Timp de secole, superstițiile au cuprins puternic imaginația umană, împletind fire atât de frică, cât și de fascinație în țesătura narațiunii noastre istorice. Deși mulți indivizi contemporani își declară neîncrederea în aceste noțiuni, ele au exercitat cândva o influență semnificativă asupra vieții strămoșilor noștri.
Rădăcinile superstițiilor străvechi sunt atât de adânc înfipte în conștiința noastră colectivă, încât chiar și cei care nu mai subscriu la ele aderă adesea în mod inconștient la anumite credințe. În ciuda naturii stranii a acestor credințe, explorarea originilor lor dezvăluie adesea o rațiune practică în spatele creării lor. Haideți să ne adâncim în unele dintre cele mai tulburătoare superstiții antice din istorie și să le deslușim sursele istorice.
1. Ochiul cel rău: Ceva ne urmărește
Printre superstițiile străvechi care au pătruns în culturile din întreaga lume, credința în ochiul rău se numără printre cele mai răspândite. Înrădăcinată în istoria omenirii de peste 3.000 de ani, această superstiție postulează că privirile răuvoitoare au puterea de a provoca răul și nenorocirea unor indivizi neștiutori.
Conceptul ochiului rău nu este limitat la o anumită cultură; el s-a manifestat în diverse societăți. Cu toate acestea, cele mai vechi urme documentate ale sale ne duc în Mesopotamia antică. Descoperirile arheologice, cum ar fi tăblițele de argilă care datează din secolul al VII-lea î.Hr., nu numai că oferă dovezi ale credinței în ochiul rău, dar dezvăluie și incantațiile folosite de mesopotamieni pentru a îndepărta efectele percepute ale acestuia.
Filozofii greci antici, inclusiv Platon, au respins influența ochiului rău asupra psihologiei umane. Cu toate acestea, această credință a ajuns în Imperiul Roman, unde amuletele de protecție împodobite cu ochiul rău au câștigat popularitate. Noțiuni similare au apărut în lumea islamică, unde a devenit cunoscut sub numele de Nazar, iar în India sub numele de Buri Nazar.
Prevalența acestei superstiții a dat naștere unor simboluri de protecție, "ochiul" albastru și alb iconic fiind cel mai cunoscut. Aceste simboluri pot fi încă întâlnite în mod obișnuit atât în Grecia, cât și în Egipt. În prezent, oamenii continuă să își decoreze casele cu ochiul și să îl încorporeze în bijuterii, în speranța de a îndepărta efectele percepute ale ochiului rău.
2. Trecerea pe sub scări: Zeii egipteni și spânzurătoarea medievală
Credința că mersul pe sub o scară aduce ghinion este o superstiție binecunoscută pe care mulți dintre noi au auzit-o încă din copilărie. Cu toate acestea, originile acestei superstiții străvechi, care datează de secole, își au rădăcinile în ideea că formele triunghiulare, în special atunci când o scară se sprijină de un perete, au o semnificație sacră. Se credea că modificarea acestor forme invită la ghinion și chiar invocă spirite răuvoitoare. Rădăcinile acestei credințe pot fi urmărite până în Egiptul antic, unde triunghiurile erau venerate ca simboluri sacre.
În Roma antică, această superstiție a luat amploare pe măsură ce scările au fost asociate cu divinitatea. Probabil că de acolo credința s-a răspândit în Europa. În Europa medievală, scările au suferit o transformare a simbolismului; odată legate de divinitate, ele semănau acum cu spânzurătoarea. Într-o epocă marcată de o superstiție intensă, această asociere cu moartea și nenorocirea a sporit teama de a trece pe sub scări. Această teamă a devenit mai pronunțată, deviind de la preocuparea inițială privind deranjarea triunghiurilor sacre.
Chiar și astăzi, oamenii se pot da peste cap pentru a evita să treacă pe sub o scară, o dovadă a influenței durabile a acestei superstiții străvechi asupra conștiinței noastre colective. În timp ce superstiția poate că a evoluat, practica de a evita scările se aliniază cu un sentiment de precauție, ceea ce o face să fie un sfat bun din motive de sănătate și siguranță.
3. Vineri 13: 2 în 1
Ziua de vineri 13 este rezultatul convergenței a două superstiții. Credința că vineri este o zi cu ghinion își are rădăcinile în tradiția creștină, pornind de la ideea că Iisus a fost crucificat într-o zi de vineri, marcând-o ca fiind o zi nefericită.
