ului în ziua de 11 septembrie 2001. Pe 22 iunie 2009, maiorul general David Wherley a fost omorât când două metrouri s-au ciocnit. La vremea respectivă, a fost cel mai grav accident în cei 33 de ani de existență ai rețelei de metrou. Investigatorii a stabilit că trenul care a lovit era pe control automat, și nu manual.

Salvatore Princiotta a fost primul pompier care a răspuns apelului după ce primul turn a fost lovit; prin urmare, și primul martor. Pe 23 mai 2007, el a fost găsit ucis prin împușcare în propria locuință. Ce știa? La ce fusese martor? La vremea respectivă s-a speculat că ar fi fost omorât de un anume Jeffery Bigham. Două săptămâni mai târziu, Jeffrey Bigham a murit și el, împușcat.

David Graham a văzut trei dintre presupușii teroriști în aeroportul Shreveport împreună cu un om de afaceri pakistanez, înainte de 9/11. El a venit la FBI cu această informație și a primit amenințări din partea agenților federali. Pe 17 septembrie 2006, David Graham a fost găsit mort prin otrăvire. Moartea sa nu a fost niciodată investigată.

Ezra Harel a fost proprietarul Companiei israeliene de securitate ICTS, care (coincidență!) opera pe toate aeroporturile de pe care au decolat cele patru avioane implicate în atacurile teroriste din 9/11. În noiembrie 2003, acesta a murit brusc și inexplicabil, în urma unui infarct. Avea 50 de ani, iar istoricul lui medical nu menționa vreo problemă cardiacă. Moartea a survenit pe când se afla la bordul iahtului său, în largul coastei palestiniene. Mass media oficială a consemnat evenimentul fără alte comentarii, dar în presa independentă a apărut următoarea speculație: CIA deține o armă care poate trage o săgeată minusculă, ce se înfige în corpul victimei. Aceasta îi provoacă un infarct, după care se topește, nelăsând nicio urmă a prezenței sale. Singura indicație că ar fi vorba de o săgeată este o mică înțepătură pe corpul victimei.

Aceasta este doar lista scurtă a morților suspecte legate de evenimentele din data de 11 septembrie 2001. Fiecare persoană din cele de mai sus a avut ceva de spus sau s-a aflat, într-un fel sau altul, într-o poziție cheie la momentul respectiv. Moartea este un lucru obișnuit, dar cauzele morții acestor oameni, trebuie s-o recunoaștem, sunt neobișnuite. În plus, sunt cam prea multe coincidențe, nu credeți?
9/11 - Dovezi explozive. Experții vorbesc
9/11 - Explosive Evidence. Experts Speak Out (RO)

Astăzi se împlinesc 13 ani de la acea zi fatală de septembrie și oamenii nu au încă imaginea reală a ceea ce s-a întâmplat atunci. Americanii încă mai cer o investigație independentă a evenimentelor care le-au schimbat viața. În documentarul de mai jos, arhitecți de zgârie-nori, ingineri constructori, oameni de știință, fizicieni, chimiști, pompieri, experți în incendii și demolări fac împreună o evaluare științifică a evenimentelor de la World Trade Center. Prăbușirea bruscă și totală al zgârie-norului WTC Clădirea 7 pe data de 11 septembrie 2001, ora 5:20 p.m., este văzută în lumea întreagă ca o dovadă copleșitoare, ce anulează explicația oficială. Filmul nu face speculații conspiraționiste, ci prezintă faptele din perspectiva profesioniștilor. Acesta este cel mai științific și mai fascinant film documentar despre 9/11 de până în prezent, conținând informații ce nu pot fi combătute sau ignorate. Vă invităm să-l urmăriți.