Teama de numărul 13, cunoscută sub numele de triskaidekaphobia, are origini incerte, fiind propuse diverse teorii. Unii istorici o leagă de vremurile antice, când 12 era considerat un "număr perfect", folosit în calendare și măsurători, ceea ce făcea ca vecinul său, 13, să fie imperfect și ghinionist. Alții atribuie superstiția mitologiei nordice, în care prezența perturbatoare a lui Loki ca al 13-lea invitat la o cină divină a introdus răul și suferința. Unii leagă reputația nefericită a numărului de Iuda, cel de-al 13-lea invitat la Cina cea de Taină.
Apariția credinței în ghinionul unic al zilei de vineri 13 este un subiect de dezbatere. Unii istorici o atribuie secolului al XIX-lea, citând lucrarea lui Thomas W. Lawson "Friday, the Thirteenth", în timp ce alții susțin o origine mult mai veche, care datează de la faimoasele evenimente de vineri, 13 octombrie 1307, când regele Filip al IV-lea al Franței a ordonat arestarea Cavalerilor Templieri.
Arestarea a dus la torturarea și execuția multor templieri, contribuind la percepția zilei de vineri 13 ca fiind o zi cu ghinion. Indiferent de originile sale, această superstiție a căpătat notorietate de-a lungul anilor, alimentată de incidente nefericite precum prăbușirea zborului 571 al Forțelor Aeriene din Uruguay, vineri, 13 octombrie 1972. Cultura pop, inclusiv filme precum "Vineri 13", a întărit și mai mult această superstiție.
4. Pisicile negre: Prieteni cu vrăjitoare și demoni
V-ați întrebat vreodată de ce statisticile indică faptul că pisicile negre sunt mult mai greu de găsit un cămin decât cele de altă culoare? Superstițiile legate de aceste feline întunecate datează din civilizațiile antice, țesând o poveste de fascinație și de teamă care a evoluat de-a lungul secolelor.
Pisicile, inclusiv omologii lor negri, dețineau cândva un statut venerat în Egiptul antic, unde erau asociate cu divinitatea, în special cu zeița Bastet. Să comiți greșeala gravă de a răni din greșeală o pisică era considerată o crimă majoră în această epocă.
În Europa medievală, percepția pisicilor a luat o întorsătură drastică. Pisicile, inclusiv cele negre, au fost asociate cu vrăjitoarele, cu vrăjitoria și chiar cu Satana însuși. Credința că pisicile serveau ca familiare vrăjitoarelor, facilitând comunicarea cu diavolul, precum și ideea că vrăjitoarele se puteau transforma în pisici negre pentru a se ocupa de activitățile lor malefice au contribuit la o reputație întunecată.
Situația nefericită a pisicilor, în special a celor negre, s-a agravat în timpul fervoarei vânătorii de vrăjitoare din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Deși auzim adesea despre soarta tragică a femeilor acuzate de vrăjitorie, nenumărate feline nevinovate au avut un sfârșit la fel de sumbru.
Cu toate acestea, în umbra superstițiilor, au existat regiuni, precum Scoția și Irlanda, unde pisicile negre erau considerate simboluri ale norocului, în contrast cu credințele predominante în alte zone. Astăzi, pisicile negre continuă să aibă diverse semnificații simbolice în diferite culturi, întruchipând semne de ghinion pentru unii și simboluri de noroc pentru alții.
5. Spargerea unei oglinzi: Șapte ani de ghinion și un suflet frânt
Știm cu toții că spargerea unei oglinzi înseamnă, în cel mai bun caz, șapte ani de ghinion. Această superstiție datează din vremurile grecești și romane, când se credea că oglinzile conțin o bucată din sufletul cuiva. Spargerea oglinzii nu numai că deteriora reflecția fizică, dar afecta și esența spirituală a persoanei, ceea ce ducea la ghinion.
La fel ca multe alte superstiții antice, acest concept s-a perpetuat până în Evul Mediu, când oglinzile erau rare și scumpe, amplificând credința în proprietățile lor mistice. Asia avea o superstiție similară. În China antică, oglinzile jucau un rol în prezicerea viitorului prin divinație. Mai degrabă decât să dăuneze sufletului, spargerea unei oglinzi era văzută ca o perturbare a acestei legături cu lumea spiritelor, aducând ghinion.
6. Deschiderea unei umbrele în interior: O ploaie superstițioasă de ghinion
V-ați întrebat vreodată de ce, în cele mai multe părți ale lumii, deschiderea unei umbrele în interior este considerată o greșeală majoră, un semn de ghinion sau ambele? Originile acestei superstiții sunt la fel de diverse ca și motivele pentru care oamenii aderă la ea.
Întoarceți-vă în Anglia epocii victoriene și veți găsi o rațiune practică în spatele acestui tabu. Umbrelele, o invenție relativ recentă la acea vreme, se mândreau cu mecanisme cu arc care le făceau greu de manevrat în interior. Riscul de accidente, de deteriorare a proprietății sau de vătămare corporală creștea atunci când le deschideai în spații restrânse. Superstițioșii victorieni, întotdeauna gata să atribuie ghinionul ghinionului, au profitat de această legătură pentru a limita stângăciile din epocă.
Între timp, în Asia, superstiția ia o turnură mai înfiorătoare. Deschiderea unei umbrele în interior era tabu, deoarece reflecta acțiunile asociate cu înmormântările, cum ar fi desfășurarea unui baldachin deasupra unei persoane decedate. Credința susținea că acest act, mai ales noaptea, ar putea prinde în capcană sau înfuria spiritele celor decedați, aducând ghinion. Folclorul japonez prezintă chiar și un demon răutăcios, Kasa-obake, care ia forma unei umbrele.
Astăzi, interdicția de a nu deschide o umbrelă în interior reprezintă un exemplu fascinant al unei superstiții larg observate, adesea urmată fără a cunoaște originile sale. Ceea ce a început ca un sfat practic s-a transformat în timp într-o superstiție, împletind fire de tradiție, practicitate și o notă de supranatural.
7. Superstițiile potcoavei: Deținând tot norocul
Superstiția din jurul potcoavei, despre care se crede că aduce noroc, a traversat paginile istoriei, fiind ferm înrădăcinată în credințele și folclorul european. Această superstiție se desfășoară prin două aspecte distincte.
În primul rând, vechile culturi europene atribuiau fierului proprietăți protectoare, considerându-l pur și capabil să îndepărteze forțele malefice, cum ar fi demonii, spiritele și vrăjitoarele. În al doilea rând, potcoava, care seamănă cu luna, a avut asocieri cu vechile zeități lunare păgâne, evoluând în timp spre o credință în puterea sa de a aduce noroc.
În Europa medievală, a apărut practica de a atârna potcoave deasupra ușilor, cu capetele îndreptate în sus. Se credea că acest ritual crea o barieră protectoare, protejând gospodăria de amenințările supranaturale și invitând la prosperitate. Pe măsură ce potcoava s-a transformat într-un simbol al norocului, superstiția a suferit o nouă evoluție.
În epoca contemporană, direcția în care este atârnată potcoava are o semnificație simbolică. Se crede că agățând-o cu capetele îndreptate în sus se captează și reține norocul, în timp ce agățând-o în jos se crede că permite norocului să se reverse. Potcoavele persistă ca simboluri ale norocului și protecției în diverse culturi, oamenii continuând să își împodobească pereții cu aceste talismane.
8. Sarea vărsată: orbirea diavolului
Ce te faci dacă verși sare? Arunci un vârf de cuțit peste umăr, bineînțeles. De ce? Întrebați-i pe romani. Pentru romani, sarea era un simbol al purității și era folosită în anumite practici religioase, în special în ritualurile de purificare. Deversarea sării era considerată o profanare a acestei substanțe sacre și se credea că îi supără pe zei. Supărarea zeilor ducea, evident, la ghinion.
Această idee că vărsarea sării este un lucru rău a persistat de-a lungul secolelor. În Europa medievală, sarea era un obiect costisitor, iar acțiunea de a o vărsa se credea că atrage atenția spiritelor rele sau a vrăjitoarelor, care ar fi adus ghinion.
Pentru a combate acest ghinion perceput, a apărut o practică comună: aruncarea unui vârf de cuțit de sare vărsată peste umărul stâng, unde se credea că se ascunde diavolul. Se credea că acest gest îl orbește pe diavol și previne ghinionul care urma.
De asemenea, sarea a continuat să fie asociată cu purificarea. Exista credința că demonii și spiritele nu puteau trece peste liniile de sare, ceea ce înseamnă că dacă se presăra sare pe marginea ferestrelor și a ușilor se putea ține demonii la distanță.
9. Fluieratul pe timp de noapte: Atenția nepotrivită
Frica instinctivă de întuneric, adânc înrădăcinată în psihicul uman de secole, a făcut din noapte un tărâm al misterului și al forțelor nevăzute în diferite culturi. Nu este surprinzător faptul că mulți oameni nutresc o teamă inerentă față de necunoscutul ascuns în întuneric.
O superstiție intrigantă întâlnită în numeroase culturi leagă noaptea de ghinion, în special când vine vorba de actul de a fluiera. Din punct de vedere istoric, fluieratul pe timp de noapte era perceput ca o invitație, o chemare a spiritelor sau a ființelor supranaturale în prezența cuiva. Această credință a atins apogeul în Europa medievală, o epocă plină de superstiții și de temeri centrate pe demoni. Noaptea, văzută ca un domeniu populat de vrăjitoare, demoni și entități monstruoase, a făcut ca fluieratul să fie perceput ca un risc, putând duce la ghinion, boală sau chiar posedare.
Superstiția a luat o turnură și mai întunecată pe mare. Marinarii, cunoscuți pentru superstițiile lor inerente, considerau fluieratul nocturn ca fiind de rău augur în largul mării. Sunetul obsedant al vântului fluierând în întuneric era interpretat ca un preludiu al unor furtuni iminente sau al altor dezastre maritime, adăugând un strat suplimentar de presimțire la noaptea deja misterioasă și periculoasă de pe mare.
10. Ciorile și corbii: Vestitorii întunericului și ai luminii
Nu doar pisicile negre se găsesc prinse în rețeaua complexă a superstițiilor străvechi; și ciorile și corbii au jucat un rol dublu, ca semne de moarte și simboluri ale înțelepciunii, de-a lungul istoriei.
În mitologia nordică, Odin, Atotputernicul, era însoțit de doi corbi, Huggin (gând) și Muninn (memorie), care străbăteau lumea pentru a aduna cunoștințe pentru stăpânul lor. O altă divinitate păgână, Morrigan, era legată de aceste păsări, fiind adesea reprezentată ca o cioară sau un corb, ceea ce poate contribui la reputația lor mai amenințătoare, având în vedere asocierea lui Morrigan cu moartea.
Penajul întunecat al păsărilor, obiceiurile lor de a scormoni, inteligența și strigătele lor stranii au contribuit probabil la rolul lor perceput ca fiind vestitor de nenorocire și moarte. În anumite credințe, prezența unei ciori sau a unui corb în apropierea unei case era considerată de rău augur.
Asemănător asocierii pisicilor negre în timpul vânătorii de vrăjitoare din Evul Mediu, aceste păsări erau uneori legate de vrăjitoare și se credea că servesc drept familiari sau spioni pentru forțele întunecate. Din nefericire, a persistat credința greșită că uciderea lor ar putea alunga răul. Dincolo de Europa, în culturile nativilor americani, ciorile și corbii au preluat adesea rolurile de păcălitori sau metamorfoze, întruchipând atât aspectele luminoase, cât și cele întunecate ale existenței.
Cele mai înfiorătoare superstiții antice din istorie
Chiar și pentru cei care nu cred în ele, istoria superstițiilor antice, în special a celor mai înfiorătoare, este fascinantă. Lumea superstițiilor este un labirint de credințe și percepții culturale care au influențat comportamentul uman timp de milenii. De la privirea amenințătoare a ochiului rău până la teroarea zilei de vineri 13, aceste superstiții și-au aruncat umbrele de-a lungul istoriei, reflectând dorința noastră înnăscută de a da un sens necunoscutului.
Ele reflectă, de asemenea, o ciudățenie a naturii umane. Urâm să ni se spună ce să facem și urâm să primim sfaturi practice. Spuneți-i cuiva că este periculos să treacă pe sub o scară, că vărsarea sării este o risipă sau că trebuie să fie atent când își deschide umbrela și probabil că vă va ignora. Dar spuneți-le că dacă fac aceste lucruri le va aduce ghinion sau va invoca un demon înfricoșător și atunci vă vor lua în serios.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.